REM

de Mircea Cartarescu
Nuvela REM este un fragment, o mica parte dintr-o opera mult mai
complexa, mult mai bine inchegata, Nostalgia, al carei autor, Mircea
Cartarescu a reusit prin tehnici postmoderniste sa evidentieze trairile si
problemele omului cotidian. El a imbinat zona reprezentarilor
abstracte, speculative cu realul, concretul vietii.
REM are valoarea unui adevar absolut, prin el se ofera
chintesenta adevarurilor universale. In nuvela este reprezentat un
proces initiatic si cea aleasa pentru a parcurge acest drum este
Svetlana, personajul principal al operei, de altfel. Nuvela nu are doar
ca tema jocul, ci poate fi considerata un text creat in spiritul jocului,
prin imbinarea categoriilor narative. Scriitorul isi dovedeste calitatea
de prozator postmodern, prin jocul de-a literatura, prin
desconspirarea procedeelor si tehnicilor literare.
Opera se deschide cu imaginea unei garsoniere, de la periferia
Bucurestiului.Naratorul, cel care povesteste diegeza, este reprezentat
de un paianjen. Acesta devine simbolul Creatorului, al celui ce viseaza,
imagineaza spatiul scriptural, reveria locuita de personaje. Prezenta sa
sugereaza calitatea Demiurgului de a tese prin imagini, intamplari,
situatii o lume aparent reala si de a hotari, dupa bunul plac, soarta
personajelor sale. Acest paianjen este un narator implicat, isi
desconspira identitatea prin marci autoreferentiale(imi intind labele
transparente prin camera, ma strecor printre carti, lasandu-mi afara
doar cangile de pe care picura veninul). Textul in ansamblu este o
naratiune homodiegetica. Mai intai, faptura hidoasa care strabate toata
camera, dezvaluind caracteristicile ei, este un narator de tip
auctorial(simuleaza omniscienta si omniprezenta, realizeaza
extrospectie,dar si introspectie,o analiza psihologica). Apoi, patrunzand
in mintea lui Vali, incepe sa povesteasca din punctul de vedere al
acestui personaj. Capata conditia unui narator heterodiegetic de tip
narativ actorial.
Cititorul este si el atras in discursul epic, transformat in
destinatar explicit al nararii, ceea ce ii confera conditia de naratar.
(Aici, drag cititor, ma tem ca, fara sa vreau, iti voi da o grea
lovitura..Iti pot sugera ca acum, cand ai ajuns la aceste randuri, sa
inchizi pentru cinci minute ochii si sa-ti rechemi in minte toate detaliile
celei mai frumoase nopti de dragoste pe care ai trait-o).

REM poate fi considerata o nuvela de tipul naratiunii in rama,

al povestii in poveste, caci in diegeza narata de paianjen sunt
cuprinse mai multe lumi citate(diegeze secundare inscrise in prima
prin interventia unui personaj narator). Astfel, Vali intrerupe diegeza
principala prin relatarea sa despre Maria, Bloody Mary, ultima fata,
inainte de Svetlana,pe care a iubit-o.
Dupa aceea urmeaza lumea citata de Svetlana( naratiune de
gradul al II-lea), care este mult mai vasta decat cea anterioara.
Aceasta difera prin cronotop de cea principala, caci actiunea se petrece
prin anii 60, in mai multe locuri din Capitala. Svetlana povesteste mai
intai din perspectiva auctoriala. Devine, din personaj, un narator
homodiegetic. Echivalenta dintre eul-narator si eul-personaj nu este
perfecta. Se creeaza un anumit interval psihologic. Eul narant este
reprezentat de Svetlana cea de treizeci si doi de ani,caracterizata prin
acumularea unor experiente de viata, viziune matura, atitudine
moralizatoare, nostalgie fata de copilarie(Am sa-ti povestesc niste
lucruri petrecute prin anii 1960 sau 61, cand eram inca o fetita, nu
aveam mai mult de doisprezece ani). In schimb, eul narat, Svetlana
cea cu varsta de 12 ani, este o ipostaza a eului narant, aceea legata de
copilarie, avand alte caracteristici: spirit ludic, viziune senina asupra
vietii. Unghiul din care este povestita naratiunea se schimba. Svetlana
nareaza din perspectiva actoriala, echivalenta dintre eul-narant si cel
narat fiind perfecta, atunci cand evoca minutios formele jocului
desfasurate in cele sapte zile(mi-am amintit cu bucurie ca jocul
nostru de-a Reginele(cel mai frumos pe care-l jucasem vreodata)
continua cu ziua a patra, in care frumoasa Regina Verde avea sa fie
Puia.S mai bucuroasa am fost amintindu-mi ca spre seara aveam sa-l
vizitez din nou pe Egor.).
In interiorul acestei lumi citate de ea, identificam o alta lume
citata de Egor(naratiune de gradul al III-lea). Tanarul evoca istoria
neamului sau de alungiti: Ai mei sunt gruzini de origine, imi spuse.
Strabunicul meu a venit in Valahia pe vremea lui Hangerliu, un
domnitor cam intr-o ureche. Facea negot de atlazuri la Giurgiu.
Spre final, cand Svetlana parcurge tot drumul initiatic, atat pe
plan oniric,cat si pe plan ludic, ea ajunge in sfarsit sa-si cunoasca
Creatorul, reprezentat de scriitorul Mircea Cartarescu. Prin
anamneza( intoarcerea in illo tempore, la arhetipurile primordiale),
Svetlana patrunde in inconstientul colectiv, unde i se releveaza
adevarul despre ea insasi-calitatea de personaj- dar si adevarul suprem
despre lumea ei- o fictiune- si despre Creatorul acesteia - un scriptor.
Acest fapt e cu totul deosebit, caci autorul abstract este inclus in
diegeza, devenind personaj in propria opera: Tanarul nu era de fapt
chiar asa tanar. Trebuie sa fi avut aproape treizeci de ani. Dar silueta

lui firava, fata ingusta, triunghiulara, parul lung care-i cadea peste
urechi in suvite dezordonate, saten-inchis, il faceau sa para de cel mult
douazeci si cinci de ani..
La sfarsit, iar are loc un transfer de functii naratoriale, de la
Svetlana la Vali, apoi la naratorul paianjen: M-ai uitat, iubit cititor?
Sunt eu, naratorul. E drept ca nu mi-am mai scos capsorul gingas la
vedre, dar asta fiindca am avut cu totul alta treaba..
O alta caracteristica importanta a nuvelei o reprezinta
textualismul. Scriitorul confera textului sau o puternica putere de
semnificare, il construieste complex, incat aproape ca opera capata
constiinta de sine, libertate de autocomunicare. Atitudinea si
procedeele adoptate de prozatorul postmodernist transpar la fiecare
pagina: enumerarea de titluri ale unor creatii literare( Manuscrisul de
la Saragosa, Arta fantastica, Poesis, Cele mai frumoase poezii,
etc- acestea avand aspectul unui paratext), citarea de versuri din
folclorul copiilor(Esti o floare, esti un crin/ Esti parfumul cel mai fin/ Siti trimit din departare/ Un cosciug si-o lumanare) sau texte de muzica
usoara( Lunca-i lunga, iarba-i verde/ Ce-am iubit nu se mai vedeAngela Moldovan). Sunt frecvente trimiteri la titlurile pubilcatiilor
culturale ale momentului: Luceafarul, Orizontul, Romania literara.
De asemenea, un alt procedeu folosit il reprezinta crearea de
hipertexte. Intalnim in interiorul operei o pastisa. Egor isi
eminescializeaza discursul atunci cand se refera la conditia lui de
scriitor. Scrie-mi-ar numele pe mormant si nu as mai fi ajuns sa
traiesc constituie un intertext eminescian( un fragment dintr-o
tulburatoare scrisoare adresata de poet Veronicai Micle la 1881, cand
scriitorul epuizat isi enunta sfasietor neputinta de a se impaca,
acceptandu-si viata).
Prin toate aceste tehnici narative si aspecte postmoderniste,
nuvela REM constituie o adevarata capodopera a literaturii
romanesti, inscriindu-se in universalitate.

Foame cu Kafka, frig cu Mann

Interviu cu Mircea CArtArescu realizat de David Hugendick si aparut
in ZEIT on line din 18.12.2007
Romanul Die Wissenden (Stiutorii, titlul sub care a aparut Orbitor. Aripa stinga anul
trecut la Editura austriaca Zsolnay n.tr.) al lui Mircea Cartarescu este o epopee
ingenioasa despre Romania socialista. In interviu, autorul povesteste despre literatura tarii
si copilaria sa in dictatura.
Bucuresti, la mijlocul secolului XX. Un narator tinar colinda prin capitala Romaniei
socialiste, isi aminteste de trecutul sau, priveste blocurile din prefabricate, iar realitatea se
contopeste cu onirice imagini ale fanteziei. Romanul Die Wissenden al lui Mircea
Cartarescu este prima parte din trilogia sa Orbitor, care a aparut acum in limba germana.
Un roman metropolitan, o poveste de familie, o epopee a amintirii. Narat intr-un stil
manierist plin de poezie si vuind de imagini. ZEIT on line a stat de vorba cu scriitorul in
virsta de 51 de ani.
Romanul dumneavoastra Orbitor. Aripa stinga a aparut de-acum si in Germania. Este greu
sa descrii in citeva cuvinte despre ce este vorba in el. Puteti dumneavoastra face asta?
Jorge Luis Borges a spus la un moment dat ca-i inutil sa scrii romane mari, intrucit ele
pot fi oricum rezumate pe citeva pagini. Lucru valabil pentru cele mai multe dintre ele.
Poate nu si pentru Omul fara insusiri al lui Robert Musil, Finnegans Wake al lui James
Joyce sau In cautarea timpului pierdut al lui Proust.
Care este situatia romanului dumneavoastra?
Nici pentru Orbitor. Aripa stinga acest lucru nu-i valabil. Am avut nevoie de 14 ani si
1.500 de pagini ca sa aflu despre ce-i vorba in roman. Acum pot s-o spun, dar nu in citeva
cuvinte, ci in tot atitea cite am folosit in carte. Din pacate, precis n-aveti aici locul
necesar.
Este si o punere in discutie a erei Nicolae Ceausescu. V-a influentat mult aceasta epoca?
Thomas Pynchon a avut o influenta mai mare. De ce naiba tot amintiti de Ceausescu asta?
Cind am fost in Germania, m-am simtit ca un ciine pavlovian care trebuie sa saliveze dendata ce aude numele acesta. Eu sint scriitor! Eu scriu despre dragoste si ura, la fel ca si
autorii vostri. Doar pentru ca am avut ghinionul sa cresc intr-o epoca proasta si intr-un
loc prost, trebuie acum sa platesc tot restul vietii mele pentru asta?
Nu cere nimeni asa ceva
Cind eram tinar, am suferit de foame si de frig, dar asta nu m-a influentat. Am uitat de
foame citindu-l pe Kafka si de frig citindu-l pe Thomas Mann. Adevarata mea patrie nu
este Romania, ci Castalia (Nota redactiei ZEIT: O fictiva provincie de savanti din Jocul

cu margele de sticla al lui Hermann Hesse). Acolo nu exista si n-a existat nicicind un
Ceausescu.
Cum priviti tara dumneavoastra acum?
Lou Reed a facut un album despre Andy Warhol. Intr-unul din cintece se spune asa: Nu
exista decit un singur lucru bun in cazul oraselor mici: stii ca la un moment dat trebuie so tai de-acolo. Este si ceea ce-i bun in cazul Romaniei. Mai nou, joc Escape pe
computer. Ma pregatesc de propria evadare.
Unde vreti sa fugiti?
Oriunde afara din lumea asta, cum a spus Baudelaire.
Romania are citiva scriitori sclipitori, dar foarte putini sint cunoscuti in Occident.
Blecher, de exemplu, sau Alexandru Vona. Oare de ce?
Am avut mereu intelectuali si artisti sclipitori. Dar scriitorii nostri sint precum aceste
pietre pretioase sub forma de floare din adincurile pamintului: cineva trebuie sa sape
pentru a le aduce la suprafata! Literatura are nevoie de o infrastructura. Iar noi multa
vreme n-am avut asa ceva. N-am avut institutii culturale, edituri eficiente, agenti,
traducatori buni. Multa vreme, scriitorii romani n-au putut calatori in strainatate, n-au
putut sa-si publice cartile-n Vest.
Si ca atare, multe au ramas ingropate?
In anii acestia am produs in liniste si izolare arme secrete. Romania-i ca o tara latinoamericana, doar ca pierduta prin Europa. Cu putin noroc, scriitorii nostri pot declansa un
boom asemenea aceluia iscat in anii 60 de Gabriel Garca Mrquez si Vargas Llosa.
Filmul romanesc tocmai traieste asa ceva de doi ani incoace. In curind, romanul ii va
calca pe urme.
Dar exista o scena literara romaneasca vie?
Habar n-am. Exista citeva reviste literare, dar lipsesc dezbaterile intelectuale. Premiile
literare sint acordate mediocritatii. Exista grupuri literare autoreferentiale, la fel cum
exista cenacluri literare, cafenele literare, bloguri literare si veleitari ai vietii literare. De
fapt, e aproape ca peste tot in lume. Exista apoi cinci, sase autori mari care scriu in
singuratate si care nu se sinchisesc de toate acestea.
Romanele romanesti sint adesea foarte fantastic-feerice. Romanul dumneavoastra pare de
asemenea ca un mare vis cu ochii deschisi. Sa fie aceasta emblema literaturii tarii
dumneavoastra?
In fond, realismul pur inca reprezinta trendul. Personal, nu apreciez defel cartile
nepoetice. Pe mine nu ma intereseaza plot-uri sau simple descrieri ale conditiilor sociale
ori politice. In orice carte eu caut poezia, o privire proaspata asupra lumii, o expresie
noua a putinelor sentimente universale care dintotdeauna au reprezentat adevaratul plot al
unei carti: dragoste, tandrete, incredere, furie, veselie, disperare si nebunie. O carte
adevarata este expresia unui spirit frumos.
La inceput l-ati citat pe Borges. Tot el a spus si ca pe un gentleman nu-l intereseaza decit
lucrurile pierdute.
El a mai spus lucruri si mai bune decit acesta. Interesantul este o categorie estetica, asta o
stim de la Kierkegaard. Pentru mine, o carte devine interesanta atunci cind suna

clopotelul in subconstientul meu, cind imi spune ceva despre mine. Cind o carte nu
povesteste decit despre bursa, un restaurant McDonalds sau safer sex, atunci nu ma
intereseaza. De aceea as modifica fraza lui Borges: Pe un gentleman nu-l intereseaza
decit lucrurile spiritului. Ma refer la spiritul din masina
Intr-una din povestirile dumneavoastra scurte un personaj spune: Ma gindesc doar sa imi
rechem trecutul, sau sa imi modelez trecutul, sau sa il inventez, sau toate deodata.... Este
acesta modul in care lucrati?
Trecutul este coloana vertebrala a intregii mele opere. Scriu cu amintirile, visurile si
fanteziile mele. Cartile mele sint harti ale creierului meu a tot ceea ce stiu si am trait.
Trecutul din cartile mele este moale, poate fi modelat ca plastilina. Cind spun, de
exemplu, o poveste de-ale mamei si-mi scapa un detaliu, il inventez.
Cit din Orbitor. Aripa stinga este inventat?
Trei sferturi sint inventate. Dar si adevarate, pentru ca realitatea nu e simpla, ci
constructia cea mai complexa a spiritului nostru. Eu nu reconstitui trecutul, eu il
construiesc. Aceasta este marea diferenta dintre metoda mea si amintirea incarcata de
sentiment la care recurge Marcel Proust in gigantica sa opera.
Sinteti un autor postmodern?
Nu. Dar precis felul cum manipulez trecutul este o caracteristica postmoderna.
Iar l-ati amintit pe Proust. Stiati ca in Germania criticii v-au comparat cu el si cu Joyce?
Nu-i rau. Acasa insa nu sint comparat niciodata cu acestia, ci cu cine stie ce autori de
mina a treia. Este mult mai greu sa fii renumit in Romania decit in Occident. La noi
trebuie sa detii macar Premiul Nobel. Si chiar si atunci unii inca te considera un pungas.
Romanii se-ndoiesc de multe lucruri din Biblie, dar de unul sint cu totii convinsi: nimeni
nu-i profet in tara lui.

Biografie
Copilria i studiile
Mircea Crtrescu s-a nscut pe data de 1 iunie 1956, n Bucureti. [1] Despre copilria sa,
el va afirma c ea reprezint principala sa experien existenial i singura pe care a
trit-o atent. [2] Face parte din grupul poeilor optzeciti care au frecventat Cenaclul de
Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar n timpul studeniei a participat i
la edinele cenaclului Junimea, conduse de Ovid S. Crohmlniceanu. Absolvent al
liceului Dimitrie Cantemir din Bucureti, el va urma cursurile Facultii de Limb i
Literatur Romn. [3] n 1980 prezint teza de licen despre imaginarul poetic
eminescian din poezia postum, care s-a transformat n volumul "Visul chimeric", reeditat
n anul 2011. [1] n anul 1999 obine doctoratul n literatur romn cu o tez despre
Postmodernismul romnesc, [4] coordonat de profesorul Paul Cornea, publicat n acelai
an la editura Humanitas, de asemenea reeditat. [5]

Debutul literar
Mircea Crtrescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni i n Romnia Literar n anul
1978 [6], coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, i n volum n antologia Aer cu
diamante, dar a citit i proz la Cenaclul de proz "Junimea" condus de Ovid S.
Crohmlniceanu. De altfel a publicat o proz n antologia Desant'83. A debutat n
volumul individual Faruri, vitrine, fotografii la editura Cartea Romneasc n anul 1980.
A continuat s scrie versuri, a publicat mai multe volume, intre care se remarc Poeme de
amor sau Totul.

Activitatea literar
Un proiect unic n felul su este Levantul, o epopee eroicomic dar i un periplu prin
istoria literaturii romne. Procedeul a fost utilizat i de scriitorul irlandez James Joyce n
capitolul intitulat Boii soarelui din romanul Ulise. Scriitorul recicleaz toate stilurile
poetice, de la Dosoftei la Nichita Stnescu, performan unic, de nimeni atins i apoi
de nimeni repetat[necesit citare]. Este considerat de multi drept un teoretician important al
postmodernismului romnesc, i un autor contemporan de succes, apreciat att n ar ct
i n strintate.
Mircea Crtrescu este un prozator i romancier care practic speciile literaturii
fantastice, sau fantasy n volumul Visul (reluat ntr-o form uor diferit sub titlul

Nostalgia). Ultimul sau mare proiect editorial, trilogia romanesc Orbitor, are forma unui
fluture, i conine trei volume, Aripa stng, Corpul i Aripa dreapt, ultimul fiind
editat n luna iulie 2007. Cartea a fost scrisa sub influena lecturii romanelor lui Thomas
Pynchon, influen recunoscut deschis de autor n interviurile sale. Operele sale au fost
traduse n limbile englez, italian, francez, spaniol, polonez, suedez, bulgar,
maghiar, etc.
ntre anii 1980 i 1989 a fost profesor de limba romn la o coal general, apoi
funcionar la Uniunea Scriitorilor, iar apoi redactor la revista Caiete Critice. [6] Din anul
1991 este lector la catedra de Istoria literaturii romne a Facultii de Litere a
Universitii din Bucureti. Din anul 2004 este confereniar la aceeai catedr.

Prezent
Actualmente, Mircea Crtrescu este confereniar universitar la Catedra de literatur
romn a Facultii de Litere a Universitii din Bucureti. [7] Mircea Crtrescu este
cstorit cu poeta Ioana Nicolaie. [8] Ultimele sale cri publicate, De ce iubim femeile i
Frumoasele strine i-au adus un succes de box-office, figurnd pe lista de cri bestseller ale editurii care i public toate crile i cu care a semnat un contract de
exclusivitate.

Debut

A debutat n 1971 cu poezii n revista Romnia literar.

Opera literar
Poezii

Faruri, vitrine, fotografii..., Cartea Romneasc, Bucureti, 1980 - Premiul

Uniunii Scriitorilor pe 1980
Poeme de amor, Cartea Romneasc, Bucureti, 1983
Totul, Cartea Romneasc, Bucureti, 1985
Levantul, Cartea Romneasc, Bucureti, 1990 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe
1990[9]
Dragostea. Poeme (1984-1987), Editura Humanitas, Bucureti, 1994
50 de sonete de Mircea Cartarescu cu cincizeci de desene de Tudor Jebeleanu,
Editura Brumar, Timioara, 2003
Nimic. Poeme (1988-1992), Editura Humanitas, Bucureti, 2010

Antologii

Dublu CD. Antologie de poezie, Editura Humanitas, Bucureti, 1998

Plurivers, Editura Humanitas, Bucureti, 2003 (antologie n dou volume cu

postfa de Paul Cernat)
Poeme n garanie, Editura Casa Radio, Bucureti, 2005 (antologie cu ilustraii
de Tudor Jebeleanu)
Dublu album de versuri, Editura Humanitas, Bucureti, 2009

Colaborri, volume colective

Aer cu diamante (volum colectiv), Editura Litera, Bucureti, 1982 (cu prefa de
Nicolae Manolescu i ilustraii de Tudor Jebeleanu)
Antologia poeilor tineri, Cartea Romneasc, Bucureti]], 1982 (antologie
alctuit de George Alboiu)
Antologia poeziei generaiei `80 (volum colectiv), Editura Vlasie, Piteti, 1993
(antologie ngrijit de Alexandru Muina)
Antologia poeziei romneti culte, Editura Teora, Bucureti, 1998 (antologie
coordonat de Florin indrilaru)
Experimentul literar romnesc postbelic, Editura Paralela 45, Piteti, 1998 (cu
seciune antologic)
Antologia poeziei romne de la origini pn azi, Editura Paralela 45, Piteti, 1999
(antologie alctuit de Dumitru Chioaru i Ioan Radu Vcrescu)
40238 Tescani, Editura Image, Bucureti, 2000 (volum experimental realizat
mpreun cu Ioana Nicolaie, Marius Ianu, Florin Iaru, Ioana Godeanu, Doina
Ioanid i alii)

Proz
Unele dintre cele mai importante lucrri de proz ale lui Mircea Crtrescu includ Visul,
(Cartea Romneasc, Bucureti, 1989 - Premiul Academiei romne pe 1989), Nostalgia
(ediie integral a crii Visul, Editura Humanitas, Bucureti, 1993) i trilogia Orbitor:

Orbitor. Aripa stng, Editura Humanitas, Bucureti, 1996

Orbitor. Corpul, Editura Humanitas, Bucureti, 2002
Orbitor. Aripa dreapt, Editura Humanitas, Bucureti, 2007

Alte lucrri:

Travesti, Editura Humanitas, Bucureti, 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor i

Premiul ASPRO pe 1994
Enciclopedia zmeilor, Editura Humanitas, Bucureti, 2005
Gemenii, Editura Humanitas, Bucureti, 2006 (nuvel din Nostalgia)
REM, Editura Humanitas, Bucureti, 2006 (nuvel din Nostalgia)
Mendebilul, Editura Humanitas, Bucureti, 2006 (nuvel din Nostalgia)
Frumoasele strine, Editura Humanitas, Bucureti, 2010

Eseu i publicistic

Visul chimeric, Editura Litera, Bucureti, 1992

Postmodernismul romnesc, Editura Humanitas, Bucureti, 1999
Pururi tnr, nfurat n pixeli, Editura Humanitas, Bucureti, 2002
De ce iubim femeile, Editura Humanitas, Bucureti, 2004
Baroane!, Editura Humanitas, Bucureti, 2005
Ochiul cprui al dragostei noastre, Editura Humanitas, Bucureti, 2012

Colaborri, volume colective:

Desant '83 (volum colectiv), Cartea Romneasc, Bucureti, 1983

Generaia `80 n proza scurt, Editura Paralela 45, Piteti, 1998 (antologie
ngrijit de Gheorghe Crciun i Viorel Marineasa)
Competiia continu. Generaia `80 n texte teoretice, Editura Vlasie, Piteti,
1994 (antologie ngrijit de Gheorghe Crciun)

Jurnal

Jurnal I, 1990-1996, Editura Humanitas, Bucureti, 2001

Jurnal II, 1997-2003, Editura Humanitas, Bucureti, 2005
Zen. Jurnal 2004-2010, Editura Humanitas, Bucureti, 2011

Audiobooks

Parfumul aspru al ficiunii, Editura Humanitas Multimedia, Bucureti, 2003

Levantul, Casa Radio, 2004
De ce iubim femeile, Editura Humanitas Multimedia, Bucureti, 2005
Vreau s-mi spui, frumoas Zaraza, Editura Humanitas Multimedia, Bucureti,
2009
Travesti, Editura Humanitas Multimedia, Bucureti, 2009

Opere traduse
n anul 2003 au fost traduse n italian de ctre Bruno Mazzoni dou cri importante ale
lui Mircea Crtrescu, sub titlurile Nostalgia i Quando hai bisogno damore. Acestea sau dovedit a fi un adevrat succes. [10]
Trilogia Orbitor este probabil cea mai tradus lucrare a lui Mircea Crtrescu. Primele
dou volume au fost traduse n olandez (cu titlul De Trofee) pe rnd n 2010 i 2012 de
ctre Jan Willem Bos. A treia carte este nc n lucru. [11] Traducerea acestei cri a fost un
mare eveniment, ziarul de referin olandez NRC Handelsblad publicnd chiar i o
recenzie ampl pentru aceasta. [12] Tot n limba neerlandez a fost tradus i cartea
Travesti de ctre Jan Willem Bos, la Editura Meulenhoff din Amsterdam, n 1994. [13] De
asemenea, Orbitor a fost tradus n dou versiuni: Orbitor, Editura Denol, Paris, 1999 i
Orbitor, Editura Gallimard, 2002 (traducere n limba francez de Alain Paruit).