Academia de studii economice

Proiectu

Neicu Simona
Constantin Mircea-Dan

Grupa 1330

Bucuresti 2014

Introducere
Petrolul, sau ieiul, mpreun cu crbunii i gazele naturale fac parte din zcmintele de origine
biogen care se gsesc n scoara pmntului. Petrolul, care este un amestec de hidrocarburi solide i
gazoase dizolvate ntr-un amestec de hidrocarburi lichide, este un amestec de substane lipofile. ieiul n
stare brut (nerafinat) conine peste 17 000 de substane organice complexe, motiv pentru care este
materia prim cea mai important pentru industria chimic (vopsele, medicamente, materiale plastice,
etc.) i producerea carburanilor. Ca o curiozitate, se poate meniona c unele varieti de iei devin
fosforescente n prezena luminii ultraviolete.
Petroleum este un cuvnt de origine roman care provine din oleum petrae = ulei de piatr
denumire pe care romanii au preluat-o de la egipteni, care descoper petrol la suprafa n regiunea
munilor Golfului Suez se presupune c n antichitate romanii foloseau petrolul ca lubrifiant la osiile
carelor romane, sau n timpul Bizanului acesta era parte component a focului grecesc o arm temut n
luptele navale de odinioar.
Petrolul era folosit i n medicina veche fiind vndut ca leac miraculos universal.
ieiul era cunoscut pe teritoriul Romniei nc din secolul I .Hr., de cnd dateaz obiectele
descoperite n cadrul cetii dacice de la Poiana (Nicoreti, Galai): podoabe din smoal ntrit i
acoperit cu un strat subire de argint.[1] De altfel, prima rafinrie de petrol din lume a fost construit n
Romnia, n 1856,[2] la periferia oraului Ploieti, (n partea de sud-est, n drum spre localitatea Rfov, la
nord de calea ferat Ploieti - Buzu), de ctre Marin Mehedineanu, arendaul unor ntinse zcminte de
iei pe moia Pcurei, Prahova. Instalaiile rafinriei erau destul de primitive, toate utilajele fiind formate
din vase cilindrice din fier sau font, nclzite direct cu foc de lemne. Aceste utilaje au fost comandate n
Germania firmei Moltrecht ce construia cazane pentru fabricarea uleiurilor din isturi bituminoase, iar n
decembrie 1856 ncepe construcia fabricii de gaz din Ploieti, pe numele lui Marin Mehedineanu
(decedat n 1861). Distileria de petrol a lui Marin Mehedineanu, construit pe o suprafa de 4 ha i
avnd o capacitate de lucru pe an de 2710 tone, (n medie 7,5 tone/zi), i-a nceput activitatea cnd
Teodor Mehedineanu ntmpina greuti n aplicarea contractului semnat nc din 1856 pentru iluminarea
capitalei cu idrocarbur i lampe.[3]
Preul petrolului scade rapid prin creterea numrului de rafinrii, petrolul lampant devine o
resurs tot mai important n iluminat, nlocuind treptat lumnrile.
Exploatarea masiv a petrolului ncepe n secolul XIX pe motivul rspndirii folosirii petrolului n
iluminat, care ddea o lumin mai bun producnd fum mai puin n comparaie cu lmpile cu ulei de
balen, sau lumnrile de cear.
n anul 1852 medicul i geologul canadian Abraham Gesner obine patentarea rafinrii petrolului
lampant curat numit petroleum, iar n 1855 chimistul american Benjamin Silliman propune purificarea
petrolului cu acid sulfuric.
Pentru obinerea masiv a petrolului, urmeaz o perioad de forare intensiv. Cel mai renumit
foraj este efectuat de Edwin L. Drake la 27 august 1859 n Oil Creek, Pennsylvania, fiind finanat de
industriaul american George H. Bissell, aici gsindu-se la 21,2 m adncime zcminte mari de petrol.
Dup introducerea iluminatului electric a sczut importana petrolului n iluminat, dar s-a extins
utilizarea drept carburant n industria automobilului. Familia de industriai americani Rockefeller,
ntemeietoare a companiei Standard Oil Company, a convins opinia public s foloseasc benzina n

locul etanolului pe post de carburant n industria automobilului, combtnd concepia lui Henry Ford.

1.1. Piaa resursei petrolului

Petrolul a devenit o resursa din ce in ce mai rara si din ce in ce mai costisitoare. Aceasta situatie
este tot mai presanta pentru tarile industrializate care, in momentul de fata, au doar cateva optiuni pentru
a iesi din criza care s-a creat: sa caute sa descopere noi resurse de petrol, sa caute alte resurse
energetice (cele solare de exemplu) sau sa se angajeze in razboaie pentru a controla cea mai mare parte
din aceste resurse.
Conform estimarilor specialistilor, cererea mondiala de petrol va creste de la 78 milioane de barili
pe zi in 2002 la 103 milioane barili in 2015 si va ajunge la 119 milioane barili in 2025.
Cea mai mare crestere a cererii este prevazuta pentru tarile emergente asiatice (inclusiv China si
India) care se estimeaza ca vor concentra aproape jumatate din consumul mondial de petrol.

*Rezerve de petrol 2008 (mld. Barili )

O astfel de crestere impune o dublare a capacitatilor mondiale de rafinare si productie de la
nivelul actual de 40 milioane barili zilnic. Aceasta sporire a capacitatilor de productie este asteptata in
special din partea tarilor OPEC dar si a tarilor aflate in alte zone (Bazinul Caspic, America Latina sau
Africa de Vest). Investitorii apreciaza ca existe suficiente capitaluri pe pietele internationale pentru a
finanta aceasta dezvoltare a productiei, rata anuala de rentabilitate in acest domeniu fiind estimata usor
peste 10%.

Anul 2004 a marcat un moment de cotitura in evolutia preturilor pe piata mondiala a petrolului.
Incepand cu acel an preturile au crescut vertiginos ajungand de la 36 $ / baril la peste 60 $ / baril in 2005
inregistrand un record in acest sens.

In opinia specialistilor exista cateva cauze care vor mentine aceasta tendinta si pentru perioada
imediat urmatoare:

ritmul sustinut de crestere a cererii de petrol in 2004 (3,4%) explicat in special prin cresterea
cererii Chinei pe piata mondiala destinata cu precadere sectorului energetic si cel al
transporturilor dar si o cerere in crestere din partea SUA;
sensibilitatea mare a pretului petrolului atunci cand oferta tinde sa scada pe fondul unei cresteri
economice sustinute (eforturile de dezvoltare a capacitatilor de productie si de prelucrare au fost
insuficiente in comparatie cu evolutia pietei)
diminuarea drastica in ultima perioada a stocurilor petroliere masurate in zile de livrare.

Tensiunile geopolitice in cazul celor mai importanti producatori de petrol (razboiul din Iraq si
incertitudinile cu privire la reintoarcerea la normalitate a sectorului petrolier din aceasta tara, tensiunile in
crestere din Venezuela si Nigeria) au indus si ele o volatilitate destul de mare in evolutia pretului
petrolului.
Exista in momentul de fata trei scenarii diferite cu privire la evolutia pretului petrolului pentru anul
2025 si care indica un pret de 21$ (scenariul optimist), 35$ (scenariul realist) si 48$ (scenariul pesimist)(
la nivelul dolarului din 2003).
Aceste scenarii s-au bazat pe o serie de evaluari cu privire la nivelul ofertei in raport cu cererea
mondiala de titei, pe productia de resurse energetice conventionale si neconventionale pe care o pot
realiza tarile din afara OPEC, de capacitatea tarilor OPEC de a acoperi diferenta de resurse energetice si
care ar fi capacitatea fiecarui membru OPEC in acest sens. Mai trebuie spus ca estimarile specialistilor
nu iau in calcul eventuale conflicte regionale, razboaie care ar putea afecta grav productia si prelucrarea
petrolului.

Un rol esential in evolutia pietei si a preturilor mondiale la petrol il are nivelul ofertei mondiale
care depinde de rezervele existente: rezervele ramase (cele care au fost descoperite dar care nu au fost
exploatate), rezervele suplimentare (rezervele care vor fi valorificate de noile tehnologii) si rezervele
nedescoperite inca.
Daca in cazul rezervelor dovedite tarile OPEC domina net, in cazul rezervelor suplimentare
situatia este relativ echilibrata iar in cazul rezervelor nedescoperite tarile non-OPEC domina net balanta.
Aceasta situatie este datorata in special Statelor Unite, Rusiei si tarilor din America de Sud si Centrala.
Pornind de la aceasta analiza a rezervelor mondiale de petrol existente si potentiale analistii au facut
serioase estimari cu privire la productia si oferta fiecarei tari producatoare avand in vedere cele trei
scenarii de pret mentionate. In cazul tarilor OPEC se apreciaza ca in scenariul optimist productia zilnica
va ajunge in 2025 la 65.2 milioane de barili, in scenariul pesimist productia va fi de 37.9 milioane barili si
in scenariul de referinta productia va fi de 52.7 milioane barili.
Este cunoscut faptul ca tarile OPEC detin rezervele cele mai importante de titei, au o structura de
productie si prelucrare foarte flexibila si adaptativa la modificarile de cerere de pe piata mondiala, care se
poate extinde cu mare usurinta si cu costuri relativ reduse. Conform evaluarilor specialistilor costurile de
productie pentru tarile OPEC din zona Golfului Persic sunt estimate la 3$ / baril si orice crestere cu un
baril a capacitatilor de productie necesita investitii de capital in valoare de 5,940$. Pentru tarile OPEC din
afara Golfului Persic costul extinderii capacitatilor de productie este de aproape 3 ori mai mare fiind
estimat la 13,270$ pentru fiecare capacitate suplimentara de 1 baril. Venezuela este tara OPEC din afara
Golfului Persic cu cel mai mare potential de crestere pe termen mediu cu aproape 1 milion de barili pe zi
fata de nivelul actual al productiei.
Pentru tarile din afara OPEC scenariul de referinta indica o productie zilnica in anul 2025 de 66.2
milioane barili, in scenariul pesimist de 75.1 milioane barili si 62.4 milioane de barili in scenariul optimist.
Daca in anii 70 grupul tarilor din afara OPEC era dominat de America de Nord, in anii 80 locul SUA a
fost luat de Marea Nordului si Golful Mexic pentru ca in prezent tot mai multe tari emergente din America
Latina, Africa de Vest dar, mai ales China, sa aiba un cuvant tot mai important de spus pe piata mondiala
a titeiului.
Daca in cazul SUA productia nu prezinta perspective prea optimiste, Rusia a reusit ca prin aportul
investitiilor vest-europene sa sporeasca semnificativ productivitatea extractiilor de titei din Siberia de
Vest. Productiile din Marea Nordului ale Marii Britanii si Norvegiei tind sa scada usor pe fondul maturizarii
acestor campuri de exploatare.Dintre tarile care nu fac parte din OPEC pentru care se asteapta evolutii
pozitive in urmatoarea perioada se regasesc Oman si Yemen.
i in zona asiatica potentialul unor tari ca Vietnam, Filipine, Malaiezia sau Papua Noua Guinee
este in crestere. Dupa anul 2010 tari ca Bangladesh si Myanmar vor avea si ele un cuvant de spus pe
aceasta piata.
In ceea ce priveste piata Americii de Sud si Centrala tarile cu potential in crestere sunt Brazilia,
Columbia (dupa crearea unui climat favorabil investitiilor straine prin incetarea razboiului civil), Argentina
si Ecuador.
Intre tarile africane, cele din Africa de Vest (Angola, Camerun, Ciad, Congo, Mauritania, Nigeria)
au sansele cele mai mari sa beneficieze de actuala criza de pe piata mondiala a petrolului si sa isi
dezvolte rapid capacitatile de productie. arile din Africa de Nord (Egiptul si Tunisia) se bazeaza deja pe
campuri petroliere mature si sansele de a creste productia lor in viitor sunt mai slabe. In Africa de Est
Sudanul este singura tara cu potential in crestere iar Eritrea, Somalia si Africa de Sud desi au rezerve

potentiale, cresterea productiei in aceste tari nu va inregistra un salt notabil in perioada ce va urma
(Eritrea si Somalia nu au potentialul economic in acest sens iar Africa de Sud nu a dezvoltat acest
sector).
In privinta comertului mondial cu petrol asistam, si aici, la o cateva mutatii importante: in anul
2002 economiile dezvoltate au importat zilnic 16.6 milioane de barili de la tarile OPEC (din ea 10.1
milioane provenea din Golful Persic). Cantitatea reprezenta 67% din cantitatea totala exportata de tarile
OPEC si 60% din exporturile Golfului Persic.
Pentru anul 2025 este estimata o crestere cu circa 10.3 milioane de barili pe zi a cantitatii
exportate de tarile OPEC, cea mai mare crestere fiind asteptata din zona Golfului Persic. Cu toate ca va
exista o astfel de crestere substantiala a volumului exporturilor tarilor OPEC, cantitatea ce va fi exportata
spre tarile dezvoltate nu va mai reprezenta atat de mult in total (se estimeaza o diminuare cu 11% a
ponderii acestor exporturi pentru tarile OPEC si cu 17% pentru tarile din zona Golfului Persic).

Aceasta situatie reflecta o diversificare mai mare a pietelor de desfacere pentru tarile OPEC care
ca implica o putere de negociere mai mare pe pietele internationale si un rol mai important pe care aceste
tari vor trebui sa si-l asume in economia mondiala. Intr-un astfel de context este important ca democratia

in aceste tari sa se dezvolte si sa se intareasca rapid pentru a nu exista riscul ca rezervele de petrol sa
serveasca unor grupari de interese violente si sa alimenteze conflicte pe plan mondial. Mai trebuie spus
ca aceasta diversificare a exporturilor tarilor OPEC se bazeaza pe dezvoltarea pietelor emergente, in
special a celor din Asia (China si India cu precadere, in cazul Chinei estimandu-se pentru anul 2025 un
import de 7,3 milioane de barili care provin aproape in totalitate din Golful Persic).
Pentru toate tarile asiatice se estimeaza o crestere a dependentei lor de petrolul Golfului Persic.
In acelasi timp se estimeaza o reorientare a Americii de Nord dinspre zona Golfului Persic spre bazinul
Oceanului Atlantic, Africa de Vest si spre America Latina, bazinul Caraibean avand un rol geostrategic din
ce in ce mai important pentru facilitatile de prelucrare a petrolului. Odata cu diminuarea rezervelor din
zona Marii Nordului se estimeaza o concentrare a tarilor europene pe sursele din Golful Persic, pe cele
din Africa de Nord dar si pe cele din Bazinul Marii Caspice. Capacitatile de rafinare vor creste si ele,
zonele cu dezvoltare semnificativa in acest sens fiind Orientul Mijlociu, America Centrala si zona pacifica
a Asiei, care prin pozitia lor vor avea un rol tot mai important in acest sector.
Ultimele evolutii pe piata mondiala a petrolului indica o serie de elemente sensibile de care
depinde semnificativ evolutia viitoare a acesteia. Este foarte important ca in Orientul Mijlociu sau America
Latina sa se stabileasca rapid ordinea si democratia, pentru a fi incurajate investitiile in sectorul petrolier
de pe urma carora sa beneficieze intreaga omenire. In paralel trebuie intensificate eforturile de gasire a
unor surse energetice alternative, de dezvoltare a unor tehnologii mai performante si mai productive in
domeniul exploatarii si prelucrarii petrolului sau de descoperire a unor noi resurse potentiale. Inca nu se
poate vorbi de o criza mondiala a petrolului, dar evolutia preturilor din ultima perioada indica iminenta
acesteia
daca
se
acorda
o
mai
mare
atentie
acestui
sector.

1.2. Preul resursurselor petroliere

Un rol important n formarea preului l are Organizaia rilor Exportatoare de Petrol, care a
determinat schimbri majore pe piaa ieiului. O dat cu apariia OPEC i a petrostatelor, a avut loc o
reaezare de fore pe piaa ofertei de petrol, iar, o dat cu trecerea Chinei n fruntea consumatorilor
mondiali - o reaezare de fore i pe piaa cererii de energie.
Pentru c OPEC-ul deine majoritatea resurselor de petrol uor de extras, ieftin, i limiteaz
cantitatea produs, companiile private sunt, practic, obligate s produc mai nti petrolul scump i s
cear pe el un pre mai mare, pentru a-i acoperi costurile de producie. Aceast inversiune a pieei
(producerea, mai nti, a petrolului scump), determinat de controlul OPEC asupra produciei (a ofertei), a
determinat un nivel al preurilor mult mai mare fa de o pia liber. n anii 60 - 70, companiile petroliere
internaionale controlau aproximativ 75% din rezervele mondiale de petrol i 80% din producie. Astzi,
companiile internaionale controleaz doar 6% din rezervele petroliere i 24% din producia
internaional, restul fiind controlat, n principal, de companiile naionale ale petrostatelor.
Conform estimrilor Ageniei Americane de Observaie Geologic rezervele mondiale certe de
petrol sunt de 1.700 miliarde de barili (ce pot fi exploatate maxim 80%), la care se adaug 700 miliarde
de barili de iei ce pot fi recuperate din zcminte abandonate. La rezervele certe i recuperabile se
adaug ieiul nedescoperit nc - estimat de agenia american la 900 miliarde de barili,. Astfel, oferta
mondial de iei ar fi, n total, de 2.700 miliarde de barili. Cum, astzi, se consum circa 85 milioane de
barili pe zi, dar se preconizeaz o majorare a consumului la 110 milioane barili/zi n anul 2035 , ar mai fi
petrol pentru circa 40 de ani, adic pn n 2050.

Instabilitatea politic din inima petrolier a lumii, Orientul Mijlociu, care ar putea influena oferta
de petrol, are influene covritoare asupra preului ieiului. Primul oc petrolier a fost nregistrat n 1973,
dup embargoul impus de OPEC n timpul rzboiului arabo-israelian, care a dus la majorarea preului
ieiului cu 400% n doar ase luni. Un deficit de 4 milioane de barili pe zi a dus la creterea preului
ieiului de la 3, la 12 dolari/baril. Totui, nu numai embargoul a determinat acest avans fr precedent al
preului ieiului. O influen foarte mare l-a avut i faptul c SUA au renunat la rscumprarea dolarilor
cu aur i a trecut la o devalorizare masiv a monedei. Practic, s-a renunat la sistemul cursurilor fixe de
schimb, stabilit n 1944, la Bretton Woods.
Al doilea oc petrolier a avut loc la sfritul anilor 70. Anii 1978, 1979 i 1980 au adus
evenimente n Iran (Revoluia Islamic) i Irak (rzboiul irako-iranian), care au limitat oferta i au dus la
creterea preului ieiului de la 14 dolari/baril n 1978, la 35 dolari/baril n 1981. n aceast perioad,
economia mondial a intrat n recesiune, iar Europa n stagflaie. De remarcat, tensiunile din Nordul Africii
i Orientul Mijlociu de la nceputul anului, au determinat majorarea preului ieiului pn la 127
dolari/baril.
Temerile privind recderea economiei mondiale n criz, din cauza datoriilor suverane, au fcut
ca, n prezent, barilul de iei brent s se tranzacioneze cu 100 dolari pe piaa londonez, iar petrolul light
sweet cu 75 dolari, pe piaa newyork-ez.
Al treilea oc petrolier s-a consemnat n ianuarie 2008, cnd s-a depit pragul psihologic de 100
dolari/baril. n prima jumtate a anului 2008, pe msur ce dolarul s-a devalorizat (din cauza crizei din
SUA), preul barilului a crescut i a atins maximul istoric, de 147,5 dolari, n luna iulie. Drept urmare,
economia mondial (care deja era ncercat de criza financiar declanat de creditele subprime din
SUA) a intrat n criz.

Un alt factor ce influeneaz oferta de petrol este cel de mediu. De exemplu, dup dezastrul
ecologic provocat n primvara anului 2010 de ctre BP n Golful Mexic, preul petrolului cu livrare n
2018 a crescut cu 10 dolari/baril, determinat de diminuarea ofertei.
Condiiile meteorologice influeneaz, la rndul lor, oferta de iei. n perioada uraganelor din
Golful Mexic preul petrolului este, de asemenea, extrem de volatil, atta timp ct fenomenele meteo
mpiedic buna desfurare a activitii rafinariilor situate n acest zon, ceea ce influeneaz oferta de
produse petroliere.

Cellalt factor determinant n formarea preului l reprezint cererea. Spre deosebire de crizele
petroliere anterioare, care au fost provocate de limitarea exporturilor, existnd, ns, mari rezerve pentru
a satisface cererea, n prezent, pentru c nu exist capaciti de producie suplimentare, preul petrolului
este puternic influenat de cererea n cretere (n special din partea rilor emergente, dintre care China
are cel mai mare rol). Pentru c petrolul este folosit n producerea a numeroase bunuri (precum
carburani, pcur, ngrminte, medicamente, cosmetice etc), cererea pentru aceste produse are, de
asemenea, un impact asupra cotaiei petrolului. Un alt factor ce poate influena cererea de iei l
reprezint cel sezonier. Pe parcursul lunilor reci se consum mai mult pcur dect pe parcursul lunilor
calde. Pe de alt parte, n lunile de var, de concedii, n SUA se observ o cretere a preului la benzin,
ca reacie la creterea cererii.
Influene determinante asupra preului le au speculatorii (petrolul este cea mai tranzacionat
marf din lume - la un consum de circa 85 milioane barili/zi, se tranzacioneaz, sub diverse forme,
aproximativ 900 milioane barili/zi). n anii 2007 i 2008, pe fondul scderii valorilor imobiliare din SUA i al
crizei de credit, fondurile speculative i cele de capital privat au gsit n petrol noi oportuniti de investiii.
n plus, petrolul i derivatele financiare au devenit i un instrument de rezerv, chiar de rezerv
speculativ, pentru c investitorii puteau n orice moment s cumpere alte valori, n funcie de evoluia
ratei dobnzii sau a preurilor. Fondurile de investiii au folosit petrolul i ca plasament de aprare
mpotriva inflaiei. Metoda a dus la un cerc vicios: temndu-se de creterea preurilor, investitorii au
alimentat-o prin cumprarea masiv de petrol. Dup falimentul bncii americane Lehman Brothers, n
septembrie 2008, aceast logic s-a inversat: temndu-se de deflaie, investitorii au renunat la petrol,
ceea ce a condus la diminuarea masiv a preului (de la aproape 150 dolari n iulie, la 38 dolari n
decembrie 2008).
Un impact important asupra preului l au valutele, n special cursul dolar/euro. Datorit faptului c
petrolul este cotat n dolari americani, muli dintre factorii care influeneaz dolarul au un impact important
i pe piaa petrolului. n general, preul petrolului evolueaz invers proporional cu ntrirea dolarului
(avnd n vedere i c SUA sunt cea mai puternic economie a lumii). Un dolar mai puternic nseamn c
este nevoie de mai puini dolari pentru a cumpra un baril de petrol. Atunci cnd dolarul este relativ
5puternic n raport cu alte valute, un baril de petrol care valoreaz 100 dolari este avantajos pentru
productorii de petrol i dezavantajos pentu consumatori. Totui, dac 100 dolari reprezint doar 64 euro
(adic un dolar slab), un pre ridicat al petrolului nu mai nseamn att de mult pentru productori, atta
timp ct profiturile lor n dolari nseamn mai puin n alt valut.
O alt component ce influeneaz preul final al produselor petroliere (carburanii) este
reprezentat de taxe. n Uniunea European, taxele dubleaz preul carburanilor, n timp ce influena
acestora n preul combustibililor n SUA, conform OPEC, este de doar 15% (0,1 dolari/litru).
De remarcat, dup Al Doilea Rzboi Mondial pn n 2009, preul mediu al barilului de petrol a
fost de 19,60 dolari (calculat cu inflaia, la valorile dolarului din 2008). Doar pentru jumtate din perioad,
preul internaional a depit valoarea de 20 dolari/baril. Pn n anul 1970, preul internaional nominal a
fost de 2 - 3 dolari/baril. Pe de alt parte, din 1999 i pn astzi, preul mediu ale ieiului a crescut de
peste 6 ori, de la 17,48 dolari/baril, la aproximativ 107,27 dolari/baril, n timp ce consumul a crescut cu
doar 20%, de la 70 milioane barili/zi n 1999, la aproximativ 85 milioane barili/zi n prezent.
Pe de alt parte, petrolul influeneaz economia mondial, tocmai pentru c este principala
resurs energetic: 39% din nevoile globale de energie sunt acoperite de petrol.

Transporturile depind n proporie de 90% de iei, iar produsele petrochimice (din care se obin
ngrminte, pesticide, medicamente, cosmetice, componente pentru autoturisme, calculatoare,
telefoane etc) - n proporie de 100%.
Avnd n vedere c, pe termen scurt, cererea de petrol este inelastic la pre, iar substitueni nu
exist (cel puin n transporturi i petrochimie), o cretere important a preului poate determina recesiune
economic, omaj, inflaie.
Analiznd efectele ocurilor petroliere din 1973-1974, 1979-1980 i 2007-2008 se poate afirma
c rezultatul global al unei creteri spectaculoase a preului petrolului l constituie un efect negativ net
asupra economiei mondiale. Se poate observa c majoritatea scderilor economice, nregistrate dup
anul 1970 n toate rile lumii, au fost precedate de creteri rapide ale preului petrolului. Un studiu estima
c o cretere de 10 dolari/baril este posibil s induc o scdere economic global cu 0,5%. Totui, se
poate 6constata c nu exist o relaie liniar ntre cele dou variabile, neputndu-se afirma c exist un
efect simetric al unei variaii a preului petrolului. Astfel, dac o cretere masiv a preului antreneaz
recesiune economic, o scdere nu declaneaz neaprat un boom economic, sugernd c ntre cei doi
indicatori exist o relaie non-liniar.
Amplitudinea efectelor directe ale unei creteri importante a preului ieiului depinde de procentul
costului petrolului n PIB, gradul de dependen de sursele din import, precum i de politicile
guvernamentale i dorina consumatorilor de a-i reduce consumurile, de a mbunti eficiena
energetic i de a opta pentru alte surse energetice.
Una dintre influenele majore pe care preul petrolului o are asupra economiei mondiale se refer
la venituri. O cretere a preului petrolului conduce la un transfer de venit, dinspre rile importatoare spre
cele exportatoare. Totui, aceste venituri ale rilor exportatoare vor fi contrabalansate, mai trziu, de
pierderi rezultate din diminuarea cererii, din cauza recesiunii economice suferite de partenerii importatori.
De exemplu, dup ce n 2008 s-au atins niveluri record ale preului ieiului, iar economia mondial a intrat
n recesiune, n 2009, petrolul a fost tranzacionat uneori sub costurile marginale de producie, ceea ce a
provocat dificulti financiare grave pentru numeroase ri productoare de petrol i au fost abandonate
investiii n valoare de circa 100 milioane dolari. Reducerea investiiilor n explorarea i exploatarea
zcmintelor de petrol are ca impact reducerea ofertei de petrol n viitor, pentru c nu vor fi descoperite
noi zcminte sau nu vor fi revitalizate zcminte depletate.
Creterea preului, avnd n vedere c, pentru transporturi i petrochimie nu exist substitueni ai
petrolului, iar cererea pe termen scurt este inelastic fa de pre, antreneaz o majorare automat a
costurilor (i ulterior a preurilor) carburanilor i produselor petrochimice. ntr-o prim etap, va avea loc
i o cretere a preului energiei electrice produse din pcur. Toate acestea au efect direct n indicele
preurilor de consum (unitatea de msur a inflaiei). Totui, pentru producerea energiei electrice exist
substitueni, astfel c energia produs din pcur va fi nlocuit cu electricitatea produs din alte resurse
(crbune, uraniu, gaze naturale), ceea ce va conduce la majorarea preurilor acestor resurse i, n final, la
creterea preului energiei electrice produse din crbune, uraniu sau gaze naturale. De asemenea, o dat
cu majorarea preului gazelor naturale, va crete preul produselor care utilizeaz gazele naturale drept
materie prim (ngrminte, fertilizatori, produse chimice).
O a doua rund de majorare a ratei inflaiei din cauza petrolului are loc indirect, prin creterea
preurilor mrfurilor i serviciilor care utilizeaz petrolul sau derivaii acestuia n producie sau transport
(aproape toate mrfurile i serviciile utilizeaz petrol sau produse petrochimice). De remarcat, o dat cu
majorarea preurilor resurselor energetice (petrol, gaze, crbuni), se majoreaz preurile pe pieele
internaionale la toate materiile prime.

n afara acestui tip de efect (inflaionist), cel de tip recesionist apare aproape imediat: ca urmare a
unei creteri puternice a preului petrolului, preurile celorlalte resurse se aliniaz acestuia, ceea ce
conduce la majorarea preurilor tuturor mrfurilor i serviciilor. O dat cu creterea preurilor mrfurilor i
serviciilor, are loc o diminuare a cererii i a consumului. Scderea cererii agregate are ca efect
diminuarea veniturilor i, n consecin, reducerea consumului. n acest fel, are loc i o contracie
economic. Pe de alt parte, o cretere important a preului petrolului, ce induce efecte inflaioniste,
exercit o presiune crescut asupra nivelurilor salariale, care, mpreun cu diminuarea cererii, conduc la
creterea omajului. Astfel, se poate observa faptul c mrirea preului petrolului a condus la creteri
accentuate ale ratei omajului, n perioadele urmtoare ocurilor petroliere. Rspunsul pieei de munc la
ocurile petroliere este asimetric, reacia la creterea preului petrolului fiind de aproape zece ori mai
mare dect la scderea sa.
De asemenea, creterea preurilor pentru combustibilii fosili ncurajeaz i producia de
biocombustibili obinui din plante energetice, ca surs de energie alternativ. Dar, acest lucru implic
transferul terenurilor agricole de la producia de alimente, la producia de biomas, reducndu-se, astfel,
oferta de produse alimentare i determinnd creterea preurilor alimentelor, chiar criz alimentar.
De remarcat, n anii n care preul petrolului a crescut vertiginos (ocurile petroliere), economia
mondial a avut de suferit: contracie economic a rilor importatoare, creteri neglijabile ale
PIB/locuitor, scderea produciei industriale, creterea inflaiei, creterea omajului. Singura care a avut
de ctigat a fost productivitatea muncii: confruntate cu lipsa de petrol i, n consecin, de energie,
statele dezvoltate au trebuit s investeasc n noi tehnologii, care au dus la creterea productivitii
muncii. Barilul de petrol, care a atins in 2008, pentru prima data, cotatia de 130 dolari, costa mai putin de
2 dolari n 1970. n patru ani de zile, s-a marit de 65 de ori, ca urmare a tensiunilor geopolitice. Cu 4-5 ani
n urma, barilul era de 3 ori mai ieftin.
Incepand cu 1970, pretul petrolului s-a modificat astfel :

1970: pretul oficial al petrolului din Arabia Saudita era fixat la 1,80 dolari/baril, potrivit datelor
ministerului american al energiei.
1974: embargoul impus de Organizatia tarilor Exportatoare de Petrol (OPEC) n timpul razboiului
de la Kippour provoaca primul soc pe piata petrolului. Pretul unui baril importat de rafinariile
americane depaseste 10 dolari.
1979: revolutia din Iran creeaza al doilea soc petrolier, iar barilul de titei se scumpeste peste un
prag de 20 de dolari.
1980: razboiul dintre Iran si Irak determina o scumpire a petrolului peste 30 dolari/baril. La
nceputul lui 1981, pretul unui baril de petrol atinge 39 de dolari.
Septembrie 2004: pretul petrolului atinge 50 de dolari, iar jucatorii de pe piata ncep sa fie
ngrijorati din cauza aprovizionarii cu titei.
Iunie 2005: petrolul este cotat la 60 dolari/baril.
Sfrsitul lui august 2005: uraganul Katrina loveste zona petroliera a Golfului Mexic, iar pretul
barilului de petrol depaseste 70 dolari.
18 octombrie 2007: Barilul de petrol este cotat la 90 de dolari.
2 ianuarie 2008: pretul barilului de petrol atinge, pentru scurt timp, pragul psihologic de 100
dolari, ca efect al violentelor din Nigeria si ca urmare a temerilor ca rezervele americane de petrol
vor scadea iar.
Aprilie 2008: sustinut de scaderea stocurilor americane, de hotarrea OPEC de a mentine nivelul
actual pentru productia sa de titei, de cresterea cererii de petrol din China si mai ales de
deprecierea dolarului, care scade sub cotatia de 1,60 dolari/euro, petrolul ncepe sa se

scumpeasca fulgerator. n 16 aprilie, un baril de titei era cotat cu 115 dolari, ca apoi sa se
tranzactioneze la 119 dolari n 22 aprilie, n apropierea pragului de 120 de dolari.
21 mai 2008: pretul petrolului a depasit nivelul maxim istoric, de 130 dolari/baril. (B.C.S.)

Preul petrolului reprezint un indicator important pentru a estima evoluia preurilor la nivel
general, aadar, pentru astzi ne propunem s analizm cum a evoluat preul petrolului n ultimii 3 ani i
jumtate (ianuarie 2009 - iunie 2012).
Pentru a fundamenta aceast analiz, am inclus n graficul de mai jos doi indicatori: preul
petrolului WTI i preul petrolului Brent.
Brent reprezint cel mai important pre de referin pentru petrolul din bazinul Atlantic. Petrolul
Brent este folosit drept referin pentru a stabili preul petrolului pentru dou treimi din producia de petrol
internaional.
Petrolul WTI (West Texas Intermediate) este un tip de petrol cu o densitate mai sczut dect
petrolul Brent, utilizat drept pre de referin pentru petrol, n special n regiunea Americii.

n graficul de mai sus, cu verde, vedem evoluia petrolului Brent ncepnd cu ianuarie 2009 pn
n 22 iunie 2012, iar cu alb avem evoluia preului petrolului WTI n aceeai perioad. Dup cum se poate
observa, preul petrolului a fost pe un trend cresctor pn n aprilie 2011, dup care a urmat o perioad
de volatilitate ridicat pentru petrol, preul acestuia oscilnd ntr-un interval de + /- 40%. Din martie 2012
i pn pe 22 iunie 2012, preul petrolului s-a aflat pe un trend puternic descendent, preul scznd cu
aproximativ 26%, iar valoarea atins fiind apropiat de minimul nregistrat n septembrie 2011 i
septembrie 2009.

1.3. Cererea i oferta petrolului

Nu stiu

1.4. Organizarea pieei petrolului

Organizaia rilor Exportatoare de Petrol (OPEC) este o organizaie internaional alctuit din
Algeria, Angola, Indonezia, Iran, Irak, Kuwait, Libia, Nigeria, Qatar, Arabia Saudit, Emiratele Arabe Unite

i Venezuela. Sediul central al OPEC (din 1965) este situat n Viena, Austria. Organizaia este
considerat de muli observatori drept un cartel.
Scopul principal al organizaiei, conform statutului ei, este determinarea celor mai bune modaliti
pentru aprarea intereselor statelor membre, n mod individual i colectiv; ntocmirea i adoptarea
metodelor pentru a garanta stabilizarea preurilor pe pieele aciunilor petroliere internaionale n vederea
eliminrii fluctuaiilor duntoare i inutile; considerarea continu a intereselor naiunilor productoare i a
necesitii securizrii venitului stabil a rilor membre; susinerea eficient, economic i regulat cu
petrol a naiunilor consumatoare i o ntoarcere cinstit a capitalului pentru investitorii n industria
petrolier.
Influena OPEC pe pia nu a fost ntotdeauna una de stabilizare. Ea a alarmat lumea favoriznd
inflaia att n rile n curs de dezvoltare, ct i n cele dezvoltate prin folosirea armei petrolului n criza
petrolului din 1973. Capacitatea OPEC de a controla preul petrolului s-a diminuat considerabil de atunci,
ca urmare a descoperirii i dezvoltrii unor mari exploatri de petrol n Golful Mexic i Marea Nordului.
Oricum, OPEC are nc o mare influen asupra preului petrolului.
n mai 2008, Indonezia, care a devenit importator net de petrol, a anunat c se va retrage din
OPEC[1]. Indonezia a nregistrat o scadere a produciei de petrol ncepand cu anul 1995, devenind
importator net.
n mai 2008, Algeria, a anunat c i va spori capacitatea de rafinare a petrolului la 50 milioane
tone/an pn n 2014, de la nivelul actual de 22 milioane tone

Romania
Piata patronala este o piata competitiva in care selectia se face in mod natural, puterea de
reprezentare a unei organizatii fiind data de numarul i notorietatea companiilor din domeniu. De aceea
este important s identificam matematic nevoia de asociere a acestora i categoria serviciilor pe care le
asteapt din partea pietei patronale.

Asociatia Patronatul Petrolului din Romania are ca obiectiv principal ocuparea pozitiei de lider de
opinie , ca o voce a mediului de afaceri care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei , creand un
plus de valoare traditiei istorice de peste 160 ani, locuri de munc si venituri la bugetul de stat.
Implicarea activa ca partener de dialog al Guvernului dar si al sindicatelor n cadrul Dialogului
Social Bi si Tripartit cu scopul de a apara si promova interesele membrilor sai astfel incat aportul acestora
la dezvoltarea economica sa fie substantiala.

De ce este nevoie de toate acestea? Pentru ca piata petrolului este o mina de aur pentru
investitorii straini si trebuie sa stim sa ne promovam dar si sa ne aparam, bogatiile naturale cu care
Romania a fost inzestrata. Rezervele de petrol si gaze din ara noastra devin un target pentru factori
importanti din industria petroliera la nivel mondial. Acest lucru implica investitii de milioane de euro
pentru exploatarea platformei continentale a Mrii Negre dar si subsolului bogat in petrol al Romaniei.
Totodat, pretul petrolului este in linie ascendenta, estimarile ajungand pn la 150 de dolari pe baril i
acest lucru merge concomitent cu scumpirile iminente ale gazelor naturale rusesti. In acest context,
Asociatia Patronatul Petrolului din Romania isi propune sa rspunda provocarilor economice si de
dezvoltare din industria petrolului si sa apere interesele membrilor activi care inteleg valoarea i
perspectiva
domeniului
in
care
s-au
perfectionat.

Partea II

2.1 Model de proiectare i gestionare a resursei x