Sunteți pe pagina 1din 15

Politica reformatoare a domnitorului Alexandru Ioan Cuza

By Horia on 30 mai 2012

Dubla alegere a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 5 ianuarie 1859 n Moldova


i la 24 ianuarie 1859 n ara Romneasc, atesta uniunea personal care trebuia
recunoscut de Marile Puteri. n condiiile existenei a dou guverne i a dou
adunri legiuitoare, obiectivele principale ale domnitorului erau: recunoaterea
dublei alegeri, realizarea unirii politice i administrative depline i recunoaterea
ei, crearea unui plan de reforme care s modernizeze societatea romneasc.
Marile Puteri, cu toate obieciile imperiului Habsburgic i ale Imperiului Otoman,
au acceptat dubla alegere (martie august 1859, n cadrul Conferinei de la Paris).
n plan intern, au fost unicate serviciile vamale i serviciul telegrac, au fost
promovate elemente ale burgheziei n aparatul de stat, au fost numii funcionari
munteni n Moldova i invers, a fost creat urmata unica, cu sediul la Floreti
(lng Ploieti) i a fost nfiinat primul minister Ministerul de Rzboi. Capitala a
fost stablit la Bucureti, iar stema reunea simbolurile celor dou spaii geografice.
La sfritul anului 1861, n cadrul Conferinei de la Constantinopol, Marile Puteri
au convins sultanul s emit un firman prin care s recunoasc oficial unirea pe
timpul domniei lui Al.I. Cuza.
Proclamaia ctre ar adresat de domnitor fcea cunoscut succesul obinut i
proclama unirea deplin i naterea naiunii romne: Unirea este ndeplinit,
naionalitatea romn este ntemeiat. Astfel s-a constituit, la 22 ianuarie 1862,

prima Adunare legiuitoare i


conservatorul Barbu Catargiu.

cel

dinti

guvern

unic,

condus

de

Instabilitatea guvernamental, n special n perioada 1859-1862, a fost determinat


de lipsa exerciiului politic de tip democratic, de contradiciile existente n
Conventie i de fragilitatea clasei politice romneti.
Considerat cel mai important pentru activitatea sa reformatoare, guvemul condus
de Mihail Koglniceanu a fost instalat la 11 octombrie 1863.
n noiembrie 1863, la deschiderea lucrrilor Adunrii legislative, Al.I. Cuza anuna
n mesajul su programul legislativ: reforma electoral, cea agrar, organizarea
armatei, reforma instituiilor publice, secularizarea averilor mnstireti.
La 25 decembrie 1863 a fost votat Legea de secularizare a averilor
mnstireti, care reprezentau 25% din pmntul arabil. Este vorba despre averile
mnstirilor nchinate, deci puse de domnitori sub patronajul Patriarhiei de la
Constantinopol. Confonn legii, aceste bunuri trec n proprietatea statului, veniturile
aparinnd bugetului.
Perioada decembrie 1863 mai 1864 se caracterizeaz printr-o activitate
legislativ bogat: sunt adoptate legi dup modelul francez: Codul civil (care
garanta libertatea persoanei i egalitatea n faa legilor), Codul penal, legea
contabilitii, legea organizrii judectoreti.
Msura reformatoare care va strni disputa ntre guvem i Adunarea legislativ
(Camera) este legea rural. Proiectul prezentat de Mihail Koglniceanu a fost
respins de adunarea dominat de conservatori, guvernul primind vot de
nencredere, ceea ce nsemna c este obligat s se dizolve. Domnitorul a preferat s
menin guvenul i, prin lovitura de stat din 2 mai 1864, a dizolvat forul legislativ.
Actul de la 2 mai 1864 a nsemnat att dizolvarea Adunrii i meninerea
guvernului, ct i elaborarea unei noi legi fundamentale de organizare a statului,
cunoscut sub numele deStatutul dezvolttor al Conveniei de la Paris, i a unei
noi legi electorale.
Statutul dezvolttor, aprobat prin plebiscit (aciune de consultare a opiniei publice,
care se pronuna prin da sau nu asupra unei hotrri majore), prevedea:

sporirea considerabil a prerogativelor domnului (are i iniiativ legislativ,


numete un sfert din membrii Senatului (Corpul Pondcrator) i pe preedintele
Camerei;
legile sunt elaborate de Consiliul de Stat, nfiinat n 1864, iar dreptul de a primi
petiii revenea numai Senatului;
Prin legea electoral cretea considerabil numrul alegtorilor, care se mpreau
n
dou
categorii:
alegtorii primari, care votau prin delegai 1 la 100 i erau pltitori de impozit
(48 de lei, cei de la sate.,80 100 de lei, cei de la ora);
alegtori direci, care erau pltitori de impozit (4 galbeni, pensionari i
intelectuali).
La 14 august 1864, Al.I. Cuza a promulgat legea rural, pe care a nsoit-o de
o Proclamaie n care arta c ranii au de acum propria lor moie, au o patrie de
iubit i de aprat. Legea elibera ranii din dependen, i mproprietrea cu loturile
de pmnt avute n posesie (n folosin), n funcie de puterea economic (numrul
de vite); dijma, claca, carele cu lemne i alte obligaii datorate proprietarilor, fie n
natur, e n bani, erau desfiinate. ranii trebuiau s plteasc despgubiri pentru
clac timp de 15 ani, iar pmntul nu putea ipotecat sau nstrinat timp de 30 de
ani. Cei care nu au fcut clac deveneau proprietari numai pe loturile de cas i
grdinrit.
Caracterul moderat al legii, limitele acesteia au fost: ntinderea mic a lotului cu
care au fost mproprietrii, numrul mare de rani rmai nemproprietrii,
inexistena unui regulament de aplicare a legii (msurtorile se fceau greoi, s-au
svrit abuzuri).
Prin legea instruciunii publice (25 noiembrie/7 decembrie 1864), prima lege
modern a nvmntului public i privat, elementar i superior, se instituiau
principiile libertii, obligativitii i gratuitii, egalitatea ntre sexe i laicizarea
sistemului de nvmnt. Liceul avea apte clase, cu o pondere a disciplinelor
umaniste; colile de agricultur, arte, meserii i comer, de pregtire pedagogic a
viitorilor dascli erau incluse n sistemul de nvmnt tehnic i profesional.
nvmntul superior a cunoscut o dezvoltare deosebit prin nfiinarea
universitilor din Iai (1860) i din Bucureti (1864). Sistemul de nvmnt era
pus sub autoritatea Ministerului Cultelor i Instruciunilor Publice.

Reformele adoptate n timpul domniei lui Al.I. Cuza au accelerat procesul de


modernizare a societii romneti n spiritul programului paoptist. ntreaga
evoluie a societii romneti din a doua jumtate a secolului al XIX-lea va sta sub
semnul instituiilor statale moderne create n timpul domniei lui Al. I. Cuza.
Romnia s-a armat ca un stat naional i modern ntre statele europene.
https://istoriiregasite.wordpress.com/2012/05/30/politica-reformatoare-a-domnitorului-alexandruioan-cuza/

Reformele lui Cuza: schimbarea la fa a Romniei


Autor: Mihai Dragnea | 34295 vizualizri

Dup alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei (5 ianuarie


1859) i al Valahiei (24 ianuarie 1859), Principatele Romne, noul stat creat
atunci, a militat pentru recunoaterea granielor i statalitii sale, lucru ce se
ntmpla n 1861, cnd capt numele de Romnia. Acest nou stat a fost
recunoscut de Marile Puteri, prin protecia direct a lui Napoleon al III-lea al
Franei.
Imperiul Otoman i Austria naintaser proteste vehemente sub pretextul nclcrii Conveniei de la
Paris, Austria aflndu-se n rzboi cu Frana. Evident, protestul a rmas fr urmri negative pentru
Principate. Cuza a fost ales ca domn datorit faptului c nu poseda ambiii personale i era de
partea unionitilor. Turcii ofereau i ei o oarecare recunoatere, printr-un firman pe care Cuza l
numi act i care prevedea o unire pe o perioad viager a domniei lui domnitorului.
Capitala se afla la Bucureti i avea un singur guvern i o singur adunare. Oraul era numit Inima
Romniei la acea perioad, adoptnd din 1869 n heraldica sa, vulturul i zimbrul. Arhivele statului
s-au centralizat n Bucureti. Pota Romn i-a deschis sedii n ntreaga ar, fiind nfiinat i o
direcie central a potelor.n domeniul sanitar au fost de asemenea reforme de centralizare a
instituiilor sanitare de pe cuprinsul Romniei. Tot atunci au aprut i primele comisii moderne de
statistic i eviden a populaiei, centralizndu-se ntr-o baz comun de date toate informaiile
ceteneti.
Prin motivaia cultural i lingvistic dintre Moldova i Valahia a fost posibil aceast unire, fapt ce
a reprezentat un proces complex din punct de vedere instituional. Acest lucru a silit pe noul
domnitor s iniieze o serie de reforme interne. Bineneles c au existat i anumite fore ce se
opuneau nouluiplan al lui Cuza, n principal guvernul din acea perioad fiind n contradicie cu
aceast serie de reforme interne. O alt instituie ce se opunea reformelor a fost Adunarea
Legiuitoare, ce avea reprezentani din rndul boierilor, bisericii, burghezimii i bancherilor. i
liberalii Rosetti i Brtianu se opuneau reformelor lui Cuza, considerndu-l pe domnitor un despot
ce se mpotrivea proclamrii republicii.

Ani plini de reforme


Dup mandatele de prim-minitrii ale lui Barbu Catargiu i Creulescu i euarea lui Cuza na-i
ncepe programul politic, se va forma un nou guvern, condus de Mihail Koglniceanu, ce va iniia ca
prim reform:secularizarea averilor mnstireti (decembrie 1863). Astfel, Biseric va deveni o
instituie de stat ca i celelalte, fr vreun drept aparte. Asta nsemna c o mare parte din
proprietile funciare ce aparineau Bisericii au fost trecute n proprietatea ranilor, mai exact a

cincea parte din pmntul rii. Faptul c Biserica poseda o oarecare autonomie fa de vechiul
regim, a contribuit la acest lucru.
n ciuda protestelor venite de la mitropolitul Moldovei,Sofronie Miclescu, i din partea clugrilor
greci, Cuza a stabilit i un venit de 10% asupra reprezentanilor bisericii i tot ce ine de
aceasta. Protestele clugrilor greci erau de ateptat, tiindu-se faptul c mnstirile din
Muntele Athos primeau fonduri de la mitropoliii romni nc din secolul al XVI-lea.
Dup reformele lui Cuza, slujbele n greac au fostinterzise, cu excepia a trei biserici n tot
statul. Cuza a mai interzis de asemenea i tierea pdurilor mnstireti, n mod abuziv, de
ctre clugrii cei lacomi de avere. Egumenii greci erau de altfel obligai prin decret s
restituie toate bunurile i obiectele de cult Bisericii Romne ce inea de stat. De exemplu,
episcopul cel nebun, pe nume Filotei, de la Buzu, ce stpnea o avere considerabil, rmase
fr bunurile sale urmnd a fi demis i nlocuit din funcie. Un lucru asemntor a pit i
mitropolitul Moldovei Sofronie Miclescu, pentru c a avut curajul s protesteze mpotriva lui Cuza,
urmnd a fi demis i el din funcie i trimis n surghiun la Slatina, la un alt exilat, pe nume
Veniamin.
La 2 mai 1864, Cuza va dizolva Adunarea Legiuitoare, i va iniia o nou constituie i o nou lege
electoral, n urma Conveniei de la Paris; schimbrile au fostsusinute de poporprintr-un
referendum. Alexandru Ioan Cuza va da decretul oficial de executare a legii averilor mnstireti,
impuse de Koglniceanu. Lucrurile acestea lrgeau autoritatea lui Cuza i reducea din puterea
corpului legislative, compus din Camer i Senat. Se va crea Consiliul de Stat pentru pregtirea
legilor interne, legile fiind reprezentate de decretele domneti. Puterea legislative era deinut
de cele dou camere: Adunarea Electiv i Corpul Ponderator (Senatul), fapt ce asigur trecerea de
la sistemul parlamentar unicameral la cel bicameral. Senatul se compunea din 64 de membri, ce
erau alei n majoritate de ctre domnitor.
n materie legislativ, domnitorul putea s aib iniiativa actelor normative, elaborate de Consiliul
de Stat. n aceste condiii, Corpurile legiuitoare aveau rolul de a le aproba, ntrind puterea
domnitorului.
Legea electoral mprea alegtorii n dou categorii: alegtori direci i alegtori primari.
Alegtorii direci erau toi cei care tiau carte, plteau o contribuie de cel puin patru galbeni i
mpliniser vrsta de 25 de ani. Alegtorii primari erau netiutori de carte,darcareplteau o
contribuie stabilit pe categorii, de la 48 la 110 lei. Cei care nu aduceau nici o contribuie
bneasc erau exclui de la vot. Tot n timpul lui Alexandru Ioan Cuza se concepe un cod penal i
unul civil, dup modelul napoleonian francez.
Prin legea instruciunii publice de la 1864, se proclama obligativitatea i gratuitatea
nvmntului primar. Atunci s-au stabilit trei grade de nvmnt: primar, secundar i superior.
nvmntul primar era de patru ani, cel secundar de apte ani, iar cel superior su universitar de
trei ani.
n planul justiiei, au luat fiin urmtoarele instane judectoreti: judectoriile de plas,
tribunalele judeene, curile de apel, curile de jurai sau Curtea de Casaie, care era totodat i
instan de recurs. Elena Cuza, soia domnitorului, va nfiina Azilul de fete ce-i va purta
numele.

Crearea Universitilor i a Armatei


Prima universitate din ar ia natere n 1860, la Iai i va purta numele domnitorului. A doua va fi
cea din Bucureti, din 1864. Tot la Bucureti va fi nfiinat i coala Naional de Arte Frumoase,
sub conducerea lui Theodor Aman. De asemenea, o coal de medicin veterinar va fi
inaugurat.Se va nfiina i coala Superioar de tiine i coala Superioar de Litere, punnd
bazele Universitii de Stat din Bucureti. Prin ajutorul acestor noi instituii de nvmnt, se va
trece de la ortografia chirilic la cea latin.
n timpul lui Cuza va lu fiin, n mod oficial, Armata Naional Romn. Aceasta avea ordinul i
menirea s apere integritatea statului de orice atac strin. Concentrarea unitilor militare avea
loc n tabra de la Floreti. Tot atunci s-a nfiinat i Ministerul de Rzboi i Arsenalul Armatei i s-

au pus bazele nvmntului militar.Cuza anfiinatGarda Naional, aflat sub comanda sa,
msur n care corpul legislativ a vzut o scpare spre un despotism absolutist, fapt ce contravenea
Conveniei de la Paris.

Un alt tip de reform, a fost reprezentat de ordinul fiscalitii, unde au fost instituite o serie de
impozite personale ceteneti, n special cele funciare. Astfel, statul adopta o reform modern n
ceea ce privete fiscalitatea. Tot atunci se organiza i serviciul vamal, la fel i cursul monetar,
precum i nfiinarea unei linii de telegraf ce asigur legtura direct cu Rusia.
Reforma agrar a fost practic propus de conservatori, dar iniiat de Cuza. Prin legea rural din
august 1864, peste 400.000 de familii de rani au primit pmnt, iar aproximativ 60.000 de ali
rani au primit teren pentru cas i grdin. Prin aceast reform agrar ce lua sfrit n anul
urmtor, s-a desfiinat orice urm de feudalism, fapt ce a dat natere unei perioade de nceput a
dezvoltrii capitaliste romneti. Contiina rnimii evolua, urmnd ca producia agricol a rii
s creasc ntr-un ritmsemnificativ.
Cum ranii nu aveau banii necesari pentru a cumpra terenurile de pmnt, statul intervenea n
aceast problem i astfel rnimea se angaja s plteasc datoria ctre stat ntr-o perioad de 30
de ani. Vechii proprietari urmau s fie despgubii ntr-un termen de 10-15 ani. ranii primeau
pmnt n funcie de bunurile lor n natur, cum ar fi vite, cai etc. Aceast mprire a terenului n
scop agricol se fcea i dup criterii geografice, de exemplu n Moldova dintre Carpai i Prut i
Cmpia Romn, suprafeele erau mai mari, astfel c ranii din acele zone puteau primi o
suprafa de teren mult mai ntins, fa de cei din zonele de munte. De exemplu, se putea oferi o
suprafa de1600 mp n zona de cmpie i 1200 mp n zona de munte. ranilor li s-a permis i
dreptul la pdure, pentru a aduna lemne de foc, necesare nclzirii pe timp de iarn n mod
special.
Se desfiinau i taxele pltite de rani boierilor sub diverse forme precum dijme (claca sau zilele
de meremet),urmnd a fi introdus un tarif de impozitare la nivel naional, ctre stat. ranii care
aveau pmnt mai mult puteau s vnd o parte din el altor rani care aveau o suprafa mai
puin ntins, n special celor ce primiser teren doar pentru cas i grdin. Lipsa unor msurtori
profesioniti de terena dus la diferite dispute. Aceast reform agrar practic a mpiedicat o
posibil rscoal rneasc i a asigurat domnitorului sprijinul loial al rnimii. Tot atunci a
nceput i construcia de ci ferate, ncepnd cu ruta Bucureti-Giurgiu. Prin aceast serie de
reforme naionale, s-au pus bazele nfiinrii statului naional romn modern.

n 1864, se promulgau legi ce priveau organizarea administraiei, iar judeele i comunele erau
administrate de consilii alese pe baza votului cenzitar. Astfel, mai multe comune formau o plas,
iar mai multe pli un jude. n fruntea administraiei judeene era numit un prefect, n timp ce n
fruntea unei plase un subprefect. Primarii conduceau comunele.
n 1866, Cuza va fi silit s abdice de la tron, n urma coalizrii la putere a unor indivizi ce aveau
alte interese de ordin internaional i aserveau statul centrelor de conducere externe.Dup
alctuirea locotenenei domneti, format din Lascar Catargiu ce reprezenta Moldova i
conservatorii, Nicolae Golescu al rii Romneti i liberalilor precum i colonelul Nicolae
Haralambie, ce reprezenta armata, principele german Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen venea
pe tronul Romniei, urmnd a fi uns rege al acesteia la 10 mai 1881.

Bibliografie:
1. Alexandru Vlahu, Din trecutul nostru Istoria Romnilor, Editura Cartea Romneasc 1924, p.
219-224
2.Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Romneti, Editura Ministerului de Culte, Bucureti. 1929, p.288293
3. Nicolae Iorga,Istoria Romnilor pentru poporul romnesc, Editura Minerva, Bucureti, 1993, p.
122-129
4. Mircea Pacurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, Editura Episcopiei Dunrii de Jos, Galai,
1996, p. 376-384

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/reformele-lui-cuza-schimbarea-fa-romaniei

Reformele si opera legislativa infaptuite de alexandru ioan cuza


Reformele si opera legislativa infaptuite de Alexandru Ioan Cuza
Sectiunea I. Reformele lui Alexandru Ioan Cuza
Unirea Principatelor, realizata prin dubla alegerea a lui Alexandru Ioan Cuza a fost
urmata de realizarea unui program de reforme democratice. Pentru infaptuirea
acestora, Alexandru Ioan Cuza si colaboratoriii sai, in frunte cu Mihail Kogalniceanu, au
procedat mai intai la organizarea statului intr-o forma care sa asigure o autentica
unitate politica a natiunii si cadrul initierii reformelor democratice.
Astfel, trecand peste dispozitiile Conventiei de la Paris, care prevedea organe
administrative, Adunari elective si guverne separate, Alexandru Ioan Cuza a realizat
unificarea treptata a organelor centrale ale statului. In acest scop, in fiecare guvern
a numit persoane originare din ambele state, ministerele de la Iasi au fost
transformate in directorate ale ministerelor de la Bucuresti, in Adunarile elective ale
fiecarui Principat au fost alesi deputati din ambele Principate, a organizat pregatirea
si comanda unica a armatei, a creat o retea comuna de posta, telegraf, sanitara si
de transport, a dispus sa se practice corespondenta directa intre organele centrale
ale administratiei si nu prin intermediul ministerelor de externe.
In acelasi timp, biserica a fost reorganizata, au fost inlaturati egumenii greci si s-a
trecut la seculari 515h74f zarea averilor manastiresti.
Pe plan extern, au fost unificate reprezentantele diplomatice, iar celelalte tari
trimiteau reprezentante diplomatice unice. Toate aceste masuri au fost aprobate la
Conferinta de la Constantinopol din septembrie 1861, dar cu valabilitate doar in
timpul domniei lui Cuza. Ca urmare, Alexandru Ioan Cuza a proclamat
constituireaRomaniei si a unificat guvernele in decembrie 1861 si Adunarile elective in
ianuarie 1862. Pentru asigurarea autonomiei judecatoresti, Romania a respins regimul
capitulatiilor. Totodata, statul roman a luat masura interzicerii activitatii judiciare
a consulatelor straine si a trecut la punerea in executare a sentintelor date de catre
instantele romanesti in cauzele in care erau implicati si straini.
In virtutea suveranitatii manifestate, statul roman a inceput a incheia conventii cu
alte state, fara a recurge la serviciile Ministerului de Externe turcesc. Incheierea si
recunoasterea unor asemenea conventii a insemnat implicita recunoastere din partea
altor state a suveranitatii tanarului stat roman.
Cuza si Kogalniceanu, constatand ca Adunarea electiva, formata in majoritate din
mosieri, respinge toate proiectele de reforma si schimba guvernele la doua-trei luni,
opunand votul de blam, au facut pregatirile necesare pentru introducerea unui regim
de putere personala. Prilejul s-a ivit la 2 mai 1864, cand Adunarea electiva a refuzat
sa voteze proiectul de lege electorala. Atunci Kogalniceanu a prezentat Decretul
pentru dizolvarea Adunarii elective, dupa care a fost adresata o proclamatie catre
popor, ocazie cu care a fost prezentat textul proiectului Statutului dezvoltator al
Conventiei de la Paris si al noii legi electorale, care trebuiau aprobate prin plebiscit.

Plebiscitul, care a avut loc intre 10 si 14 mai 1864, a confirmat pe deplin adeziunea
poporului la actele prezentate.
Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris a fost considerat noua constitutie a
tarii. Conform acestuia, domnul cumula atributii legislative si executive, putand emite
decrete fara consultarea Parlamentului ori de cate ori situatia impunea masuri
deosebite. Parlamentul devine bicameral; era format din Adunarea electiva (Adunarea
deputatilor) si Corpul Ponderator (Senatul). Puterea publica este incredintata
domnului, senatului si Adunarii Deputatilor. Initiativa legislativa apartinea domnului,
care pregatea proiectele de legi cu sprijinul Consiliului de Stat, organism nou creat,
format doar din juristi.
Prin noua lege electorala s-a largit considerabil dreptul de vot, prin inlaturarea
privilegiilor comerciale ale mosierilor, permitand accesul larg al burgheziei. Legea
electorala prevedea ca alegatorii sunt fie primari, fie directi. Erau alegatori primari cei
care plateau un anumit impozit. Cincizeci de alegatori primari numeau un alegator
direct. Puteau fi alegatori directi cei care aveau un venit anual de minim 100 de galbeni,
preotii, conducatorii unor institutii si cei cu studii superioare. Alegatorii din ambele
categorii trebuiau sa aiba cel putin 25 de ani.
Puteau fi alesi in Adunarea electiva cetateni romani care aveau cel putin 30 de ani si
un venit minim anual de 200 de galbeni.
Corpul Ponderator era compus din mitropolitul tarii, episcopii eparhiilor, presedintele
Curtii de Casatie, cel mai vechi general in activitate si 64 de membri numiti de catre
domn.
Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris prevedea mecanismul adoptarii legilor
de catre cele doua camere si sanctionarea acestora de catre domn, precum si
modalitatile de punere in aplicare a legilor. Acest Statut, considerat noua lege
fundamentala a statului, inlatura Conventia de la Paris, oprind astfel drumul
instaurarii unui regim de tutela al marilor puteri, consolidand autonomia, deschizand
noi perspective luptei pentru independenta absoluta, precum si drumul infaptuirii
reformelor democratice.
Dintre reformele realizate in timpul domniei lui Cuza, cea mai importanta a
fostreforma agrara, infaptuita prin legea promulgata la 14 august 1864. Conform
acesteilegi, satenii clacasi sunt si raman deplini proprietari pe locurile supuse posesiunii
lor in intinderea ce se hotaraste prin legea in fiinta. Suprafata de pamant asupra careia
se recunoaste dreptul de proprietate al taranilor era fixata in functie de numarul de vite
pe care acestia le stapaneau. Totodata, legea in cauza a desfiintat regimul clacasiei in
schimbul unei despagubiri, pe care taranii urmau a o plati prin sume repartizate anual,
vreme de 15 ani. Prin infaptuirea reformei agrare, doua treimi din pamanturile
mosierilor au trecut in proprietatea taranilor, dandu-se astfel o puternica lovitura pozitiei
economice a boierimii. Totodata, s-au deschis largi perspective dezvoltarii capitaliste,
creandu-se conditii pentru accelerarea progresului societatii romanesti.
Deosebit de importante au fost si celelalte acte normative cu caracter reformator adoptate

in perioada de referinta. Dintre acestea amintim: Legea pentru consiliile judetene si Legea
comunala din 1864, prin care s-a reglementat modul de constituire, organizare si
functionare a comunelor si judetelor. De asemenea, mentionam Legea privind organizarea
armatei, care sublinia teza inarmarii, la nevoie, a intregului popor, precum si Legea cu
privire la organizarea judecatoreasca, in care erau aratate instantele judecatoresti:
judecatoriile de plasa, tribunalele judetene, curtile de apel, curtile cu juri si Inalta Curte de
Casatie si Justitie. Deosebit de importante pentru dezvoltarea societatii au fost si legile cu
privire la instructiunea publica, cu privire la pensii, cu privire la contabilitate, precum si
Legea de infiintare a Casei de Depuneri si Consemnatiuni.
Sectiunea a II-a. Opera legislativa a lui Alexandru Ioan Cuza
De numele lui Alexandru Ioan Cuza sunt legate si Codul civil, Codul de procedura
civila, Codul penal si Codul de procedura penala, elaborate in vremea si din dispozitia
lui Cuza. Aceste coduri au constituit sistemul de drept burghez, au creat cadrul
juridic necesar dezvoltarii legislatiei romanesti. Prin adoptarea acestor coduri,
Romania a intrat in randul tarilor cu cea mai inaintata legislatie. Opera legislativa a
lui Alexandru Ioan Cuza a influentat pozitiv teoria si practica juridica, a stimulat
dezvoltarea invatamantului juridic, a stiintei dreptului, a dus la afirmarea gandirii
juridice romanesti in tara si peste hotare.
Codul civil a fost redactat de Comisia Centrala de la Focsani din ordinul lui Cuza. Comisia,
ale carei lucrari au durat pana in 1864, a folosit ca principale izvoare legiuirile romanesti
anterioare, Codul civil francez din 1804, care se bucura la acea vreme de un imens
prestigiu si care servise drept model celor mai multe coduri burgheze, proiectul Codului
civil italian Pisaneli, care fusese atunci elaborat si care se bucura in Europa acelor
vremuri de o deosebita apreciere, legislatia civila a Belgiei si doctrina juridica a vremii.
Codul civil roman a fost adoptat in 1864 si a intrat in vigoare la 1 decembrie 1865. In
momentul publicarii, s-a numit Codul civil Alexandru Ioan, iar dupa abdicarea lui Cuza sa republicat sub titlul de Codul civil roman. Legislatorii lui Cuza au avut ca principala
sursa de inspiratie Codul civil francez, dar principiile si dispozitiile acestuia nu au fost
preluate in mod mecanic, ci selectiv, prin adaptarea lor la realitatile romanesti. Codul
civil elaborat in vremea lui Cuza a preluat in mod selectiv si dispozitii din alte coduri
straine si a avut permanent in vedere dispozitiile din legiuirile romanesti anterioare, de
sorginte bizantina. Dreptul bizantin a fost dreptul roman adaptat la conditiile
feudalismului.
Codul civil roman este format dintr-un preambul, care se refera la lege in general,
precum si la aplicarea ei in timp si spatiu, din trei carti si din partea
privitoare laDispozitiile finale. Prima carte era consacrata persoanelor, cea de a doua era
consacrata bunurilor, iar ultima modurilor de dobandire si transmitere a proprietatii.
Codul penal a fost publicat in 1865 si a ramas in vigoare pana in 1937. La elaborarea
acestui cod, legislatorii lui Cuza s-au inspirat din legiuirile romanesti anterioare, din
Codul penal francez din 1810 si din Codul penal prusian din 1851.
La baza Codului penal roman a fost pusa conceptia clasica a dreptului penal, profund
individualista, care il priveste pe om ca pe o fiinta abstracta, desprinsa din mediul in

care isi desfasoara activitatea. Aceasta conceptie priveste infractorul ca pe un om


rational, constient de urmarile faptei sale, care are porniri antisociale, motiv pentru
care trebuie a fi exclus din societate prin aplicarea pedepselor cu un pronuntat
caracter de intimidare. Abia mai tarziu, odata cu aparitia noilor conceptii cu privire la
fapta si faptuitor, precum si cu privire la rolul pedepselor, au inceput a fi luati in
considerare si factorii sociali care determina comportamentul uman, ceea ce a dus la
o serie de modificari ale codului in cauza, cu accent pe necesitatea reeducarii
infractorilor in vederea reintegrarii lor in viata sociala.
Codul penal de la 1865 a fost structurat in trei carti:
- Cartea I Dispozitii cu privire la pedepse si la felul lor;
- Cartea a II-a Norme cu privire la crime si delicte;
- Cartea a III-a Contraventii.
Infractiunile cuprinse in cod erau de trei feluri:
- crime erau sanctionate cu pedepse criminale;
- delicte erau sanctionate cu pedepse corectionale;
- contraventii erau sanctionate cu pedepse politienesti.
In Codul penal de la 1865 sunt considerate ca fiind cele mai grave, avandu-se in vedere
gradul lor de pericol social, infractiunile contra statului: rasturnarea ordinii de stat si
tradarea. Apoi urmeaza in functie de gravitatea lor infractiunile contra Constitutiei:
faptele contra sistemului parlamentar si a celui electoral. Sunt apreciate ca facand
parte din categoria infractiunilor mai grave infractiunile contra intereselor publice,
care priveau exercitarea functiilor administrative de catre functionari: abuzul de
putere si delapidarea. Alte infractiuni sunt indreptate impotriva functionarilor publici:
ultrajul, opunerea fata de ordinele autoritatilor. Cele mai multe dintre infractiunile
cuprinse in codul penal de la 1865 erau cele indreptate impotriva vietii, a integritatii
corporale, a onoarei si a patrimoniului.
Codul de procedura civila a fost elaborat si a intrat in vigoare odata cu Codul civil.
Plecand de la conceptia fundamentala, conform careia normele de procedura civila
sunt cele care dau viata intregului sistem de drept privat, legislatorii lui Cuza au
acordat o atentie deosebita elaborarii acestui cod. Pentru aceasta, s-au inspirat din
Codul de procedura civila francez, Codul de procedura civila belgian, precum si din
legiuirile romanesti anterioare.
Codul in cauza este structurat in sapte carti:
- Cartea I Procedura inaintea judecatorului de plasa;

- Cartea a II-a Tribunalele de judet;


- Cartea a III-a Curtile de apel;
- Cartea a IV-a Arbitri;
- Cartea a V-a Executarea silita;
- Cartea a VI-a Proceduri speciale;
- Cartea a VII-a Dispozitii speciale.
Procedura de judecata este orala, publica si contradictorie. Codul arata ca in
procesul civil pot fi administrate ca probe actele scrise, martorii, expertizele,
juramantul judiciar si prezumtiile. Erau prevazute urmatoarele cai de atac: apelul,
cand se proceda la o noua judecata de fond, opozitia, care se utiliza impotriva
hotararilor date in lipsa, contestatia si recursul. Prin recurs se stabilea daca legea a
fost bine interpretata si aplicata.
Codul de procedura penala a fost elaborat si a intrat in vigoare odata cu Codul penal.
Principalele surse de inspiratie pentru legislatorii lui Cuza au fost legiuirile romanesti
anterioare, Codul de instructie criminala francez din 1808 si doctrina juridica a
vremii.
Codul in cauza prevedea ca procesul penal cuprindea doua faze. Prima faza, cea
premergatoare judecatii, avea ca obiective descoperirea, urmarirea si instructia
infractorilor. Faza a doua era cea a judecatii.
Codul de procedura penala era structurat in doua carti, corespunzatoare celor doua
faze ale procesului. Prima faza a procesului era realizata de catre ofiterii de politie
judiciara, care aveau ca sarcina descoperirea infractiunilor, de catre procurori, care
aveau ca sarcina urmarirea infractorilor si de catre judecatorii de instructie, ce aveau
ca sarcina anchetarea infractorilor, numita instructie.
Faza a doua a judecatii era realizata de catre judecatoriile de plasa, tribunalele
judetene, curtile cu juri si de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. Datorita lipsei
personalului calificat, judecatoriile de plasa nu au functionat, atributiile lor fiind
incredintate subprefectilor ce administrau plasa respectiva. In competenta tribunalelor
intrau delictele, iar in competenta curtilor cu juri intrau crimele.
Curtile cu juri erau formate dintr-un complet de judecatori si dintr-un juriu compus
din cetateni.
Juriul era chemat sa raspunda prin da sau nu la doua intrebari:
- Daca persoana este sau nu vinovata? In ipoteza in care persoana era gasita vinovata, se
proceda la a doua intrebare.

- Daca acea persoana merita sau nu circumstante atenuante? Daca juriul raspundea afirmativ
la prima intrebarea, judecatorii faceau incadrarea faptei in textul de lege
corespunzator si fixau pedeapsa in functie de dispozitiile legii si de parerea juriului in
ceea ce priveste circumstantele atenuante.

http://www.stiucum.com/drept/istoria-dreptului/Reformele-si-opera-legislativa41578.php

http://ro.wikipedia.org/wiki/Codul_Civil_din_1865 - uita te si aici