Sunteți pe pagina 1din 4

Capitolul 2

Alte doua usi batante separau capul scarilor de local. Namila le-a deschis usor,
mpingndu-le cu degetele, apoi a intrat n ncapere. Era o camera lunga si ngusta, nu p
rea curata, nici prea luminoasa. Un grup de negri cnta si sporovaia ntr-un colt, n
jurul unei mese de joc luminate. Lnga peretele din dreapta se afla un bar. Restul
ncaperii avea numai mese mici si rotunde. Erau ctiva clienti, barbati si femei, n
egri cu totii.
Lampa de deasupra mesei de joc s-a zguduit si zgomotul a ncetat brusc. S-a astern
ut o liniste apasatoare. Toti ochii aceia cafenii s-au ntors catre noi. Vedeam fe
te cu nuante ntre gri si negru ai caror ochi straluceau si priveau curiosi la rep
rezentantii unei alte rase.
Un negru solid, cu gtul gros, statea rezemat de bar. Avea dungi roz pe mnecile cam
asei; bretelele alb cu roz se ncrucisau pe spatele sau lat. Se vedea de la doua p
oste ca e gorila localului. S-a ntors ncet si ne-a privit, n timp ce si ntindea picio
arele si si plimba peste buze limba imensa. Fata plina de cicatrici, crestata, tu
rtita si cu pielea ngrosata ti dadea impresia ca suportase toate loviturile pe car
e ti le poti imagina, poate mai putin aceea cu o cupa de excavator.
Parul scurt si cret avea reflexe gri. Uneia dintre urechi i lipsea lobul.
Era mare si greoi. Avea picioarele groase si, foarte ciudat pentru un negru, cra
canate. Si-a mai miscat putin limba, apoi a zmbit si a pornit spre noi n pozitie d
e lupta. Omul meu l astepta calm.
Negrul cu dungi roz pe mneci a pus mna sa neagra si masiva pe pieptul namilei de ln
ga mine. Prin comparatie, mna aceea mare arata ca o gamalie de ac. Namila nici nu
s-a clintit. Batausul a zmbit putin.
? Nu primim albi aici. E numai pentru negri. mi pare rau.
Cu ochii sai mici si cenusii, namila a aruncat o privire rapida prin ncapere. Obr
ajii i s-au mbujorat putin.
? Cioara nenorocita, a spus ncet, cu amaraciune. Apoi a ridicat vocea. Unde-i Vel
ma?
Gorila se amuza. A studiat hainele albului, camasa maro si cravata galbena, hain
a gri si mingile acelea de golf pe ea. si misca delicat capul, privind din divers
e unghiuri. Apoi si-a cobort privirea catre pantofii din piele de crocodil. A rs nc
etisor, apoi a zis:
? Velma, zici? Nu-i nici o Velma pe-aici. Nici marfuri ilegale, nici curve. Si-a
cu' cara-te, albule, cara-te.
? Velma lucra aici, spuse namila. Vorbea ca prin vis, parca ar fi fost singur ntr
-o padure, culegnd trei-frati-patati. Am scos batista si mi-am sters, din nou, ce
afa.
Gorila a nceput deodata sa rda.
? Ptiu, zise, aruncnd prietenilor sai o privire rapida, peste umar. Velma lucra a
ici! Da' nu mai lucreaza. S-a retras. Ha, ha.
? Fa bine si ia laba aia nenorocita de pe camasa mea, l-a atentionat namila.
Gorila s-a ncruntat. Nu era obisnuit sa i se vorbeasca asa. Si-a retras mna si a s
trns-o ntr-un pumn de culoarea si dimensiunea unei vinete mari. Trebuia sa se gndea
sca la slujba, la reputatia sa de bataus, la ce vor spune prietenii sai. A cumpa
nit o secunda, apoi a facut o greseala. Cu o miscare scurta din cot, a expediat
un pumn n falca albului. n ncapere s-au auzit murmure.
A fost o lovitura buna; umarul s-a deplasat, corpul a venit dupa el. Era foarte
multa forta n acest pumn si omul care l-a expediat avea multa experienta. Namila n
sa nu si-a miscat capul mai mult de un centimetru.
N-a ncercat sa pareze lovitura. A ncasat-o, s-a scuturat putin, a scos un sunet nf
undat si la apucat pe negru de gt. Gorila a ncercat sa-l loveasca cu genunchiul ntr
e picioare. Uriasul l-a ridicat, l-a ntors, apoi si-a departat putin picioarele,
l-a ndoit spre spate si l-a apucat de curea, care s-a rupt ca o ata. A pus mna sa
imensa pe spatele negrului si l-a azvrlit de-a lungul ncaperii. Trei clienti au sa
rit din fata gorilei care, nvrtindu-se, clatinndu-se si agitndu-si minile a luat din
drum o masa, apoi s-a izbit de perete, producnd un zgomot care trebuie sa se fi a
uzit pna la Denver.
? Exista indivizi care cred ca pot s-o faca oricnd pe desteptii, a zis namila si

s-a ntors spre mine. Da, hai sa bem ceva.


Ne-am ndreptat spre bar. Ct ai bate din palme, clientii au devenit umbre mute ce s
e deplasau n cea mai mare liniste prin camera, pentru a ajunge la usile din capul
scarilor. Nici un zgomot, ca niste umbre pe iarba. Nici usile nu au fost lasate
sa balanseze. Ne-am rezemat de bar.
? Whisky sec, a zis namila. Tu ce vrei?
? Whisky sec, am raspuns.
Am primit whisky sec.
Uriasul alb sorbea impasibil whisky-ul aflat ntr-un pahar scund si gros. Se uita
fix la barman, un negru gras, speriat, mbracat ntr-o haina alba si care se misca c
u ncetinitorul.
? Tu stii unde e Velma?
? Velma spui?, a zis barmanul pe un ton tnguitor. N-am mai vazut-o pe-aici n ultim
ul timp. Nu, dom'le, n-am mai vazut-o.
? De cnd esti aici?
? Pai, sa vedem, a zis barmanul, apoi a lasat prosopul, s-a ncruntat si a nceput s
a numere pe degete. Cam de zece luni, cred. Aproape un an. Cam asa.
? Ia mai gndeste-te.
Barmanul s-a uitat speriat si marul lui Adam a nceput sa i se miste ca o gaina de
capitata.
? De cnd a devenit localul asta o crciuma pentru negri? a ntrebat uriasul cu asprim
e.
? Poftim?
Namila a strns pumnul n jurul paharului, care a devenit aproape invizibil.
? De cel putin cinci ani, i-am raspuns. Tipul asta n-are cum sa fi auzit despre
o fata alba numita Velma. Nimeni de aici nu stie.
Uriasul s-a uitat la mine de parca nu m-ar fi vazut pna atunci. Whisky-ul nu l-a
trezit.
? Cine dracu' te-a rugat sa-ti bagi nasul unde nu-ti fieCapitolul 1
Era unul dintre acele blocuri mixte de pe Central Avenue, blocuri care nu sunt nc
a ocupate n ntregime de negri. Tocmai iesisem dintr-o frizerie de doi bani, la car
e o agentie de plasare credea ca lucreaza un anume Dimitrios Aleidis. Nu era o p
roblema prea importanta. Sotia lui se aratase dispusa sa plateasca ceva bani pen
tru a-l vedea napoi acasa.
Nu l-am gasit niciodata, dar nici nevasta-sa nu mi-a dat vreun ban.
Zi calduroasa, spre sfrsitul lui martie; stateam n fata frizeriei privind reclama
luminoasa a unui local numit Florian's, aflat la etajul al doilea. Un barbat pri
vea si el ntr-acolo. Se uita la ferestrele prafuite cu o privire fixa si extaziat
a, ca un emigrant est-european care soarbe pentru prima oara din ochi Statuia Li
bertatii. Era un tip masiv, nalt de vreo doi metri si solid ca un camion. Se afla
la ctiva pasi de mine. Minile i atrnau sleampete pe lnga corp si o tigara uitata fum
ega ntre degetele lui enorme.
Negri linistiti treceau pe strada si i aruncau priviri taioase. Arata ngrozitor. P
urta o palarie mitoasa, o haina sport gri cu nasturi albi ca niste mingi de golf
, camasa maro, cravata galbena, pantaloni gri din flanel reiat si pantofi din pi
ele de crocodil cu pete albe n dreptul degetelor. Din buzunarul de la piept se re
varsa o batista galben-stralucitor, ca si cravata. Avea si niste pene colorate nf
ipte n panglica de la palarie, dar ar fi fost la fel de socant si fara ele. Chiar
si pe o strada mai deocheata, ca Central Avenue, omul nu putea trece neobservat
. E ca si cnd ai vedea un paianjen pe o felie de cozonac.
Era palid si nebarbierit. Oricum, tot nebarbierit ar fi aratat. Avea par negru s
i cret, sprncene stufoase care se ntlneau deasupra nasului borcanat, urechi mici si
delicate fata de statura sa si o privire melancolica, specifica ochilor cenusii
. Statea nemiscat, ca o statuie; dupa mult timp, a zmbit.
A pornit agale pe trotuar catre usile batante ce ascundeau scarile pe care se pu
tea ajunge la etajul al doilea. A mpins usile, a aruncat o privire rece si inexpr
esiva n lungul strazii, apoi a intrat. Daca ar fi fost mai mic de statura si mai
putin tipator mbracat as fi crezut ca vrea sa dea o spargere. Dar cu hainele, pal
aria si constitutia asta era imposibil.
Usile s-au balansat un timp si erau pe punctul de a se opri. S-au deschis nsa din

nou, n afara, brusc. Ceva a zburat de-a latul trotuarului si a aterizat n santul
dintre doua masini parcate. A aterizat n mini si n genunchi, scotnd un sunet striden
t, ca un soarece ncoltit. S-a ridicat ncet, si-a recuperat palaria si s-a retras p
e trotuar. Era un negru tnar, subtire, cu umeri ngusti; purta un costum, liliachiu
cu o floare la butoniera. Avea parul negru si lucios. A ramas cu gura deschisa
si a gemut un moment. Trecatorii l-au privit nepasatori. Si-a potrivit palaria,
s-a trt pna la perete si a nceput sa mearga nesigur de-a lungul cladirii.
Liniste. Totul a reintrat n normal. M-am ndreptat catre usile batante si am ramas n
fata lor. Erau nemiscate. Nu era treaba mea, asa ca le-am deschis si am privit n
auntru.
O mna imensa a aparut din ntuneric, m-a apucat de umar si m-a strns ngrozitor. Aceea
si mna m-a tras nauntru si m-a ridicat fara nici un efort pe prima treapta. O voce
groasa mi-a soptit:
? Hmm, sunt numai tuciurii pe-aici. Ai mai vazut asa ceva, amice?
Era ntuneric si liniste. Sunete vagi tradau prezenta oamenilor sus, la etaj, dar
eram singuri pe scari. Namila m-a privit solemn si a continuat sa-mi striveasca
umarul.
? Un negru, a zis. L-am aruncat afara. Ai vazut cum l-am azvrlit?
Mi-a eliberat umarul. Osul nu parea rupt, dar bratul era ntepenit.
? Doar stii cum sunt localurile astea, am zis n timp ce mi frectionam umarul. Stii
la ce sa te astepti.
? Nu spune asta, amice, a mrit namila ncet, ca patru tigri dupa o masa buna. Velma
lucra aici. Micuta Velma.
Mi-a apucat iarasi umarul. Am ncercat sa ma feresc, dar era rapid ca o pisica. A
renceput sa-mi framnte muschii cu degetele lui de fier.
? Da, a zis. Micuta Velma. N-am vazut-o de opt ani. Zici ca asta-i o crciuma de n
egri?
Am confirmat, bolborosind.
M-a ridicat nca doua trepte. M-am smucit, ncercnd sa ma eliberez. Nu aveam arma, pe
ntru ca mi se paruse inutila atunci cnd l cautam pe Dimitrios Aleidis. Oricum, nu
cred ca mi-ar fi fost de vreun folos. Probabil ca namila ar fi nghitit-o.
? Du-te sus si convinge-te, i-am spus, ncercnd sa ascund agonia din glas.
Mi-a dat drumul din nou. M-a privit si ochii lui cenusii mprastiau tristete.
? Ma simt bine, a zis, si vreau ca nimeni sa nu ma enerveze. Hai sa mergem sus s
i sa bem ceva.
? Nu te vor servi. Ti-am spus doar ca e o crciuma pentru negri.
? N-am vazut-o pe Velma de opt ani, spuse cu vocea aceea puternica si trista. Op
t ani de zile de cnd ne-am despartit. Nu mi-a mai scris de sase ani. Are, cu sigu
ranta, un motiv. Lucra aici. Era foarte draguta. Hai sa mergem sus.
? Bine, am strigat. Am sa merg cu tine. Dar nu ma mai mpinge. Lasa-ma sa merg sin
gur. Ma simt bine, sunt deja baiat mare, stiu chiar sa ma duc singur la baie. Nu
ma mai mpinge.
? Micuta Velma lucra aici, spuse ncet. Nu era atent la mine.
Am nceput sa urcam pe scari. M-a lasat sa merg singur. Umarul ma durea si ceafa mi
era uda.rbe oala?
Am zmbit, un zmbet foarte larg si prietenos.
? Eu sunt tipul care a venit aici cu tine. ti aduci aminte?
A rnjit drept raspuns.
? Whisky sec, i-a spus barmanului. Misca-ti fundul mai repede! Mars!
Barmanul a sters-o, dndu-si ochii peste cap. M-am ntors cu spatele la bar pentru a
privi ncaperea. Era goala, daca exceptam barmanul, namila, pe mine si gorila lip
ita de perete. Gorila se misca. Se misca ncet, cu greutate, datorita durerilor. S
e tra pe lnga perete, ca o musca fara o aripa. Se misca prin spatele meselor, obos
it, dezamagit, neputincios. L-am privit chinuindu-se. Barmanul a adus nca doua wh
isky-uri. M-am ntors cu fata la bar. Uriasul de lnga mine a aruncat gorilei o priv
ire fugara, apoi nu i-a mai acordat nici o atentie.
? N-a mai ramas nimic din crciuma asta, s-a plns el. Era o scena micuta, o orchest
ra si niste camere dragalase unde un tip putea sa se distreze. Velma cnta aici. E
ra roscata. Dragalasa ca niste chilotei de dantela. Tocmai trebuia sa ne casator
im atunci cnd mi-au pus n crca o porcarie.

Am luat cel de-al doilea whisky. ncepusem sa ma satur de aventuri.


? Ce s-a ntmplat?
? Unde ti imaginezi ca am fost aia opt ani de care ti-am povestit?
? Ai prins fluturi.
Si-a nfipt n piept aratatorul ct banana.
? La prnaie. Ma cheama Malloy. Toata lumea mi spune Moose{1} Malloy, fiindca sunt
asa mare. Afacerea Great Bend. Patruzeci de miare. Singur. E ceva, nu?
? Si ai de gnd sa-i cheltuiesti acum?
Mi-a aruncat o privire taioasa. n spatele nostru se auzeau zgomote. Gorila era di
n nou n picioare, clatinndu-se putin. A pus mna pe mnerul rotund al unei usi greu vi
zibile, aflata n spatele mesei de joc. A reusit, cu greu, sa o deschida. Apoi s-a
auzit un zgomot de usa nchisa si o ncuietoare.
? Unde duce asta!, a ntrebat Malloy.
Barmanul si-a dat ochii peste cap si a cautat cu privirea usa pe care gorila a i
ntrat mpleticindu-se.
? Pai, ala e biroul lu' domnu' Montgomery. El e sefu'. Are birou' acolo, n spate.
? Asta ar putea sa stie ceva, a zis namila si a golit paharul dintr-o nghititura.
Ar fi bine sa n-o faca pe desteptu'. nca doua pahare!
A traversat ncaperea fara sa se grabeasca, cu miscari sigure si degajate. Spatele
sau enorm era mai lat dect usa aceea ncuiata. Scuturata putin, usa a cedat. Mallo
y a intrat si a trntit usa dupa el.
Era liniste. L-am privit pe barman si el pe mine. A lustruit tejgheaua, a oftat
si a lasat mna dreapta n jos.
M-am ntins peste tejghea si l-am prins de bratul subtire si fragil, i-am zmbit, ti
nndu-i bratul n continuare.
? Ce ai acolo, jos, baiete?
Si-a lins buzele, s-a lasat pe mna mea si n-a scos o vorba. Fata lui neagra a dev
enit cenusie.
? Tipul asta e puternic, am zis. S-ar putea sa faca mult mai mult dect ai vazut pn
a acum. Din cauza bauturii. Cauta o fata pe care o cunostea. Asta era un local p
entru albi. Te-ai prins?
Barmanul si-a lins buzele.
? A lipsit multa vreme. Opt ani. Nu pare sa-si dea seama ce mult nseamna asta, de
si m-as fi asteptat sa i se para o vesnicie. El crede ca cineva de pe-aici trebu
ie sa stie unde e prietena lui. Te-ai prins?
? Credeam ca esti cu el, a soptit barmanul.
? N-am avut de ales. M-a ntrebat ceva jos si apoi m-a trt dupa el. Nu l-am mai vazu
t pna acum, dar n-am avut chef sa zbor peste niste cladiri. Ce ai acolo, jos?