Sunteți pe pagina 1din 51
D) ,Scdderea acuitatii perceptive. in stare hipnoticd, stimulii ambiantei perceputi mai estompat, cu mai putind claritate si precizie, unii dintre sstia nefiind perceputi deloc. Multi subiecti au descris starea waitd in ul hipnozei ca fiind o stare intermediard intre starea de veghe si cea de mn. Majoritatea subiectilor hipnotizati relateazd cd au resimtit lipsa intei dea misca si de a géndi, tendinta de a da curs celor sugerate.”** ~ © cauza important a aparitiei fenomenului hipnotic de-a lungul jonarii TV 0 constituie privarea senzoriala pe care o presupune privi- la televizor. Neurologii arat& c4, numai dupa cAteva minute de vizi- ire, din punct de vedere al activitatii cerebrale se sesizeaza o puter- decuplare senzoriala (vaz, auz, miros etc.) de mediul camerei in e are loc vizionarea.*” Desi prin vedere, pe parcursul vizionarii, observa J. Mander, se jeste cea mai mult informatie totusi privirea fixA a ecranului este simptom al modificarii activitatii cerebrale, al intrarii in starea notica, ~ ,Chiar daca lucrezi intr-un birou sau citesti o carte, ochii se migca i mult decat atunci céind oamenii privese la televizor. Pe parcursul nari TV, in afara starii de imobilitate a globului ocular, apare, in alel, 0 rigidizare a mecanismului de concentrare. Ochiul ramane la listanta fix fata de obiectul observat pentru o perioad mai lung’ timp decét in orice alt experientdé umana. De regula, procesele de lizare, defocalizare si refocalizare antreneaza ochiul permanent, precum gi de-a lungul unei parti a noptii (in timpul visului). Dar impul vizionarii TV, indiferent ce se petrece pe ecran, de cat este de partat sau de apropriat planul in care se petrece actiunea de la izor, ochiul ramane la o distanta fix, ceea ce presupune doar o jificare infinitezimala de focar. Asa cum vom vedea, rezultatul este televiziunea niveleaza toate informatiile intr-o singura dimensiune introduce telespectatorul intr-o stare asemanatoare privirii fixe in- tiente. Sotii Emery explicd acest fapt aratand ci undele cerebrale Irina Holdevici, Sugestiologie si psihoterapie..., p. 44. Frank Zingrone, Chaos and... p. 3. 145 incete, sincronizate sunt in mod obisnuit asociate cu lipsa miscdrilor ochiului, fixare, lips de definitie, lips de activitate, corp inert. Ei citeaza din A. R. Luria, care scrie in Psihofiziologia lobilor prefrontali «Nu poate exista nici un gand organizat in aceste stari de faz, iar aso cierile selective sunt inlocuite de asocieri neselective, lipsite de caracte- rul lor intentional”* fn acest sens dr. Ernest Hilgard*' spune cA televizorul poate foarte usor s4 aducd oamenii intr-o stare de tip hipnotic. E] arata c& ,a sta linistit, relaxat, intr-o camera intunecoasa, privind fix si pasiv o sursa de lumina pe o anumita perioada sunt primele componente ale induce. rii hipnozei»”**, »Sederea in liniste, fara alte impulsuri senzoriale in afara de ecran, fara orientarea in afara razei de actiune a aparatului TV este capabila ea insagi de a-i determina pe oameni sA se pozitioneze in afara reali tatii obisnuite, permitand substitutia cu o alta realitate pe care televi ziunea o poate oferi. Poti deveni atét de implicat imaginativ, incat al ternativele dispar temporar. Atunci subiectii se lasi dugi de hipnoza (plutese), subliniaza J. Mander.”** O alta cauza in generarea starii semihipnotice in fata televizorului este data de cantitatea imensa de informatii pe care o transmite un program TV, de puternica implicare emotional, dar mai cu seama, sub raport tehnic, de viteza cu care se deplaseaz camera video, de schim- barile unghiurilor de filmare sau ale planurilor. Toate aceste evenimente tehnice*“, menite sA tina treaza atentia, au darul de a intensifica legatura hipnotica. Ele maresc stresul sistemu- lui nervos, suprasolicitind functiile cognitive, si, prin aceasta, inten sific’ fenomenul de inhibitie a emisferei stangi si maresc sugestibilita- tea. J, Mander, in anul 1978, observa pe canalele de televiziune 250 Jerry Mander, Four Arguinents.... p. 208. 251 Ernest Hilgardeste directorul centrului de cercetari ale hipnozei de la Stanford University, este cunoscut ca un autor de referinya in domeniu, 252 Jerry Mander, Four Arguments..., p. 196. 253 Ibidem, p. 196. 254 Vezi cap. Atenjia orientatd. 146 icane o rat de 8-10 schimbari de planuri pe minut. W. Setzer con- a cA, in ultimii ani, pe un post de televiziune brazilian, rata medie a barilor de plan la o emisiune obisnuita este de 11,5 gi la o reclama 6,3 schimbari pe minut. Videoelipurile merg pana la viteze mult mai ce frizeaz nebunia, absurdul (se ajunge pana la 25-30 de schimbiiri jinut). Cititorii acestei carti, pentru a observa gradul de agresiune al emisiuni, pe un post roménesc de televiziune, nu ar trebui decat si de cate ori se schimba unghiul de vedere, planul, sau chiar focali- a de-a lungul a 5 minute, pentru a face pe urma media. Dr. Freda Morris arat& c4, intrucat imaginile TV se migc& mai re- decat este capabil telespectatorul sa proceseze informatia pentru ctiona, acesta nu mai poate face altceva decat sa le urmareasca. a uriaga, nenaturala de schimbare a imaginilor nu las posibilita- analizei sau a reflectiei asupra imaginilor, astfel ca ele vor strabate a, in timp ce gandirea critie& este blocat’i. Dr. Moris aminteste de hnicd de inducere hipnotic’ numita ,confuzie”, care a fost experi- tata de M. Erikson: ,i dai persoanei (mintii) atat de mult de lucru, sa nu-i lasi posibilitatea de a mai intreprinde nimic ea insagi ca ject. Este vorba de un proces rapid si continuu in care se cere subi- lui sa se ocupe succesiv de diverse lucruri, altern4ndu-i centrul fiei cu rapiditate. fn momentul in care supraincArcarea este atinsa, ‘pacientul da semne de oboseala, tinzdnd si-si decupleze atentia, inci hipnotizatorul intervine cu ceva care poate stimula relaxarea, “atunci pacientul intré in trans& hipnotied. Ceva asemanator se Impl si in cazul televiziunii”?”. Ne oprim aici in dezvoltarea acestei teme, cu toate ci aspectele ce sc starea semihipnotica provocati de televizor sunt mult mai iplexe. Spre exemplu, mesajul sonor joaca un rol esential in induce- gi sustinerea starii hipnotice. Bundoara, in multe studii se araté c& hep: //www.ime.usp.br/—vwsetzer Freda Morris este profesor principal de psihologie la UCLA, autor a numeroase cdrti pe probleme de hipnoza. Jerry Mander, Four Arguments... p. 197. 147 anumite melodii sau frecvente induc relaxarea gi aparitia undelor « (alfa) etc. Aceste metode se folosesc deja pe scara larga atat in intere sul unor aga-zise terapii, ct gi in publicitate, film etc. Cu cat avansez tehnologia video gi audio se pun la punct metode tot mai sofisticate si mai eficace de captarea hipnoticd a telespectaiorului. Chiar daci nu s-ar urméari in mod intentionat dezvoltarea puterii hipnotice a televizi unii asupra mintii umane, remarcabil este faptul ca efectul hipnotic al imaginilor video nu va putea fi totusi eliminat niciodata. Aceasta chiar si in cazul in care s-ar dori reformarea acestei tehnologii spre binele omului. Efectul hipnotic, ca si modificarile neurologice pe care le impune vizionarea TV sunt inerente naturii tehnologiei video, comunicarii arti ficiale si bolnave presupuse de vizionarea TV. Televiziunea nu se va putea niciodata reforma, deoarece, oricat de mult ar avansa tehnica, imaginile video - care clipesc cu rapiditate — nu vor putea fi procesate de creierul uman la fel ca imaginile unor lucruri care exista si sun‘ vazute in reflectia luminii exterioare. Mintea omului este facuta pentru a vedea lucrurile, lumea, aga cum sunt ele in realitate, si nu imaginea contrafiicuta, simulata, iluzorie a ei. Pretul iluziei poate fi mai mare decat igi poate permite omul sa plateasca. 148 Dependenta de televizor Un articol din ziarul Eastern Province Herald (October 1975) din de Sud descrie doud experimente in care oameni din diferite ii sociale au fost rugati si nu se mai uite la televizor. intr-un expe- t, diferite familii s-au oferit in mod voluntar s8-si inchida televi- le doar pentru o lund. Cea mai sirac’ familie a cedat dupa o sip- ind, iar celelalte au suferit de depresie, spundnd ca s-au simtit ca gi d au «pierdut un prieten». in celalalt experiment, 182 de germani au fost de acord sa-si intre- obiceiul de a se uita la televizor pentru un an, cu un bonus de plata at. Nici unul nu a reusit s& reziste dorintei mai mult de gase luni si lungul perioadei, toti participantii au manifestat simptomele «de ere a narcoticului»: anxietate crescutd, frustrare si depresie**”. ‘Un numar de ziare in interiorul si in afara Statelor Unite au oferit Unor indivizi sau familii pentru a-i stimula s& renunte la TV pen- perioada limitat’, adesea o sAptamana sau o lund. S-a observat 0 sificare a tensiunilor intre membrii familiei; multe familii nu au it rezista pana la sfarsitul perioadei de abstinent convenite initial »Charles Winick de la City University of New York, avand in vede- stfel de experimente in care mai multe familii s-au oferit voluntar 1u fost platite ca pentru o sAptéménd sau o luna sa renunte la tele- , concluziona: primele trei, patru zile, pentru cele mai multe din- jersoane, au fost cele mai dificile, chiar si in casele unde vizionarea ra minim& sau unde se desfagurau si alte activititi. in peste te din familiile investigate, in timpul acestor prime cateva zile ipsa a televizorului, activitatile obisnuite au fost Intrerupte, mem- familiei au intémpinat dificultiti din pricina timpului avut la zitie (si pe care nu stiau cum s4 si-] umple); au aparut manifestari Wes Moore, Televisiumea: Opiut popoarelor..., p. 65 de nervozitate, nelinigte si chiar de agresivitate. Oamenii care train, singuri ajungeau s@ se plictiseascd, se simteau iritati si anxiosi. in a doua siptam4na se putea observa o sensibila adaptare la noua situatie pentru toti cei investigati. Familiile sau persoanele singure, cu toate c&-si doreau sa renunte la televizor, intampinau dificulrati foarte mari Starile prin care trec in primele zile sau chiar siiptimAni sunt foarte asemAnatoare cu cele pe care le intampina o persoana dependenta de substanté (bautura, drog, tigara etc.) sau un comportament anume, cand vrea sa renunte la ele." in ultimii 20 de ani s-a scris deosebit de mult despre dependenta pe care televiziunea ar putea-o genera. Pentru psihologi, fenomenu| era destul de usor de observat. Oamenii se dezlipesc cu greu de televi zor. Cei mai multi nu mai pot trai nici o zi fara sA se uite macar la pro gramul de stiri, iar cand televizorul lipseste din casa, devin irascibili, nervosi, certareti etc. »Multi oameni din zilele noastre considera ca privitul la televizor poate crea dependenti. Desi doar 2% si 12,5% dintre adultii intervievati in doua sondaje de opinie diferite gandeau ca sunt dependenti de televi zor, 65-70% considerau ca altii sunt dependenti.”"*" Multi se plang c& nu reusesc sa-si facd teburile casei din cauza te levizorului, pentru cA le m&nanca tot timpul sau pentru ca, la capatul 259 Kubey R., Tuning In To Young Viewers: Social Perspectives on Television, Sage, 1996. 260 Desi definitiile sunt vagi si oarecum derutante, cuvantul dependentai se refera ue obicei la o dependenta psihologica sau fiziologicA de o anumita experienta care tre buie repetata pentru ca acea persoana si se simti linigtita. De obicei, ne gandim la aceasta in termeni de dependent chimicd, care se petrece atunci cénd narcoticul ales de 0 persoan& dependenta reorganizeaza sistemul nervos astfel incat acesta necesita prezenta substantei chimice pentru a functiona normal. Desigur, nu toate dependentele sunt chimice. Orice comportament care conduce la o experienta pli cuta va fi repetat, in special dacé acel comportament cere putin efort. Psihologil numesc acest tipar intarire pozitiva. Acesta este ceea ce numim dependenta. In acest sens, televizitinea se insctie cu siguranté in categoria agemtilor care creeazi dependentai”. in Kubey R., Tuning In To Young Viewers: Social Perspectives on Television, Sage, 1996. 261 Kubey R., Tuning In To Young..., p. 8. 150 ceasuri de vizionare, se simt mult mai pasivi, mai putin ntrati si mai putin capabili de a-si rezolva problemele familiale inaintea vizionarii. Toate acestea indicau o asemanare suficient mare cu simptomele pe care psihologia le constatase ca apar in fe- jenele tipice de dependent, pentru a nu fi fost incadrat gi uitatul la izor in aria unui asemenea comportament. Cu toate acestea insa, la nivelul anilor ’80, afirmatiile cu privire la dependenta de tele- ir imbracau mai mult un caracter eseistic. Poate c4 psihologii erau mult prea ocupati cu celelalte forme de ndenta, care aveau un caracter mai evident si mai agresiv, pentru rda mai multa atentie acestei probleme. Ins, odata ce au fost ficate mecanismul gi criteriile de identificare a comportamentului lependenta, a devenit posibila si cercetarea pe baze strict stiintifice ui fenomen precum vizionarea TV gi, aga cum vom putea constata departe, incadrarea lui in clasa acestor comportamente. Datoritd studiilor intreprinse de o seama de psihologi si sociologi toata lumea, dar mai ales din America, astazi, nu mai exist nici un iu cd vizionarea TV, sau navigatul pe Internet sunt obiceiuri care, (imp, pot crea sindromul de dependenta cu toata simptomatologia earacterizeaza. b _ APLICAREA GRITERIILOR DE DIAGNOSTICARE, A DEPENDENTEI IN GAZUL TELEVIZIUNIL Pentru a aprecia in ce méasura vizionarea TV poate fi considerati omportament generator de dependenta, psihologii americani Ro- Kubey** si Mihail Csikszentmihalyi au utilizat ca ghid Manualul de mostic $i statistic (M.D.S.-IV) al Asociatiei Americane de Psihiatrie ‘Robert Kubey, al cirui studiu a constituit sursa principal in alcdtuirea acestui ma- terial, este profesor asociat al Departamentului de jurnalism si studi media al Rutgers University, New Jersey, autor de referinta in cercetaile privind comporta- _ mentul de dependenja si efectele televiziunii in viata indivizilor gi a familie 151 (1994). Bi au dorit si vada care dintre cele sapte criterii enuntate in acest ghid pentru diagnosticarea dependentei de o anumita substanti pot fi aplicate si in cazul televiziunii. Conform cercetarilor efectuate in domeniu, este suficient ca numai trei din cele gapte criterii 8 igi gaseasca aplicatia pentru a putea fi dat diagnosticul de dependent’ comportamentului tinut sub observatie - in cazul nostru, vizionarea TV. Avand in vedere literatura de specialitate, psihologii dovedese fap tul ca, in cazul televizorului, cinci din cele gapte criterii igi gasese 0 larga aplicabilitate, iar doua dintre acestea, o aplicabilitate restransa Nu mai exist nici un dubiu: obisnuinta de a te uita la televizor consti tuie un comportament care poate genera, in timp, dependenta intoc mai precum o face jocul de carti sau unele substante ca bautura si nar coticele. in cele ce urmeazi vom prezenta cele sapte criterii ale diagnosticarii dependentei (M.D.S.-IV), aratand, la fiecare dintre ele. gradul in care igi gaisesc aplicabilitatea in cazul vizionarii TV. Criterii cu aplicabilitate restransa 1. Primul criteriu al Manualului de diagnostic si statisticd privind comportamentul de dependenti, luat in discutie in lucrarea lui Kubey, este aparitia ,necesitatii de a consuma o cantitate vizibil mai mare de substanté (drogul sau comportamentul ce da dependent&) pentru a atinge starea de intoxicare sau efectul dorit (relaxarea, satisfactia, placerea). Efectul este vizibil diminuat in urma utilizarii aceleiagi cantitati de substanta.”*** Fumatorii sau bautorii simt nevoia cregterii numérului de tigari sau a cantitatii de bautura. Acest criteriu se aplicda, mai cu seam, la telespectatorii ,,inraiti”, care marturisesc c4 simt o satisfactie mai redusa pe parcursul vizionarii decat telespectatorii ocazionali.™ Pentru cei care nu se uita de obicei la 263 American Psychiatric Association, Diagnostic and statistical manual of mental disorders, Washington, 1994, p. 181 264 R.W. Kubey si M.Csikszentmihalyi, Television and the quality of life: How viewing every day experience, Hillsdale, 1990. 152 or efectul vizionarii (impresia creat) este mult mai puternic. , proportional cu cresterea timpului dedicat acesteia, satisfactia se . Dependenta se manifest atunci cand ,utilizarea substantei nud, desi se cunoaste existenta unei probleme fizice sau psihologi- pnstante sau periodice care se datoreaz’ probabil respectivei te sau pe care aceasta 0 accentueaz’.""* Multi continua fuma- iar dac& stiu c4 au cancer la plaméni, iar altii continua si bea, iu ca sufera, din aceasta pricina, de o boala grava. Cei impatimiti urile de noroc nu se pot opri, cu toate ca au pierdut toti banii sau cale si-si piarda si casa. plicabilitatea acestui criteriu este dificil de observat in cazul tele- ulti, observa Kubey, deoarece putini sunt aceia care constienti- -faptul ci o problema semnificativa fizicd sau psihologica se eazd vizionarii TV". Oricum exist suficiente persoane care uirisesc c& televizorul constituie un important impediment in jgurarea unei vieti normale de familie, in rezolvarea problemelor sau in comuniunea cu ceilalti. ,,Televizorul ne mandncd tot ", se plang nemultumiti multi telespectatori, cu toate cd nu se pabili s4 reducd timpul alocat viziondrii sau s4 renunte complet -Altii constientizeaza cA televiziunea le ,accentueazi problemele si psihice’7 — sedentarism, ingragare, oboseal4 psihica etc. -, constati, in acelagi timp, cA nu se pot lipsi de televizor.** ican Psychiatrie Association, Diagnostic and.,., p. 181 Kubey, Tuning In To Young Viewers: Social Perspectives on Television, Sage, 1996. om. ta dovezi in sensul ci adolesceniii si copiii care privesc masiv la TV au 0 dint spre obezitate mai mare in raport cu aceia care privesc mai putin ercetarile recente sugereazii totodata cA metabolismu! copilului incetineste in tim- i viziondrii TV. Mai mult, consumul de