Tragedia din Golful Mexic - cel mai mare dezastru

ecologic din secolul XXI

Golful Mexic este un golf al Oceanului Atlantic, cuprins ntre Statele Unite ale Americii,
Mexic si Arhipelagul Antilelor, fiind una dintre cele mai calde zone oceanice din lume,
recunoscut pentru frumusetea plajelor sale dar si pentru diversitatea de specii de animale, multe
dintre acestea fiind pe cale de disparitie.
Acest paradis in care traiesc foci cu blana, delfini, lamantini, broaste testoase de mare,
randunici de mare, cocori albi americani, fluierari, pelicani, pesti, crabi a fost tulburat in 20
aprilie 2010 cand, platforma petrolier Deepwater Horizon detinuta de compania British
Petroleum a explodat in lungul coastei statului Louisiana. nainte ca aceasta s se scufunde, focul
a ars timp de 36 de ore, iar hidrocarburile au continuat s fie deversate n apele Golfului Mexic
timp de 87 de zile nainte ca zona de forare s fie sigilat. O estimare vorbeste despre circa o mie
de barili de petrol care s-au revarsat din put in fiecare zi, raspandinduse in larg Motivul exploziei
a fost o valv de presiune care trebuia s menin controlul presiunii n instalaii.
Explozia platformei petroliere Deepwater Horizon si ulterioara deversare de petrol in
Golful Mexicului este unanim considerata drept cel mai grav dezastru ambiental provocat de om
din istorie. Mareea neagra a amenint sa inghita intregul Golf, intreaga coasta meridionala si
sud-orientala a Statelor Unite si a Mississippi. Potrivit celor mai negre previziuni, aceasta
catastrofa va continua sa ucida timp de multe generatii, transformand cel mai probabil intregul
Golf Mexic intr-o zona moarta. Animalele, viata omului, pana si industriile, toate risca potential
daune permanente si distrugerea.

CONSECINTE ECOLOGICE
Experii spun ns c mrimea petei de petrol din Golf, precum i substanele folosite s
nlture petrolul din ap, schimb toat situaia, aceasta devenind cu mult mai rea dect
Exxon.Valdez. (poluare istorica generata de cea mai mare companie petroliera din lume, care s-a
produs in 1989 prin deversarea a 40 mii tone de petrol in Oc. Arctic si care afecteaza inca mediul
inconjurator.)

Poluarea din Golful Mexic este cel mai mare dezastru ecologic din istoria SUA. Flora si
fauna au fost puternic afectate iar industria turistica a fost complet paralizata in urma
accidentului. Potrivit International Bird Rescue Research Center, au murit cel puin 783 de
psri, 353 de estoase i 41 de mamifere .
Efecte devastatoare au avut si incendiile controlate . Pe langa fumul imprastiat in
atmosfera, sute de vietuitoare imobilizate in petrol au fost arse de vii. Grupurile de protectia
animalelor au dat in judecata BP pentru ca arde de vii testoase pe cale de disparitie Specii de
testoase pe cale de disparitie, precum Kemps ridley, una dintre cele mai rare de pe Pamant, sunt
prinse in petele de petrol si nu pot scapa atunci cand acestea sunt incendiate, a explicat grupul
pentru protectia animalelor.
Anumite substane folosite pentru inlaturarea petrolului, au fcut ca acesta s se despart
n particule minuscule i s se scufunde, iar petii cred c sunt de mncare. Aceast fenomen va
duce la probleme pe termen lung, ntruct toxinele se vor mica n lanuri nutritive.
Aproape 2 ani au trecut de la teribilul accident din Golful Mexic. Deversarea de petrol a
omorat oameni, animale, a schimbat condiiile de trai din aceast zon i a ridicat un mare
semnal de alarm n legtur cu posibilele catastrofe care pot aprea n timpul luptelor pentru
cucerirea aurului negru.

Explozia platformei petroliere Deepwater Horizon si ulterioara deversare de petrol in

Golful Mexicului este de-acum unanim considerata drept cel mai grav dezastru ambiental
provocat de om din istorie. Mareea Neagra ameninta sa inghita intregul Golf, intreaga coasta
meridionala si sud-orientala a Statelor Unite si a Mississippi, si este pe punctul de a se propaga in
toate oceanele lumii. Potrivit celor mai negre previziuni, aceasta catastrofa va continua sa
ucida timp de multe generatii, transformand cel mai probabil intregul Golf Mexic intr-o zona
moarta. Animalele, viata omului, pana si industriile, toate risca potential daune permanente si
distrugerea.

Cronologia unui dezastru

20 aprilie 2010: La o adancime de 1.500 m in Golful Mexic, la circa 80 km de Venice

(Louisiana), explodeaza putul de petrol care perfora platforma Deepwater Horizon, aflata in
proprietatea companiei Transocean si inchiriata colosului petrolier British Petroleum (BP). Mor
11 muncitori si alti 17 sunt raniti. O estimare vorbeste despre circa o mie de barili de petrol care
se revarsa din put in fiecare zi, raspandindu-se in mare.
22 aprilie: Platforma in flacari se scufunda.

25 aprilie: BP utilizeaza roboti subacvatici controlati de la distanta pentru a incerca sa repare

stricaciunea, dar tentativa esueaza.

28 aprilie: Functionari de la Casa Alba afirma ca cel putin 5.000 de barili de titei sunt eliberati
in fiacre zi din put, o cantitate egala cu 800.000 litri. Paza de coasta a SUA declanseaza o
procedura de incendii controlate a petelor de petrol de la suprafata marii. La inceputul lunii iunie,
incendiile elimina 67.000 de barili de titei.

29 aprilie: Guvernatorul statului Louisiana declara stare de urgenta.

2 mai: Presedintele Obama face prima vizita in zona de coasta a Louisianei amenintata de
mareea neagra. Intr-o zona din golf se interzice pescuitul, initial pentru 10 zile. BP incepe sa
perforeze primul din cele doua puturi care vor servi la interceptarea si oprirea fluxului de petrol
iesit din putul scapat de sub control. Se estimeaza ca lucrarile vor fi finalizate in luna august.

6 mai: Apar primele pete de petrol pe coastele insulelor Chandeleur, in rezerva naturala Breton.

10 mai: BP lanseaza un site web pentru a strange sfaturi cu privire la modalitati de a bloca putul.
14 mai: BP incepe procedura de inserare a unui tub flexibil cu lungimea de o mila in conducta
deteriorata, astfel incat o nava-cisterna sa poata aspira petrolul. Functioneaza, dar reuseste sa
stranga mai mult de 2.000 barili/zi.
24 mai: BF ofera 500 mil dolari pentru studiul efectelor mareei negre.

26 mai: Se declanseaza operatiunea "Top Kill", care prevede acoperirea putului prin pomparea
de namoluri grele pentru reducerea presiunii petrolului.
27 mai: Dispersia de petrol a depasit-o pe cea provocata in 1989 de Exxon Valdez (de 262.000
barili de titei); este acum estimata la 19.000 barili/zi, calificandu-se drept "cel mai grav dezatru
ambiental din istoria Statelor Unite".

29 mai: BP admite ca operatiunea "Top Kill" a esuat.

31 mai: Debuteaza operatiunea "Cut and Cap": taierea valvei de siguranta care nu a functionat la
gura putului si acoperirea ei cu o valva de blocare numita Lower Marine Riser Package (Lmrp).

1 iunie: Ministrul Justitiei, Eric Holder, anunta ca guvernul american va declansa o ancheta
civila si penala cu privire la incident. Peste 300.000 de persoane adera la o campanie lansata pe
Facebook de boicotare a BP. EPA (agentia americana pentru protectia mediului) il invita si pe
regizorul James Cameron alaturi de cercetatori, ingineri si oceanografi la o masa rotunda
organizata la Washington pe tema dezastrului.
3 iunie: Casa Alba defineste drept "nebuneasca" ideea de a inchide putul cu o explozie nucleara,
vehiculata in presa internationala.
4 iunie: In cadrul operatiunii "cut and cap", sunt aspirate circa o mie din cele 19.000 de barili
care ies din put in fiecare zi. Dezastrul a costat pana acum compania petroliera 1 miliard de
dolari, dar potrivit analistilor cifra va ajunge la 20 mld.

6 iunie: BP estimeaza ca aspirarea petrolului a crescut la cel putin 10.000 barili pe zi.

8 iunie: CNN anunta ca BP angajeaza 4.500 someri in Alabama, Mississippi si Florida pentru a
curata coasetele. Acestia vor fi platiti cu 18 dolari/ora.
10 iunie: BP se prabuseste la Bursa, iar costurile incidentului sunt estimate acum la 1.43 mld
dolari.

11 iunie: Deepwater Horizon "scuipa" titei intr-un ritm de 40.000 barili/zi, potrivit unei noi
estimari a guvernului american; cifra este acum de 8 ori mai mare decat cea de 5.000 barili/zi
valabila pe parcursul lunii mai (de 5.000 barili/zi). Ceea ce inseamna ca in pofida ultimului
"capac" amplasat valvei de siguranta a putului, cel putin 20.000 barili de titei se scurg in ocean in
fiecare zi.

16 iunie: Presedintele Obama tine primul discurs televizat dedicat dezastrului, transmis in direct
din Biroul Oval: acuza BP ca nu a actionat in Golf "cu toate precautiile necesare", ca a dat
dovada de un comportament "nechibzuit", si ca dezastrul este "o lectie" din care trebuie trase
invataminte, intrucat "stiam de zeci de ani ca zilele petrolului ieftin sunt numarate". Cu cateva
ore inainte de discursul lui Obama, un "panel" guvernamental anunta ultimele estimari: scugerea
de petrol s-ar ridica la 60.000 de barili pe zi. In discursul sau, presedintele american spune
raspicat "Vom face BP sa plateasca " si anunta ca il va intalni pe Carl-Henric Svanberg,
presedintele BP si "il va informa" ca trebuie sa asigure "toate resursele necesare pentru a
compensa pagubele provocate". Decizia e luata, iar presedintele este sigur ca are "autoritatea
legala" de a constrange BP sa infiinteze un fond independent.

Nota de plata
20 mld dolari. Aceasta este cifra despagubirilor pe care BP a acceptat s-o plateasca, in urma
intalnirii oficialilor companiei cu presedintele american la Casa Alba.

Supa toxica
Pe masura ce putul platformei Deepwater Horizon continua sa "scuipe" sute de mii de
galoane de titei pe fundul marii, cercetatorii incep sa stranga si ei date cu privire la felul in care
acesta afecteaza viata in Golful Mexico. Potrivit unor articole aparute in presa stiintifica, o mare
incertitudine planeaza nu atat asupra deversarii de titei, cat asupra interventiei menite sa limiteze
daunele, mai precis a utilizarii fara precedent a dispersantilor chimici. Mai toxici decat titeiul in
sine si cu consecinte asupra ecosistemului greu de prevazut.

Ce ar putea fi mai rau decat petrolul, amestecat perfect in "fiecare strat al coloanei de
apa", otravind majoritatea speciilor in fiecare ecosistem marin? Pai ce spuneti de niste milioane
de galoane de Corexit 9500 adaugate "supei" toxice? In testele de laborator, dispersantii
Corexit 9500 si Corexit 9527 au demonstrat o toxicitate scazuta pana la moderata fata de
majoritatea speciilor acvatice. Estimarile de toxicitate sunt insa semnificativ afectate de variabile
precum, specia, durata expunerii, temperatura.

Potrivit unui raport al expertilor de la Ministerul Resurselor Naturale din Rusia, dat
publicitatii in luna mai, acest Corexit 9500 este un solvent de patru ori mai toxic decat titeiul.
Agentul chimic, au precizat rusii, are un nivel de toxicitate de 2.61ppm, dar moleculele lui,
amestecate cu apele calde ale Golfului, devin capabile sa genereze o asa-numita "tranzitie de
faza"; aceasta implica trecerea din starea lichida la una gazoasa, care poate fi absorbita de nori.
Prin urmare, gazul va fi eliberat ulterior ub forma unei "ploi toxice", in masura sa distruga toate
formele de viata.

Despre expunerea repetata sau prelungita prin inhalare sau ingestie la controversatul
Corexit 9500 (interzis in Marea Britanie, dar folosit de BP copios in Statele Unite) se mai spune
si ca poate cauza de la deprimarea functiilor sistemului nervos central la afectiuni ale rinichilor si
ficatului si hemoliza (distrugerea globulelor rosii). Ingredientele exacte ale dispersantilor chimici
nu sunt insa cunoscute, fiind protejate ca secrete comerciale.

Abisul

Pe cat se pare, faptul ca inainte de a debarca pe planeta Pandora, decretand cu al sau

Avatar intrarea definitiva a cinematografiei in era 3D, James Cameron a investigat adancurile
marii in "The abyss", ca sa nu mai vorbim de "Titanic", il califica pe acesta drept expert in
dezastre marine. Includerea regizorului in task-force-ul de experti, cercetatori, ingineri si
oceanografi invitati la o masa rotunda convocata recent de Environmental Protection Agency
(EPA) pentru a gasi o rezolvare tot mai incurcatei afaceri a petrolului scurs in Golful Mexic, a
provocat un val de ironii din partea jurnalistilor americani. "Ne scufundam!", a titrat New York
Post cu litere de-o schioapa o prima pagina a ziarului, ilustrata cu Titanicul naufragiind in
Atlantic. "Noroc ca exista Cameron sa dea o mana de ajutor presedintiei Obama", a comentat si
editorialista Maureen Dowd in New York Times.

Realitatea este ca, avand ca hobby tot ceea ce se afla pe fundul marii, in decursul
timpului, Cameron s-a dotat cu o mini-flota de submarine compacte, platforme de explorare si
roboti marini evaluata la 400.000 milioane de dolari. Galant, el a pus totul la dispozitia oficialilor
companiei raspunzatoare de dezastru, dar fara a le starni acestora vreo emotie, avand in vedere ca
BP deja detine cele mai sofisticate modele de pe piata si le foloseste de aproape doua luni la
1.500 m adancime pentru a opri scurgerea de petrol.

Judecand dupa rezultatele obtinute pana in prezent, BP nu de tehnologia lui Cameron ar

avea nevoie - spun "gurile rele" -, ci mai degraba de staff-ul care se ocupa de efectele speciale in
filmele lui. De altfel, prezenta lui Cameron la reuniunea expertilor nu este prima interventie a
unui "star" de la Hollywood in dezastrul mareei negre. Recent, compania a experimentat, tot cu
rezultate mediocre, o centrifuga menita sa "aspire" petrolul, realizata de o societate din Louisiana
detinuta de Kevin Costner, starul din "Waterworld".

"Oprirea deversarii si limitarea pagubelor trebuie sa fie prioritatea numarul 1 a

guvernului", a tunat intr-una dintre interventiile sale presedintele american Obama, precizand ca
este vorba despre "o batalie purtata minut de minut, in fiecare zi". Asa o fi, dar parca lucrurile nu
fac decat sa se inrautateasca. Iar in timp ce mareea neagra se apropie periculos de coastele
Floridei, CEO-ul BP, Tony Hayward face gafa dupa gafa, asigurandu-si un loc de cinste in
analele "diplomatiei": de la fraza "nimeni nu doreste mai mult ca mine ca totul sa se termine: imi
vreau viata inapoi", spusa pe un ton de copil razgaiat in fata familiilor celor decedati in explozia
platformei petroliere, si pana la "sunt sigur ca ei erau realmente bolnavi, dar ramane de vazut
daca exista vreo legatura cu dispersantii si titeiul, sau a fost vorba de o toxinfectie alimentara",
ca raspuns la acuzatiile din mass-media ca solventii toxici si titeiul ii imbolnavesc pe locuitorii
zonelor afectate.

O alta replica cu sanse mari sa intre in istoria vorbelor de duh spuse pe parcursul acestui
dezastru este si cea pronuntata de secretarul american al Apararii, Robert Gates: dupa
numeroasele apeluri la o interventie a armatei, el a raspuns negativ, declarand ca militarii nu au
nicio "expertiza" in acest domeniu, iar din Singapore, unde se afla in misiune, a mai comentat
agasat ca "armata a furnizat echipamente si a ajutat in diferite moduri, dar nu detine o bagheta
magica impotriva acestei catastrofe ecologice".