MIHAI EMINESCU

15 IANUARIE
SCRISOAREA aIII-a
(rezumat)
Mihai Eminescu a scris numeroase pagini de literatura,poezi in special Scrisoarea
IIIcare a fost publicata la I mai 1881 in revista Convorbiri literare unde poetul a si
debutat.
In Scrisoarea III aapare unul dintre vievozii care au intruchipat miracolul romanesc
,devenind simbol al luptei unui popor pasnic,dar neinfricat impotriva unor cotropitori
trufasi.Primele sase versuri infatiseaza sosirea armatelor dusmane.Ieniceii,copii de
suflet ai lui Allah si spahii;;,in numar coplesitor ,ca o invazie de lacuste Vin de-ntuneca
pamentul,in sunet de fanfara si prezenta ostii romane contopita cu cadrul de
stejar.Intalnirea celor doi conducatori,precedata de solii de pace a domnitorului
muntean ,pierde din solemnitatea datorita infatisarii modeste a lui Mircea Cel Batran:Un
batran atat de simplu ,dupa vorba ,dupa port.Urmeaza dialogul in care se realizeaza
portretul celor doi.Baiazid I se adreseaza lui Mircea necuvincios ca si cum ar fi un om
oarecareTu esti Mircea?si il ameninta a schimba coroana intro ramura de
spininseamna a risipi cu desavarsire o tara si un popor ,lasand in urma pustiul in care
cresc doar spini.
Mircea cel Batran ureaza bun venit lui Baiazid ,ca un oaspete, si refuza cu hotarare sa
i se spuna fara trufie ba chiar magulind trufia sultanului:Sa ne dai un semn si noua de
mila Mariei tale.
In inchieere ,el invoca seninatatea in fata destinului romanesc :Ce e scris si pentru
noi\Bucurosi le-am duce toate ,de e pace ,de-I razboi.Sultanul confunda modestia lui
Mircea dorinta de pace ce-l caracterizeaza ,intelepciunea unui domnitor ce vrea sa evite
varsarea de sange ,de slabiciunea si cutezarea de neingaduit a unui nevolnic.Sultanul era
beat de propia lui glorie, atunci cand isi descrie victoriile.De aceea sultanul slaveste
stralucireacruciatilor si multimea lor;S-a-bracat cu zale lucind precum cavalerii din
Malta\Popa cu ale lui trei coarne,puse una peste alta .Confruntarea seamana cu o lupta
a fortelor dezlantuite ale naturii:Fulgerele adunat-au contra fulgerului care \In turbarea-i
furtunoasa a cuprins Pamantul si marea.
Dusmanii sultanului se strang precum raurile din toate partile lumii,parand a zgudui
temeliile lumii ca un cataclism natural :Zguduind din pace adanca ale lumii
Inceputuri\innegrind tot orizontul cu a lor zeci de mii de scuturi\Se miscau ingrozitoare
ca paduri de lanci si sabii\Tremura neinspaimantata marea de-a lor corabie ..Mai
departe observam ca definindu-se pe sine ,Mircea isi caracterizeaza de fapt poporul Nu
e om de rand ,el este Domnul Tarii Romanesti\Eu nu ti-as dorii vreodata sa ajungi san e
cunosti.constructile tactice,elementele de relatie ,in versiunile,anumite repetitii
sugereaza efortul axpresiei de a prinde ritmul miscarii.O limba pare arhaica i-ar fi fost
straina cititorului .Apare insa si arhaismele necesare:Ienicerii,spahii,.Actiunea are
loc int-un ceas .Seninatatea antepenultimului vers care cotrasteaza cu incrancenarea
bataliei ,exprima dispretul poetului fata de tot ce este pleava,si vanturare-

risipire,nestatornicia.Intregul text din scrisoarea aIII a se bazeaza pe antiteza deoarece

Eminescu prezinta doua atitudini itre care nu poate exista medierea,impacare.

Figuri de stil
.si ganditor ca miazanoapte -comparatie
.vrajba de sange-epitet
.pat aurit-epitet
.parul ei cel galben-personificare
.ca aurul de frumos-comparatie
.fata alba ca argintul-comparatie
.ca o marmura vie-comparatie
.bolta de zid-personificare
.fecior alb ca spuma laptelui-comparatie
.parul balai ca razele lunei-comparatie
.ca brazii codrilor-comparatie
.nisip de aur-epitet
.insula de smarald-epitet
.marnura ca laptele-comparatie
.oglinda de argint-epitet
.luntre aurite-epitet
.haina aurita-personificare
.scaune ca de catifea rosie-comparatie
.mere ca de aur-comparatie

Numai poetul
Mihai Eminescu

Lumea toata-i trecatoare,

Oamenii se trec si mor
Ca si miile de unde,
Ca un suflet le patrunde,
Treeranr necontenit
Sanul marii infinit
Numai poetul,
Ca pasari ce zboara
Deasupra valurirol,
Trece peste nemarginirea timpurilor
In ramurile gandului,
In sfintele lunci
Unde pasari ca el
Se-ntrec in cantari.

Poet
Mihai Eminescu
Sa torni in rimele rele,
Cu tactile in galopuri,
Cu gandiri nemistuite
Sa-negresti mai multe topuri
Si cand vezi vre-o femeie
Sa te-nclini pana la Pamant
Si de-a sta ca sa-ti vorbeasca
Sa inghiti orice cuvant
Nespalat,noros sa umblii
Si rufos si desucheat
Toate acestea impreuna
Te-arata-a fi poet

Lacul
Mihai Eminescu
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni il incarca
Tresarind in cercuri albe
El cutremura o barca
Si eu trec de-a lung pe maluri
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept
Sa sarim in luntrea mica,
Inganati de glas de ape
Si sa scap din mana carma
Si lopetiile sa-mi scape
Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blandei lune
Vantu-n trestii lin fosneste
Unduioasa apa sune
Dar nu vine singuratic
In zadar suspin si sufar
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar

Un luceafar
Mihai Eminescu

Un luceafar,un luceafar inzestrat cu mii de raze

In viata-mi de-ntuneric a facut ca sa se vaza
Eu privind ace alumina ca din visuri ma destept
Si cu bratele amandoua catre dansa ma indrept
Ca o zana din poveste ea e inalta si usoara

E subtire si gingase si din ochi revarsa para

Iar la fata e balae,parul galben ca de cret
Trandafiri pe fata are si cu zimbetul istet.

Se bate miezu noptii

Mihai Eminescu
Se bate mizul noptii in clopotul de arama
Si somnul vames vietii nu vrea sa-mi ieie vama
Pe cai batute adesea vrea mintea sa ma poarte
Sa samana intre-olalta viatasi cu moarte
Ci cumpana gandirii-mi si azi nu se mai schimba
Caci intre amandoua sta ne clintita limba

Aventura celor doi porumbei

Mihai Eminescu

Doi porumbei lenesi ereau

Nici macar casa nu aveau
Intro zi din sat ei au fost aruncati
Iar porumbei au plecat rusinati
Au trecut pe la oricine
Sa primeasca macar
O frimitura de paine
Dar animalele i-au primit rar
Porumbeii suparati
S-au casatorit
Si-au trait fericiti
Asa aventura s-a sfarsit

Iar prieteni de veste si-au gasit

Miracolul lupului
Mihai Eminescu
Un lup era fremecat
Avea puteri greu de imaginat
Toata ziu el umbla
Miracol cuiva ai facea
Intr-o zi o veverita
A gasit
Cu ajutorul lupului
A doua sansa a vietii
A primit
Lupul bucuros a trait
Deoarece visul I sa inplinit.

Curajul maimutei
Mihai Eminescu
Maimutei bananele i placea
Si niciodata nu primea
Singurii ce banana detineau
Gorilele erea
Intr-o zi maimuta curaj si-a facut
Si-a furat de la maimuta tot ce a putut
De arunci a mancat ce ia placut

Visul privighetorii
Mihai Eminescu
Privighetoarea isi dorea
Toata lumea a vedea
Deste munti si peste vai
Sa mearga cu prieteni sai
Intro zi ea a plecat
Iar prieteni la plimbare si-a luat
Peste tari ea a trecut
Marile toate le-a vazut

Aventura greierului
Mihai Eminescu
Iarna se apropia
Si greierele de foame murea
Toata vara a cantat
Asa greierele in aventura a plecat
Merge tot o luna
Merge doua
Si gaseste o casuta
De stul de micuta
Iarna acolo si-a petrecut
Cum a putut a facu
Dar iata ca vara a trecut
Si greierele a fost omorat
De o ratata ce la doborat
Asa aventura sa sfarsit
Iar greierele a murit

Iubire de catel
Mihai Eminescu
O catea stia ce este iubirea
Ea sa indragostit de un dalmatian
Cainele simtea la fel
Asa sau casatorit peste un an
Viata lunga au avut
Tot timpul impreuna si-au petrecut
Pana cand cateaua la inselat
Asa relatia lor s-a terminat.