Cursul 10

Derivabilitatea
si diferen
tiabilitatea func
tiilor.
Derivate
si diferen
tiale. Formule de calcul diferen
tial.
Printre conceptele fundamentale ale matematicii, implicate e n stabilirea vitezei de variatie a
st
arii unor procese din realitatea zic
a, e n problema exprim
arii (aproxim
arii) locale a unor functii
neliniare prin aplicatii liniare, e n chestiuni geometrice de tangenta, se num
ar
a si cele relative la
derivabilitatea si diferentiabilitatea functiilor, ntre care se disting notiunile de derivat
a si diferential
a.
Reamintind aceste concepte n cazul functiilor reale scalar-scalare, prezent
am aici si corespondentele
lor privitoare la functii de argument vectorial, cu valori scalare sau vectoriale.
Pentru nceput, relativ la functii reale de o singur
a variabil
a si cu valori scalare, mention
am
urm
atoarea denitie:
Deni
tia 10.1
a) Fie A R, A 6= ? si f : A ! R. De asemenea, e x0 2 A \ A0 (n raport cu
topologia uzuala pe R). Functia f se nume
ste derivabil
a n x0 daca exista si este din R (nu
din R n R)
f (x) f (x0 )
lim
:
x!x0
x x0
Aceasta limita, notata cu f 0 (x0 ), poarta denumirea de derivat
a a lui f n x0 . n loc de f 0 (x0 ),
df
se mai folose
ste notatia
(x0 ).
dx
e A, spunem ca f este derivabila
Daca f este derivabila n orice punct al unei multimi ? 6= A
e
pe A.
A multimea punctelor n care f : A ! R este derivabila. Functia x ! f 0 (x),
df
x 2 A1 se nume
ste derivata lui f si se noteaza, resc, cu f 0 (sau
).
dx

b) Fie ? 6= A1

c) Cnd x0 este punct interior sau cel mai mare (respectiv cel mai mic) element al multimii nevide
A R, se dene
ste derivata la stnga (respectiv la dreapta) a func
tiei f : A ! R n puncf (x) f (x0 )
f (x) f (x0 )
tul x0 ca ind, ori de cte ori exista, limita lim
(respectiv lim
),
x!x0
x!x0
x x0
x x0
x < x0

x > x0

notata cu fs0 (x0 ) (respectiv fd0 (x0 )). Daca exista att fs0 (x0 ), ct si fd0 (x0 ), iar fs0 (x0 ) = fd0 (x0 ) 2
R, se spune ca f are derivat
a n x0 .
Observa
tii:
i) O functie f : A R ! R este derivabil
a ntr-un punct x0 2 A \ A0 dac
a si numai dac
a derivatele
0
0
sale laterale (la stnga si la dreapta) n x0 , adic
a fs (x0 ) si fd (x0 ) exist
a, sunt nite si egale ntre
ele. Atunci: f 0 (x0 ) = fs0 (x0 ) = fd0 (x0 ) 2 R.
ii) Spre eliminarea oric
arei ambiguit
ati de terminologie care s-ar putea produce n raport cu notiunea
de derivat
a partial
a din cazul functiilor de argument vectorial, elementele introduse prin Denitia
10.1 se nsotesc, adeseori, de epitetul "ordinar ".
Deni
tia 10.2 Spunem ca o functie f : A
A si are derivata f 0 continua pe A.

R ! R este de clas
a C 1 (A) daca f este derivabila pe

Observa
tie: Cnd f : A
R ! R este doar continu
a pe A, spunem c
a f 2 C 0 (A). Pentru
simplitate, n dese rnduri, n locul notatiei C 0 (A), se foloseste notatia C(A).

Propozi
tia 10.1 Are loc relatia C 1 (A) C(A). Cu alte cuvinte, orice functie f : A ! R care este
derivabila pe A este si continua pe A. Nu si reciproc.

Demonstra
tie: Prin ipotez
a, pentru orice x0 2 A, exist
a si este nit
a derivata lui f n x0 , adic
a
f
(x)
f
(x
)
0
f 0 (x0 ), care, n conformitate cu Denitia 10.1 a), este valoarea limitei lim
. Cum, 8 x 2
x x0
x!x0
A n fx0 g, avem f (x) = (x x0 ) f (x)x fx0(x0 ) + f (x0 ) si lim (x x0 ) = 0, deducem c
a exist
a lim f (x) si
x!x0

x!x0

este egal
a chiar cu f (x0 ), ceea ce nseamn
a c
a f este continu
a n x0 . Arbitrarietatea lui x0 n A ne
d
a dreptul s
a conchidem c
a f este continu
a pe A. Deci f 2 C(A), din moment ce, initial, f 2 C 1 (A).
1
S
i aceasta pentru orice f din C (A). n concluzie, avem C 1 (A)
C(A). Exemplul clasic al functiei
f : R ! R, f (x) = jxj, care este continu
a pe R si derivabil
a doar pe R , ne asigur
a de faptul c
a
incluziunea din enunt este strict
a.
J
Pe baza Denitiei 10.1, prin respectarea unor elementare operatii de algebr
a si de analiz
a
matematic
a, se obtin reguli de calcul diferential ordinar, ntre care si regula lui Leibniz (de derivare a
produsului de dou
a functii) sau regula "lantului" (de derivare a compusei a dou
a functii). Reunite n
cuprinsul teoremei pe care o d
am aici f
ar
a demonstratie, iat
a aceste reguli:
a) Fie f : A
R ! R, g : A ! R si 2 R. Daca f si g sunt derivabile pe o
e a lui A, atunci functiile f + g, f g, f , f g si f (cnd g(x) 6= 0,
submultime (nevida) A
g
e
e
e
8 x 2 A) sunt derivabile pe A si, pe A, avem:

Teorema 10.1

(f + g) = f + g ; ( f ) = f ; (f g) = f

g+f g ;

f
g

f0 g

f g0

g2

b) Fie f : A R ! B R si g : B ! R doua functii derivabile (ecare pe multimea ei de denitie).

Atunci functia g f este derivabila pe A si, pe A, are loc formula:
(g f )0 = (g 0 f ) f 0 :
c) Fie f : A R ! B R o functie continua si bijectiva. Daca f este derivabila pe A si f 0 (x) 6= 0,
8 x 2 A, atunci functia inversa f 1 : B ! A este derivabila pe B si, pe B, are loc relatia:
(f

1 0

) =

1
f0 f

Observa
tie: Amintindu-ne c
a derivatele functiilor elementare de baz
a se calculeaz
a potrivit urm
atoarelor formule
d
(c)0
(c) = 0; 8 c 2 R;
(x )0 = x 1 ; 8 2 R; 8 x 2 D
R;
dx
0

(ax ) = ax ln a; 8 x 2 R; a 2 R+ n f1g;
(loga x)0 =
(tg x)0 =

1
; 8 x 2 R+ ; a 2 R+ n f1g;
x ln a

(sin x)0 = cos x; 8 x 2 R;

(cos x)0 =

1
; 8 x 2 R n fk + j k 2 Zg; (ctg x)0 =
cos2 x
2

sin x; 8 x 2 R;
1
; 8 x 2 R n fk j k 2 Zg;
sin2 x

se pot utiliza regulile din Teorema 10.1 spre a determina derivatele unor functii care se obtin din functii
elementare prin operatii algebrice sau prin operatii de compunere. Astfel, redescoperim formulele
(arcsin x)0 = p
(arctg x)0 =

1
1

x2

; 8 x 2 ( 1; 1); (arccos x)0 =

1
; 8 x 2 R;
1 + x2

(f g )0 = f g g 0 ln f + g

f0
f

x2

; 8 x 2 ( 1; 1);

1
; 8 x 2 R;
1 + x2

(arcctg x)0 =

precum si relatia

adev
arat
a atunci cnd f : A R ! R+ si g : A ! R sunt derivabile pe A.
Tinnd

seama de Denitia 10.1 si de regulile de calcul pentru limite de functii cu valori vectoriale
(v. Cursul 9), ne d
am seama c
a, n cazul functiilor reale de argument scalar si cu valori n Rq (q 2 N ,
q 2), notiunile de derivat
a si de derivabilitate se pot deni pe baza urm
atorului rezultat.
Propozi
tia 10.2 Functia f = (f1 ; f2 ; : : : ; fq ) : A
R ! Rq , cu fk : A ! R, 8 k = 1; q, este
e A) daca si numai daca ecare dintre
derivabila ntr-un punct x0 2 A \ A0 (respectiv pe o multime A
e n plus, are loc relatia:
functile componente f1 ; f2 ; : : : ; fq este derivabila n x0 (respectiv pe A).
f 0 (x0 ) = (f10 (x0 ); f20 (x0 ); : : : ; fq0 (x0 ))

a).
(respectiv f 0 = (f10 ; f20 : : : ; fq0 ), pe e

Demonstra
tie: 8 x 2 A n fx0 g, avem:
f (x)
x

f (x0 )
=
x0

f1 (x)
x

f1 (x0 ) f2 (x)
;
x0
x

fq (x)
f2 (x0 )
;:::;
x0
x

fq (x0 )
x0

f (x) f (x0 )
, notat
a cu f 0 (x0 ) si denumit
a derivata lui f n x0 , dac
a
x x0
x!x0
fk (x) fk (x0 )
si numai dac
a exist
a lim
, 8 k = 1; q. Cu alte cuvinte, f este derivabil
a n x0 si avem
x x0
x!x0
egalitatea f 0 (x0 ) = (f10 (x0 ); f20 (x0 ); : : : ; fq0 (x0 )) dac
a si numai dac
a ecare dintre functiile f1 ; f2 ; : : : ; fq
e dac
este derivabil
a n x0 . Este evident acum c
a f = (f1 ; f2 ; : : : ; fq ) este derivabil
a pe A
a si numai
e
dac
a 8 k = 1; q, fk este derivabil
a pe A.
J
Deducem de aici c
a exist
a lim

Observa
tie: Un rezultat cu totul analog Propozitiei 10.2 poate formulat si demonstrat atunci
cnd, n locul lui f 0 (x0 ) si respectiv f10 (x0 ); f20 (x0 ); : : : ; fq0 (x0 ), se consider
a derivatele corespunz
atoare la stnga (sau cele la dreapta). Astfel, functia f = (f1 ; f2 ; : : : ; fq ) : A
R ! Rq va
derivabil
a la stnga (respectiv la dreapta) n x0 . Evident c
a, si ntr-un asemenea caz, al functiilor f : A R ! Rq , putem zice c
a f este derivabil
a ntr-un punct x0 2 A \ A0 dac
a si numai dac
a
fs0 (x0 ), adic
a derivata la stnga a lui f n x0 , exist
a n Rq (dat
a ind de vectorul cu componentele
(f1 )0s (x0 ); (f2 )0s (x0 ); : : : ; (fq )0s (x0 ), mpreun
a cu fd0 (x0 ) (derivata la dreapta a lui f n x0 , adic
a vectorul
0
0
0
0
((f1 )d (x0 ); (f2 )d (x0 ); : : : ; (fq )d (x0 )) si fs (x0 ) = fd0 (x0 ). Valoarea comun
a a acestor derivate laterale
este tocmai f 0 (x0 ).
Prin utilizarea Propozitiei 10.2 si a Teoremei 10.1, se deduc lesne reguli de calcul pentru derivatele
(de ordinul I) ordinare ale unor functii reale, scalar-vectoriale, cum sunt regulile (sau formulele) puse
n evidenta de teorema ce urmeaz
a:

Teorema 10.2 Daca ; 2 R, iar functiile f : A R ! Rq , g : A ! Rq si ' : A ! R sunt derivabile

e A), atunci tot derivabile n x0 (respectiv pe A)
e sunt si
ntr-un punct x0 2 A (sau pe o multime A
q
functiile f + g, ' f , hf ( ); g( )i (unde h ; i reprezinta un produs scalar pe R ), avnd loc formulele:
e );
( f + g)0 = f 0 + g 0 ; n x0 ( respectiv pe A

e ) si
(' f )0 = '0 f + ' f 0 ; n x0 ( respectiv pe A

e
(hf (x); g(x)i)0 = hf 0 (x); g(x)i + hf (x); g 0 (x)i; pentru x = x0 (respectiv 8 x 2 A):

e
n plus, daca
: B
R ! A este derivabila pe B
B, atunci functia f
q
e
; : : : ; fq
) : B ! R este derivabila pe B si are loc relatia:
(f

)0 (x) =

f0

(x) =

(x)

= (f1

; f2

e
f10 ( (x)); f20 ( (x)); : : : ; fq0 ( (x)) ; 8 x 2 B:

Referindu-ne acum la cazul functiilor reale de argument vectorial, este de constatat c

a, deoarece
f (x) f (x0 )
f (x) f (x0 )
raportul
nu are sens, nu se poate vorbi despre lim
si deci nu se poate introx x0
x x0
x!x0
duce notiunea de derivat
a n x0 prin procedura folosit
a la functiile de argument scalar. Inconvenientul
poate totusi surmontat pe una din cele dou
a c
ai sugerate, pe de o parte, de observatia potrivit
f (x) f (x0 )
c
areia, n cazul unei functii f : A
R ! R si a unui punct x0 2 A, dac
a exist
a lim
,
x x0
x!x0
avem, pe de-o parte, relatia
f (x) f (x0 )
f (x0 + t) f (x0 )
lim
= lim
si, pe de alt
a parte, urm
atorul rezultat:
x x0
t
x!x0
t!0
Propozi
tia 10.3 Fie A
echivalente:

R a
sa nct A 6= ?, f : A ! R si x0 2 A. Urmatoarele armatii sunt

i) f este derivabila n x0 ;
ii) exista o aplicatie liniara T0 : R ! R, n raport cu care:
lim

f (x)

f (x0 ) T0 (x
x x0

x!x0

x0 )

= 0:

Demonstra
tie: Dac
a f este derivabil
a n x0 , atunci exist
a derivata f 0 (x0 ), ca element din R. Prin
intermediul ei, exist
a aplicatia liniar
a T0 : R ! R, denit
a potrivit relatiei T0 (h) = f 0 (x0 ) h, astfel
nct:
f (x) f (x0 ) T0 (x x0 )
f (x) f (x0 )
lim
= lim
f 0 (x0 ) = 0:
x!x0
x!x0
x x0
x x0
Reciproc, dac
a exist
a o aplicatie liniar
a T : R ! R, n raport cu care avem
lim

f (x)

x!x0

f (x0 ) T (x
x x0

x0 )

= 0;

atunci exist
a t 2 R astfel nct T (h) = t h, 8 h 2 R si, ca atare, obtinem:
lim

x!x0

f (x)
x

f (x0 )
x0

= 0:

Rezult
a deci c
a exist
a f 0 (x0 ) = t si f 0 (x0 ) 2 R, adic
a f este derivabil
a n x0 .

Folosind prima dintre c

aile mentionate mai nainte, ajungem la notiunea de G-diferential
a (altfel
spus, diferen
tial
a Gteaux ), n conformitate cu urm
atoarea denitie:

Deni
tia 10.3 Fie f : D Rp ! Rq , unde D este o multime deschisa n topologia uzuala pe Rp . De
asemenea, e x0 2 D si v 2 Rp , astfel nct kvke = 1, k ke nsemnnd norma euclidiana pe Rp .
f (x0 + tv) f (x0 )
Daca exista lim
2 Rq , atunci aceasta limita, notata ndeob
ste cu f 0 (x0 ; v) (sau,
t
t!0
df
echivalent, cu
(x0 ) ori cu fv0 (x0 )), se nume
ste G-diferen
tiala (diferen
tiala Gteaux a) lui f
dv
n punctul x0 , dup
a versorul (direc
tia) v sau, nca, derivata direc
tional
a, dup
a (direc
tia) v,
a func
tiei f , n punctul x0 .
Observa
tie: ntruct, cnd exist
a fv0 (x0 ), avem
f (x0 + t sv)
t!0
t

f 0 (x0 ; sv) = lim

f (x0 )

f (x0 + t sv)
t!0
ts

f (x0 )

= s lim

= sf 0 (x0 ; v); 8 s 2 R

si
f 0 (x0 ; 0 v) = f 0 (x0 ; 0Rp ) = lim

t!0

f (x0 + t 0Rp )
t

f (x0 )

= 0Rp = 0 f 0 (x0 ; v);

a prin (x0 ; v) = f 0 (x0 ; v), este omogen

a
se poate spune c
a aplicatia : D Sde (0Rp ; 1) ! Rq , denit
n raport cu v. Ca atare, G-diferentiala lui f n x0 , dup
a directia v, are sens chiar si atunci cnd v nu
este numaidect versor, putndu-se deci renunta, n Denitia 10.3, la precizarea kvke = 1.
Deni
tia 10.4 Fie f , D si x0 ca n denitia 10.3.
a) Daca exista f 0 (x0 ; v) 2 Rq pentru orice v 2 Rp , atunci spunem ca functia f : D
G-diferen
tiabil
a (diferen
tiabil
a Gteaux) n x0 2 D.

Rp ! Rq este

b) Daca aplicatia v 2 Rp 7 ! f 0 (x0 ; v) 2 Rq este liniara (nu numai omogena) si continua, atunci
elementul din L(Rp ; Rq ), notat cu f 0 (x0 ) si denit prin relatia
f 0 (x0 )(v) = f 0 (x0 ; v); 8 v 2 Rp
se nume
ste G-derivata (sau derivata Gteaux a) func
tiei f n punctul x0 , iar f se nume
ste
G-derivabil
a (derivabil
a Gteaux sau derivabil
a direc
tional) n x0 .
e
c) Spunem ca f este G-diferen
tiabil
a (diferen
tiabil
a Gteaux pe o mul
time D
D daca
0
q
p
e si orice v 2 R . Analog, daca derivata Gteaux f 0 (x0 )
f (x0 ; v) exista (n R ) pentru orice x0 2 D
e zicem ca functia f este G-derivabil
exista n orice punct x0 2 D,
a (derivabil
a Gteaux) pe
e
mul
timea D.

Observa
tie: Multimea functiilor f : D
Rp ! Rq care sunt G-diferentiabile (respectiv Gderivabile) ntr-un punct din D sau pe o submultime a lui D este nevid
a, deoarece din aceast
a multime
fac parte functiile identic-constante (f (x) = c 2 Rq , 8 x 2 D), care au G-diferentiala egal
a cu 0Rp , n
orice punct din D, dup
a orice directie v din Rp (respectiv, au G-derivata egal
a cu elementul nul din
p
q
L(R ; R ). De asemenea, aceleiasi multimi i apartin si functiile liniare f : D Rp ! Rq , pentru care
avem:
f (x0 + tv)
t!0
t

f 0 (x0 ; v) = lim

f (x0 )

Deci, n acest caz, f 0 (x0 ) = f , 8 x0 2 D.

f (x0 ) + tf (v)
t!0
t

= lim

f (x0 )

= f (v); 8 x0 2 D; 8 v 2 Rp :

Deni
tia 10.5
a) Daca functia f : D
Rp ! R este G-derivabila ntr-un punct x0 al multimii
deschise D, atunci elementul f 0 (x0 ) 2 L(Rp ; R) dene
ste gradientul lui f n x0 , care se noteaza
cu (rf ) (x0 ) si se cite
ste "nabla" f n x0 (sau se mai noteaza cu gradf (x0 )), pe baza relatiei
f 0 (x0 ) (v) = h(rf ) (x0 ); vie ; 8 v 2 Rp ;
unde h ; ie reprezinta produsul scalar euclidian pe Rp .

(A
sadar, (rf ) (x0 ) este un vector din Rp denit prin intermediul relatiei sus-mentionate).

b) Daca functia f : D
Rp ! Rq este G-derivabila ntr-un punct x0 din D, atunci matricea
asociata aplicatiei liniare f 0 (x0 ) 2 L(Rp ; Rq ) se nume
ste matricea jacobian
a a lui f n x0 ,
avnd drept linii tocmai gradientii, n x0 , ai componentelor lui f . Notata cu Jf (x0 ), aceasta
matrice este data astfel de relatia
0
1
(rf1 ) (x0 )
B (rf2 ) (x0 ) C
B
C
Jf (x0 ) = B
C,
..
@
A
.
(rfq ) (x0 )

n care f1 ; f2 ; : : : ; fq sunt componentele lui f .

c) n cazul cnd p = q 2, determinantul matricii jacobiene Jf (x0 ) (adica det (Jf (x0 ))) se nume
ste
jacobianul lui f n x0 sau, echivalent, determinantul func
tional al functiilor f1 ; f2 ; : : : ; fq ,
n raport cu variabilele independente x1 ; x2 ; : : : ; xq (componentele unui vector generic x = (x1 ; x2 ; : : : ; xq )T
din D), calculat n x0 . Acesta din urma se noteaza, uzual, prin:
D(f1 ; f2 ; : : : ; fq )
(x0 ):
D(x1 ; x2 ; : : : ; xq )
d) n particular, cnd v = ek = (0; 0; : : : ; 0; 1; 0; : : : ; 0) 2 Rp , k 2 f1; 2; : : : ; pg, G-diferentiala
f 0 (x0 ; ek ) (unde x0 = (x01 ; x02 ; : : : ; x0p ) 2 D), data de limita
lim

f (x01 ; x02 ; : : : ; x0k

t!0

0
1 ; xk

+ t; x0k+1 ; : : : ; x0p )
t

f (x01 ; x02 ; : : : ; x0p )

se nume
ste derivata par
tial
a, de ordinul I, a func
tiei f : D Rp ! Rq , n raport cu xk
(componenta de rang k a argumentului vectorial x = (x1 ; x2 ; : : : ; xp ) 2 D pentru f ), n punctul
@f
@f
(x0 ). Cnd exista
(x0 ) 2 Rq , pentru f = (f1 ; f2 ; : : : ; fq ), cu
x0 2 D si se noteaza cu
@xk
@xk
fj : D ! R, 8 j = 1; q, avem
@f
(x0 ) =
@xk

@fq
@f1
@f2
(x0 );
(x0 ); : : : ;
(x0 ) ,
@xk
@xk
@xk

functia f numindu-se derivabil

a par
tial, de ordinul I, n raport cu xk , n punctul x0 .
Functia f se nume
ste derivabil
a par
tial, de ordinul I, n raport cu xk , pe o mul
time
@f
@f
q
e
e
e
D D, daca exista
(x) 2 R , 8 x 2 D. ntr-o atare situatie, functia x 2 D 7 !
(x) 2
@xk
@xk
@f
Rq , notata cu
, se nume
ste derivata par
tial
a a lui f , de ordinul I, n raport cu xk ,
@xk
e
pe mul
timea D.

Observa
tii:
i) Pe baza formulei, cu limit
a, pentru
partial
a

@f
(x0 ) (din Denitia 10.5), se poate spune c
a derivata
@xk

@f
(x0 ) este, de fapt, derivata n x0k a functiei de o variabil
a scalar
a
@xk
xk 7 ! f (x01 ; x02 ; : : : ; x0k

0
0
1 ; xk ; xk+1 ; : : : ; xp );

adic
a functia partial
a f[k] , corespunz
atoare lui f , n punctul x0 = (x01 ; x02 ; : : : ; x0k ). Astfel, calculul
@f
(x0 ) poate redus, practic, la calculul derivatei (de ordinul I) pentru o
derivatei partiale
@xk
functie de o singur
a variabil
a, anume xk , celelalte variabile independente din componenta lui x
(adic
a x1 ; x2 ; : : : ; xk 1 ; xk+1 ; : : : ; xp ) gurnd ca niste constante n respectivul proces de calcul.
e D, n raport cu
Rp ! Rq este derivabil
a partial, de ordinul I, pe o multime D
@f
e ! Rq sunt continue pe D,
e spunem c
orice variabil
a xk , iar functiile
:D
a f este de clas
a
@xk
e
e si consemn
C 1 pe D
am acest fapt prin: f 2 C 1 (D).

ii) Cnd f : D

iii) n cazul n care q = 1 si, pentru f : D

Rp ! R, se poate vorbi despre relatia

f 0 (x0 ; v) = f 0 (x0 )(v) = h(rf ) (x0 ); vie ; 8 v 2 Rp ; x0 2 D;

lund v = ek , 8 k 2 f1; 2; : : : ; pg, avem:
@f
(x0 ) = f 0 (x0 ; ek ) = h(rf ) (x0 ); ek ie ; 8 k 2 f1; 2; : : : ; kg:
@xk
n virtutea acestui fapt si a celui potrivit c
aruia reprezentarea oric
arui vector v = (v1 ; v2 ; : : : ; vp ) 2
p
X
vk ek , obtinem:
Rp , n baza canonic
a fe1 ; e2 ; : : : ; ep g Rp , este v =
k=1

h(rf ) (x0 ); vie =

=

p
X
k=1

h(rf ) (x0 ); ek ie =

p
X
k=1

vk

@f
(x0 ) =
@xk

@f
@f
@f
(x0 );
(x0 ); : : : ;
(x0 ) ; v ; 8 v 2 Rp :
@x1
@x2
@xp

De aici, deducem c
a, ori de cte ori exist
a, gradientul lui f n x0 este vectorul din Rp cu
@f
componentele
(x0 ), k = 1; p, adic
a:
@xk
(rf ) =

@f
@f
@f
(x0 );
(x0 ); : : : ;
(x0 ) :
@x1
@x2
@xp

iv) Pe baza ultimei formule si a celei care d

a matricea jacobian
a Jf (x0 ), n cazul n care q
deducem c
a, pentru functia f : D Rp ! Rq , cnd este G-derivabil
a n x0 2 D, avem
Jf (x0 ) =
unde f1 ; f2 ; : : : ; fq sunt componentele lui f .

@fi
(x0 )
@xj

1 i p
1 j q

2,

v) Tinnd

seama de preciz
arile f
acute la punctul i) al observatiei de fata, putem vedea c
a regulile
de calcul cu G-diferentiale (si apoi, n particular, cu gradienti si cu derivate partiale de ordinul
I), se bazeaz
a pe urm
atoarele relatii:
( f + g)0 (x0 ; v) =

f 0 (x0 ; v) + g 0 (x0 ; v); 8 ;

2 R;

8 f : D Rp ! R; g : D ! R; x0 2 D; v 2 Rp
cu f si g G-diferentiabile n x0 pe directia v;
(f g)0 (x0 ; v)

= g(x0 ) f 0 (x0 ; v) + f (x0 ) g 0 (x0 ; v);

8 f : D Rp ! R; g : D ! R; x0 2 D; v 2 Rp
cu f si g G-diferentiabile n x0 pe directia v;

f
g

(x0 ; v)

1
g(x0 ) f 0 (x0 ; v)
g 2 (x0 )

g 0 (x0 ; v) f (x0 ) ;

8 f : D Rp ! R; g : D ! R; x0 2 D; v 2 Rp
cu f si g G-diferentiabile n x0 pe directia v:
n general, raportul dintre G-diferentiabilitatea unei functii f : D
Rp ! Rq ntr-un punct
p
x0 2 D, dup
a o directie v 2 R , nu implic
a, ca n cazul p = q = 1, continuitatea global
a a lui f n x0 ,
ci doar continuitatea pe directia v, n x0 , potrivit urm
atorului rezultat.
Teorema 10.3 Fie D
Rp o multime nevida si deschisa, v, x0 2 D si f : D ! Rq . Daca f are
derivata directionala (G-diferentiala), dupa v, n x0 , anume f 0 (x0 ; v) 2 Rq , atunci f este continua, pe
directia v, n punctul x0 .
Demonstra
tie: n conformitate cu Denitia 10.3, exist
a f 0 (x0 ; v) 2 Rq dac
a si numai dac
a, oricare
ar " > 0, exist
a " > 0, astfel nct, 8 t 2 R cu jtj < " , avem:
1
(f (x0 + tv)
t

f (x0 ))

f 0 (x0 ; v)

< ":
Rq

Atunci:
kf (x0 + tv)

f (x0 )kRq

f (x0 + tv)

f (x0 )

jtj " + f 0 (x0 ; v)

Rq

tf 0 (x0 ; v)
; 8 jtj <

Rq

+ tf 0 (x0 ; v)

Rq

":

De aici, rezult
a c
a limf (x0 + tv) = f (x0 ), ceea ce nseamn
a c
a f este continu
a n x0 , pe directia v. J
t!0

n particular, cnd Teorema 10.3 are loc pentru v = ek , se poate spune doar c
a derivabilitatea
partial
a, de ordinul I, a functiei f n punctul x0 , n raport cu xk , implic
a continuitatea "partial
a" (pe
directia ek ), nu numaidect continuitatea global
a, a lui f n x0 . Continuitatea global
a se poate obtine
n conditiile urm
atoarei teoreme.
Rp o multime deschisa, x0 2 D si f = (f1 ; f2 ; : : : ; fq ) : D ! Rq . Daca exista
@fj
o vecinatate V
D, a punctului x0 , pe care f este derivabila partial, de ordinul I , iar functiile
@xk
sunt, 8 k = 1; p, 8 k = 1; q, marginite pe V , atunci f este continua, n sens global, n punctul x0 .

Teorema 10.4 Fie D

Demonstra
tie: Continuitatea lui f = (f1 ; f2 ; : : : ; fq ) n punctul x0 = (x01 ; x02 ; : : : ; x0p ) este asigurat
a
de continuitatea ec
areia dintre componentele fk ale lui f n x0 . Este sucient deci s
a ar
at
am c
a exist
a
lim fj (x) = fj (x0 ), 8 j = 1; q. n acest sens, prin aplicarea teoremei lui Lagrange (de medie) pentru
x!x0

@fj
(k =
@xk
1; p, j = 1; q), constat
am c
a, pentru orice x = (x1 ; x2 ; : : : ; xp ) 2 V , exist
a = ( 1 ; 2 ; : : : ; p ) 2 Rp , cu
si x0k , 8 k = 1; p, astfel nct:
k ntre xk
functii de o singur
a variabil
a real
a si prin folosirea ipotezei de m
arginire, pe V , a functiilor

fj (x1 ; x2 ; : : : ; xp )

fj (x01 ; x02 ; : : : ; x0p )

+ fj (x1 ; x2 ; : : : ; xp

fj (x1 ; x2 ; : : : ; xp

0
1 ; xp )

fj (x1 ; x2 ; : : : ; xp

+ fj (x1 ; x02 ; : : : ; x0p )

=

unde Mj = max fsup

1 k p x2V

fj (x1 ; x2 ; : : : ; xp

0
0
2 ; xp 1 ; xp )

0
1 ; xp )

fj (x01 ; x02 ; : : : ; x0p ) =

@fj
(x1 ; x2 ; : : : ; xp
@xp

@fj
(x1 ; x2 ; : : : ; xp
@xp 1

1 ; xp )

1; p)

0
2 ; p 1 ; xp )

@fj
( ; x0 ; : : : ; x0p ) x1
@x1 1 2

x01

x0p +

xp

x0p

xp

Mj

p
X

xk

+
x0k ;

k=1

@fj
g. De aici, rezult
a clar c
a fj este continu
a global n x0 , 8 j = 1; q.
@xk

Observa
tie: O conditie sucient
a pentru existenta unei vecin
at
ati V
D, a punctului x0 , pe care
functia f , derivabil
a partial, de ordinul I, pe D s
a aib
a derivatele partiale, ale tuturor componentelor
sale, m
arginite, ar continuitatea n x0 a respectivelor derivate.
Diferen
tiala
si diferen
tiabilitatea Frchet a unei func
tii reale,
ntr-un punct sau pe o mul
time
Utiliznd acum sugestia oferit
a de Propozitia 10.3, putem introduce aici notiunile de diferentiabilitate si diferential
a Frchet, n conformitate cu urm
atoarea denitie.
Deni
tia 10.6 Fie D o multime deschisa si nevida din Rp , iar f : D ! Rq .
a) Spunem ca functia f este diferen
tiabil
a Frchet ntr-un punct x0 2 D, daca exista o aplicatie
liniara T : Rp ! Rq si o functie : D ! Rq , astfel nct lim (x) = (x0 ) = 0Rq si
x!x0

f (x) = f (x0 ) + T (x

x0 ) + (x)kx

x0 kRp ; 8 x 2 D;

unde k kRp desemneaza o norma (de exemplu, cea euclidiana) pe Rp , iar 0Rq este vectorul nul
din Rq .
n acest caz, aplicatia T 2 L(Rp ; Rq ) se nume
ste diferen
tiala (derivata) Frchet, de ordinul
I, a func
tiei f , n punctul x0 , depinde de x0 si se noteaza, conventional, cu (df ) (x0 ).
e
b) Spunem ca f este diferen
tiabil
a Frchet pe o mul
time D
e
diferentiabila, n sensul de la a) n orice punct x0 2 D.

D daca si numai daca f este

Observa
tii: Pe baza Denitiei 10.6 a), deducem c
a, ntr-o alt
a exprimare, echivalent
a cu cea
din cadrul denitiei mentionate, putem spune c
a f este Frchet-diferentiabil
a n x0 dac
a exist
aT 2
L(Rp ; Rq ) astfel nct
f (x) f (x0 ) T (x x0 )
lim
= 0Rq
x!x0
kx x0 kRp
x6=x0

sau, nc
a, echivalent, exist
a T 2 L(Rp ; Rq ) astfel nct
lim

x!x0
x6=x0

kf (x)

f (x0 ) T (x
kx x0 kRp

x0 )kRq

= 0R :

O alt
a modalitate (echivalent
a cu cea din Denitia 10.6 a)) de a exprima faptul c
a f este diferp
q
entiabil
a Frchet n x0 , este cea care arm
a c
a dac
a exist
a T 2 L(R ; R ) si, odat
a cu T , o aplicatie
: D ! Rq , denit
a prin
8
f (x) f (x0 ) T (x x0 )
>
>
; x 6= x0
<
kx x0 kRp
(x) =
x 2 D;
>
>
:
0Rq ; x = x0 ;
astfel nct

s
a e continu
a n x0 si, prin asta, s
a aib
a loc relatia
f (x) = f (x0 ) + T (x

x0 ) + (x)kx

x0 k; 8 x 2 D;

atunci f se poate numi Frchet-diferentiabil

a n x0 .
Propozi
tia 10.4 Fie D o multime nevida si deschisa din Rp , x0 2 D si f : D ! Rq . Daca f este
diferentiabila Frchet n x0 , atunci diferentiala (df ) (x0 ) este unica.
Demonstra
tie: Admitnd c
a (df ) (x0 ) nu ar unic
a, ar exista T1 si T2 2 L(Rp ; Rq ) astfel nct:
lim
x!x

0
x6=x0

kf (x)

f (x0 ) T1 (x
kx x0 kRp

x0 )kRq

= x!x
lim

0
x6=x0

kf (x)

f (x0 ) T2 (x
kx x0 kRp

x0 )kRq

= 0 (2 R):

Atunci, am avea (8 x 2 D; x 6= x0 ):
0 6
=
6

kT1 (x

kx

x0 ) T2 (x
kx x0 kRp

1
k(f (x)
x0 kRp

kf (x)

x0 )kRq

f (x0 )

f (x0 ) T2 (x
kx x0 kRp

T2 (x

x0 )kRq

x0 ))
kf (x)

(f (x)

f (x0 )

f (x0 ) T2 (x
kx x0 kRp

T1 (x
x0 )kRq

x0 ))kRq 6
! 0:

x!x0

De aici, lund x = x0 + tu, cu u 2 Rp n f0Rp g si t 2 R , ar rezulta:

0 = lim

t!0
t6=0

kT1 (tu) T2 (tu)kRq

jtj kT1 (u) T2 (u)kRq
= lim
:
p
t!0
ktukR
jtj kukRp
t6=0

Prin urmare, am avea: T1 (u) = T2 (u), 8 u 2 Rp n f0Rp g. Dar cum T1 (0Rp ) = T2 (0Rp ) = 0Rq ,
ajungem, n denitiv, la concluzia:T1 = T2 .
J
Cu privire la multimea functiilor f : D Rp ! Rq care sunt diferentiabile Frchet (ntr-un punct
e D), se poate spune c
din D sau pe o multime D
a ea nu este vid
a, deoarece cel putin functiile identic
constante si functiile liniare apartin respectivei multimi, n baza urm
atorului rezultat:

Propozi
tia 10.5
a) Daca f : D
Rp ! Rq , cu D multime deschisa, este o functie constanta,
atunci f este Frchet-diferentiabila pe D si (df ) (x) = 0L(Rp ;Rq ) , 8 x 2 D.
b) Daca f : D
Rp ! Rq este o functie liniara, atunci f este diferentiabila Frchet pe D si
(df ) (x) = f (x), 8 x 2 D.
Demonstra
tie: a) Pentru f (x) = c, cu c 2 Rq , 8 x 2 D, avem:
f (x)

lim

x!x0
x6=x0

f (x0 )
kx

0L(Rp ;Rq ) (x
x0 kRp

x0 )

= x!x
lim

x6=x0

c
kx

c
= 0Rq :
x0 kRp

b) pentru f 2 L(Rp ; Rq ), avem:

lim

f (x)

x!x0
x6=x0

f (x0 ) f (x
kx x0 kRp

x0 )

= x!x
lim

f (x)

x6=x0

f (x0 ) f (x) + f (x0 )

= 0Rq :
kx x0 kRp
J

Deci, exist
a (df ) (x0 ) = f (x0 ), 8 x0 2 D.

Un alt rezultat, armnd, n esenta, c

a diferentiala unei functii f = (f1 ; f2 ; : : : ; fq ) : D Rp ! Rq ;
ntr-un punct x0 , are, drept componente, diferentialele (dfj ) (x0 ), j = 1; q, este urm
atorul:
Teorema 10.5 Fie D o multime nevida si deschisa din Rp , x0 un punct din D si o functie f =
(f1 ; f2 ; : : : ; fq ) : D ! Rq , cu fj : D ! R, 8 j = 1; q. Functia f este Frchet-diferentiabila n x0 daca
si numai daca toate componentele sale - f1 ; f2 ; : : : ; fq - sunt diferentabile Frchet n x0 . n plus, are
loc egalitatea:
(df ) (x0 ) = ((df1 ) (x0 ); (df2 ) (x0 ); : : : ; (dfq ) (x0 )) ;
unde (dfj ) (x0 ) 2 L(Rp ; R), 8 j = 1; q.
Demonstra
tie: Potrivit Denitiei 10.6 si observatiei ce o succed
a, f este diferentiabil
a Frchet n
x0 , dac
a si numai dac
a exist
a T = (T1 ; T2 ; : : : ; Tq ) 2 L(Rp ; Rq ), cu Tk 2 L(Rp ; R), 8 k = 1; q, precum
si = ( 1 ; 2 ; : : : ; q ) : D ! Rq , cu k : D ! R, 8 k = 1; q, astfel nct lim (x) = (x0 ) = 0Rq si
x!x0

f (x) = f (x0 ) + T (x

x0 ) + (x)kx

x0 kRp ; 8 x 2 D:

Pe componente, aceasta nseamn

a c
a, 8 k = 1; q, avem:
fk (x) = fk (x0 ) + Tk (x
cu lim

x!x0

k (x0 )

k (x0 )

x0 ) +

k (x)kx

x0 kRp ; 8 x 2 D;

a fk este diferentibil
a Frchet
= 0, 8 k = 1; q. Prin urmare, se poate spune c

n x0 si (df ) (x0 ) = Tk , 8 k = 1; q. n plus, are loc relatia:

(df ) (x0 ) = T = (T1 ; T2 ; : : : ; Tq ) = ((df1 ) (x0 ); (df2 ) (x0 ); : : : ; (dfq ) (x0 )) :
a Frchet n x0 , atunci exist
a Tk 2
Reciproc, dac
a ecare functie fk (k = 1; q) este diferentiabil
(f
(x)
f
(x
)
T
(x
x
))
0
k
k 0
k
L(Rp ; R), 8 k = 1; q si k : D ! R, cu k (x) =
, 8 x 2 D n fx0 g,
kx x0 kRp
si (x) = ( 1 (x); 2 (x); : : : ; q (x)). Or, aceasta nseamn
a c
a f este diferentiabil
a Frchet
k (x0 ) = 0
n x0 , cu (df ) (x0 ) = T .
J
Propozi
tia 10.6 Daca D este o multime nevida si deschisa din Rp , x0 un punct din D, iar f : D !
q
R o functie diferentiabila Frchet n x0 , atunci f este continua (global) n x0 .

Demonstra
tie: ntr-adev
ar, dac
a f : D ! Rq este Frchet-diferentiabil
a n x0 , atunci exist
aT 2
p
q
q
L(R ; R ) si : D ! R , continu
a si nul
a n x0 , astfel nct
f (x) = f (x0 ) + T (x

x0 ) + (x)kx

x0 kRp ; 8 x 2 D:

x0 ) = 0Rq si lim (x)kx

De aici, tinnd seama de faptul c

a lim T (x

x!x0

x!x0

x0 k = 0Rq , deducem clar c

a

a si este egal
a cu f (x0 ), ceea ce nseamn
a c
a f este continu
a n x0 .
lim f (x) exist

x!x0

Observa
tie: Propozitia 10.6 ne arat
a c
a necesar
a diferentiabilit
atii lui f n x0 este continuitatea
functiei f n x0 , n sens global. Nu ns
a si sucient
a.
Leg
atura dintre diferentiala Frchet si derivata (diferentiala) Gteaux este, n parte, dat
a de urm
atoarea teorem
a.
Teorema 10.6 Fie ? 6= D o multime deschisa din Rp , x0 2 D si f : D ! Rq . Daca f este Frchetdiferentiabila n x0 , atunci f este derivabila Gteaux n x0 si are loc relatia:
f 0 (x0 ; v) = ((df ) (x0 )) (v); 8 v 2 Rp :
(Altfel spus, exista f 0 (x0 ) si f 0 (x0 ) = (df ) (x0 )).
Demonstra
tie: Deoarece f este Frchet-diferentiabil
a n x0 , cu F -diferentiala (df ) (x0 ), exist
a :
D ! Rq , continu
a si nul
a n x0 , astfel nct f (x) = f (x0 ) + ((df ) (x0 )) (x x0 ) + (x)kx x0 kRp ,
8 x 2 D. Atunci:
f (x0 + tu)
t

f (x0 )

((df ) (x0 )) (tu) + (x0 + tu)ktukRp

=
t

= ((df ) (x0 )) (u) + (x0 + tu)

Prin urmare, exist
a lim

t!0

f (x0 + tu)
t

f (x0 )

= ((df ) (x0 )) (u). De aici, mai departe, avem:

f 0 (x0 ; v) = f 0 x0 ; kvkRp
= kvkRp ((df ) (x0 ))

jtj
; 8 t 2 R ; jtj < r; u 2 Rp ; kukRp = 1:
t

v
kvkRp

v
kvkRp

= kvkRp f 0 x0 ;

v
kvkRp

= ((df ) (x0 )) (v); 8 v 2 Rp n f0Rp g:

Dar cum si f 0 (x0 ; 0Rp ) = 0Rq = ((df ) (x0 )) (0Rp ), putem conchide c
a exist
a f 0 (x0 ; v) 2 Rq (deci f este
G-diferentiabil
a n x0 ) si
f 0 (x0 ; v) = ((df ) (x0 )) (v); 8 v 2 Rp :
Altfel spus, exist
a f 0 (x0 ) (deci f este G-derivabil
a n x0 ) si f 0 (x0 ) = (df ) (x0 ).
Observa
tii: Pe baza acestei teoreme si a faptului c
a f 0 (x0 ; ek ) =
p

@f
(x0 ), putem spune c
a
@xk

X
@f
(x0 ) = ((df ) (x0 )) (ek ), 8 k = 1; p. Astfel, 8 v = (v1 ; v2 ; : : : ; vp ) =
vk ek , avem
@xk
k=1

((df ) (x0 )) (v) = ((df ) (x0 ))

p
X
k=1

vk ek

p
X
k=1

vk ((df ) (x0 )) (ek ) =

p
X

vk

k=1

Rp

@f
(x0 ) = h(rf ) (x0 ); vie ;
@xk

cnd f : D
! R este diferentiabil
a Frchet n x0 2 D.
n cazul unei functii vectoriale f : D Rp ! Rq , am avea
((df ) (x0 )) (v) = (Jf ((x0 )) (v) =

@fi
@xk

1 i q
1 k p

(v); 8 v 2 Rp ;

ori de cte ori D este o multime deschis

a, iar f este Frchet-diferentiabil
a n x0 2 D. De aici, deducem
c
a, n raport cu perechea de baze canonice din Rp si respectiv Rq , matricea asociat
a aplicatiei liniare
p
q
(df ) (x0 ) : R ! R este tocmai Jacobiana Jf (x0 ).
Dac
a, n continuare, tinem seama de faptul c
a aplicatiile de proiectie prk : D ! R, denite prin
prk (x) = xk , 8 k = 1; p, 8 x = (x1 ; x2 ; : : : ; xp ), sunt liniare si deci, prin aplicarea Propozitiei 10.5, sunt
diferentiabile Frchet pe D, cu d(prk ) = prk , 8 k = 1; p, atunci, ori de cte ori functia f : D ! R este
diferentiabil
a Frchet n x0 2 D, avem:
((df ) (x0 )) (v) =

p
X
@f
(x0 )prk
@xk
k=1

(v) =

p
p
X
X
@f
@f
(x0 )vk =
(x0 )prk (v) =
@xk
@xk
k=1
k=1
!
p
X @f
(x0 )d(prk ) (v); 8 v = (v1 ; v2 ; : : : ; vp ) 2 Rp :
@xk
k=1

Cum prk (x) = xk , diferentiala d(prk ), care este independent

a de punctul n care o calcul
am, se noteaz
a,
prin conventie, cu dxk , 8 k = 1; p. Astfel g
asim formula de calcul urm
atoare:
(df ) (x0 ) =

p
X
@f
(x0 )dxk :
@xk
k=1

F
acnd uz de vectorul dx = (dx1 ; dx2 ; : : : dxp ), se poate scrie
(df ) (x0 ) = h(rf ) (x0 ); dxie ;
ori de cte ori functia f : D Rp ! R este diferentiabil
a Frchet n x0 2 D.
p
q
Analog, pentru o functie f : D R ! R care este Frchet-diferentiabil
a n x0 2 D, deducem c
a
are loc formula:
(df ) (x0 ) = (Jf (x0 )) (dx):
n anumite conditii, prezentate n enuntul teoremei ce urmeaz
a (f
ar
a demonstratie, aici), diferentiabilitatea Gteaux ntr-un punct implic
a totusi diferentiabilitatea Frchet n acel punct.
Teorema 10.7 Fie D o multime deschisa si nevida din Rp , x0 2 D si f : D ! Rq . Daca f este Gderivabila pe o vecinatate W a punctului x0 , de forma fu = x0 + tv j t 2 [0; 1]; v 2 Rp g, iar G-derivata
f 0 ( ) este continua n x0 (n sensul topologiei spatiului L(Rp ; Rq )), atunci f este diferentiabila Frchet
n x0 si (df ) (x0 ) = f 0 (x0 ).
Acest rezultat, reformulat la nivelul derivatelor partiale de ordinul nti ale componentelor lui
f (n raport cu componentele argumentului vectorial x), constituie urm
atorul criteriu de Frchetdiferentiabilitate:
"Daca f : D Rp ! Rq , cu D multime nevida si deschisa, este derivabila partial, de ordinul I,
@f
pe o vecinatate W a punctului x0 2 D (cu W
D), iar derivatele partiale @xjk (ale componentelor

lui f ) sunt continue n x0 , atunci f este diferentiabila Frchet n x0 si matricea asociata aplicatiei
liniare (df ) (x0 ) este chiar Jacobiana lui f n x0 , adica Jf (x0 )."
e unde ? 6= D
e D Rp , atunci f este Frchet-diferentiabil
e De
Mai mult, dac
a f 2 C 1 (D),
a pe D.
1
e
e
aceea, functiilor din C (D) li se mai spune continuu-diferen
tiabile (pe D).
Propozi
tia 10.7 (Reguli de calcul cu diferen
tiale Frchet)
p
Fie D o multime deschisa si nevida din R , iar x0 un punct din D.
i) Daca f si g : D ! Rq sunt Frchet-diferentiabile n x0 , iar
D ! Rq este diferentiabila Frchet n x0 si are loc formula
(d ( f + g)) (x0 ) =

si

2 R, atunci functia f + g :

(df ) (x0 ) + (dg) (x0 ):

ii) Daca f : D ! R si g : D ! Rq sunt diferentiabile Frchet n x0 , atunci functia f g : D ! Rq este

Frchet-diferentiabila n x0 si are loc relatia:
(d (f g)) (x0 ) = g(x0 ) (df ) (x0 ) + f (x0 ) (dg) (x0 ):
iii) Daca f : D ! Rq si g : D ! R sunt diferentiabile Frchet n x0 , atunci functia
este diferentiabila Frchet n x0 si are loc egalitatea:
d

f
g

(x0 ) =

1
(df ) (x0 )
g(x0 )

f
: D ! Rq
g

1
f (x0 ) (dg) (x0 ):
g 2 (x0 )

iv) (regula "lan

tului") Daca
este o multime deschisa si nevida din Rq , functia f : D !
este Frchet-diferentiabila n x0 , iar g :
! Rm este Frchet-diferentiabila n f (x0 ), atunci
m
g f : D ! R este diferentiabila Frchet n x0 si are loc formula:
(d (g f )) (x0 ) = (dg) (f (x0 )) (df ) (x0 ):
Demonstra
tie: Pentru i), ii) si iii), se foloseste Denitia 10.6. n ceea ce priveste iv), avem:
lim

(g f ) (x)

(g f ) (x0 )

x!x0
x6=x0

= x!x
lim

0
x6=x0

g (f (x))

g (f (x0 )) (dg) (f (x0 )) (f (x)

kx x0 kRp

+ x!x
lim ((dg) (f (x0 )))
0
x6=x0

(((dg) (f (x0 )))) ((df ) (x0 )) (x

kx x0 kRp

f (x)

f (x0 )
kx

(df ) (x0 )(x

x0 kRp

f (x0 ))

x0 )

x0 )

= 0Rm + ((dg) (f (x0 ))) (0Rq ) = 0Rm + 0Rm = 0Rm :

J
Observa
tie: La nivelul matricilor Jacobiene, regula "lantului" se red
a prin relatia
Jg f (x0 ) = Jg (f (x0 )) Jf (x0 );

care, la rndul ei, la nivelul elementelor acestor matrici, adic

a la nivelul derivatelor partiale ale componentelor lui h = g f , g si f , se prezint
a astfel:
q

X @gi
@fk
@hi
(x0 ) =
(x0 ); 8 i = 1; m; j = 1; p:
(f (x0 ))
@xj
@yk
@xj
k=1

n situatia n care m = p = q
nantilor lor, avem relatia:

2, matricile implicate sunt p

atratice si, prin considerarea determi-

det (Jg f (x0 )) = det (Jg (f (x0 ))) det (Jf (x0 )) :
Altfel spus, avem:
D(h1 ; h2 ; : : : ; hp )
D(g1 ; g2 ; : : : ; gp )
D(f1 ; f2 ; : : : ; fp )
(x0 ) =
(f (x0 ))
(x0 ):
D(x1 ; x2 ; : : : ; xp )
D(y1 ; y2 ; : : : ; yp )
D(x1 ; x2 ; : : : ; xp )
Cnd f 2 C 1 (D; E), unde D Rp si E Rp sunt multimi deschise si nevide, atunci, dac
a f este
si bijectiv
a, exist
a f 1 2 C 1 (E; D) si Jf 1 (f (x0 )) = Jf 1 (x0 ).
Deni
tia 10.7 Date ind multimile deschise si nevide D1 si D2 din Rp , se nume
ste difeomorsm
(sau transformare regulat
a sau izomorsm diferen
tiabil) de la D1 la D2 o bijectie T : D1 ! D2 ,
de clasa C 1 pe D1 , a carei inversa T 1 : D2 ! D1 este o aplicatie continua, iar matricea jacobiana
D(T1 ; T2 ; : : : ; Tp )
(x0 ) este nenul).
JT (x) este nesingulara, 8 x 2 D (adica determinantul functional
D(x1 ; x2 ; : : : ; xp )
Orice difeomorsm induce, din punct de vedere geometric, o transformare (schimbare) de coordonate (nu numaidect liniar
a).
Derivate
si diferen
tiale de ordin superior
Mai nti, n cazul unei functii reale scalar-scalare f : D R ! R, e D1 6= ? acea submultime de
puncte din D n care f este derivabil
a (ordinar, de ordinul I). Cu alte cuvinte, se poate vorbi despre
derivata f 0 : D1 ! R. Dac
a aceasta, la rndul ei, este derivabil
a ntr-un punct x0 din D1 \ D10 , atunci
0 0
elementul f (x0 ) se noteaz
a cu f 00 (x0 ) si se numeste derivata a doua a lui f n x0 , ind din
00
R. Cnd f (x) exist
a si este nit
a, pentru orice x 2 D2 D1 , atunci spunem c
a f este de dou
a ori
derivabil
a pe D2 , iar functia x 2 D2 7 ! f 00 (x) 2 R se numeste derivata a doua a lui f .
e
Prin recurenta, spunem c
a f este derivabil
a de n-ori (n 2 N ) n x0 2 D
D dac
a f (n 1) este

derivabil
a o dat
a n punctul x0 si f (n) (x0 ), adic
a f (n

1)

(x0 ), se numeste derivata de ordinul n a

functiei f n x0 . La nivel de functii, f (n) reprezint

a derivata de ordinul nti a derivatei de ordinul
(n 1) a lui f . n mod asem
an
ator se introduc si derivatele laterale de ordin superior ale unei functii
f : D R ! R ntr-un punct x0 2 D.
Tot recursiv, se pot deni si notiunile de diferential
a Gteaux, derivat
a partial
a, gradient si diferential
a Frchet de ordin superior pentru functii reale de argument vectorial.
Astfel, n ceea ce priveste derivatele partiale, putem deni, prin recurenta, derivate partiale de
un ordin oarecare l 2 N , plecnd de la derivatele partiale de ordinul l 1. Dac
a, pentru o functie
l 1f
@
f :D
Rp ! Rq , exist
a derivata
, pe o vecin
atate a punctului x0 2 D, si aceast
a
@xi2 @xi3 : : : @xil

functie admite derivat

a partial
a (de ordinul nti), n raport cu xi1 n x0 , unde i1 ; i2 ; : : : ; il sunt
elemente ale multimii f1; 2; : : : ; pg, atunci:
@

@lf
@xi1 @xi2 @xi3 : : : @xil

(x0 ) =

@l 1f
@xi2 @xi3 : : : @xil
@xi1

(x0 ):

n general, cum indicii i1 ; i2 ; : : : ; il se pot repeta, se prefer

a exprimarea
(D f ) (x0 ) =

@j jf
(x0 ); unde j j =
@ 1 x1 @ 2 x2 : : : @ p xp

p;

2 N ; k = 1; p;

= ( 1 ; 2 ; : : : ; p ) numindu-se multi-indice p-dimensional. Dac

a cel putin dou
a dintre componentele
lui sunt nenule, atunci derivata par
tial
a n cauz
a se numeste mixt
a . Altminteri ea se numeste
derivata partiala nemixta.
n cazul n care j j = 2, derivatele mixte care pot exista sunt egale, n conditiile teoremei lui
Schwartz sau ale teoremei lui Young, teoreme ale c
aror enunturi (f
ar
a demonstratie) le d
am aici, n
continuare.
Teorema 10.8 (H. A. Schwartz)
@2f
@2f
si
existente pe o vecinatate a
@xi @xj
@xj @xi
@2f
@2f
(x0 ) =
(x0 )
unui punct interior x0 2 D si aceste derivate sunt continue n x0 , atunci
@xi @xj
@xj @xi
Daca f : D

Rp ! R are derivatele partiale mixte

Teorema 10.9 (G. C. Young)

Daca toate derivatele partiale de ordinul nti ale unei functii f : D
Rp ! R exista pe o
e D si aceste derivate sunt diferentiabile
vecinatate a unui punct x0 , interior unei multimi nevide D
@2f
@2f
Frchet n x0 , atunci
(x0 ) si
(x0 ) exista si coincid.
@xi @xj
@xj @xi
Mai general, dac
a o functie f : D
Rp ! R admite derivate partiale pn
a la ordinul n 2 N ,
n 2, continue pe multimea nevid
a si deschis
a D, atunci
@pf
@pf
(x0 ) =
(x0 );
@xi1 @xi2 : : : @xip
@xj1 @xj2 : : : @xjp
oricare ar p 2 N , p

n, x0 2 D si (j1 ; j2 ; : : : ; jp ) obtinut prin permutarea lui (i1 ; i2 ; : : : ; ip ).

Deni
tia 10.8 Fie D o multime deschisa si nevida din Rp si f : D ! R. Spunem ca f este de clas
a
m
C pe D (m 2) daca f este derivabila partial de ordinul m (n raport cu toate variabilele) pe D si
toate derivatele partiale de ordin m sunt continue pe D. Multimea tuturor functiilor de clasa C m pe
D se noteaza cu C m (D).
Denind C 1 (D) ca ind multimea func
tiilor indenit derivabile par
tial pe D, adic
a multimea
functiilor de clas
a C m (D), 8 m 2 N , vedem c
a are loc relatia:
C 1 (D)

:::

C m (D)

Cm

(D)

: : : C 1 (D)

C 0 (D):

n ceea ce priveste diferentiabilitatea Frchet de ordin superior a unei functii f : D

are loc urm
atoarea denitie.

Rp ! Rq ,

Rp o multime nevida si deschisa, iar f : D ! R o functie.

Deni
tia 10.9 Fie D

a) Spunem ca f este de m ori (m 2 N , m 2) diferen

tiabil
a Frchet ntr-un punct x0 2 D
daca f este derivabila partial de (m 1) ori ntr-o vecinatate V
D a lui x0 si toate derivatele
partiale de ordinul (m 1) ale lui f sunt diferentiabile Frchet, de ordinul nti, n x0 .
e
b) Spunem ca f este de m ori diferen
tiabil
a Frchet pe D
~
diferentiabila n orice punct x 2 D.

D daca f este de m ori Frchet

c) Numim diferen
tial
a Frchet de ordinul m a functiei f n punctul x0 2 D, aplicatia (dm f ) (x0 ) :
p
R ! R denita prin
((dm f ) (x0 )) (u) =

u1

@f
@f
(x0 ) + u2
(x0 ) +
@x1
@x2

+ up

@f
(x0 )
@xp

; 8 u 2 Rp ;

unde expresia din membrul secund nseamna ca paranteza se ridica, formal, la puterea simbolica
m, dupa formula polinomiala a lui Newton.
De exemplu, pentru m = 2, avem:
d2 f (x0 ) (u) =

16i;j6p

@2f
ui uj ; 8 u = (u1 ; u2 ; : : : ; up ) 2 Rp :
@xi @xj

Teorema 10.10 (Formula lui Taylor)

Fie D o multime deschisa din Rp , f : D ! R o functie de (m + 1) ori diferentiabila Frchet pe
D, x0 un punct din D si Sde (x0 ; r) o sfera deschisa inclusa n D. Atunci, pentru orice x 2 Sde (x0 ; r);
exista un punct , apartinnd segmentului cu extremitatile x0 si x, astfel nct:
f (x) = f (x0 ) +
+

1
(df ) (x0 )(x
1!

1
(dm f ) (x0 )(x
m!

x0 ) +

x0 ) +

1 2
d f (x0 )(x
2!

x0 ) +

1
dm+1 f ( )(x
(m + 1)!

x0 ).

Demonstra
tie: Considernd un versor oarecare v 2 Rp si t 2 ( r; r), se deneste ' : ( r; r) ! R,
prin '(t) = f (x0 + tv). Cum f este de (m + 1)-diferentiabil
a pe D, rezult
a c
a si ' este la fel pe ( r; r).
n plus, vedem c
a avem
0

De aici, pentru v =

'(k) (t) = @

x0
t

p
X
j=1

vj

1(k)

@f
(x0 + tv)A
@xj

; 8 k = 1; m + 1:

, cu t 2 ( r; r) n f0g, g
asim:
tk '(k) (0) = dk f (x0 )(x

x0 ); 8 k = 1; m:

Pe de alt
a parte, are loc egalitatea
'(t) = '(0) +

t 0
' (0) +
1!

tm (m)
tm+1
' (0) +
'(m+1) ( );
m!
(m + 1)!

unde = t, cu 2 (0; 1), 8 t 2 ( r; r).

Astfel, ntruct tm+1 '(m+1) ( ) = d(m+1) f ( )(x x0 ), cu
formula din enunt.

= x0 + v , deducem c
a este adev
arat
a
J

Bibliograe recomandat
a
1. F. Iacob - Matematica pentru anul II - ID, seria 2004-2005.
2. Anca Precupanu - Bazele analizei matematice (cap. 11), Editura Polirom, Iasi, 1998.
3. Rodica Luca-Tudorache - Analiza matematica. Calcul diferential (cap. 5 si 6), Editura Tehnopress, Iasi, 2005
4. E. Popescu - Analiza matematica. Calcul diferential (cap. 6 si 7), Editura Matrix Rom,
Bucuresti, 2006.
5. Rodica Mihaela D
anet, Florica Voicu, S. D. Nita, Iuliana Popescu, M. V. Popescu - Curs
modern de analiza matematica, Editura "Fair Partners", Bucuresti, 2010.
6. Ecaterina Cioar
a, M. Postolache - Capitole de analiza matematica, Editura "Fair Partners",
Bucuresti, 2010.