MILAN KUNDERA s-a nascut in 1929, in Cehoslovacia. {in 1975 s-a stabilit in Franfa. COPERE ALE LUI MILAN KUNDERA Scrise in cehé: Gluma, roman Iubiri caraghiouse, nuvele Viata e ix alt parte, roman Valsut de adio, roman Cartea risului sia uitdrii, oman Insuportabila usuratate a fintei, roman ‘Nemurirea, roman Scrise in franceza: Jacques si stfpinul situ. Omagiu lui Denis Diderot, teatru Arta romamului, eseu ‘Testamente trtdate, eseu Lentoarea, roman Ignoranta, roman, DESPRE OPERA LUI MILAN KUNDERA: Maria Nemcova Banerjee, Paradaxuri terminale Kvetoslav Chvatik, Lume romanesct a Iui Milan Kundera MILAN KUNDERA IUBIRI CARAGHIOASE ‘Traducere din ceha de JEAN GROSU Edda a U-a revitzutat oi HUMANITAS BUCURESTI$i intr-o clipita ne-am trezit in plina dezbatere a problemei. De la un minut la altul, planul se con- tura tot mai limpede si curind incepu sa se legene, in semiintunericul ce se lasa incet in fafa noastra, ca un mar frumos, bine copt si strilucitor. ingaduiti-mi sA-1 numesc, cu o anumita solemni- tate, marul de aur al dorinfei eterne. Falsul autostop 1 Acul indicatorului de benzina cobori pe neastep- tate aproape de zero si tindrul sofer al autoturis- mului cu dou’ locuri isi vars naduful, spunind c& te-apucé groaza de cit poate sa infulece aceasta afu- risité de masina. — Numai si nu raminem iarasi ag’fati pe unde- va, interveni fata (in virsta de circa douazeci si doi de ani), amintindu-i soferului citeva locuri de pe harta trii unde li s-a mai intimplat sé ramina in pana de benzin: Tinarul o linisti, asigurind-o c& in privinta asta nu-si facea nici o grija, cdci, pentru el, toate intim- plarile traite alaturi de ea au farmecul aventurii. Fata protest’, atrigindu-i atentia ci, ori de cite ori s-a in- timplat s& li se termine benzina in mijlocul dru- mului, aventura a fost intotdeauna numai pentru ea, pentru cé, in timp ce dumnealui binevoia sa se ascunda, ea trebuia si fact uz de farmecul ei: si opreasca o masina, si mearga pind la statia de ben- zin cea mai apropiat, s& opreascé apoi alt masind pentru a reveni la el cu canistra plina. Tindrul o intreba daca binevoitorii soferi au fost chiar atit de nesuferiti, de vorbea despre misiunea ei ca despre 0 adevarati corvoada. fi raspunse (cu stingace co- chetirie) ci unii au fost chiar foarte agreabili, dar, 77lace bun, daca de fiecare data era stinjenita de canis- tr, ca sé nu mai vorbim cA trebuia si se desparta de ei inainte de a se fi infiripat ceva. — Ticloaso! o intrerupse tinarul, la care, drept riposta, fata fi spuse c& nu ea, ci el e un ticailos, céci numai Dumnezeu stie cite femei il opresc cind e sin- gur in magina pe sosea! O cuprinse din mers pe dupa umeri si-o siruta usor pe frunte. Stia c& fata il tubeste si cd era roasi de gelozie. Gelozia, de buna seamé, nu-i o insusire prea plicut’, dar atunci cind nu-i practicati cu exa- gerare (si mai e si imbinata cu modestia), are in ea, in afara aspectului neplcut, si ceva induiosator. Cel putin asa gindea el. Si, pentru ca n-avea decit doud- zeci $i opt de ani si se socotea biitrin, era incredinjat c& izbutise si cunoascd pina acum tot ceea ce 0 fe- meie poate oferi barbatului. La fata care se afla ling el pretuia tocmai ceea ce nu cunoscuse la alte femei: puritatea sufleteasci. Acul indicatorului ajunsese la zero cind tindrul surprinse pe partea dreapti a drumului o tablita care (cu un desen negru intruchipind o pomp) anunfa cd stafia de benzina se afla la o distanti de numai cinci sute de metri. Fata abia apuci si spun c&is-a luat o piatra de pe inima, cind tinarul puse in funcfiune semnalizatorul din stinga si indrepta masina spre locul viran din fafa stafiei. Fu nevoit ins& sX opreasca la margine, deoarece in dreptul pompelor stationa o urias masina-cistemnd care toc- mai alimenta rezervoarele stafiei cu benzina. — Cum vad, o s-avem de asteptat, nu glumé, spuse tindrul. Apoi, coborind iute din masina, ii strig’ flicdului imbricat in salopet&: Hei, nu tii cam cit poate s& mai dureze?... 78 — Un minut, fi rispunse flictul. — Cunose eu minutul vostru, arunca tindrul, neincrezator, Dadu sa intre iar in masind, dar obser vA c& intre timp fata cooborise pe cealalta usa. — Pina atunci eu ma reped putin... spuse ea, cu oarecare jena. — Unde? intrebi el, intentionat, domics-o vada fn incurcatura, Se cunosteau de mai bine de un an, si totusi in asemenea imprejurari fata se mai rusina in fata lui, iar el, pur si simplu, adora clipele ei de pudoare; pe de o parte, pentru ci se deosebea de femeile cu care venise in contact pind la ea, iar pe de alta, pentru c& nuvi era straind legea generala a vremelniciei (efe- meritatii), care ficea si-i apara drept o raritate pind si pudoarea fete iubite. 2 intr-adevar, fata avea oroare de momentele in care trebuia s4-i cerseasci, in timpul mersului, cite un scurt popas, undeva, la o margine de padure (tinarul avea adeseori obiceiul si goneasca ceasuri in sir, fara oprire). $i de fiecare data se infuria la culme cind el, cu prefacuta mirare, o intreba pen- tru ce anume era nevoie s& opreasci. [si didea sea- ma cit e de ridicola si de demodata cu pudoarea ei. Nu o data a avut prilejul s& verifice acest lucru, cind colegii de serviciu o luau peste picior pentru deli- catefea ei si se stréduiau s-0 provoace cu tot dina- dinsul. $i intotdeauna se jena dinainte numai pentru simplul fapt c& avea sii fie rusine. Adeseori dorea sa se stie stipina pe ea, si se simt& inliun- trul trupului ei degajata, senina si lipsita de griji, asa 79cum stiau sa fie toate femeile din jurul ei. Nascocise Ja un moment dat chiar o metoda special de auto- convingere, repetindu-si in sinea ei c& fiecare om capata la nastere unul dintre milioanele de trupuri dinainte pregatite, asa cum ai cApata o repartitie pentru una din numeroasele camere ale unui imens hotel cu milioane de inc4peri; c4 trupul este, aga- dar, ceva intimplator si impersonal: c& nu-i decit un lucru confectionat si luat cu chirie. Asa isi repeta ea gindurile in fel si chip, dar niciodaté nu izbutea si simta astfel. Acel dualism al trupului si al sufletu- lui ii era cu desvirsire strain. Se cufunda prea mult in trupul ei si de aceea fl simfea intotdeauna cu team si scrupulozitate. ‘Cu aceeasi scrupulozitate s-a apropiat ea de tina- rul pe care-I cunoscuse cu un an in urma si alaturi de care era fericit’, poate tocmai pentru faptul ci el nu-i despirfea niciodata trupul de suflet, si in felul acesta putea sA i se daruiasca integral. In aceastA indivizibilitate consta fericirea ei, numai cd in spa- tele fericirii se ascunde si pindeste suspiciunea, i de suspiciuni fata era de-a dreptul coplesiti. De pilda, adeseori fi trecea prin minte c& alte femei (cele lipsite de scrupule) sint mai atragtoare si mai se- duc&toare si c& tindrul, care nu-i tainuise faptul ci acest gen de femei fi era familiar, avea s-o pairiseasci tocmai pentru o asemenea femeie. (Ce-i drept, fi de- clara mereu cA s-a sdturat de ele pe toata viata, dar ea stia cd el e mult mai tindr decit isi inchipuia sau se credea cd este in realitate.) Dorea din inima s&-si apartind unul altuia pe de-a-ntregul, fra nici o se- zerva, dar de multe ori avea sentimentul ci pe miasura ce se straduia s&i daruiasca totul, il priva tot mai mult tocmai de acel ceva pe care omului i-1 oferd dragostea superficiala, lipsitd de profunzime — flirtul. 80 $i se necdjea la gindul c& nu-i in stare sd fie se- rioasa si zvinturatic’ deopotriva. De data aceasta insa nimic n-o framinta $i nici prin minte nu-i trecea si se gindeasca la ceva ase- manitor. Se simfea bine. Era prima lor zi de conce- diu (concediul de paisprezece zile, in care-si investise, vreme de un an, toate dorinfele). Cerul era albas- tru (tot anul se intrebase cu groaz daci, intr-ade- var, avea sa fie albastru) si el era cu ea. La acel unde” al lui, rosi toata si, fara si-i spun o vorbi, orupse la fuga, indepartindu-se de masina cit puta mai repede. Ocoli statia de benzind ce stitea insin- gurata pe sosea, in mijlocul unui cimp nesfirsit; la circa o sut& de metri (in directia in care urmau si-si continue calatoria) incepea o padure. Porni intr-a- colo, se pierdu in spatele unui tufis si, in tot acest rastimp, se risfaj%, coplesiti de un sentiment de voiosie. (Pind si bucuria generat’ de prezenta bar- batului iubit poate fi gustata, cel mai bine, in singu- ratate. Daca prezenfa lui ar fi neintrerupta, ea ar fi de fapt o prezenta, prezent& numai prin neintre- rupta ei vremeinicie. Posibilitatea de a o refine n-o are decit in clipele insingurarii.) Tesi apoi in sosea, de unde se vedea tot ce se intimpla la stafia de benzin’; gigantica autocisternd plecase; masina inaintase pind in dreptul turnu- lefului rosu al uneia dintre pompe si astepta si se alimenteze. Asa stind lucrurile, fata porn inainte pe 0sea, si numai din cind in cind se uita inapoi, si vada dacé nu cumva masina se apropie; la un mo- ment dat 0 zari, se opri in loc si incepu sa fluture din mina, asa cum fac ,autostoperii” atunci cind le apare in cale o masina strdina. Masina isi incetini mersul, frina brusc si se opri chiar in fata ei. Tindrul 81sofer se apleca\ intr-o parte, cobori geamul din dreap- ta sii se adres, cu surisul pe buze: — Unde ati dori si mergeti, domnisoara? — Va ducefi cumva la Bystrica? intreba fata, zim- bindu-i cu cochetirie. — Poftim! O invité el, in timp ce deschidea por- tiera. Fata urca si masina porni. 3 Tindrul se bucura intotdeauna de orice moment de buna dispozitie al fetei sale dragi; asta nu se intimpla prea des: avea un serviciu destul de greu, intr-o atmosfera sumbra, moroctinoasa, facea multe ore peste program, fara recuperare, iar acasd 0 as- tepta o mamé vesnic bolnav4; era mai intotdeauna obosit4; nu se putea luda nici cu un sistem nervos prea rezistent, nici cu siguranja de sine; cadea usor prada starilor de melancolie si angoasi. De aceea orice manifestare de veselie din partea ei era intim- pinata de el cu grija gingas& a cultivatorului. Zimbi si ii spuse radios: —Azi pot si zic si eu c-a dat norocul peste mine. De cinei ani de cind tot umblu cu masina, n-am avut fericirea si intilnesc o ,stoparifa” atit de frumoas’. La rindul ei, fata ii era recunoscatoare pentru fie- care cuvint de magulire; in dorinta de a se mai mingiia putin cu caldura plicuté a magulirii, ii réspunse: —Cum vad, la minciuni va pricepefi de minune. — Par un mincinos? — Pareti omul céruia i place si mintA femeile, rosti fata gi, fara voia ei, imprumuta vorbelor sale 82 ceva din vechea ingrijorare izvorfta din credinta cd, intr-adevar, tindrul se delecta minfind femeile. Tzbucnirile ei de gelozie aveau uneori darul si1 supere pe tina, de data aceasta insa isi putea permite usor luxul dea le trece cu vederea, céci cuvintele fetei nu erau adresate lui, ci unui sofer necunoscut. De ace- ea intrebi, cit se poate de banal: — Si asta va deranjeaza? — Daca as fi prietena dumneavoastra, m-ar de- Tanja, sund raspunsul fetei, ca un discret mesaj pe- dagogic transmis cu delicatefe iubitului ei; sfirsital frazei ins nu-I mai privea decit pe soferul necunos- cut: Dar cum pe dumneavoastra nu va cunosc, fap- tul nu ma deranjeaz citusi de putin. —In genere, pe femeie o deranjeazs mult mai multe lucruri la propriul ei bibat decit la altii stra- ini (de data aceasta, un discret mesaj pedagogic trars- mis de tinar, cu aceeasi delicatete, fetei iubite); tinind seama de acest amdnunt, cred ci noi doi ne-am putea infelege foarte bine. Fata refuzi, cu bund stiinja, si desluseasc& sub- textul pedagogic, si vorbele ei se adresard in exclu- sivitate soferului necunoscut: ~— La ce bun, daca peste putin timp va trebui si ne desparjim? — Cum asa?! se mira tinarul. —V-am spus doar c& la Bystrica cobor. — Si daca rémin cu dumneavoastes? La auzul acestor cuvinte, fata il privi cu atenfie si constat c& iubitul ei arta in aceasta clip intocmai cum si-l imaginase ea in ceasurile ei cele mai triste, de cumplita gelozie; se inspaimintd de felul, cei drept méagulitor, in care cocheta cu ea (0 »Stopariti” ne- cunoscuta) si se ingrozi cit de bine i prindea aceasta pos- turil. De aceea riposta cu o indirjire provocatoare: 83,— Si, m& rog, cam ce-ati dori dummeavoastrat si faceti cu mine?... 7 — Cuo femeie atit de frumoasé, nu m-as gindi multla ce am de facut, raspunse tinarul, curtenitor, si vorbele sale se adresau acum din nou mult mai mult iubitei sale decit necunoscutei ,stopirite”. Dar fata avu senzatia cA in fraza aceasta miguli- toare a surprins din partea tingrului incercarea per- fida de a strecura, prin siretlic, o marturisire; cotropita pe moment de un violent simfimint de urd fafa de iubitul ei, spuse batjocoritor ; —Nu credefi c& va faceti iluzii prea mari? O privi indelung; chipul ei invergunat i se paru chinuit de o crispare dureroasa; se induiosa si, ros de remuscari, i se ficu dor de privirea ei obisnuit’ (despre care-i plicea sa spund ca e sincera si copi- lareascd); se inclina, 0 apuc pe dupa umeri si-i sopti incet la ureche numele cu care obisnuia s-o alinte, in dorinta de a pune astfel capat acestui joc. Dar fata se desprinse usor din imbratisarea lui i spuse degajat: 7 NU Wee pare c& sinteti cam pripit, stimate domn?! Tinarul refuzat rispunse cu sfiala: : — Va rog s& mi iertati, domnisoara! ‘Si fara si mai scoat& o vorba, isi atinti privirea inainte, pe sosea. 4 Dar iata ca tristefea induiositoare a geloziei ti trecu fete’ la fel de repede cum fi venise. Era totusi o femeie rafionala si isi ddea seama ca, in fond, totul nu era decit o simpla joacs; faptul de a-l fi respins, intr-o criza de gelozi¢, i se parea acum chiar 84 putin caraghios; si nu-i facea deloc placere sa con- State acest ucru. Avea, din fericire, miraculoasa ca- Pacitate de a schimba ex post semnificatia actelor pe care le sivirsea. Facu uz deci de aceasta insusire si decise ca, de fapt, nu I-a respins din suparare, ci numai pentru a putea duce mai departe jocul aces- ta, care, prin capriciul su zburdalnic, se potrivea de minune cu prima zi de vacant. Deveni, asadar, din nou, ,stoparita” care, cu o cli- PA inainte, il respinsese pe soferul impertinent, dar numai cu intenfia de a incetini ritmul cuceririi si de a-i da mai mult farmec provocator. Se intoarse spre tindr si-i spuse cu o voce rizgiiata: — Stifi, eu n-am vrut si va jignesc! — Va rog s& ma iertati, de acum incolo nu ma mai ating de dumneavoastra, ii rispunse tindrul. Era furios pe jubita lui pentru c& nu-i d&duse as- cultare, refuzind s& fie ea insaisi atunci cind el dorise acest lucru atit de mult; $i vazind ca tine morfis s8-si pastreze in continuare masca ei, tindrul trecu toata furia sa asupra ,stoparitei” necunoscute pe care fata lui o inchipuia, si astfel, pe neasteptate, descoperi caracterul rolului siu; suprima deci galanteriile cu care Voise Si-si maguleasca pe ocolite iubita si in- cepu sa joace rolul barbatului dur, care se dezvaluie femeilor mai curind cu laturile mai aspre ale bar- batiei: vointa ferma, sarcasmul, constiinta de sine, ingimfarea. Rolul acesta era in flagranta contradictie cu felul gingas al tinarului de a se apropia de fata lui. Pind S-0 Cunoascd, tratase, ce-i drept, femeile mai curind cu asprime decit cu delicatete, dar niciodata nu s-a asemanat barbatului dur si demonic, pentru simplul motiv cd nu excela nici printr-o vointa deosebitA, nici prin lipsa de scrupule. $i daca nu i-a semanat, cu 85atita mai mult ndzuise cindva sa-i semene. E, desi- gur, o nazuinti destul de naiva, dar ce si-i faci: dorinjele copilaresti infrunta toate momelile si cap- canele spiritului matur si adeseori ii supravietuiesc pina la adinci batrineti. $i iatd cd aceasta dorinta copilareascd profit’ la iufeala de prilejul ce i se ivise de a intra in rolul oferit. Fetei fi convenea cum nu se poate mai bine atitu- dinea distanta si sarcastic a tindrului: in felul aces- ‘ta,cel putin, izbutise sd se elibereze de ea insisi. Ea insasi insemna, inainte de toate, gelozia. Din clipa in care incetase sé-I mai vada ling’ ea pe tinarul galant si seducator si-i surprinsese chipul rece si inaccesibil, gelozia ei se potolise. Acum putea si uite de sine si s& se consacre, far rezerva, rolului ei. Rolul ei? Ce fel de rol? Un rol imprumutat din- tr-o literatura de proasta calitate: 0 ,,stoparifa” opreste o masina, nu pentru a fi transportata, ci pen- tru a-l seduce pe barbatul afiat la volan; 0 seduci- toare smechera operind de minune cu farmecele ei. Si fata se strecurd in rolul acestei stupide eroine de roman ieftin, cu o usurinfa de care ea insdsi fu numaidecit surprinsd si de-a dreptul vrij ; $i igi continuara astfel drumul, vorbind vrute si nevrute; un sofer si o ,,stoparita”, strdini unul fat de celalalt. 5 Nimic nu-i fipsea mai mult in viata tindrului ca lipsa de griji. Drumul viefii sale era desenat cu a strictefe necrutatoare: serviciul lui nu se limita la cele opt ore consumate in fiecare Zi, ci se infiltra si in restul timpului cu cite o sedinta plicticoasa sau cu studiul individual la domiciliu; ba, mai mult, se 86 infiltra, cu atensia nenumaratilor colegi si colege, chiar si in viafa sa intima, saraccioasa ca timp, care niciodata n-a rimas tdinuit’, devenind, de altfel, in repetate rinduri obiectul clevetirilor si al unor dis- Cutii publice. Nici macar acele trei s’ptimini de concediu nu i-au oferit sentimentul eliberarii si al aventurii; umbra cenusie a planificirii rigide era prezenta si aici; criza de case de odihnd in timpul verii il silise sa angajeze, cu o jumatate de an in ur- ‘m4, o camera in Tatra si, pentru a 0 objine, avusese nevoie de recomandarea comitetului de intreprindere al carui suflet omniprezent nu inceta, asadar, s& stie clipa de clipa de soarta ui. Era impacat cu aceasta situatie, si totusi, din cind in cind, il coplesea imaginea cumplit’ a drumului pe care era minat in vazul tuturor si din care n-avea Voie s& se abata. Aceasta imagine ii veni in minte si-acum; printr-o scurtd si ciudata imbinare, drumul din inchipuirea lui se identifica deodat& cu drumul concret pe care gonea, si asta il impinse s& comita 0 trisnaie neasteptata: — Unde ati spus c& doriti s4 mergefi? o intrebi pe fata. — La Banska Bystrica, ii rispunse ea. —Si ce vreti si faceti acolo? —Am 0 intilnire. —Cu cine, ma rog? —Cu un domn. Automobilul tocmai se apropia de o mare raspin- tie de drumuri; soferul incetini viteza ca s8 poata citi tablifele indicatoare; apoi o coti spre dreapta. —$i ce se va intimpla daca nu ajungefi la aceasté intilnire? — Asta ar insemna s& va incarcafi constiinta si s& va luati obligatia de a avea grija de mine. 87—Cum vad, n-ati observat ci am luat-o spre Nové Zamky. ; — Serios? Ce v-a apucat? Afi innebunit?! —Nu va speriati, 0 s4 am eu grij de dumnea- voastra, o linisti tinarul. Dintr-o data, jocul facu un salt calitativ. Automo- bilul se indeparta nu numai de finta imaginar’ — Banska Bystrica — dar i de tinta real spre care por- nise dimineata: munfii Tatra si camera comandata de o jumatate de an. Viaja jucata intreprindea un atac neasteptat impotriva vietii nejucate. Tinarul se indeparta de el insusi si de drumul sau strict, din care nu se abatuse pind atunci niciodaté. — Parca afi spus c& mergefi in Tatra?! i se adresa fata, cu mirare. — Nu va suparafi, domnisoara, dar merg unde am poft. Sint un om liber si fac ce vreau $i ce-mi place. 6 Cind ajunsera la Nové Zmky, incepuse sa se in- tunece. Tindrul nu mai fusese niciodata pe-aici si trecu un timp pina izbuti sa se orienteze. De citeva ori opri masina ca si-i intrebe pe trecatori unde se afl ho- telul cel mai apropiat. Citeva strazi erau spate si rascolite (peisaj, de altfel, obignuit in orasele noas- tre), astfel ci drumul pind la hotel, chiar daca aces- ta, potrivitafirmatilor celor intrebali, era ct se poate de aproape, dura aproape un sfert de ori, ducind prin tot felul de ocolisuri si intortocheri. Hotelul nu arata deloc atragator, dar era singurul in tot orasul, si tinaral nu mai avea nici un chef si meargi mai departe. 88 — Asteptafi putin, ii spuse deci fetei, si coboxt din magina. O data coborit din masind, redeveni, fireste, el in- susi. $i i se paru nespus de penibil faptul de a se fi trezit seara in cu totul alta parte decit intentionase; cu atit mai penibil cu cit nimeni nu-l silise s4 faci acest lucru; ba, mai mult, el insugi nu-l dorise. isi Teprosa in gind trasnaia comis’, pe urma didu din ‘min§, resemnat: nu-i nimic, camera din Tatra asteap- t pind mine, si-apoi n-are ce s& strice daca isi petrece prima zi de concediu intr-o imprejurare neprevazuté. Strabatu restaurantul — zgomotos, imbicsit de fum si infesat de oameni — si intreb& unde-i te- ceptia. Fu trimis in fundul s&lii, spre o scar unde, in spatele unei usi de sticla, st&tea pe un scaun 0 blonda intre doua virste, deasupra céireia atima un tablou incarcat cu chei; cu mult greutate reusi s& obtind cheia de la singura camer liber in tot ho- telul. Ramasé singura, fata se lep&da si ea de rolul ei. Nu se indispuse insa citusi de putin de faptul ci nimerise in cu totul alt oras. Era atit de devotata tindrului, incit nu se indoia niciodat& de ceea ce facea el sii daruia cu incredere toate ceasurile ei libere. In schimb, ii veni din nou in minte ideea cé, asa cum ea il astepta acum, alt& data il asteptau in masina alte femei pe care el le intilnea mereu in de- plasarile sale in interes de serviciu. Dar, spre marea ei mirare, inchipuirea aceasta nu-i pricinuia acum nici o durere, si numaidecit zimbi, fericita, spunin- dursi cit e de framos ca femeia aceea straind era acum ea; da, femeia aceea strain’, iresponsabila si necuviincioasé, una din acelea pe care ea era atit de geloasi; avea sentimentul cé-I sufla tuturora de sub 89nas; c&, in sfirsit, a descoperit modalitatea de a pune stipinire pe armele lor; de a-i da iubitului cea ce pind acum n-a fost in stare s8-i dea; s4 i se daruie coplesindu-l cu amabilitatea, cu lipsa de pudoare, cu nestatornicia ei; si o cuprinse deodata un senti- ment de neobisnuita satisfactie la gindul c&é numai ea, ea singura, are capacitatea de a fi toate femeile Ja un loc, de a-si acapara in felul acesta total iubi- tul si de a-] avea pentru ea, numai pentru ea. Tinarul deschise portiera masini fata in restaurant. In vacarmul, murdaria si fumul ce domneau aici, descoperi intr-un colt al salii unica masufa liber’, 7 —Ei, acum 38 vi vid cum o s& avefi griji de mine, i se adresi fata, provocator. — Ce preferafi ca aperitiv? Fata nu se omora dup’ biuturi alcoolice; din cind, in cind mai bea cite un pahar cu vin, dar cel mai mult fi plicea vermutul. De data aceasta ins spuse dinadins: — Votca. —Excelent! izbucni tindrul. Dar sper si nu va amet — Si daca? intreba fata. ; Tinarul nu-i raspunse. Chema osp&taral si co- manda doua votei si cite un biftec pentru cin’. Os- patarul se inapoie peste pufin timp, aducind o tava cu dou paharele, pe care o aseza in fata lor. Barbatul ridicd un paharel si rosti: — In sinatatea dumneavoastra! —Un toast mai spiritual nu va trece prin minte? 90 Era in jocul ei ceva ce incepea s&-l irite pe bar- bat; acum cind se aflau amindoi fat in fafa, igi dadea seama ca nu numai cuvintele erau acelea ce faceau din ea o fiinta strain’; se schimbase cu de- sdvirsire — pind si gesturile, si mimica ej erau altele, facind-o si semene, cu o fidelitate de-a dreptul dez- gustatoare, cu acel tip de femeie pe care el il cu- Nostea atit de bine si fata de care simfea o usoari repulsie. Si astfel, tinind mereu paharelul ridicat, igi rec- tifica toastul: — Bine, fie, nu inchin deci paharul in sandtatea dumneavoastra, ci in sinatatea seminfiei dumnea- Voastre care imbind atit de armonios tot ce-i mai bun in animal cu ceea ce-i mai rau in om. — Vorbind de aceasta semintie, va ginditi la toate femeile? — Nu, numai la acelea care vi seaména. —Mda, dar, oricum, tot nu mi se pare destul de spiritual s4 compari o femeie cu un animal — Bine, replicé tindrul, tot cu paharelul ridicat. Atunci nu mai inchin pentru seminfia dumnea- voastra, ci pentru sufletul dumneavoastr3; sinteti de acord? Pentru sufletul dumneavoastré care se aprinde cind coboara din cap in pintece si care se stinge cind se urc inapoi in cap. Fata ridica si ea paharelul: — Foarte bine, asadar, sufletul meu care coboari in pintece. — Scuzafi, mai rectific o data, o intrerupse tind- ul, mai bine pentru pintecele in care coboara sufle- tul dumneavoastra. — Bine, pentru pintecele meu — consimfi fata, $i Pintecele ei, acum cind fusese numit textual, se ma- 91nifest& de parc ar fi rspuns la o chemate: fata fi sim- fea fiecare milimetru din pielea care-l imbraca. Apoi ospatarul sosi cu biftecul si tindrul comanda inci un rind de votca cu sifon (de data aceasta inchi- nati pentru sinii fetei), si discufia continua pe acest ton ciudat si frivol. Pe tinar il intriga si il incita tot mai mult felul in care fata stia 4 fie acea domnisoara lasciva. ,,Daca se pricepe atit de bine — isi spuse el in gind — inseamni cd asa ¢ in realitate. Nici un su- flet strain n-a p&truns in ea, asa, din senin, de unde- va din spatiu; ceea ce joaca aici e ea insasi; s-ar putea si fie asta acea parte din fiinfa ei, jinuta undeva, in alt loc, sub lacat, si pe care pretextul jocului a elibe- rat-o acum din cusci; si-o fi inchipuind, poate, c& prin acest joc se neagié pe sine; dar oare nue tocmai invers? Nu devine abia acum, in acest joc, ea insasi? Nu se descatuseaza oare tocmai prin acest joc?” Nu, in fafa lui nu se afla nici o femeie straina contopita cu trupul fetei sale; era insisi fata lui, da, numai ea sinimeni alta. Privind-o, dezgustul pentru ea crestea tot mai mult. Dar nu era vorba aici numai de dezgust. Cu cit mai mult se indeparta de ea din punct de vedere psihic, cu atit mai mult o dorea fizic; raceala sufle- tului facea ca trupul ei s& fie mai deosebit: ba, mai mult, faicea si fie un trup adevarat; ca si cind acest trup ar fi fost invaluit pind acum pentru el in norii compasiunii, ai gingasiei, ai dragostei si duiosiei;ca si cind ar fi fost pierdut in acesti nori (da, ca si cnd ar fi fost un trup pierdut!), $i Hnarului i se paru ci azi ti vedea trupul pentru intiia oara. Dupa a treia votca cu sifon, fata se scula de pe scaun si spuse cu cochetarie: — Va rog s& ma scuzasi. 92 — imi pot permite si va intreb unde va ducesi, domnisoara? i se adresa tinarul, plin de curiozitate. — Sa fac pipi, daci-mi dafi voie, ii raspunse i porni printre mese, indreptindu-se spre draperia de catifea din fundul sali. 8 Era mulfumitd c&-1 uimise cu un cuvint pe care — desi nevinovat si inofensiv — nu-l auzise de la ea niciodat®; nimic nu i se pru mai bun, pentru a sur- prinde cu fidelitate femeia pe care 0 juca, decit accentul, plin de cochetarie, pus pe cuvintul amin- tit; da, era satisfacuta si foarte bine dispusa; jocul © captiva, ii dédea un sentiment pe care nu-l mai avusese pind atunci niciodata: poate acel sentiment al iresponsabilitatii tihnite si lipsite de griji. Ea, care intotdeauna se temea dinainte pentru fie- care pas ce urma si-l fact, se simfea deodati pe deplin eliberata si degajata de orice. Viata in care se pomenise pe neasteptate era 0 viafa fri pudoare, fara determinari biografice, fara trecut si viitor, fara obligafii; era o viata neobignuit de liberd. Fata-sto- parifa isi putea permite orice, totul fi era ingiduit: s& spund, sd facd, sa simté ce vrea. ‘Trecea prin sala si isi dadea seama ci e urmaritd de la toate mesele; chiar si aceasta imprejurare fi prilejuia un nou simfamint, pe care nu-I mai cunos- ‘cuse vreodata: bucuria obraznici furnizata de constiinta existentei trupului. Pin& acum nu fusese in stare si se lepede niciodata, fara rezerve, de acea copila de paisprezece ani, care se rusineaz’ si roseste pentru sinii ei feciorelnici, coplesiti de sentimentul deza- greabil al necuviintei fiindca rasar din trup si se fac 93,vazuti de toata lumea. in ciuda faptului ci se min- drea cu frumusefea si cu trupul ei bine facut (era doar o femeie normal’), mindria aceasta era corec- tata intotdeauna cu promptitudine de sentimentul pudorii: presimtea foarte bine ca frumusetea femi- nina acfioneaza in primul rind ca o chemare sexual’, si asta o stinjenea; dorea ca trupul ei si se adreseze numai omului pe care-1 iubeste; cind barbafii se uitau pe strada la sinii ei, avea senzatia ca-i devas- tau pind si colfisorul celei mai tainice intimitafi, care-i apartinea numai ei si barbatului iubit. Acum ins& nu era decit 0 ,stopariji” — o femeie fara destin; eliberata de lanful gingas al dragostei, incepea si fie constient4, tot mai intens, de existenta gi valoarea trupului ei; si simfea c& e cu atit mai excitant cu cit mai straini erau ochii care i-] urméreau. Trecea tocmai prin dreptul ultimei mese, cind un barbat, amefit de bautur’, dornic sa se faleasci fata de cei din jur cu mondenitatea lui, i se adres pe franuzeste: — Combien, mademoiselle? Fata pricepu. Se umila in pene si, trufasi, se des- £8t8 copios cu fiece miscare a soldurilor ei; apoi dis- pars in spatele draperiei de catifea. 9 Tot jocul acesta avea in el ceva ciudat. Ciudaitenia consta de pilda si in faptul c& tinsrul, desi se inte- grase si-] intruchipa cu stralucire pe soferul necunos- cut, nu inceta o clip si vada in ,stoparita” pe fata lui. Si tocmai acest lucru era intristator si dezolant; © vedea pe fata lui cucerind un barbat strain, iar el 94 se bucura de privilegiul dea fi de faja; dea o vedea de aproape cum araté, cum se manifest si ce spune cind fl insala (cind fl ingela si cind avea s4-linsele); se bucura de acea cinste paradoxala de a fi el insusi piesa de decor pentru infidelitatea ei. Si asta era cu atit mai grav cu cit el mai mult o adora decit o iubea; intotdeauna i s-a parut cd fiinta ei e real numai in limitele fidelitatii si puritatii si 4, dincolo de aceste limite, pur si simplu, nu mai ca peste aceste limite ar inceta sa mai fie ea insfsi, asa cum apa inceteaza a mai fi ap dincolo de limitele fierberii. Vazind-o cum depiseste acum, cu o degajata si fireasca eleganta, acea limita inspai- mintétoare, il cuprinse o minie fri margini. Fata se inapoie de la toaleti si se plinse: — Un june oarecare a indriznit s-mi spun’: Combien, mademoiselle”... —Nu trebuie s4 va mire, fi rispunse tindrul. Ari- tati ca o tirfa, — Daca vrefi sa stiti, asta nu ma deranjeaz& citusi de pusin. — Trebuia si va ducefi cu domnul acela! — Nu puteam, va am doar pe dumneavoastra. — Puteti merge cu el, dupa mine. infelegeti-va. — Nw-mi place, nu-i pe gustul meu. — Dar, in principiu, nu sintefi impotriva si avefi mai multi barbafi intr-o singura noapte... — Nu vad de ce-as fi, Daca sins frumosi... — Si cum ii preferafi: pe rind, sau pe toti deo- data? — Si asa, si asa. Pe masura ce inainta, convorbirea trecea pe fa- gasul unor trivialitati din ce in ce mai mari; faptul © soca un pic pe fata, dar n-avea dreptul si pro- 95testeze. Pind gi in joc se ascunde pentru om o anu- mitd privaiune de libertate; pina si jocul constituie, pentru cel care-I practic, o capcana; daca n-ar fi fost vorba de un joc si ar fi stat aici, fata in fata, doi oameni striini, ,stoparifa” ar fi putut de mult s& se considere jignita si s4 plece; dar, din joc, nu exista scipare. O echipa nu poate parisi terenul inainte de terminarea jocului, figurile de sah nu pot fugi de pe tabla de sah, limitele spafiului de joc sint de netre- cut. si didea seama c& trebuie si accepte orice forma de joc, tocmai pentru c& era vorba de un joc. Era deci inutil sé fac’ apel la rafiune si si atrag’t atenfia sufletului zv&paiat ca sd pastreze o anumita detasare de joc si s4 nu-1ia in serios. Si tocmai pen- tru c& nu era vorba decit de un joc, sufletul nu-i stia de fric’, nu i se impotrivea si-i cidea prada, ca in- tr-o betie narcotic’. Tindrul chema ospatarul si pliti. Apoi se ridica de pe scaun si spuse: — Puiem pleca. — Unde? simula fata mirarea. —Nu mai intreba si da-i drumul, rispunse el. — Cum imi vorbifi? —Ca unei tirfe. 10 Ureau scara prost luminat4; pe palierul dintre mezanin si etajul inti, in dreptul closetului, stitea un grup de barbati, amefifi de bautura. Tinarul cu- prinse trupul fetei pe la spate, in asa fel incit st-i acopere cu palma unul din sini. Barbatii din preaj- ma closetului surprinserd gestul si incepura si se 96 manifeste zgomotos. Fata incerc& s& se smulga din strinsoare, dar tinarul 0 apostrofa: — Astimpara-te! Barbatii luara act de aceasta iesire si o aprobar& cu o solidaritate grosoland, adresindu-i fetei citeva mesaje necuviincioase. in sfirsit, cei doi ajunsera la primul etaj, tindrul deschise usa camerei si aprinse lumina. Era o incdpere ingust4, cu doua paturi, omasuf’, un scaun si o chiuvetd. incuie usa cu cheia si se intoarse spre fata. Sta in fata lui, arborind o atitu- dine indirjit’, si in ochii ei se citea neobrzarea sen- zualitafii. Se uita la ea, incercind s& descopere, in spatele acestei expresii lascive, cunoscutele trisaturi ale fetei, pe care el le iubea cu atita duiosie. Era ca si cind ar fi privit doua imagini introduse in acelasi binoclu, doua imagini suprapuse, striluminindu-se reciproc, care-i spuneau c& fata cuprindea inlaun- tru] ei fotul, c& sufletul ei e ingrozitor de amorf, c& incdipeau in el, deopotriva, credinfa si infidelitatea, tradarea si inocenfa, cochetiria si pudoarea; si acest amestec silbatic i se parea dezgustitor, precum colo- ritul pestrif al unui morman de gunoaie. Cele doud imagini continuau si se intrepatrunda cu lumina lor, si ¥inarul isi didea seama ci fata lui se deosebea de celelalte numai la suprafafa, dar ca, in adincul ei, era la fel ca alte femei, incarcata cu tot felul de idei, simfaminte si vicii, care indreptateau pe deplin toate sentimentele lui ascunse de indoiala si gelozie; ca acele contururi care o determinau ca individualitate nu erau decit o iluzie ingelatoare careia ii cidea prada cel ce o privea, adic el. Avea sentimentul ci fata aceea, asa cum 0 iubea el, nu era decit o zimi- 7slire a dorinfei sale, a abstractiei sale, a increderii sale si cd inaintea lui stétea acum adevarata fat’, cea reald, iremediabil alta, iremediabil strtind, iremedia- bil diversificatt. O ura. — Ei, ce mai astepfi? Dezb: Fata fgi las capul in piept si intrebii cu cochettiri — Trebuie, neaparat? Tonul i se paru foarte cunoscut si avea impresia ca vorbele acestea le mai auzise cindva, de mult, de laalta femeie, dar nu-si mai amintea de la care anu- me. Ardea de dorinja s-o umileasca. Nu pe ,,sto- parifS”, ci pe fata lui. Jocul se contopi deodata cu viata, ficind corp comun cu ea. Jocul de-a umilinta, menit s-o injoseasc’ pe ,stoparifa” necunoscuti, deveni doar un pretext pentru injosirea propriei sale iubite. Tindrul uit’ cu desavirsire c& mai joac’. Ura, pur si simplu, femeia care sta in fafa lui. Si in timp ce o privea cu insisten}&, scoase din portofel o hir- tie de cincizeci de coroane si i-o intinse: — Ajunge? Fata lua bancnota si spuse: — Dupa cum vad, nu prea sint prefuita. — Mai mult nu merifi, fi réspunse tindrul. Se lipi de el si se gudura: — Pe mine nu pofi si ma iei asa! Cu mine tre- buie si te porfi nifel mai altfel, si-fi dai pufina si- lint, pricepi 1 imbratis si isi intinse buzele spre buzele lui. Fl ii puse un deget pe gurd si-o respinse delicat. Spuse: —Nu ma strut decit cu femeile care-mi sint dragi. — Si eu nui sint draga? —Nu. —Sicine fi-e drag? — Ce-i pasa! Dezbraci-te! 98 11 Niciodata nu s-a dezbracat astfel. Sfiala, sen- timentul de panica interioara, zApaceala, tot ceea ce simfea alt& data ori de cite ori se dezbrica in fata tinarului si nu avea posibilitatea de a se feri la ada- postul intunericului disparuse cu desavirsire. Statea inaintea lui, increzuta si impertinent, deloc stin- jenita de lumind, surprinsé ea insasi de descoperirea spontand a unor gesturi, pin’ acum necunoscute, de a se dezbrica lent si provocator. li sorbea cu nesat privirile si amina, rasfatindu-se, dezbracarea fiecdrei piese vestimentare, gustind cu volupiate diferitele faze ale despuierii. Deodata insd se trezi in fata lui in toata golici- unea, si atunci fi trecu prin minte c& de aici incolo jocul a luat sfirsit; c& asa cum si-a lep&dat im- bracdmintea, si-a lepadat si masca prefacstoriei si, nuda fiind, a redevenit ea insasi, iar tindrul trebuia acum sa se apropie de ea si, cu un gest, sA stearga totul — un gest in spatele c&ruia avea si urmeze doar manifestarea fireasca a dragostei lor, cea mai intima. Sta, asadar, goala inaintea tindrului, si din clipa aceea pentru ea jocul incet&; se pomeni fara s& vrea stinjenit’, si pe chipul ei aparu un zimbet care, intr-adevar, ii apartinea numai ei: un zimbet sfios, descumpanit. Tata insa ca tinsrul nu se apropie de ea, ca s& tragi peste toate cu buretele. Nu sesiza zimbetul ei, atit de cunoscut si de familiar; nu vedea in fata lui decit trupul frumos si strain al propriei sale iubite, pe care © ura. Ura ii splase senzualitatea de orice sentiment afectiv. Fata incerca s& facd ea primul pas, dar el fi curma elanul, spunind: — Ramii acolo unde esti, vreau si te vad bine. 99Ossingura dorin{a avea acum: s-o trateze ca peo tirfa platita. Numai cd tindrul nu avusese niciodata de-a face cu femei platite, imaginile lor fiindu-i mij- locite doar de literatura sau de povestirile prin viu grai. Se intoarse, agadar, la acele imagini si, in primul moment, ii aparu in minte femeia in lenjerie neagra gi ciorapi negri dansind pe placa unui pian lucios. in cAmarufa de hotel nu era nici un pian, in schimb se afla acolo, lipiti de perete, o masi nu prea mare, acoperit& cu o fes&turd de in. fi porunci s& se urce pe masa. Fata ficu un gest rugator, dar tinarul inter- veni categoric: — Te-am platit! Surprinzind in privirea lui o idee obsesiva si de neinduplecat, fata incerc& si reia jocul, in ciuda fap- tului ci acum nu mai era in stare de asa ceva. Cu lacrimi in ochi, se sui pe mas&; tablia mesei avea cel mult un metru patrat, iar unul dintre picioare era nitel mai scund decit celelalte; cocofata pe o aseme- nea mas, avea senzatia instabilitatii. in schimb, tinarul era multumit de silueta nuda care se inalta acum deasupra lui, iar nesiguranta ei sfielnicd nu facea decit s&-i intarite si mai mult despotismul. Voia si vada acest trup in toate pozi- file, din toate partile, asa cum isi inchipuise c& au vazut-o $i o vor mai vedea si alfi barbati. Era gro- solan si lasciv. fi adresa cuvinte pe care ea nu le mai auzise niciodata din gura lui. incerc’ s& i se im- potriveasca si sa iasa din joc, chemindu-1 pe numele mic, dar el o apostrofai pe loc, cu brutalitate, spunin- du-i c& n-are dreptul s&-i rosteascé numele pe un. ton atit de familiar. $i astfel, pind la urma, z4pacit’ si cu inima inecat& de plins, trebui s& i se supun& si, ascultindu-i dorinfele, incepu si se aplece, si se 100 ghemuiascd, si-1 salute si iar si se risuceasci din solduri pentru a-i arata cum se danseaza un twist; in clipa aceea, la o miscare putin mai violent, fata de masa ii aluneca de sub picioare si era gata-gata s& cada. Atunci tindrul o prinse in brate si o trase in pat. Se impreunara. Fata se bucura ci, in sfirsit, macar acum, nefericitul joc avea s& se consume, si ei doi aveau si fie iar ei, aga cum au fost inainte cind se iubeau. Voi sa-si lipeasca buzele de buzele lui. Ti- narul ins& ii impinse capul intr-o parte si finu s8-i repete inci o data ci nu se sarut decit cu femeile care-i sint dragi. Fata izbucni in hohote de plins, dar nici de plins n-avu parte, cici patima furibunda a tindrului puse treptat st&pinire pe trupul ei, care, in cele din urm&, inabusi tinguirile sufletului. Pe pat se aflara curind, fata in fat, doua trupuri perfect unite senzual si totodata straine unul altuia. Se petrecea tocmai acel fenomen de care fetei fi fusese groazA toat viata si de care se ferise cu atita grija: amorul fara sentiment si fara iubire. isi didea seama c& depasise limita interzisa, dar continua sa se miste dincolo de ea, de data asta fara contrazicere si cu total participare; numai undeva, departe, intr-un coltisor al constiintei, era ingrozita de faptul c’ nici- odati, dincoace de aceasta limit’, nu simfise atita plicere si de o asemenea intensitate ca acum. 12 Apoi totul se sfirsi. Tindrul se dezlipi de fata, intinse mina spre snurul ce atirna deasupra patu- lui si stinse Iumina. Nu voia s-o vada la fata. Stia 1013 jocul s-a incheiat, darn-avea nici un chef s& revin& la obisnuita atitudine faa de ea; se temea de aceasti revenire. Zacea in intuneric alaturi de ea, asa fel incit trupurile lor s& nu se ating’. Dupa un timp auzi un hohot de plins inabusit; mina fetei atinse, cu o sfiala copilareasca, mina lui: oatinse, se retrase si din nou o atinse, dupa care un glas rugittor, intrerupt de suspine, i se adres fami- liar, rostindw-i numele si repetind tinguitor: — Eu sint eu, eu sint eu... Tinarul ticea neclintit si se gindea la deserta- ciunea intristatoare a acestei afirmatii, in care necu- noscutul se definea prin acelasi necunoscut. Curind fata trecu de la plinsul cu suspine la un plins zgomotos si sfisietor, repetind din nou, de nenumarate ori, acea tautologie induiosatoare: — Eu sint eu, eu sint eu, eu sint eu... ‘Tinarul incepu sa cheme in ajutor compasiunea (trebui s-o cheme de undeva, din departiri, c&ci nicdieri, pe aproape, nu era de gisit), ca pind la urma s-0 poati linisti. ‘Mai aveau inaintea lor treisprezece zile de va- canta. Simpozionul Actul intii Camera de garda Camera de garda (dintr-o sectie oarecare a unui spital oarecare dintr-un orag oarecare) adunase Ja un loc cinci personaje, impletind atitudinile si vor- aria lor intr-o istorioara lipsita de orice insemna- tate si cu atit mai amuzanta. Se aflau aici doctorul Havel si sora Elisabeta (amin- doi de garda in noaptea aceasta) si inc doi medici (venifi aici cu un pretext oarecare, desigur fara nici o important, pentru a consuma cu tofii cele citeva sticle de vin aduse de ei, in vreme ce aveau si le mai find de urit celor doi de serviciu): plesuvul me- dic-primar al aceleiasi sectii si o gratioasd si ferme- citoare femeie de treizeci de ani, medic in alta sectie, despre care tot spitalul stie c& e incurcat cu me- dicul-primar. (Primarul, se intelege, e casatorit si, cu citeva clipe inainte, tocmai igi rostise maxima sa indragit’, w1- mirind prin asta si-si demonstreze nu numai spiri- tualitatea, ci si intentiile sale neascunse: ,, Dupa cum stifi, scumpii mei colegi, sint foarte nefericit in citsnicie: sofia mea e atit de ideal, incit n-am nici o sansit de divorf.”) Inafara celor patru amintifi, se mai afla aici si un al cincilea, dar, de fapt, acesta nu era acum aici, cici, cel mai tinar fiind, fusese trimis s4 mai aduca 0 sti- 103vazuti de toata lumea. in ciuda faptului ci se min- drea cu frumusefea si cu trupul ei bine facut (era doar o femeie normal’), mindria aceasta era corec- tata intotdeauna cu promptitudine de sentimentul pudorii: presimtea foarte bine ca frumusetea femi- nina acfioneaza in primul rind ca o chemare sexual’, si asta o stinjenea; dorea ca trupul ei si se adreseze numai omului pe care-1 iubeste; cind barbafii se uitau pe strada la sinii ei, avea senzatia ca-i devas- tau pind si colfisorul celei mai tainice intimitafi, care-i apartinea numai ei si barbatului iubit. Acum ins& nu era decit 0 ,stopariji” — o femeie fara destin; eliberata de lanful gingas al dragostei, incepea si fie constient4, tot mai intens, de existenta gi valoarea trupului ei; si simfea c& e cu atit mai excitant cu cit mai straini erau ochii care i-] urméreau. Trecea tocmai prin dreptul ultimei mese, cind un barbat, amefit de bautur’, dornic sa se faleasci fata de cei din jur cu mondenitatea lui, i se adres pe franuzeste: — Combien, mademoiselle? Fata pricepu. Se umila in pene si, trufasi, se des- £8t8 copios cu fiece miscare a soldurilor ei; apoi dis- pars in spatele draperiei de catifea. 9 Tot jocul acesta avea in el ceva ciudat. Ciudaitenia consta de pilda si in faptul c& tinsrul, desi se inte- grase si-] intruchipa cu stralucire pe soferul necunos- cut, nu inceta o clip si vada in ,stoparita” pe fata lui. Si tocmai acest lucru era intristator si dezolant; © vedea pe fata lui cucerind un barbat strain, iar el 94 se bucura de privilegiul dea fi de faja; dea o vedea de aproape cum araté, cum se manifest si ce spune cind fl insala (cind fl ingela si cind avea s4-linsele); se bucura de acea cinste paradoxala de a fi el insusi piesa de decor pentru infidelitatea ei. Si asta era cu atit mai grav cu cit el mai mult o adora decit o iubea; intotdeauna i s-a parut cd fiinta ei e real numai in limitele fidelitatii si puritatii si 4, dincolo de aceste limite, pur si simplu, nu mai ca peste aceste limite ar inceta sa mai fie ea insfsi, asa cum apa inceteaza a mai fi ap dincolo de limitele fierberii. Vazind-o cum depiseste acum, cu o degajata si fireasca eleganta, acea limita inspai- mintétoare, il cuprinse o minie fri margini. Fata se inapoie de la toaleti si se plinse: — Un june oarecare a indriznit s-mi spun’: Combien, mademoiselle”... —Nu trebuie s4 va mire, fi rispunse tindrul. Ari- tati ca o tirfa, — Daca vrefi sa stiti, asta nu ma deranjeaz& citusi de pusin. — Trebuia si va ducefi cu domnul acela! — Nu puteam, va am doar pe dumneavoastra. — Puteti merge cu el, dupa mine. infelegeti-va. — Nw-mi place, nu-i pe gustul meu. — Dar, in principiu, nu sintefi impotriva si avefi mai multi barbafi intr-o singura noapte... — Nu vad de ce-as fi, Daca sins frumosi... — Si cum ii preferafi: pe rind, sau pe toti deo- data? — Si asa, si asa. Pe masura ce inainta, convorbirea trecea pe fa- gasul unor trivialitati din ce in ce mai mari; faptul © soca un pic pe fata, dar n-avea dreptul si pro- 95testeze. Pind gi in joc se ascunde pentru om o anu- mitd privaiune de libertate; pina si jocul constituie, pentru cel care-I practic, o capcana; daca n-ar fi fost vorba de un joc si ar fi stat aici, fata in fata, doi oameni striini, ,stoparifa” ar fi putut de mult s& se considere jignita si s4 plece; dar, din joc, nu exista scipare. O echipa nu poate parisi terenul inainte de terminarea jocului, figurile de sah nu pot fugi de pe tabla de sah, limitele spafiului de joc sint de netre- cut. si didea seama c& trebuie si accepte orice forma de joc, tocmai pentru c& era vorba de un joc. Era deci inutil sé fac’ apel la rafiune si si atrag’t atenfia sufletului zv&paiat ca sd pastreze o anumita detasare de joc si s4 nu-1ia in serios. Si tocmai pen- tru c& nu era vorba decit de un joc, sufletul nu-i stia de fric’, nu i se impotrivea si-i cidea prada, ca in- tr-o betie narcotic’. Tindrul chema ospatarul si pliti. Apoi se ridica de pe scaun si spuse: — Puiem pleca. — Unde? simula fata mirarea. —Nu mai intreba si da-i drumul, rispunse el. — Cum imi vorbifi? —Ca unei tirfe. 10 Ureau scara prost luminat4; pe palierul dintre mezanin si etajul inti, in dreptul closetului, stitea un grup de barbati, amefifi de bautura. Tinarul cu- prinse trupul fetei pe la spate, in asa fel incit st-i acopere cu palma unul din sini. Barbatii din preaj- ma closetului surprinserd gestul si incepura si se 96 manifeste zgomotos. Fata incerc& s& se smulga din strinsoare, dar tinarul 0 apostrofa: — Astimpara-te! Barbatii luara act de aceasta iesire si o aprobar& cu o solidaritate grosoland, adresindu-i fetei citeva mesaje necuviincioase. in sfirsit, cei doi ajunsera la primul etaj, tindrul deschise usa camerei si aprinse lumina. Era o incdpere ingust4, cu doua paturi, omasuf’, un scaun si o chiuvetd. incuie usa cu cheia si se intoarse spre fata. Sta in fata lui, arborind o atitu- dine indirjit’, si in ochii ei se citea neobrzarea sen- zualitafii. Se uita la ea, incercind s& descopere, in spatele acestei expresii lascive, cunoscutele trisaturi ale fetei, pe care el le iubea cu atita duiosie. Era ca si cind ar fi privit doua imagini introduse in acelasi binoclu, doua imagini suprapuse, striluminindu-se reciproc, care-i spuneau c& fata cuprindea inlaun- tru] ei fotul, c& sufletul ei e ingrozitor de amorf, c& incdipeau in el, deopotriva, credinfa si infidelitatea, tradarea si inocenfa, cochetiria si pudoarea; si acest amestec silbatic i se parea dezgustitor, precum colo- ritul pestrif al unui morman de gunoaie. Cele doud imagini continuau si se intrepatrunda cu lumina lor, si ¥inarul isi didea seama ci fata lui se deosebea de celelalte numai la suprafafa, dar ca, in adincul ei, era la fel ca alte femei, incarcata cu tot felul de idei, simfaminte si vicii, care indreptateau pe deplin toate sentimentele lui ascunse de indoiala si gelozie; ca acele contururi care o determinau ca individualitate nu erau decit o iluzie ingelatoare careia ii cidea prada cel ce o privea, adic el. Avea sentimentul ci fata aceea, asa cum 0 iubea el, nu era decit o zimi- 7slire a dorinfei sale, a abstractiei sale, a increderii sale si cd inaintea lui stétea acum adevarata fat’, cea reald, iremediabil alta, iremediabil strtind, iremedia- bil diversificatt. O ura. — Ei, ce mai astepfi? Dezb: Fata fgi las capul in piept si intrebii cu cochettiri — Trebuie, neaparat? Tonul i se paru foarte cunoscut si avea impresia ca vorbele acestea le mai auzise cindva, de mult, de laalta femeie, dar nu-si mai amintea de la care anu- me. Ardea de dorinja s-o umileasca. Nu pe ,,sto- parifS”, ci pe fata lui. Jocul se contopi deodata cu viata, ficind corp comun cu ea. Jocul de-a umilinta, menit s-o injoseasc’ pe ,stoparifa” necunoscuti, deveni doar un pretext pentru injosirea propriei sale iubite. Tindrul uit’ cu desavirsire c& mai joac’. Ura, pur si simplu, femeia care sta in fafa lui. Si in timp ce o privea cu insisten}&, scoase din portofel o hir- tie de cincizeci de coroane si i-o intinse: — Ajunge? Fata lua bancnota si spuse: — Dupa cum vad, nu prea sint prefuita. — Mai mult nu merifi, fi réspunse tindrul. Se lipi de el si se gudura: — Pe mine nu pofi si ma iei asa! Cu mine tre- buie si te porfi nifel mai altfel, si-fi dai pufina si- lint, pricepi 1 imbratis si isi intinse buzele spre buzele lui. Fl ii puse un deget pe gurd si-o respinse delicat. Spuse: —Nu ma strut decit cu femeile care-mi sint dragi. — Si eu nui sint draga? —Nu. —Sicine fi-e drag? — Ce-i pasa! Dezbraci-te! 98 11 Niciodata nu s-a dezbracat astfel. Sfiala, sen- timentul de panica interioara, zApaceala, tot ceea ce simfea alt& data ori de cite ori se dezbrica in fata tinarului si nu avea posibilitatea de a se feri la ada- postul intunericului disparuse cu desavirsire. Statea inaintea lui, increzuta si impertinent, deloc stin- jenita de lumind, surprinsé ea insasi de descoperirea spontand a unor gesturi, pin’ acum necunoscute, de a se dezbrica lent si provocator. li sorbea cu nesat privirile si amina, rasfatindu-se, dezbracarea fiecdrei piese vestimentare, gustind cu volupiate diferitele faze ale despuierii. Deodata insd se trezi in fata lui in toata golici- unea, si atunci fi trecu prin minte c& de aici incolo jocul a luat sfirsit; c& asa cum si-a lep&dat im- bracdmintea, si-a lepadat si masca prefacstoriei si, nuda fiind, a redevenit ea insasi, iar tindrul trebuia acum sa se apropie de ea si, cu un gest, sA stearga totul — un gest in spatele c&ruia avea si urmeze doar manifestarea fireasca a dragostei lor, cea mai intima. Sta, asadar, goala inaintea tindrului, si din clipa aceea pentru ea jocul incet&; se pomeni fara s& vrea stinjenit’, si pe chipul ei aparu un zimbet care, intr-adevar, ii apartinea numai ei: un zimbet sfios, descumpanit. Tata insa ca tinsrul nu se apropie de ea, ca s& tragi peste toate cu buretele. Nu sesiza zimbetul ei, atit de cunoscut si de familiar; nu vedea in fata lui decit trupul frumos si strain al propriei sale iubite, pe care © ura. Ura ii splase senzualitatea de orice sentiment afectiv. Fata incerca s& facd ea primul pas, dar el fi curma elanul, spunind: — Ramii acolo unde esti, vreau si te vad bine. 99Ossingura dorin{a avea acum: s-o trateze ca peo tirfa platita. Numai cd tindrul nu avusese niciodata de-a face cu femei platite, imaginile lor fiindu-i mij- locite doar de literatura sau de povestirile prin viu grai. Se intoarse, agadar, la acele imagini si, in primul moment, ii aparu in minte femeia in lenjerie neagra gi ciorapi negri dansind pe placa unui pian lucios. in cAmarufa de hotel nu era nici un pian, in schimb se afla acolo, lipiti de perete, o masi nu prea mare, acoperit& cu o fes&turd de in. fi porunci s& se urce pe masa. Fata ficu un gest rugator, dar tinarul inter- veni categoric: — Te-am platit! Surprinzind in privirea lui o idee obsesiva si de neinduplecat, fata incerc& si reia jocul, in ciuda fap- tului ci acum nu mai era in stare de asa ceva. Cu lacrimi in ochi, se sui pe mas&; tablia mesei avea cel mult un metru patrat, iar unul dintre picioare era nitel mai scund decit celelalte; cocofata pe o aseme- nea mas, avea senzatia instabilitatii. in schimb, tinarul era multumit de silueta nuda care se inalta acum deasupra lui, iar nesiguranta ei sfielnicd nu facea decit s&-i intarite si mai mult despotismul. Voia si vada acest trup in toate pozi- file, din toate partile, asa cum isi inchipuise c& au vazut-o $i o vor mai vedea si alfi barbati. Era gro- solan si lasciv. fi adresa cuvinte pe care ea nu le mai auzise niciodata din gura lui. incerc’ s& i se im- potriveasca si sa iasa din joc, chemindu-1 pe numele mic, dar el o apostrofai pe loc, cu brutalitate, spunin- du-i c& n-are dreptul s&-i rosteascé numele pe un. ton atit de familiar. $i astfel, pind la urma, z4pacit’ si cu inima inecat& de plins, trebui s& i se supun& si, ascultindu-i dorinfele, incepu si se aplece, si se 100 ghemuiascd, si-1 salute si iar si se risuceasci din solduri pentru a-i arata cum se danseaza un twist; in clipa aceea, la o miscare putin mai violent, fata de masa ii aluneca de sub picioare si era gata-gata s& cada. Atunci tindrul o prinse in brate si o trase in pat. Se impreunara. Fata se bucura ci, in sfirsit, macar acum, nefericitul joc avea s& se consume, si ei doi aveau si fie iar ei, aga cum au fost inainte cind se iubeau. Voi sa-si lipeasca buzele de buzele lui. Ti- narul ins& ii impinse capul intr-o parte si finu s8-i repete inci o data ci nu se sarut decit cu femeile care-i sint dragi. Fata izbucni in hohote de plins, dar nici de plins n-avu parte, cici patima furibunda a tindrului puse treptat st&pinire pe trupul ei, care, in cele din urm&, inabusi tinguirile sufletului. Pe pat se aflara curind, fata in fat, doua trupuri perfect unite senzual si totodata straine unul altuia. Se petrecea tocmai acel fenomen de care fetei fi fusese groazA toat viata si de care se ferise cu atita grija: amorul fara sentiment si fara iubire. isi didea seama c& depasise limita interzisa, dar continua sa se miste dincolo de ea, de data asta fara contrazicere si cu total participare; numai undeva, departe, intr-un coltisor al constiintei, era ingrozita de faptul c’ nici- odati, dincoace de aceasta limit’, nu simfise atita plicere si de o asemenea intensitate ca acum. 12 Apoi totul se sfirsi. Tindrul se dezlipi de fata, intinse mina spre snurul ce atirna deasupra patu- lui si stinse Iumina. Nu voia s-o vada la fata. Stia 1013 jocul s-a incheiat, darn-avea nici un chef s& revin& la obisnuita atitudine faa de ea; se temea de aceasti revenire. Zacea in intuneric alaturi de ea, asa fel incit trupurile lor s& nu se ating’. Dupa un timp auzi un hohot de plins inabusit; mina fetei atinse, cu o sfiala copilareasca, mina lui: oatinse, se retrase si din nou o atinse, dupa care un glas rugittor, intrerupt de suspine, i se adres fami- liar, rostindw-i numele si repetind tinguitor: — Eu sint eu, eu sint eu... Tinarul ticea neclintit si se gindea la deserta- ciunea intristatoare a acestei afirmatii, in care necu- noscutul se definea prin acelasi necunoscut. Curind fata trecu de la plinsul cu suspine la un plins zgomotos si sfisietor, repetind din nou, de nenumarate ori, acea tautologie induiosatoare: — Eu sint eu, eu sint eu, eu sint eu... ‘Tinarul incepu sa cheme in ajutor compasiunea (trebui s-o cheme de undeva, din departiri, c&ci nicdieri, pe aproape, nu era de gisit), ca pind la urma s-0 poati linisti. ‘Mai aveau inaintea lor treisprezece zile de va- canta. Simpozionul Actul intii Camera de garda Camera de garda (dintr-o sectie oarecare a unui spital oarecare dintr-un orag oarecare) adunase Ja un loc cinci personaje, impletind atitudinile si vor- aria lor intr-o istorioara lipsita de orice insemna- tate si cu atit mai amuzanta. Se aflau aici doctorul Havel si sora Elisabeta (amin- doi de garda in noaptea aceasta) si inc doi medici (venifi aici cu un pretext oarecare, desigur fara nici o important, pentru a consuma cu tofii cele citeva sticle de vin aduse de ei, in vreme ce aveau si le mai find de urit celor doi de serviciu): plesuvul me- dic-primar al aceleiasi sectii si o gratioasd si ferme- citoare femeie de treizeci de ani, medic in alta sectie, despre care tot spitalul stie c& e incurcat cu me- dicul-primar. (Primarul, se intelege, e casatorit si, cu citeva clipe inainte, tocmai igi rostise maxima sa indragit’, w1- mirind prin asta si-si demonstreze nu numai spiri- tualitatea, ci si intentiile sale neascunse: ,, Dupa cum stifi, scumpii mei colegi, sint foarte nefericit in citsnicie: sofia mea e atit de ideal, incit n-am nici o sansit de divorf.”) Inafara celor patru amintifi, se mai afla aici si un al cincilea, dar, de fapt, acesta nu era acum aici, cici, cel mai tinar fiind, fusese trimis s4 mai aduca 0 sti- 103