CAP.1.

RESURSE NATURALE

1.1 Surse

~i

resurse de energie

Sursa principala de energie pe Pamant este Soarele. in urma reactiilor de fuziune

m;cleara ce se produc Ia nivelul lui, acesta iradiaza pe suprafata globului pamantesc o
cantitate imensa de energie. Potrivit unor calcule facute recent, densitatea fluxului radiant la
suprafata atmosferei pamantului, numita deseori

~i

constanta solara, are valoarea 1,357

kW/m 2 Ca rezultat al actiunii Soarelui, pe Pamant iau na~tere diverse forme de energie
precum

~i

purtatori de energie.

Prin purtiitor de energie se intelege fluxul material care poate acumula, transmite

~i

ceda energie in urma unor transformari de stare. Drept exemplu de purtatori de energie pot
servi combustibilii, aburul, apa fierbinte, aerul comprimat, etc.
Pentru a preciza mai exact ,,fumizorul" de energie
tehnologica, purtatorii de energie pot fi surse

~i

~i

modalitatea de exploatare

resurse de energie. Sursele de energie se

impart in inepuizabile care se regenereaza eel putin In ritmul in care pot fi consumate

~i

epuizabile care se regenereaza lent (combustibilii clasici) sau deloc (uraniul, toriul). Datorita

caracterului de regenerare, sursele inepuizabile de energie sunt definite

~i

drept surse

regenerabile, iar cele epuizabile surse neregenerabile. Sursele regenerabile de energie includ

radiatia solara, apele geotermale, mareele, reactiile nucleare

~i

termonucleare. La randul sau,

radiatia solara se manifesta prin mai multe forme de energie: eoliana, hidraulica, energia
biomasei, valurilor maritime

~i

termice ale oceanelor. Sursele regenerabile de energie se

caracterizeaza prin cantitatea lor practic inepuizabila

~i

prin impactul favorabil pe care 11 au

asupra mediului ambiant.

Sursele de energie, respectiv resursele de energ1e, ofera un potential energetic
exploatabil. In cazul resurselor, acest potential se gase~te inmagazinat intr-o anumita
substanta chimica
chimice.

~i

este exploatabil prin extractia acestei substante

~i

conversia energiei sale

In cazul surselor, potentialul energetic se afla intr-o faza mai ,,avansata" de utilizare,

fiind exploatabil ca atare sau printr-un numar redus de transformari energetice.

Resursele de energie se impart in primare

~i

secundare. Prin resurse de energie

primara se subinteleg acele resurse de energie care sunt extrase sau recuperate direct din

naturii.

in

general, energia primara nu este folosita. Ea este introdusa intr-un proces de

conversic rezultand energia secundarii. sub forma de combustibil, carburanti, energie termica,
electrica ~i mecanica. La randul sau, resursele primare se impart in conventionale (sau clasice)
:;>i

neconveniionak. Resursele conven/ionale sunt identificate, disponibile ~i exploatabile prin

tehnologii cunoscute sau in curs de a fi aplicate. Cele neconvenfionale sunt caracterizate prin
faptul ca pentru extractia

~i

tratarea !or se cer alte tehnologii decat cele utilizate in momentul

de fata. Dintre resurse, rolul principal este

~i

va ramane Inca multi ani al combustibililor fosili.

Din resursele energetice primare fac parte:

~isturi

combustibilii fosili (carbune, petrol, gaze naturale,

biturninoase

~1

nisipuri

asfaltice), lemnul, etc. Prin ardere, energia chimica inmagazinata este transformata 'in
energie termica ~i apoi o parte din ea, eventual, in energie mecanica;

biomasa

(de~euri

forestiere, agricole

~i

solide urbane, billigarul, plantele agricole

energetice) folosita pentru producerea energiei termice

~i

electrice respectiv a biogazului.

Nu trebuie de pierdut din vedere faptul ca emisiile de oxizi nocivi de NOx

~i

S02 rezultate

in urma combustiei biomasei sunt de zeci de ori mai mici decat la arderea combustibilului
'

fosil ;

minereul de uraniu utilizat in centralele nuclearo-electrice ca materie prima;

apa folosita fie pentru producerea prin electroliza a hidrogenului combustibil, fie pentru
obtinerea deuteriului - principalul element necesar

desf'~urarii

reactiei de fuziune

termonucleara ;

caderile de apa al caror potential energetic poate fi transformat in energie mecanica ;

forta vantului (energia eoliana) ce poate fi transformata in energie mecanica;

radiatia (energia) solara, a carei intensitate poate fi multiplicata prin focalizare cu ajutorul
unui sistem de oglinzi

~i

folosita apoi ca energie termica sau valorificata direct ca energie

electrica prin intermediul celulelor fotovoltaice.

In ceea ce prive~te sursele ~i resursele inepuizabile, limitele sunt de ordin tehnic ~i
economic. Astfel, apa poate fi considerata drept o resursa inepuizabila, daca se iau in
consideratie cantitatile imense de apa din mari
Elementele chimice

~i

~i

oceane, precum

~i

circuitul ei in natura.

mineralele ,,furnizoare" de energie se gasesc in cantitati

uria~e

pe glob. Dar, din punct de vedere energetic, numai o mica parte din aceste cantitati reprezinta
resurse energetice, iar una ~i mai mica - rezerve.
Astfel, drept rezerve sunt considerate acele cantitati care intrunesc o conditie esentiala
de ordin geologic: sa se gaseasca intr-o anumita concentratie. Deci, pentru resursele
energetice

~i

mai cu seama pentru cele minerale, concentratia este elementul hotarator,

exprimand energia inmagazinata natural, adica tocmai potentialul energetic. Dar, alaturi de
concentratie, mai trebuie luati in considerare
cunoa~tere,

rentabilitatea, etc.

~i

factorii de ordin tehnic

~i

economic, gradul de

cunoa~terii,

Din punctul de vedere al

resursele energetice pot fi identificate

~1

11eidentificate. Rcsursele energetice neidentificate se impart in previzibile, daca sunt situate In

zone cunoscute, dar insuficient exploatate,

~i

ipotetice, daca sunt situate in zone inca

necercetate.
Resursele identificate se Impart in exploatabile, cunoscute ~i sub numele de rezerve, ~i

condifionale sau inexploatabile in conditiile tehnice ~i economice actuale. Rezervele la

randul !or pot fi certe sau probabile.

1.2 Notiunea de combustibil ~i clasificarea acestora

in prezent, necesarul de energie terrnica ~i electrica utilizat de omenire in industrie ~i
economia casnica este obtinut, aproape exclusiv, prin arderea combustibililor, adica printr-un
proces chimic de oxidare a substantelor cornbustibile. Procesele chirnice care se

desfa~oara

cu

degajare de caldura sunt procese de ardere.

Prin combustibil se 1ntelege orice substanta chimica care reactionand cu oxigenul din
aerul atmosferic produce prin ardere caldura utilizabila avantajos din punct de vedere tehnicoeconomic [2]. Substantele combustibile trebuie sa satisfaca anumite conditii

~i

anurne:

Sa se gaseasca intr-o cantitate suficient de mare, iar caracteristicile fizico-chimice sa

fie cat mai Stabile in timp ;

Cheltuielile legate de exploatarea

~i

transportul substantei combustibile sa fie mici

pentru ca pretul de cost al combustibilului sa fie cat mai scazut ;

Emisiile de oxizi nocivi precurn NOx, CO, S0 2

~i

S0 3 generati in procesul de ardere al

substantei combustibile trebuie sa aibe un impact redus asupra mediului ambiant ;

u~or

extrase din focar ;

Produsele arderii sa fie

Sa nu aiba utilizare superioara in alte ramuri ale economiei, cum sunt, de exemplu,
hidrocarburile petroliere 'i:n industria chimica.
Combustibilii se pot clasifica dupa mai multe criterii. Dupa starea !or de agregare, se

<listing combustibili solizi, lichizi ~i gazosi. in functie de provenienta, ace~tia pot fi naturali,

artificiali

~i

sintetici. Combustibilii artificiali sunt de fapt combustibili naturali

supu~i

unui

proces de innobilare, de imbunatatire a caracteristicilor lor, iar cei sintetici sunt fabricati
pentru a substitui combustibilii naturali. La randul lor, combustibilii naturali se impart in

organici

~i

anorganici (un exemplu de combustibil anorganic 11 reprezinta combustibilul

nuclear).
0 clasificare a combustibililor este redata in tabelul 1.1
Tabelul 1.1. Clasificarea principalilor combustibili

Cstarea de _]____________ ._

Provenie.;t;-----------=~:=~=--=_J

_,,,_,

r:

agregare
So Iida

naturala
Paie, lemn, turba, carbune
brun, huila, antracit, ~isturi
bituminoase

Lichida

Petrol (titei)

Gazoasa

Gaze naturale, gaze de

sonda, gaze asociate

--

a rtificia la

----

Cocs, semicocs, petrococs, mangal,

termoantracit, brichete, peleti, etc.
Pacura, benzina, motorina, gaz lampant,
benzen, alcool, etc.
Gaze de furnal, gaze de iluminat, gaze de
rafinarie, gaz de gazogen, gaz de cocs,
etc.

Dupa modul de utilizare, combustibilii pot fi energetici

~i

tehnologici. Prin

combustibil energetic se intelege combustibilul natural care se arde in instalatiile de cazane

ale centralelor termice
precum
gaze

~i

~i

~i

termoelectrice 1n scopul obtinerii energiei termice

~i

electrice,

in camerele de ardere ale motoarelor cu ardere intema, instalatiilor de turbine cu

motoarelor cu reactie. Combustibilii tehnologici sunt combustibilii care se ard in

cuptoarele industriale de incalzire

~i

de topire, in instalatiile de uscare sau sunt transformati

prin prelucrare chimica in diferiti combustibili artificiali (cocs, semicocs, gaz de gazogen,
etc.). in ultimul timp, a luat amploare metoda complexa de utilizare a combustibilului ce
consta in prelucrarea preliminara a acestuia (carbune

~i ~isturi

bituminoase) in instalatii

tehnologice speciale in scopul obtinerii semicocsului ~i uleiului de ~isturi ce se utilizeaza mai

apoi in calitate de combustibili energetici respectiv a gazului folosit ca materie in industria
chimica sau in calitate de combustibil in instalatiile de turbine cu gaze.
Calitatea combustibilului se apreciaza, in mod obi~niut, prin puterea calorifica
inferioara raportata la masa sa reala Q/, adica prin caldura dezvoltata la arderea completa a
unitatii de combustibil ~i prin racirea produselor de ardere pana la temperatura de referinta
tara considerarea caldurii de vaporizare a umiditatii combustibilului ~i apei prove?~ din
ardere. Din punctul de vedere al calitatii sale, combustibilii se impart in :

~iori

(Q/ > 20 MJ Ikg), de calitate medie (Q/ = 12,5 .. .20 MJ I kg) ~i inferiori {Q/ < 12,5 MJ Ikg).
1.3 Rezerve mondiale de combustibili fosily

La etapa actuala de dezvoltare a societatii umane, producerea energiei este strans

corelata cu valorificarea resurselor conventionale existente, indeosebi a zacamintelor de
combustibili fosili (carbuni, titei, gaze naturale, ~isturi bituminoase ~i nisipuri asfaltice) ~i
nucleari. De mai bine de doua secole, combustibilii fosili au servit ~i continua sa serveasca ~i
astazi drept baza pentru dezvoltarea energeticii modeme, asigurand industrializarea ~i
progresul tehnico-stiintific al omenirii. Producerea de energie se impune ca o conditie
esentiala a evolutiei civilizatiei.

Astazi, mai bine de 80 % din cererea mondiala de energie este satisfacuta prin arderea
combustibililor fosili [l]. Folosirea acestui tip de combustibil la scara industriala se datoreaza
in mare parte puterii calorifice inferioare mari precum

~i

cantitatile necesare corespunzator procesului de ardere la locul

a posibilitatilor de stocare In
~i

in timpul preconizat.

Realitatea demonstreaza ca resursele naturale ale planetei, exploatabile pe baza

tehnologiilor oferite in prezent de stiinta ~i tehnica, sunt !imitate. lnvestigatiile

~i

prospectarile

prezentate in cadrul Conferintei Mondiale a Energiei (C.M.E.) arata ca rezervele mondiale

dovedite de carbuni se cifreaza la circa 847,5 miliarde tone, inclusiv 150 miliarde tone de
lignit, cele de petrol la circa 160 miliarde tone, iar cele de gaze naturale la 176 462 miliarde
m3 [I]. Daca se tine seama de ritmul actual precum ~i de ritmul de cre~tere a productiei ~i
consumului, atunci rezervele de titei estimate se pot epuiza '.intr-o jumatate de secol, cele de
gaze naturale In 60 ani, iar cele de carbuni In 200 ani [1 ].
Prognoza racuta nu este una pesimista, deoarece rezervele mondiale de resurse
energetice primare pot sa creasca atat datorita noilor descoperiri, cat
metodelor de extragere

~i

~i

perfectionarii

folosire a tuturor purtatorilor de energie. La nivelul tehnic actual de

extragere a combustibililor, economic exploatabile sunt numai o parte mica din rezervele
mondiale de combustibil.
1. 3.1

Carbunele
Cel mai important combustib_il solid este carbunele. Reprezinta un mineral complex

cunoscut inca din antichitate, dar care a inceput sa fie exploatat mult mai tarziu, abia in
secolul al XI-lea. Prima incercare serioasa de folosire a huilei ca sursa energetica pentru
topirea fierului a fost facuta de fierarul englez Dudly, In secolul al XVII-lea. Un nou progres
in folosirea industriala a carbunelui I-a constituit descoperirea avantajelor caldurii degajate la
arderea huilei

~i

construirea primului cuptor, in 1760, de John Smeaton. Crearea

ma~inii

cu

abur, in 1769, de catre James Watt a condus la folosirea masiva a carbunelui atat in
metalurgia feroaselor, cat

~i

In transportul naval

dezvoltarea unei putemice industrii de extractie

~i

feroviar. Pentru aceasta, era necesara

~i prelucrare a carbunelui. Astfel, incepand cu

secolul al XIX-lea, carbunele s-a transformat intr-o sursa de energie de mare importanta, pe
care s-a axat dezvoltarea industriala ~i progresul social
la baza dezvoltarii unui

~ir

~i

economic al epocii. Carbunele a stat

intreg de tan ca Marea Britanie, Franta, Germania, S.U.A.

~i

Rusia, tari care au dezvoltat tehnologii de conversie a energiei.

Valorificarea carbunelui ca resursa energetica in termocentrale
prima in siderurgie

~i

~i

indeosebi ca materie

industria chimica a racut ca la inceputul secolului al XX-lea ponderea

carbunelui In balanta energetica globala sa constituie circa 90 %.

A doua jumatate a secolului al XX-lea a fost marcat de cre$terea importantei

hidrocarburilor $i a hidroenergeticii, iar in anii 60 - 80 $i a energeticii nucleare, fapt ce a
redus treptat ponderea carbunelui in balanta energetica, fara a se diminua lnsa volumul
productiei. In prezent, carbuncle detine un rol dominant in siderurgie ca element principal la
obtinerea cocsului necesar fabricarii fontei $i otelului $i in producerea de energie electrica,
prin ardere in centrale termoelectrice. Carbuncle este folosit astazi pe scara larga la obtinerea
unor produse petrochimice precum gudronul $i derivatii sai, benzenul, toluenul $i xilenul, care
stau la baza industriei solventilor, cauciucului sintetic, explozivelor, produselor farmaceutice,
detergentilor etc.
Criza petrolului, declan$ata in anii 1973-1974, continuata apoi In perioada 1978-1979,
~i

rezervele limitate de petrol au impus desfa$urarea unor actiuni de recuperare pentru carbune

a pozitiilor pierdute $i chiar dobandirea de noi utilizari, indeosebi, prin gazeificarea

~i

lichefierea lor J'n conditii mai eficiente decat a procedeelor din trecut. Noile tehnologii de
gazeificare a carbunilor fie in reactoare speciale, fie chiar in propriile straturi ale
zacfu:nantului, vor contribui la o reducere esentiala a impactului pe care il are carbuncle aupra
mediului ambiant. Deci, se poate afirma cu certitudine ca exista premise economice

~i

tehnice

ca in urmatoarele decenii carbuncle sa redevina combustibilul de baza.

Dimensiunile zacamintelor de carbune sunt doar un prim indicator al importantei
acestor resurse. Pentru stabilirea valorii energetice reale ale acestora, trebuie sa se tina seama
de posibilitatile de extractie $i utilizare, care depind de o serie de caracteristici calitative: de
zacamant, petrografice, fizice, chimice, a caror varietate este mare, datorita varietatii
carbunilor. Astfel, grosimea $i adancimea la care se gasesc straturile de carbune influenteaza
direct activitatea de exploatare a carbunelui. Exploatarea la mare adancime necesita rezolvari
tehnice impuse de presiunea rocilor, temperatura ~i umiditatea in spatiile de munca, precum ~i
afluenta de metan, care In cele din urma determina investitii mari. Unele mine, cum sunt cele
din bazinele Ruhr-ului $i din Marea Britanie, sunt situate la adancimi de 1000 m.
Evident, tehnica exploatarii depinde de forma zacamantului. Zacamintele U$Or
exploatabile, In care rocile sedimentare sunt dispuse orizontal la adancimi mici, sunt
valorificate prin metoda la suprafaja. In caz contrar, se recurge la metoda de exploatare
subterana.
Toate minele sunt formate, in general, din pujuri de aeraj ~i de acces la straturile de
exploatare, abataje in care are loc exploatarea propriu-zisa, precum $i din galerii, plane
inclinate ~i cai de comunicatie prin care se face transportul minerilor ~i extractia minereului.
Exploatarea minei include lucrari de pregatire prin care se construiesc cai de acces In

subteran, se pregatesc mijloacele de transport $i sistemele cailor de comunicatie, puturile de

aeraj

~i

de extractie, instalatiile de aeraj subteran $i de evacuare a apelor de infiltratie, lucrari

pentru extragerea la suprafata a minereului fie prin mijloace mecanice, fie cu ajutorul
explozivilor, respectiv lucrari de protectie a abatajului sau a locului unde se efectueaza
procesul de exploatare.
Carbuncle extras de la suprafata este supus unui proces de curatare de substantele
inerte $i daunatoare. Procesul de curatare a carbunelui consta din mai multe operatii
succesive. La J:nceput se desfi1$oara operatiile de cernere dupa ma.rime $i de sortare a
carbunelui in clase granulometrice. Urmeaza apoi spalarea $i separarea sterilului de carbune,
care se executa gratie diferentei dintre densitatea carbunelui $i cea a sterilului; carbuncle
plute$te in lichidele grele, pe cand sterilii se afunda. Apoi, urmeaza etapa de tasare a
carbunelui, dupa care este supus concasarii sau sraramarii. In aceasta faza, carbuncle este bun
pentru a fi folosit fie ca $i combustibil, fie ca materie prima.
Urmarind evolutia consumului mondial de carbune, se poate observa ca eel mai mare
consum se constata tocmai in ta.rile producatoare. Conform estimarilor C.M.E. [1], in anul
2005, productia globala de carbune a fost de 5901,5 milioane de tone, din care lignit 871,9
milioane de tone. Cu exceptia Japoniei, principalii consumatori sunt $i cei mai mari
producatori, primele 10 state fiind in ordine: China (37,1 % din productia mondiala), S.U.A.
(17,6 %), India (7,3 %), Australia (6,4 %), Federatia Rusa (5,1 %), Africa de Sud (4,2 %),
Germania (3,4 %), Polonia (2,7 %), Indonezia (2,6 %), Kazakhstan (1,5 %).

in figura

prezentata productia mondiala de carbune, 1n anul 2005.

- ----------

---------~~------

2500

2000 ...

-. - - - .

..

---.

- --------- --

----

------

----------

--

--- -

-------------;

15001

g 1000 /
.E
---42&-4-- .. - - ------ -------- --- -------- .. ------.
378.8 299.3
245

wot
I

"'

c
E

()

<(

::i
Cf)

"'

'O
::i
(/)

Cl'.

<ll

;;;
::i

'O

"'
(.)

c:"'

"'
E
<ll

(!)

"'c

"'

-~

0..

'O

J::

<(

Fig. 1.1. Produqia mondiaJa de carbune (la nivelul anului 2005) ll l

1.1 este

Prin estimarile facute de C.M.E., rezervele mondiale certe de carbune sunt evaluate, la
sfarsitul anului 2005, la 847,5 miliarde tone, din care 61,5 miliarde tone sau 6,8 % sunt de
calitate inferioara [ l]. Daca s-ar lua in consideratie atat zacamintele aflate la mari adancimi,
cat si noile zacaminte de carbune, detectate in tarile din Asia, volumul total al rezervelor
mondiale explotabile ar fi dublu, ceea ce ar satisface necesitatile de energie ale omenirii
pentru circa 400 de ani.
Regiunile carbonifere existente astiizi in lume se deosebesc intre ele dupa
predominarea huilei sau a carbunelui brun - lignitului. Intr-o propoqie foarte mare, ciirbunii
disponibili mondial au o utilizare energetica.
Rezervele geologice de ciirbune sunt repartizate geografic neuniform; circa 95 % din
zi1ci1mintele mondiale de cilrbune sunt concentrate in emisfera nordicil

~i

numai 5 % in cea

sudica. In emisfera nordica, principalele zi1ci1minte de carbune sunt cantonate, intr-o banda
cuprinsil intre latitudinile 35

~i

55, in Asia, America de Nord

~i

Europa, pe cand, In

emisfera sudica, rezerve importante de cilrbune se gasesc numai in Africa de Sud, Australia,
Columbia ~i India.
Potrivit estimiirilor filcute de C.M.E. la sfar~itul anului 2005, un numilr mic de state
ale lumii mai dispuneau de zilcaminte insemnate de cilrbune. Cele mai mari rezerve dovedite
de cilrbune din lume se gasesc in S.U.A., circa 242,7 miliarde tone sau 28,64 % din totalul
mondial, urmata In ordine descrescatoare de Rusia (18,5 3 %), China ( 13 ,51 %), Australia
(9,04 %), India (6,67 %), Africa de Sud (5,66 %), Ucraina (4,00 %), Kazahstan (3,69 %),
Serbia (1,64 %) ~i Polonia (0,89 %). A~adar, circa 61 % din totalul mondial al zacamintelor
de ciirbune se gasesc pe teritoriul a trei state: S.U.A., Rusia ~i China. In fig. 1.2 sunt
prezentate rezervele mondiale certe de carbune, in primele 10 state, la sfar~itul anului 2005.

250

200
Q)

c:

.9

150

Q)

"E

.!l!

'E

100

50
0
<(

::>

(/)

::;;
(/)

::>
O:'.

<(

:C
()

<(

:::;

w
a

<(

i5
~

<(

() ::>

er (/)

I-

(/)

::>

<(

- -----

<(

<(
O:'.

I-

::>

::.::

()

<(

<(

Ci5

(/)

O:'.

J:

(/)

::;;
z

g
~

------

Fig. 2.2. Rezervele dovedite de carbune, In primele 10 state (I].

De$i rezervele de carbune sunt comparabil mai mari, e greu totu$i de imaginat, in
viitorul apropiat, o energetica moderna bazata pe carbune sau un mijloc de transport al sec.
XXI alimentat cu carbune, luand in considerare toate problemele asociate de extragerea,
tratare, transportul $i utilizarea acestuia.
In viitorul apropiat se a$teapta o puternica ,,revenire"a carbunelui. Este vorba, fire$te,
de o revenire pe noi principii, ale carei premise tehnologice le constituie posibilitatile
superioare de prelucrare a carbunilor prin chimizare sau chiar $i in faza de exploatare. Astfel,
se apreciaza dezvoltarea previzibila a unor tehnologii care sa permita gazeificarea carbunilor
in ,,situ", adica tocmai in zacamant. Instalatiile de acest tip pompeaza 1n zacamant aer sub
presiune

~i

scot la suprafata gaze !ncalzite. Avand caldura de ardere 10-12 MJ/kg, gazele

extrase pot fi folosite pentru producerea de energie electrica. In felul acesta se !nlatura o buna
parte din deficientele tehnice intalnite la lucrarile de extractie la mari adancimi, conditiile
dificile de munca, deteriorarea mediului ambiant in cazul exploatarii la suprafata, eliminarea
poluarii datorita continutului ridicat de sulf al carbunilor, etc.

1.3.2 Petrolul
Existenta petrolului a fost semnalata de omenire cu mai bine de cinci mii de ani i.e.n.,
dar exploatarea lui industriala a inceput abia in anul 1860 cand cu un an mai inainte
,,colonelul" Edwin-Drake descopera titeiul la TitusvilJe, Pennsylvania, $i este inventat
procedeul de separare a petrolului lampant. Dupa 1900, o etapa importanta o constituie
folosirea produselor petroliere la motoarele cu ardere interna, fapt ce a dus la dezvoltarea

..
cxtrcm de rapida a unor tehnologii de extraqie $i prelucrare a produselor petroliere bine puse
la punct, a capacitatilor de rafinare $i de transport.
In acela$i timp, distantele mari dintre tarile consumatoare $i zonele cu resurse
petroliere, au determinat perfectionarea $i crearea unor mijloace de transport de mare
capacitate.
Petrolul este cea mai solicitata sursa energetica inca din anii '50 ai secolului XX.
Oricum, importanta petrolului pentru economia modema nu se reduce numai la faptul ca
acesta a devenit principalul combustibil energetic, folosit In centralele termoelectrice ci $i In
transport. Gazele lichefiate provenite din petrol (butanul, propanul $i alti derivati din titei)
sunt folosite pe scara larga ca materie prima pentru o gama larga de substante ale chimiei
fibrelor sintetice, chimiei maselor plastice, petrochimiei ~i ale altor industrii (produse
farmaceutice, adezivi, coloranti, vopsele, pesticide, fertilizanti, etc.). Titeiul se situeaza pe
primul loc 1ntre marfurile ce formeaza obiectul schimburilor comerciale intemationale, iar
transportul naval al acestuia a ajuns sa reprezinte o pondere de peste 50 % din 1ntregul comert
maritim international. Transportul naval al titeiului este asigurat de o flota considerabila, a
carei capacitate constituie cca 40 % din tonajul flotei comerciale mondiale, terestre ~i
submarine, cu toate ca transportul petrolului se face $i printr-o retea de conducte cu lungimea
totala de peste 300 mii km.
Dezvoltarea de-a lungul timpului a unor tehnologii bazate pe folosirea prioritara a
produselor petroliere este o consecinta fireasca a marilor avantaje oferite de catre acestea.
,,Suveran intre combustibili, materie prima ravnita ~i rasratata pentru sectoarele de varf ale
industriei modeme, omniprezent 1n viata de toate zilele a omului, important factor al
prosperitatii popoarelor, ,,aurul negru" dominii cu autoritate economia $i civilizatia europeana
[4].
Titeiul se 1ntalne$te in roci de origine sedimentarii, nisipuri, gresii, conglomerate, dar
~i in roci poroase de calcar. Acestea, in majoritatea lor, sunt straturi de provenienta marina sau

lacustra.
Dupa finalizarea lucrarilor de explorare $i executare a forajelor complementare,
operatii ce dureaza aproximativ trei ani $i care sunt cele mai costisitoare din intregul proces de
valorificare a titeiului, dupii confirmarea $i evaluarea zacamintelor din punct de vedere
economic, incepe forajul sondelor de exploatare. Titeiul este pompat la suprafata sub actiunea
presiunii gazelor existente in punga de gaze a zacamantului printr-o sonda cu peretii prot~jati
cu o coloana de burlane. Procesul de extragere este similar unui sifon unde debitarea apei
acidulate cu dioxid de carbon se efectueaza sub presiune. Daca presiunea gazelor din punga

estc insuticientii, se fac injectari de fluide cu scopul de a mentine presiunea de ie$ire. Din
dispozitivul echipat cu ventile $i tevi de la capatul superior al coloanei de extractie a unei
sonde, titeiul este transportat prin conducte in tancuri sau cisternc numite decantoare $i
degazoare, in care, prin sedimentare gravitationalii, acesta se curatii de particulele solide aflate
]n suspensie, de impuritatile mecanice, precum $i de gazele continute initial. Dupa aceasta
fazii titeiul este bun pentru prelucrare, depozitare $i transportare.
Petrolul extras $i prelucrat prin tehnologii corespunzatoare nivelului tehnic actual
poartii denumirea de combustibil conventional, iar eel care necesita alte tehnologii de extractie
$i de prelucrare decat cele folosite In prezent se nume$te neconventional. Din petrolul
neconventional fac parte: petrolul greu $i eel provenit din nisipuri asfaltice $i $isturi
bituminoase. in prezent, numai petrolul conventional este exploatat industrial, celalalt fiind o
posibilitate importantii in viitor.
Exista mai multe tipuri de petrol ce se deosebesc intre ele datorita conditiilor
geologice de formare $i inrnagazinare (stocare). Astfel, daca se are in vedere densitatea
petrolului, acesta poate fi: foarte U$Or (730 - 820 kg/m

$i greu (910 - 1040 kglm\ iar daca

se ia in consideratie compozitia chimicii : parafinic, naftenic, aromatic $i asfaltic.

Titeiul se extrage astazi in peste 80 de tari ale lumii. Cea mai mare parte a productiei
mondiale de titei este concentrata intr-un numiir mic de tiiri, principalele fiind in ordine: tarile
integrate in OPEC (Organization of the Petroleum Exporting Countries - Organizatia Tarilor
Exportatoare de Petrol) cu aproape 45 % din volumul productiei mondiale, C.S.I. cu 14,8 %,
S.U.A. cu 8 %, Mexic cu 4,8 % $i Canada cu 3,7 %. in total, aceste tiiri extrag 76,3 % din
volumul productiei mondiale de titei, care la nivelul anului 2005 a constituit 3897,6 milioane
de tone [ 1]. in fig.1.3 se prezinta productia mondiala de titei, in anul 2005.

600
500

Q)

400

Q)

g"'
.E

300
200
100
0
~

"O

::>

"'
"'~

ro
;;;
::>

O:'.

c:
~

<(

:::>

(/)

0
')(
Q)

(/)

Ol

.!:
.c

()

ro
Qi
::>

Q)

cQ)

>

:0

('C

"O
Ol

c:
('C
0

.!!l

:t::

~0
z

::>
::.:'.

en

<(

Fig. 1.3. Productia de titei la nivelul anului 2005 [1].

Geografic, cele mai importante exploatari petroliere actuale se gasesc in: Golful
Persic, Marea Caraibilor, Marea Nordului, Marea Caspica, marile arhipelagului indonezian,
Oceanul Arctic (Alaska), precum

~i

in unele regiuni ale uscatului din S.U.A., Rusia, Canada,

etc. 0 presupusa repartitie geografica a rezervelor mondiale dovedite de petrol inclusiv

zacaminte de NGLs indica (In%): Orientul Apropiat (60,72), Africa (10,55), America de Sud
(8,95), America de Nord (4,96), Europa (7,83), Asia (6,82), Oceania (0,17) [1]. Concentrarea
a peste 60 % din rezervele mondiale dovedite pe numai 0,5 % din suprafata terestra, in
zacaminte extraordinar de productive, la un cost de extractie foarte scazut in comparatie cu
celelalte zone din lume, face din Orientul Apropiat o zona extrem de profitabila din acest
punct de vedere.
Cele mai bogate resurse de petrol conventional, care au un rol deosebit de important in
comertul international, sunt pe teritoriul unui mic numar de state (in %): Arabia Saudita
(21,64), Iran (10,86), Irak (9,69), Kuwait (8,57), Emiratele Arabe Unite (7,86), Venezuela
(7,06), Rusia (6,28), Libia (3,35), Kazakhstan (3,14), S.U.A. (2,31). in fig.1.4 se prezinta
rezervele mondiale dovedite de titei, in primele 10 state, la sffusitul anului 2005.

,.34.~

35
30
25
<1l

c
.9 20
<1l

"E

~
.E

15
10
5
0
t'O

:!;

'O
::l

t'O
(/)
t'O

15
~

-"'

i
)<'.

.5l! ~
$ :::i
.~ Q)
E .o

w~

Qi

t'O

c;;

::l

:i

t'O

O::'.

.!2

,g
...I

~
:f2t'O

<(

:::i

(/)

N
t'O
)<'.

<(

Fig. 1.4. Rezervele dovedite de titei, in prime le I 0 state [I].

Raspandirea neuniforma a titeiului fata de necesitati a creat conditiii geopolitice

specifice pentru aprovizionarea cu aceasta resursa.
Cele mai importante tari exportatoare de titei din lume sunt tarile integrate in OPEC
(Algeria, Arabia Saudita, Ecuador, Emiratele Arabe Unite, Gabon, lndonezia, Irak, Iran,
Kuwait, Libia, Marea Britanie, Nigeria, Olanda, Qatar $i Venezuela). Dar principalele zone
exportatoare de titei ale lumii nu corespund decat in parte cu cele producatoare. De asemenea,
principalele zone importatoare nu corespund cu zonele consumatoare. Astfel, S.U.A., unul din
marii producatori de titei ai lumii (313,3 milioane tone sau 8 % ), este in

acela~i

timp

~i

un

mare consumator (773,4 milioane tone sau 20,8 % din consumul modial apreciat la 3725,5
milioane tone) $i importator (460, 1 milioane tone), iar Rusia, unul din producatorii (470,2
milioane tone sau 12,1 %) $i consumatorii (200 milioane tone sau 5,4 %) mari, este

~i

una din

cele mai importante zone exportatoare (270,2 milioane tone) [1].

in perspectiva, mari sperante se pun pe seama forajelor submarine $i pe obtinerea pe
scara larga a produselor petroliere din exploatarea intensiva a resurselor de $isturi bituminoase
$i nisipuri asfaltice. Cheltuielile de productie vor cre~te evident, fapt ce va determina o
continua ascensiune a pretului de cost al petrolului $i a produselor acestuia.
Titeiurile se impart in conventionale $i neconventionale, dintre care numai primele
sunt astazi exploatate, pe cand celelalte sunt o posibilitate importanta a viitorului. La sfar$itul
anului 2005, rezervele mondiale dovedite de petrol, inclusiv zacamintele de gaz natural

lichefiat (NG Ls), au fost evaluate la circa 160 ml rd. tone (I], urmand ca in ritmul previzibil de
cre$tere a consurnului sa acopere necesitatilc omenirii pe o perioada de eel putin 50 de ani.
Fire$te, sunt posibile noi descoperiri geologice. Din fericire, pana In prezent, rata de
cre$tere a descoperirii de noi zacaminte petrolierc a depi1$it-o pe cea a cre$terii consumului.

1.3.3

Gazele naturale
De$i gazele naturale sunt cunoscute inca din antichitate (In China, de exemplu, ele

erau cunoscute cu mai bine de o mie de ani l.e.n.), identificarea lor a fost facuta abia acum
100 ani in S.U.A., iar mai tarziu $i in alte rngiuni ale Iumii. Gazele naturale se caracterizeaza
printr-o putere calorifica inferioara cuprinsa lntre 30,6 $i 36,9 MJ/m

3
N

$i reprezinta ultima

resursa energetica primara intrata in ciclul de folosire. Ele au fost lndelung timp folosite doar
in cateva tari ale lumii, in principal, in S.U.A., Rusia $i Romania.
Constituite in conditii distincte, dar in cadrul unor procese geologice similare in
principiu cu acelea ale formarii petrolului $i carbunelui, gazele naturale reprezinta un amestec
de hidrocarburi U$oare, cu o puritate naturala deosebita, fapt ce le confera o mare valoare
energetica $i mai ales industriala. Folosirea gazelor naturale ca sursa de energie este relativ
recenta; incepand cu anul 1960, folosirea gazelor naturale a crescut atat de vertiginos, incat
acestea au ajuns sa substituie pacura, in unele tari. In anul 2005 gazele naturale au acoperit

19,1 % din necesarul total de energie in lume [I]. Prin punerea la punct a procedeului de
lichefiere a gazului metan, s-au deschis mari perspective in folosirea acestuia in calitate de
combustibil in sectorul de transport auto $i aeronautic. Gazele naturale, la fel ca $i petrolul,
sunt folosite ca materie prima in industria petrochimica, pentru obtinerea unui numar mare de
produse de baza, printre care: amoniacul, baza tuturor fertilizantilor azotici, $i metanolul,
materie prima de baza folosita la producerea materialelor plastice $i a altor produse sintetice.
Gazele naturale se extrag, in principal, din zacaminte asociate cu petrolul $i din
zacaminte proprii. In cazul in care gazele naturale se intalnesc asociate cu titeiul, ele se
numesc $i ,,gaze umede"; contin picaturi de petrol $i sunt bogate in etan, propan $i butan. in
cazul al doilea, sunt numite ,,gaze uscate" $i au un continut mare de metan, uneori aproape de
I 00 %. In cea mai mare propoqie, gazele naturale disponibile sunt gaze din zacaminte proprii.
Din categoria gazelor naturale mai fac parte gazele de mina de carbune $i gazele de balta care
sunt in cantitati mici $i sunt folosite local.
In functie de proprietatile fizico-chimice, gazele naturale pot fi:

metan, un amestec de hidrocarburi cu puterea calorifica inferioara raportata la masa

anhidra cuprinsa intre 31, 7 $i 41,6 MJ/m

$i care depinde de puritatea lui. Se gase~te

la adancimi de 400-4000 m, uneori fiind ~i aproape de suprafata ;

gazul de sonda, un amestec de hidrocarburi cu un continut bogat de butan

~i

propan.

avand puterea calorifica inferioara raportata la masa anhidra de circa 54,5 MJ/m

3
N.

Se

formeaza alaturi de zacamintele de petrol, contribuind prin presiunea proprie Ia

extragerea titeiului ;
Procesul de extragere a gazelor naturale este similar cu eel al petrolului. In acest scop,
se utilizeaza sonde de exploatare la adancimi de pana la 5000 m sau mai mult. Sondele se
realizeaza cu coloane de burlane

~i

capete de eruptie montate la capatul superior al coloanei

formata din trei tuburi de extractie, pentru captarea

~i

transportarea gazelor spre centrele de

tratare ~i depozitare. Forarea este, in general, un proces costisitor; costul a unui m de foraj
3

poate sa ajunga pana la 150-200 $ S.U.A.

Gazele extrase sunt supuse apoi unui proces de degazolinare prin care se
curatarea de hidrocarburile grele

~i

urmare~te

de impuritatile nocive, cum ar fi sulful. Procesul de

curatare consta in absorbtia hidrocarburilor de catre uleiul care circula in sens invers in tumul
de absorbtie. In partea superioanl a tumului se obtine metanul ~i gazele sarace, iar in partea lui
inferioara - componentii grei absorbiti de ulei. Alt procedeu de prelucrare a gazelor este eel al
recuperarii criogenice prin care curentul de gaze este supus unor operatii succesive de racire
de separare a gazelor condensate din care ulterior se obtine metanul

~i

~i

restul fractiilor de

hidrocarburi. Instalatiile de prelucrare folosite sunt, in general, costisitoare.

Gazele tratate se depoziteaza fie la presiuni inalte in rezervoare sferice, fie lichefiat in
rezervoare criogenice la temperaturi de - l 60C. In primul caz, depozitarea necesita statii de
comprimare a gazelor naturale, in al doilea caz - de uzine de lichefiere. Din centrele de
prelucrare gazele pot fi

u~or

transportate la distante mari; gazele lichefiate se transporta cu

metanierele dotate cu rezervoare

~i

sisteme criogenice cu temperaturi foarte joase, circa -

l 60C; cele comprimate se transporta prin gazoducte, terestre sau submarine.

Cea mai importanta zona de extragere a gazelor naturale din lume este,
Rusiei, de unde ele sunt transportate in tarile C.S.I.

~i

fire~te,

cea a

Uniunea Europeana prin conducte

magistrale. Alte zone importante bogate in gaze naturale sunt cele situate in Marea Nordului
~i

exploatate de Norvegia, Marea Britanie

~i

Olanda (campurile de exploatare din provincia

Groningue), cele din zona asiatica, exploatate de Indonezia

~i

Malaysia - principalii fumizori

de gaze ai Japoniei, zacamintele de gaze din Afganistan

~i

Iran, zacamintele de gaze din

Africa, cele mai importante fiiind cantonate in Algeria

transportate In Spania, Italia, Franta

~i

~i

Libia de unde gazele sunt

in alte tari ale Uniunii Europene prin gazoducte

submarine, care traverseaza stramtoarea Gibraltar

~i

insula Sicilia.

Rezervele mondiale certe de gaze naturale sunt evaluate in prezent la circa 176 462
3

mlrd. m [l], repartizate geografic astfel (in%): Orientul Apropiat (40,69), Europa (30,34),
Asia ( 11,88), Africa (7,96), America de Nord (4,83), America de Sud (3,62), Oceania (0,68).
Aproape 73 % din rezervele mondiale de gaze naturale sunt cantonate In doua mari regiuni:
Orientul Apropiat $i tarile integrate in C.S.I. Se poate spune, deci, ca distributia geopolitica a
rezervelor de gaze naturale este practic similara cu cea a petrolului.
In fig. 1.5 se prezinta rezervele mondiale certe de gaze naturale pe continente la
sf8.r$itul anului 2005.

<1)

ca

-0

c:

.~ -g
a> (/)

"'2l

<(

Fig. 1.5. Rezervele certe de gaze naturale pe continente [I].

La nivelul anului 1950, ponderea gazelor naturale i'n acoperirea consumului mondial
de energie a constituit aproximativ 10 %. Ulterior, ca urmare a extinderii sferei de utilizare $i
a descoperirii posibilitatilor de chimizare pe care le ofera productia, consumul de gaze
naturale a luat o amploare deosebita. In perioada 1996-2005, productia de gaze naturale a
crescut cu 22,6 %, constituind astazi 3540,7 miliarde m3 sau 19,1 % din balanta mondiala a
energiei [1]. Cre$terea anuala a productiei, respectiv a consumului de gaze naturale, a
inregistrat i'n aceasta perioada 2,52 % - valoare medie pentru combustibilii fosili. In fig. 1.6 se
prezinta productia mondiala de gaze naturale, i'n primele 10 state, la nivelul anului 2005.

,,"'

<(

"'
oc"'

u;

::i

"'.,

"'

(/)

"'

t)

a
"'

~
0
z

.,

..."'.,
,,c
.!:

;:

s
c

,,

.~

"'"'
"'
:0

CD

"'~
::;:
"'

(/)

,,"'c

0"'

Fig. 2.4. Produqia de gaze naturale la nivelul anului 2005 [I].

Cele mai mari producatoare de gaze naturale din lume sunt tarile integrate in NAFT A
(S.U.A., Mexic

~i

Canada), care produc la ora actuala 25,8 % din totalul productiei mondiale.

Urmeaza apoi tarile C.S.I., in special, Rusia, Turkmenistan

~i

Uzbekistan cu o pondere de

22,4%.
Printre marii producatori de gaze naturale se numara [I]: Rusia (18,9 % din totalul
productiei mondiale), S.U.A. (18,2 %), Canada (6,2 %), Algeria (5,4 %), Iran (4,3 %),
Norvegia (3,7 %), Marea Britanie (2,6 %), Indonezia (2,5 %), Arabia Saudita (2,3 %)

~i

Olanda (2,2 %).

1.3.4 Sisturile bituminoase ~i nisipurile asfaltice

Larg raspandite, dar mai putin valorificate, pe plan mondial,

~isturile

bituminoase

~i

nisipurile asfaltice contin de la 18 pana la 26 % hidrocarburi, pentru extragerea carora se

aplica procedee speciale de distilare.

De~i

prelucrarea

~isturilor

bituminoase este cunoscuta

inca din primajumatate a secolului al XIX-lea, folosirea lor la scara industriala a inceput abia
in ultimele decenii ale secolului al XX-lea cand s-au construit mari uzine in Estonia, Canada,
Suedia, Japonia, S.U.A.

~i

Brazilia.

Sisturile bituminoase

~i

nisipurile asfaltice fac parte din categoria titeiurilor

neconventionale. Sisturile bituminoase reprezinta roci sedimentare, carbonate, considerate

rocile-mama ale titeiului

~i

care contin kerogen, o substanta intermediara intre carbuni

~i

titei,

deci ar fi un titei in curs de formare geologica.

Continutul !or in bitum (termen preferabil aceluia de titei provenit din zacamintele
conventionale) este foarte variabil, intre 50 l/t

~i

500 l/t sau chiar mai mult. Se considera ca

nivelul minimum pentru o exploatare favorabila este 35-40 l/t de $ist, cu grosimi ale straturilor

de eel putin 3 m.
Rezervele mondiale certe

~i

probabile de

~isturi

bituminoase sunt estimate in prezent

la circa 408,6 miliarde tone [1]. Importante rezerve de $isturi bituminoase se gasesc in S.U.A.,
circa 301,6 miliarde tone sau 73,8 % din totalul mondial, Rusia (35,5 miliarde tone sau 8,7
%), Congo (14,3 miliarde tone sau 3,5 %), Brazilia (11,7 miliarde tone sau 2,9 %), Maroc (8,2

miliarde tone sau 2 %), Iordania (5,2 miliarde tone sau 1,3 %), Australia (4,5 miliarde tone
sau 1,1 %) $i China (2,3 miliarde tone sau 0,6 %). Prin valorificarea acestor rezerve, unele tari
ca Brazilia, Suedia, Thailanda, Estonia, Germania $i altele care nu dispun de rezerve
importante de petrol si gaze naturale pot

sa-~i

asigure un volum considerabil de hidrocarburi.

Rezervele mondiale certe de bitum din nisipuri asfaltice $i titeiuri grele sunt estimate
astazi la aproximativ 393 miliarde m3, respectiv 365 miliarde m 3, iar cele posibile la circa 128
miliarde m 3 respectiv 30 miliarde m

in total avem 916 miliarde m 3 [1]. Cele mai mari

3

zacaminte de bitum in nisipuri asfaltice sunt cantonate in Canada (269 miliarde m sau 68,5
3

%), Kazakhstan (67 miliarde m sau 17 %), Rusia (47 miliarde m sau 12 %) $i SUA (6
3

miliarde m 3 sau 1,5 %), iar de titei greu in Venezuela (359 miliarde m sau 98,4 %) $i Marea
Britanie (1,9 miliarde m 3 sau 0,5 %). Exploatarea zacamintelor de nisipuri asfaltice $i titei
greu se face in Canada (Alberta), S.U.A. (California) $i alte state.
Pe masura epuizarii combustibililor fosili, o pondere tot mai mare in balanta resurselor
energetice primare o vor avea combustibilii nucleari: izotopii de uraniu
izotopul de plutoniu

239

235

U $i

238

U $i

Pu. Sub actiunea neutronilor are loc descompunerea nucleelor acestor

elemente grele $i eliminarea unei cantitati apreciabile de energie sub forma de caldura
necesara producerii aburului. Cel mai des se utilizeaza izotopul

. . lenti.. Izotopu1 de uramu

.
.
sub actmnea
neutrom1 or term1c1

238 U

235

U care se descompune u~or

$1. pro dusu I sau

239P

i:: losesc
u se 10

mai rar (in instalatii speciale). Cu toata dezvoltarea deosebita a energeticii nucleare, in balanta
energetica mondiala, producerea energiei termice este bazata, aproape 70-80 %, pe arderea
combustibililor organici.

1.3.5 Structura producfiei ~i a consumului de resurse energetice primare

Urmarind evolutia productiei ~i implicit a consumului de resurse energetice primare in
lume (tabelul 1.2), se poate constata ca civilizatia moderna este structurata practic pe o
singura sursa de energie primara $i anume pe petrol, care este mai

U$OT

de exploatat $i de

transportat decat ceila}ti combustibili fosili. Daca in anul 1860, considerat anul cand incepe
organizarea industriei petroliere, cantitatea de petrol extrasa in intreaga lume se ridica la 0,071

milioane tone, in 1900 - la 19.857 milioane tone iar in anul 1996 ea a atins 3 431 milioane
tone, ceca ce reprezinta o cre$tere de 173 ori numai In secolul al XX-lea.
Tabelul 1.2. Evolutia produqiei rnondiale de resurse energetice primare [3 ,4]
..----------------- - - -

Structura producfiei

Ef

---

1996
Ponderea,

Carbune
93,53
Petrol
143,65
Gaze naturale
79,8
Energie nucleara
26,08
Energie hidraulica ~i
10,81
geotermala
Biomasa
32,78
Energie eoliana ~i solara
Total
386,65

2005

Cre~terea,
O/o

Rata medie a cre~terii

anuale, 0/o

El

Ponderea,

O/o

24,2
37,2
20,6
6,7

121,6
164,9
97,8
29,2

23,8
32,2
19,1
5,7

30
14,8
22,6
1,8

3,33
1,64
2,52
0,2

2,8

11

2,1

1,8

0,2

8,5

87
0,5
512

17
0,1
100

165,4

18,4

100

32,4

3,6

Analiza evolutiei productiei mondiale de resurse energetice primare, in perioada 19962005, permite de a trage urmatoarele concluzii:

Ritmul de cre$tere a productiei a inregistrat o pronuntata scadere, valoarea medie

anuala fiind de 3,6 %. Pe parcursul celor 9 ani, productia de resurse energetice primare
in lume a crescut numai cu 32,4 % ;

De$i ponderea petrolului in balanta mondiala a energiei a scazut de la 37,2 % in anul

1996 la 32,2 % in anul 2005, totu$i el a ramas principala sursa de energie. in acest
interval de timp, productia de titei a crescut cu numai 14,8 %, iar rata medie anuala de
cre$tere 1,64 % constituie cea mai scazuta valoare dintre toate resursele energetice
fosile ;
Gazele naturale au devenit o sursa principala de energ1e. Ponderea lor in balanta

mondiala a energiei a scazut nesemnificativ, de la 20,6 % in 1996 la 19, 1 % 1n anul

2005. in acest interval de timp, productia de gaze naturale a inregistrat o cre$tere de
22,6 % ;

in perioada analizata, ponderea energiei nucleare in balanta mondiala de resurse

energetice a scazut U$Or, de la 6,7 % in anul 1996 la 5,7 % in anul 2005. De$i
cre$terea, in ace st interval de timp, a fost de 12 %, cu un ritm anual de 1,3 3 %, totu$i
rolul energiei nucleare in balanta de energie a lumii se mentine la un nivel inca relativ
scazut ;
in perioada analizata, s-au inregistrat importante cre$teri ale productiei de resurse

regenerabile, in special, biomasa; ponderea acesteia in balanta mondiala a crescut de la

I EJ

exajoule ~i reprezinta 10 18 J

8,5 % in 1996 la 17 % in anul 2005, inregistrand o rata medie anuala de crestere de

18,4 %.
Evident, crizele energetice declan$ate in anii 1974 $i 1982 au oferit omemrn
posibilitatea de a evalua rolul $i locul combustibililor fosili in dezvoltarea societatii, de a
aborda cu seriozitate problema economisirii energiei $i a combustibililor $i de a con$tientiza
impactul puternic pe care-I are arderea combustibililor fosili asupra mediului ambiant, care
pana nu de mult nici nu se lua in considerare. Procesul de ardere a combustibilului fosil este
lnsotit de emisii cosiderabile de dioxid de carbon (C0 2), dioxid de sulf (S02), oxizi de azot
(NOx), alte gaze cu efect de sera $i particule solide poluante, care au dus la poluarea mediului

inconjurator $i schimbarea climei pe planeta noastra.

1. 3. 6

Rezervele de combustibili fosili ale Romaniei

Romania dispune inca de importante resurse de carbune, petrol, gaze naturale, $isturi

bituminoase, uraniu, resurse hidroenergetice, ape geotermale, etc. distribuite !nsa neuniform
pe teritoriul tarii.
Pana la mijlocul deceniului al $aptelea al secolului trecut, Romania a fost o tara
exportatoare de resurse energetice primare, dispunand de rezerve apreciabile de titei $i gaze
naturale de foarte buna calitate. De exemplu, pana la eel de-al doilea razboi mondial, Romania
a fost eel mai mare producator de gaze naturale din Europa $i eel de-al $aselea producator de
titei in lume.

CARB UNE. Primele zacaminte romanesti de carbune au fost descoperite in anul 1790
in Valea Porcarului, langa comuna Steir-Anina din Banat. in acela$i an a intrat in exploatare
mina de huila de la Anina - prima mare exploatare industriala miniera din Romania, care a
functionat pana in zilele noastre. Marile zacaminte de carbune din Valea Jiului au fost
descoperite in anul 183 7 cu prilejul unei vanatori de Uf$i in padurile din depresiunea
Petro$ani. in continuare, in anul 1857, la Lupeni are loc deschiderea primei fabrici din Europa
pentru cocsificarea lignitului. Exploatarea lignitului din zacamantul Rovinari a 'inceput in anul
1956. in anul 1966 a intrat in plina productie bazinul carbonifer Moteu, pentru exploatarea
lignitului in minele Leurda, Plo$tina, Hora$ti, $.a.
In prezent, rezervele geologice de carbune ale Romaniei sunt evaluate la circa 422
milioane tone, din care rezervele de lignit sunt de 408 milioane tone sau 96, 7 % [ 1].
Zacamintele de carbune brun $i lignit sunt cantonate, in cea mai mare parte, in Yalea
Superioara a Jiului

~i

in nordul Olteniei, unde exploatarea se face preponderent in cariere;

accstea ar putea sa asigure o extractie continua timp de 50-60 ani. Lignitul de slaba calitate
(datorita continutului inalt de cenu$a, umiditate $i suit) reprezinta principala resursa
energetica a Rornaniei, folosit indeosebi la producerea de energie electrica.

PETROL (TITEI). Rezervele certe de petrol inclusiv zacamintele de NGLs sunt

evaluate in prezent la circa 53 milioane tone [1 ]. La nivelul actual de extractie, de circa 7
rnilioane tone pe an, petrolul s-ar epuiza in tirnp de 7-8 ani, valoare situata mult sub nivelul
rnondial (care depa$C$te 50 de ani in prezent).
Zacamintele rornanesti de petrol $i gaze naturale sunt astazi intr-un stadiu avansat de
exploatare; rezervele descoperite recent sunt comparabil rnai mici decat cele vechi.
Zacamintele petroliere sunt cantonate in zonele Subcarpatice ale Carpatilor Meridionali $i de
Curbura, in Carnpia de Vest, in Dobrogea $i pe platforma continentala a Marii Negre.
Productia zilnica pe platformele marine din Marea Neagra asigura la nivelul Jui 2006 o
productie de I 800 tone petrol $i 55 000 m 3 gaze naturale.

GAZE NATURAL. In Europa de Sud-Est, Romania detine cele mai importante

rezerve de gaze naturale, apreciate la sfar$itul anului 2005 la circa 121 miliarde m3 [ 1].
Zacamintele de gaz metan se gasesc in zona intercarpatica, Campia Romana $i Podi$ul Getic,
iar rezervele de gaze de sonda - la Ticleni, Boldesti, Moreni, etc.