Sunteți pe pagina 1din 1

Identitatea nationala

La inceputul anilor 1800, in centrul atentie se afla existenta istorica. Romancierii Geidelbergi
sunt interesati de Germanie, de trecutul, prezentul si viitorul sau. Ei ncep s nvee istoria i
cultura german. Deosebit de relevanta este categoria spiritului naional, care este nceputul
pentru ei. Principala sarcin este considerata renaterea spiritului naional de unitate i vieii
naionale. Ei incep sa studieze mitul germanic. Filosofia Heilderbelgilor consider c istoria
naiunii - este ntotdeauna o colecie de povestiri ale persoanelor individuale. Ei vin cu ideea
soarta unui om poate decide soarta unui ntreg popor.
Dupa tendinta romantismului Heidelbergian, autorul aminteste si despre unele obiceiurile
poporului, si anume episodul tirgului din Bruge, cind autorul povesteste de haine neimbracte de
mult timp, scoase cu prilejul acesta la lumina zilei, de multimea care merge prin cimp pentru a
nu respira cu praful orasului. Autorul aminteste si de teatru, unde se vorbea de viata unui om
transformat de sotie in ciine. se vorbeste si despre obiceiul inmormintarii, cind corpul neinsufletit
este lasat sa pluteasca in apa Nilului, care il va duce la patrie.
Trasatura caracteristica creatii romancierilor Heidelbergi si a lui Achim von Arnim, ca unul
dintre principalii reprezentanti ai al doilea val al romantismului german, este cautarea radacinilor
nationale si identitatea nationala germana, dorinta reinviierii natiunii germanice. in accelasi timp,
romanticii Heidelbergi trec prin transformari ai conceptului de personalitate. omul traieste in
epoca cind vechile idealuri sunt distruse, iar cele noi demonstreaza a fi ineficiente, istoria supune
personalitatea intr-un declin catastrofal a tuturor valorilor. In opera sa, Arnim pe de o parte arata
prin prisma unei singure persoane caderea societatii in intregime, pe de alta parte - scriitorul
cauta sa identifice valorile, datorita carora personalitatea poate gasi modalitati posibile de
depasire a crizei actuale.
Conceptul destinului
Conceptul de destin ocupa un loc important in opera lui Arnim. Arnim intelege limitile libertatii
individuale, insa nu le duce la fatalism si determinism absolut. El respinge si idea de
indeterminism, care proclama libertatea nelimitata o omului. pozitia scriitorului este una medie,
o versiune oarecum idealizata a determinismului si indeterminismului.
Dupa cum am mai mentionat, in aceasta perioada a vietii scriitorul acorda o importanta deosebita
problemei cautarii identitatii nationale. Aceasta problema ajunge la apogeu in opera ""Isabella
din Eghipet". Conceputul sortii apare aici in mai multe ipostaze. Evenimentele - cheie din roman
apar pe fundalul mitului despre patrie si comiterea de pacat de catre tigani.