8.

Iatrochimia
Iatrochimia proclama identitatea dintre procesele biologice si combinatiile chimice pe
care cercetatorii le urmareau in retortele din laboratoarele lor
Abia odata cu Paracelsus(1493-1541)alchimia s-a despartit definitiv in doua directii :
una a sarlatanilor care ducea la ridicol si temnita si alta a ganditorilor cu minti clare si ascutite
care prin munca perseverenta , pusa in slujba adevarului care duce la progres.Medicul si
alchimistul elvetian Paracelsus in lucrarea sa Opus pararuirum fundamenteaza iatrochimia si
enunta cele trei esente pure :Mercur-sulf-sare-unde sulful este principiul combustibilitatii caci
arde total fara sa lase cenusa.
Paracelsus foloseste sulful pentru tratarea bolilor de piele .Trebuie mentionat ca si astazi sulful se
foloseste la tratarea scabiei si a altor afectiuni dermatologice.Cu mult inaintea lui Paracelsus , la
romani Claudius Galenus (131-201) medical lui Marc Aureliu dezvolta farmaceutica si creeaza o
doctrinaintemeiata pe observatii si experimente . Denumirea de preparate galenice pentru
produse extrase din plante cu ajutorul lichidelor se foloseste si astazi.
Paracelsus enunta definitia iatrochimiei- stiinta utilizarii chimiei in medicina.El considera ca
starea de boala este provocata de lipsa unor substante si pentru inlaturarea ei este necesar ca
acestea sa fie redate organismului . Tot lui i se datoreaza introducerea in terapeutica a numeroase
preparate anorganice cum ar fi preparatele mercuriale in tratamentul sifilisului in locul unor
extracte din plante .Tot el foloseste notiunea de principiu activ care a determinat imbogatirea
terapeuticii cu numeroase substante organice.
Ca profesor la Basel, Paracelsus a iniiat curentul iatrochimic. El credea c toate corpurile
organice sunt alctuite din mercur, sare i sulf i lega bolile de lipsa ori excesul acestor
elemente. Principiul care st la baza iatrochimiei este deci chimia pus n slujba medicinei i
este reprezentativ pentru chimia farmaceutic.
A introdus chimia in terapeutica. Paracellsus a preconizat cura de ape minerale, a
recomandat opiul in combinatie cu mercurul, sulful, fierul , arsenicul , sulfatul de cupru si
potasiu in asa numitul specificum purgans paracelsi a popularizat tincturile si extractele
alcooliceO parte din urmaii lui Paracelsus, folosind n mod exigent unele medicamente toxice,
erau pe punct de a compromite ideile sale.
Unul dintre cercettori care a introdus n fapt experiena n baza studiului fenomenelor
chimice a fost Johann Baptist van Helmont (1577-1644). A fost adeptul teoriei galenice, dar cu
timpul a devenit un aprtor al iatrochimiei. n lucrarea ndreptar pentru prepararea
medicamentelor s-a preocupat de problema mecanismului de aciune a medicamentelor asupra
organismului. A fost primul care a comparat greutatea urinei cu cea a apei si a determinat
densitatea. A artat de exemplu c sucul gastric are caracter acid i a explicat apariia unor boli
prin creterea cantitii i a recomandat n unele boli de stomac ageni alcalini. A fcut
numeroase experiene cu lichide biologice din corpul uman. Prin aceste ncercri timide a pus
bazele fiziologiei chimice. Datorit ideii c anumite corpuri se conserv n diferite transformri,
chimic se nfiripeaz noiunea de element, Van Helmont fiind ntemeietorul chimiei
pneumatice.El credea ca toata materia poate fi in final redusa la apa. A pus bazele conceptiei
conform ca boala reprezinta o entitate distincta cu o existanta parazitara in organism.
In urma unor experimente Van Helmont a ajuns la concluzia ca fermentii ( enzimele ) reprezinta
o componentafundamentala a tuturor mecanismele fiziologice. Considera ca febra reprezinta o
reactie a organismului la dezechilibrul celor 4 umori de asemenea el era impotriva folosirii
sangerarii si a purgativelor respingand rolul lor in restabilirea echilibrului umorilor.Folosea in
terapeutica in special produse de natura chimica.

nainte de el nu se fcea o distincie ntre aer i celelalte gaze, el fiind primul care a introdus
noiunea de gaz. Cercetri aprofundate a fcut ns asupra bioxidului de carbon pe care l-a
preparat din piatr de var i acizi i l-a numit gaz sylvestre, artnd c este identic cu gazul
rezultat din arderea crbunelui sau la fierberea sucului de strugure. Operele lui complete au
fost editate de fiul su, n 1648, Ortus medicinae vel opera et opuscule omnie.