UNIVERSITATEA BABE-BOLYAI CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE ED. FIZIC I SPORT

MASTERAT
ANTRENAMENT I PERFORMAN SPORTIV

DOPINGUL, SUSINTOARELE DE EFORT I NUTRIIA N SPORTUL DE

PERFORMAN

Prof. dr. VASILE BOGDAN

Antrenor Emerit

2014

Cursul 1
Introducere
ntre etic i fraud, ntre licit i ilicit
Sport de performan. Rezultat sportiv
Doping. Dopaj. Performan fals.
Conceptul de sport de performan
Indiscutabil conceptul de sport de performan cuprinde o serie de atribute pe care
acum 20-30 de ani nu ni le imaginam. Escalada rezultatelor sportive a cunoscut perioade de
glorie, vezi deceniile 60-70, dup care, o dat cu nsprirea legislaiei privind folosirea
substanelor stimulente (dopingul), aceste rezultate sportive au nregistrat o scdere, n unele
ramuri sportive (vezi atletism, haltere) sau au rmas la acelai nivel.
Opinia sportiv mondial a luat cunotin despre paii hotri fcui de organismele
internaionale mpotriva acestui flagel, flagel care contravine nsuii spiritului de fair play,
cel mai mportant atribut al activitii sportive de performan.
Dac n anii 60-70 se nregistrau anual decese n rndul sportivilor, n urma ngerrii
de substane dopante, ca urmare a msurilor luate de federaiile de specialitate, de
organismele internaionale i cele naionale, organizate n Agenii de combatere a folosirii
substanelor dopante, aceste accedente s-au redus substanial.
nsi legislaia referitoare la sanciunile acordate celor care foloseau dopingul, a
suferit o serie de modificri, fiecare ar lund acele msuri de coercitare, de sancionare pe
care le credeau de cuvin, dar i luarea msurilor de prevenire, de mpiedicare a proliferrii
acestor manopere nocive, care n final s conduca, dac nu la stoparea, mcar la reducerea
semnificativ a celor depistai pozitiv n urma controalelor.
Ce este performanta sportiva?
Imaginea i cultul vedetei sportive (Olimpikon)1
Sportul, printre multe alte caliti, te nva s ii cont ntotdeauna de realitate (H. de
Montherlant)
Cu fiecare ediie

a J.O., sau a altor competiii majore mondiale, europene sau

regionale, informaiile au fost mai bogate, popularizarea lor a inut pasul cu evoluia
1

Bogdan, V., 2004, Mediul ambient olimpic i performana sportiv, Ed. GMI. Pg. 10-12.
2

tehnologiilor de transmsie, prin radio la nceput, apoi prin sateliii de telecomunicaii i cei de
retransmisie a imaginilor T.V. Toat aceast multitudine de informaii, clasamente, recorduri
n diferite ramuri sportive, clipele de triumf sau de euforie trite de nvingtori, precum i
dramele trite de nvini au fcut ca populaia globului s fie martor, minut cu minut, la
realitatea de pe arenele sportive ale jocurilor.
Prin impactul su n mass-media, sportul a permis s se observe gradul de identificare
a individului cu colectivitatea, poziia acestuia n contextul internaional, expansiunea
sportului fiind favorizat i de progresul tiinific i tehnologic.
Conform psihologilor, impactul cultural i informaional al Olimpiadelor asupra
omului simplu de pe strad face ca acesta s-i descopere o vocaie sportiv odat cu
aprinderea flcrii olimpice. Aceast form de sugestie colectiv se datoreaz i perfecionrii
mijloacelor de mediatizare a evenimentului sportiv, ndeosebi televiziunii, care aduce
cunosctorului, ca i profanului, a marilor competiii sportive la el n cas.
Acest straniu secol al sportului, cum l denumea Francois Mauriac, este unul n care:
sportul nu este un fenomen care amenin cultura, ci unul care se integreaz n ea
Sportul de performan a devenit un fenomen real, social, cu implicaiile politice i
economice ce decurg din noua sa identitate, amplificat de procesul social i politic
internaional.
Sportul ndeplinete o funcie naional i internaional, iar J.O. constituie cea mai
important competiie mondial prin participare (numr de ri, ramuri sportive i populaie
sportiv), investiii materiale, publicitate i difuzare n mas.
Escalada recordului, prestigiul medaliei cucerite, alturi de laurii cuvenii
nvingtorilor, au determinat renunarea la simpla plcere de a face sport. Conceptul de mare
performan subordoneaz toate activitile sportivului scopului propus, aceste modificri
fiind specifice sportului modern.
Ultimele ediii ale J.O. au fost urmrite pe ntregul mapamond de peste dou miliarde
de telespectatori i pentru recepionarea lor n toate colurile Terrei s-au investit sume
imense n mijloace materiale, s-au lansat satelii speciali de comunicaii. Informaiile au
inundat eterul, s-au ntocmit clasamente, tabele, recorduri, care reflect concret mitologia
sportului modern, mai precis cultul vedetei sportive.

Rezultatul i performana sportiv

Cuvntul performan a aprut n vocabularul omenirii, odat cu trecerea acestuia de

la stadiul Homo Erectus la cel de Homo Sapiens. Etimologia cuvntului deriv din latin
[perfectus] complet, mplinit. Preluat de francezi a devenit [performance] rezultat deosebit de
bun, ntr-un domeniu de activitate practic. Cuvntul performan n sport este echivalent
cu cel mai bun rezultat.
Performana n sport este legat de valoarea rezultatului obinut ntr-o prob sportiv, de
ctre cel mai bun: (Primus inter pares primul dintre cei alei)2
Notiunea de performanta sportiva, constituie esenta deziderentelor din lumea sportului
si se refera in mod special la acest domeniu. Ea poate reprezenta un rezultat valoros indiviual
sau colectiv, obtinut intr-o competitie sportiva si exprimata in cifre absolute, dupa sistemul
baremurilor oficiale sau prin locul ocupat in clasament. Realizarea unei anumite performante
sportive poate constitui motivul fundamental al intregii activitati de pregatire si participare la
competitie.
Adrian Dragnea, consider c performanta sportiv poate fi definit ca o valoare biopsiho-social realizat n cadrul unei competiii oficiale, ca rezultat al unei capaciti multiplu
determinate i apreciate pe baza unor criterii sau baremuri riguros stabilite. Performana
sportivdesemneaz att procesul ct i rezultatul unei aciuni care din punct de vedere
normativ reprezint maiestria, ndeplinirea unei sarcini ct mai bine posibil, fiind dependent
de interrelaia factorilor endogeni (predispozitii, aptitudini) cu factorii exogeni (ambientali),
exprimai n calitatea procesului de antrenament, condiii motrice i de insuire, nivelul
motricitii si influenei factorilor sociali.
Concursul - a concura [din francez: concours] a se lupta pentru ntietate - constituie
esena progresului n orice domeniu.
Indiscutabil c, odat cu evoluia marii competiii mondiale, prestigiul i anvergura
ctigat n timp au fcut ca participarea, i mai ales obinerea laurilor olimpici
(medaliilor), s devin un scop n sine. Dac la nceputurile lor, jocurile olimpice erau
accesibile fiecrui individ, posesor sau nu al unui rezultat sportiv accesibil, odat cu creterea
n prestigiu a competiiei, a crescut semnificativ i numrul competitorilor, lucru care a
condus la o triere selectiv a participanilor. Au fost introduse bareme de participare, s-au
organizat turnee de calificare pentru jocurile de echip. Acest fapt a restricionat ntructva
numrul de participani, dar a crescut semnificativ valoarea competiiei, a rezultatului sportiv
n sine, lucru care a fcut i mai dificil obinerea medaliilor. Cu att mai mult a crescut
prestigiul i semnificaia victoriei.

Vilara R., (1975): Athlos, Edit. Sport-Turism, Bucureti.

Tocmai din aceste considerente, rile participante au nceput o campanie de

mediatizare agresiv a rezultatelor sportive reuite pe arenele olimpic (i nu numai) acest
lucru conducnd n final la creterea continu a preocuprilor Federaiilor Sportive Naionale
i a Comitetelor Olimpice Naionale, pentru asigurarea unei pregtiri n cele mai bune condiii
a viitorilor participani la J.O.
Prin clasamentele alctuite la finalul jocurilor, clasamente pe medalii, dar i pe naiuni,
au fost stimulate orgoliile naiunilor participante. Dac la primele ediii ale J.O., au cucerit
medalii olimpice doar un numr relativ restrns de ri, la ultimele ediii ale Jocurilor,
numrul naiunilor care au cucerit laurii olimpici, a crescut semnificativ.
Competitia sportiv include comportamentul activ de performan al sportivilor i
ntruchipeaza unitatea bio-psiho-social a personalitii ca autoexprimare a individului n
condiii de ntrecere. In cadrul competiiei ponderea factorilor psihici, fizici i sociali difer
att n funcie de specificul ramurilor de sport i probelor sportive dar i de forma de
organizare a sportului.
Baza desfurrii competiiilor sportive o reprezint regulamentul competiional, care
stabilete, printre altele, hotrri privind repartizarea dupa vrst, sex, categorii de
performan, condiii de participare, anunarea drepturilor financiare ale participanilor,
costurile, modul de evaluare si desfurare. Indiferent c este vorba de sport de performan ,
sportul pentru toti sau sport adaptat, comparatiile performantiale sunt caracterizate de
aspiratiile spre rezultate superioare si de emotii inerente unei astfel de activitati. Rezultatul
obtinut, bucuria resimtita pe durata activitatilor competitionale, inainte sau dupa aceasta, pot
incuraja sportivii pentru rezultatele nesatisfacatoare, pot stimula individual in dorinta lui de
autodepasire.
Evaluarea competitiei numai o baza abstarcta, atunci cand participarea este motivat
de plcerea de a se ntrece cu alii i de a fi mpreun cu coechipierii, de a practica micarea n
cadrul unor regului sportive. Competiiile dobndesc o importan simbolic atunci cnd
prestigiul personal sau naional reprezint motivaia, iar influenta materiala este urmarea
orientarilor exclusive spre obtinerea de rezultate maxime si spre comercializare.
In prezent, in sportul de inalta performanta se intalnesc toate cele trei forme, cu
tendinta crescuta spre professionalism.In sportul de performanta,competitiile sunt atat
componente ale obiectivelor stabilite in cadrul procesului de antrenament pe termen lung,dar
si mijloace folosite in vederea adaptarii sportivilor la eforturi fizice si psihice intense.
Competitia reprezenta astfel campul de promovare a nazuintelor spre performanta,
pentru formarea unor trasaturi positive de caracter si moduri de comportare conforme cu

normele in vigoare (fair-play) precum si pentru dezvoltarea creativitatii si gasirii de solutii la

situatiile problematice din concurs.
Prin performantele obtinute, prin estetica miscarilor umane, prin legatura emotionala
intre spectatori si gelullorsportive si intre ei si sportivii lor, prin consumarea
evenimentelor sportive actuale, de un segment importat al populatiei (Tv), prin reportatjele
cuprinzatoare, competitiile sportive constituie o componenta a vietii culturale a unei societati.
In aceste conditii, competitiile pot fi definite ca manifestari sportive organizate in mod
planificat, in scopul realizarii unei comparatii a performantelor intre indivizi, grupe, echipe
sau natiuni, pe baza egalitatii sanselor si a egalitatii in drepturi, fie neutru atingerea
rezultatelor maxime, obtinerea victoriei si stabilirea topului celor mai buni sportivi, fie pentru
obtinerea de valori simbolice si materiale deoarece, de regula, numai ele pot convinge
concurentii care participa la competitii.
n acest context, devin evidente preocuprile tuturor factorilor care coordoneaz i
dirijeaz pregtirea olimpic a sportivilor unei ri, pentru cunoaterea

condiiilor geo-

climatice caracteristice locaiei unde urmeaz s se desfoare viitoarele competiii olimpice,

precum i a infrastructurii existente.
Scurt istoric al dopingului n sport
Stimularea pe diferite ci a activitilor fizice i psihice, a fost prezent din timpuri
imemorabile.
Practicarea dopajului, folosirea unor substane i extracte de plante pentru creterea
capacitilor fizice i psihice, are antecedente n negura istoriei.
Una din primele referiri se gsete pe o veche pictur chinez, care reprezint un
mprat mestecnd o ramur de ephedra.
Mitologia Nordic ne prezint pe legendarul conductorul Bersekers care i-a
mbuntit fora de lupt cu ajutorul bufoteninei, extras din planta amonita muscaria,
acesta fiind un puternic stimulent.
n Grecia Antic, alergtorii, sritorii i lupttorii participani la J.O., recurgeau la
ingerarea unor extracte din plante pentru a-i mbuntii capacitile fizice.
n perioada precolumbian, incai mestecau coji i frunze de coca.
Mai recent, cafeina, a nceput s fie folosit din anii 1800, n cadrul ntrecerilor de
nataie.
Primul caz de deces, datorat consumului exagerat de substane stimulatoare, a fost
nregistrat n anul 1866, cel al galului Linton, cu ocazia turului ciclist Paris- Bourdeaux.
Istoria controlului doping in sport a inceput in anul 1876, atunci cand un foarte distins
profesor de medicina a inceput un dialog cu studentii sai in timpul unei excursii in jurul
6

Edinburgului, Scoia. Atunci studentii au mestecat frunze de cola si au evidentiat capacitatea

marita de efort. Cu acest prilej profesorul le-a demonstrat ca prin folosirea acestui stimulet ce
se poate evidentia.
Omenirea incapabil de a accepta limitele sale fiziologice, mereu a cutat formule
magice, spernd c cu ajutorul acestora, cu un minim efort, s-i depeasc capacitile fizice
i psihice motenite genetic.
Utilizarea voit a unor substane (decelate din plante), nu intotdeauna licite, avnd ca
scop mrirea capacitilor fizice i psihice, sunt considerate precursoarele (primele tentaii),
care n zilele noastre se definesc prin sintagma tentativ de dopaj.
Dopingul
Dopingul este dat de coninutul acelor substane (interzise prohibite), care prin
ingerarea lor n organismul sportivilor, au ca efect o anormal dezvoltarea a capacitilor lor
fizice i psihice.
Dopajul
Fenomen cu ample rezonante negative in performanta sportiva mondiala a ultimilor
decenii, dopajul a fost,este si na fi utilizat de catre cei care doresc cu orice pret si cu orice risc
sa obtina victoria.
Conventia impotriva dopajului adoptata destul de recent n Consiliul European de la
Strassbourg in 1989 (semnata de Guvernul Romaniei in 1998) declara razboi total dopingului.
Conform acestei Conventii dopajul in sport reprezinta administrarea in randul sportivilor sau
folosirea de catre acestia a unor clase farmacologice de agenti de dopaj sau a unor metode de
dopaj.
Scopul Conventiei este sa ia masurile necesare pentru ca prevederile ei sa devina
efective in vederea reducerii si chiar a eliminarii dopajului in sport.
Partile din cadrul Conventiei s-au angajat sa elaboreze si sa aplice in colaborare cu
organizatiile sportive nationale si cu mijloacele dc comunicare in masa programe educative si
campanii de informare care evidentiaza faptul ca dopajul in sport reprezinta un pericol real
pentru sanatate si ca prejudiciaza valorile etice ale sportului.
Masurile adecvate impotriva dopajului in sport:
a) reglementari antidoping, pe baza regulamentelor adoptate de organizatiile sportive
competente
b) listele claselor farmacologice ale agentilor dopanti si metodelor de dopaj interzise
c) metodele de control antidoping
d) proceduri de disciplinare
7

e) proceduri de sanctionare
f) proceduri de sanctionare efectiva si drastica a responsabililor, medicilor, antrenorilor, etc
Organismele sportive mondiale definesc dopajul prin: folosirea unor substane
interzise (prohibite) pentru creterea capacitilor fizice i psihice ale sportivilor. Reprezint
o form extrem de influenare a dezvoltrii capacitilor fizice i psihice ale unui sportiv,
prin consumarea unor substane interzise de ctre regulamentele i organizaiile sportive
internaionale.
C.I.O. a definitivat de comun acord, cu organismele sportive internaionale i
naionale, c dopajul (utilizarea dopingului) reprezint administrarea unor substane, n
cantiti diferite, printr-o cale anormal, cu singurul scop de a crete n mod artificial
performanele sportive n competiii.
Tot dopaj se consider situaia, n care, ca urmare a unui tratament medical, se
depete doza normal, recomandat terapeutic, fapt ce poate atrage dup sine, creterea
randamentului sportivului n competiii, printr-un mod artificial i incorect.
De ce dopajul?
Apariia i existena dopajului (a substanelor dopante) se datoreaz n mare parte unor
factori externi, aceeai, care conduc la folosirea abuziv a produselor farmaceutice, dar i
datorit presiunii pe care-l exercit societatea asupra sportivilor, pentru creterea continu a
performanelor sportive.
Sportivii recurg la folosirea unor produse farmaceutice pentru creterea masei
musculare, a capacitii cardiace, a concentraiei psihice sau pentru scurtarea perioadei de
recuperare dup un efort major, toate acestea avnd ca scop obinerea unor rezultate sportive
superioare.
Ce poate aduce viitorul?
Astfel, de la utilizarea nevinovatului sirop de tuse mbuntit cu diferite
ingrediente la cocain, de la dopajul clasic cu steroizi anabolizani la cel cu administrarea
hormonilor de cretere sau utilizarea erytropoietinei, iar recent prin dopaj genetic, constituie
subiecte fierbini aflate mereu n actualitate.
Aceste materiale informative aeaz pe tapet controversa existent ntre utilizarea
steroizilor anabolizani, a hormonilor umani de cretere i alte substane aflate pe lista
prohibit clasic i terapia genetic.
n istoria statisticii sportive, un numr relativ redus de sportivi au avut la ndemn i
astfel au putut beneficiat de ajutorul unor stimulente n obinerea performanelor nalte.
8

Comitetul Olimpic Internaional i alte organizaii de profil, duc un adevrat rzboi

mpotriva folosirii acestor instrumente pentru obinerea performanelor sportive, i evident
militeaz pentru sancionarea celor care folosesc aceste substane interzise.
La J.O. Sydnei 2000, Athena 2004 sau Beiging 2008 lupta a continuat, dar ntr-un
viitor apropiat, atunci cnd ingineria genetic va intervenii prin modificrile aduse structurii i
proprietii fibrelor musculare, aceast ntrecere va primi alte dimensiuni.
ntrebri
Conceptul de performan sportiv.
Competiie sportiv.
Doping, dopaj si masurile impotriva dopajului in sport
De ce doping.
Istorie i doping.
Ce aduce viitorul.

Cursul 2

DOPAJUL, DOPINGUL
Motto:
Specia uman este capabil s progreseze numai trind?
DOPAJUL IN SPORT
Etimologic se pare ca dopingul vine din flamandul to doop asa cum apare in
dictionare in secolul al XVIII lea. Desigur ca incercarile de a stimula puterea, forta, dorinta
de a invinge pot fi gasite inca de la romani, care organizau luptele dintre gladiatori si unde
invingatorul, care era adult, cauta prin toate mijloacele sa castige.
Se pare ca s-au gasit inscrisuri din care reiese ca in intrecerile in trasurici
conducatorii absorbeau o licoare (vin + miere), care le dadea o anumita putere, o anumita
agresivitate.
Despre doping in acceptiunea de azi se poate vorbi cam din secolul XX. Astfel prin
anii 1900 1936 in Japonia, sportivii foloseau inainte de competitii cardiotonice si nitriti
(vasodilatatori coronarieni);
Cel de-al II lea razboi mondial a consfintit efectele anfetaminelor (psihostimulante)
asupra sistemului nervos, aviatorii germani, care executau bombardamente de noapte primind
aceste substante inainte de plecare in misiune pentru intretinerea starii de vigilenta si
agresivitate. De aici si pana la trecerea in sport nu a fost decat un pas. Postbelic, cand viata
sportiva si-a reluat cursul a aparut si utilizarea substantelor dopante, amfetaminele,
antidepresivele, simpaticomimeticele si analgezicele cardio respiratorii fiind primele grupe
de substante folosite de sportivi din proprie initiativa sau la recomandarea unor cadre sportive
(antrenori, medici, masori, etc.).
n vremea aceea regulamentele anti doping erau inexistente iar lipsa unor
laboratoare de specialitate facilita aceasta actiune (dopaj), in mod nestintific si plina de
riscuri. Cine nu-si aminteste de ciclistul danez Olsem, care la Jocurile Olimpice de la Roma
din 1960 concurand in proba 100 km sosea echipe, pe o caldura inabusitoare de 33 C isi
pierde viata iar la autopsie se evidentiaza urme de anfetamine in corpul sau. O prima actiune
concentrat la nivel european o reprezinta colocviul de la Ouriage les Bains din Franta cu
care ocazie se da o prima definitie dopajului (folosirea unor substante straine organismului,
care pot aduce prejudiciu starii de sanatate si eticii sportive) si se stabileste o prima lista de
10

substante dopante, care in principal cuprind: amphetamine si derivate antidepresive,

analeptice cardio respiratorii, alcaloizi excitanti ai sistemului nervos (exemplu: stricina,
etc.).
Dar dorinta celor interesati sa-si creasca performantele sportive pe cai artificiale
apeleaza la alte droguri. Prin anii 1960 apare o noua clasa, steroizii anabolizanti (derivati de
testosteron) a carei prima utilizare s-ar prea s fi avut loc in SUA, cu punct de plecare
culturitii

culturismul.

La

inceput

tehnologiile

de

depistare

erau

ineficiente

(gazcromatografia, cromatografia in faza lichida, etc.).

Abia dupa aparitia primelor laboratoare dotate cu sistemul gazocromatografe
spectrometru de masa (Koln Prof. M. Donicke si Londra Prof. A. Beckett) si reactia
Federatiilor Internationale Sportive, se introduce controlul antidoping obligatoriu la marile
competitii si adauga listei de mai sus si steroizi anabolizanti.
Pe plan olimpic primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de la Munchen
din 1972 pentru asa-zisele substante conventionale.
Pentru steroizii anabolizanti primele controale oficiale au loc la Jocurile Olimpice de
la Montreal din 1976, cand mai multi sportivi isi pierd medaliile de aur (halterofili in
principal) la circa o luna dupa incheierea Jocurilor Olimpice, ceea ce va crea numeroase
discutii, care in final vor duce la o hotarare a CIO ce prevede ca rezultatele controalelor
doping sa fie facute publice in interiorul competitiei, cu exceptia probelor din ultimele doua
zile. Este inceputul unei campanii deschise, care incepe din anii 1976 1980 pe de o parte cei
ce cauta si gasesc binenteles (avand mari resurse materiale) noi substante, care nu sunt inca pe
lista anti doping si cei de pe partea cealalta a baricadei, organismele oficiale, care dupa ce
afla de aceste noi substante le cerceteaz i apoi le ntroduce pe lista anti-doping. Este clar ca
intre aceste operatii este o diferenta de timp de 4 - 6 de ani (vezi cazul testosteronului,
diureticelor, gonadotrofinei chorionice placentare, etc.) care este in favoarea celor interesati sa
triseze.
Introducerea controalelor doping inafara competitiei va reprezenta un nou moment in
campania anti doping (1989). In cele ce urmeaza vom face cateva aprecieri asupra
principalelor clase de substante si metode doping.
CLASE DE AGENTI DE DOPAJ
STIMULENTE - Cresc starea de alerta, vigilenta, agresivitatea organismului, reduc senzatia
de perceptie a oboselii, induc scaderea autocontrolului si judecatii putand conduce la
accidente.

11

NARCOTICE - (heroina, morfina) si opioidele (metadona, pentazocina, petidina si compusi

inruditi) scad pragul perceptiei algice, produc euforie si dependenta psihica, deprima functia
respiratory, produc narcomania.
BETA BLOCANT- medicamente capabile sa se opuna anumitor efecte ale catecolaminelor
(adrenalina, noradrenalina, dopamina) organismului.
Indicaii si contraindicaii - Betablocantul, pe durata ndelungat sau ca urgent, este
indicat in hipertensiunea arteriala, angorul, tulburarile de ritm cardiac, infarctul miocardic si
prevenirea mortii subite dupa un infarct, precum si migrenele si algiile fetei (sindrom dureros
specific fetei). Studiile clinice arat c beta-blocantele nu ar trebui s fie n prima linie
terapeutic n tratamentul hipertensiunii arteriale necomplicate, indiferent de frecvena
cardiac. Eficecitatea n reducerea tensiunii arteriale este sub cea optim. n cazurile n care
hipertensiunea are complicaii sau se asociaz cu alte boli cardiovasculare se indic folosirea
beta-blocantelor (Olteanu et al. 2010). Glaucomul (hipertensiunea intraoculara) poate,
deasemenea, s fie tratat cu betablocante. Contraindicaiile, variabile de la un produs la altul,
trebuie sa fie respectate in mod absolut de catre subiectul invarsta: bloc auriculoventricular
(incetinirea conductiei influxurilor electrice intre auricule si ventricule), insuficienta cardiaca
nestapanita printr-un tratament, bradicardia (incetinirea ritmului cardiac) importanta, arterita,
sindromul lui Raynaud (tulburare circulatorie a mainilor evoluand prin crize).
Beta-blocantele sunt utilizate frecvent in tratamentul hipertensiunii, aritmiilor, in
prevenirea mortii subite dupa un infarct miocardic, in glaucom, etc. Sunt disponibile pe piata
sub forma de fiole, comprimate cu eliberare imediata si eliberare retard, colire. Toxicitatea
acuta cu beta-blocante este relativ redusa, datorita indexului terapeutic mare al acestui grup
farmacoterapeutic.
AGENTII ANABOLIZANTI - derivaii testosteronului de tipul dihidro-clor-metil testosteron,
metandienona, nandrolon, stanozol, DHEA etc. sunt folositi inca pentru cresterea masei
musculare, a fortei musculare, a puterii, a psihoagresivitatii.
DIURETICE sunt medicamente care accelereaz diureza folosite n general pentru scderea
tensiunii arteriale. Provoaca o pierdere rapida de lichide si unele minerale (K, Na) din corp,
fiind utilizate mai ales in sporturile cu categorii de greutate. Prin dilutia urinei poate ingreuna
detectia agentilor anabolizanti in urina dar tehnicile moderne de detectie a dopingului
surmonteaza aceasta dificultate.
HORMONI PEPTIDICI, MIMETICI SI ANALOGI. Hormonul de crestere hipofizar
(somatotropina) este cel mai puternic hormon anabolizant din corpul omenesc.
Gonadotropina corionica (exemplu: Pregnyl)
Corticotropinele (exemplu: ACTH)
12

 Hormoni hipofizari si sintetici (exemplu: LH)

Insuline like-growth factor1 (exemplu: IGF 1)
Eritropoetina hormon peptidic secretat la nivelul rinichiului stimuleaza mduva osoasa
pentru a produce mai multe hematii, care vor asigura prin O2Hb un transit crescut de O2 la
muschi.
Insulina hormon pancreatic antidiabetic este folosit pentru efectele anabolizante:
Dopingul cu sange si derivate de sange (auto- sau hetero-)
Transportori de oxigen (exemplu: RSR 13, hemoglobina reticulat, etc) si inlocuitori de
plasma (plasma expanders).
Manipulari fizice manipularea urinei
CLASE DE SUBSTANTE SUPUSE ANUMITOR RESTRICTII
Alcool numai la cererea unei organizatii sportive competente (exemplu: CIO, Federatii
internationale sportive) exemplu: tir, pentathlon modern si biatlon pentru tir etc.
Canabinoide (exemplu: marijuana, hasis)
Anestezice locale cu exceptia cocainei sunt admise chiar impreuna cu 1% adrenalina.
Corticosteroizi in infiltratii (exemplu: Diprofos, Solumedrol)
Beta-blocante (exemplu: propanol) sunt substante care scad tonusul simpatic (starea de
teama si tensiunea psihica) fiind folosite de unii sportivi pentru aceste efecte inafara utilizarii
in patologie.
METODE DE DOPAJ
a) dopajul sanguin;
b) manipulari farmacologice, chimice sau fizice;
Dopingul genetic. Gene artificiale produse in laboratoarele de biologie moleculara, ce
determin producerea in organism a unei anumite substante sau hormon, rspunztoare de
efectele dorite.
Unde poate fi plasat limita stimulrii performanelor sportive? Performanele sportive
au nregistrat progrese semnificative n ultimele decenii: Nivelul unor performane sportive
inimaginabile cu un timp n urm, au devenit evenimente obinuite, iar numrul sportivilor
capabili de performane remarcabile a crescut (Bompa T., 2002, 3).
Cum pot fi justificate aceste progrese ntr-un timp att de scurt?
Obinerea performanelor sportive are ca substrat competiia dintre indivizi, aceasta
fiind prezent, din cele mai vechi timpuri, n orice domeniu.
Motivaia aflat la temeiul obinerii rezultatelor sportive, are la rndul su o evoluie
dinamic, de la simplele ntreceri cu caracter non-profit, la participarea n competiii sportive
majore i obinerea unor ctiguri materiale semnificative.
13

Prestigiul i anvergura unor competiii (ex: Campionate Mondiale, Grand Prix-uri, etc.)
ctigat n timp, au fcut ca participarea, i mai ales obinerea locurilor fruntae la aceste
competiii sportive, s devin un scop n sine, aductor de beneficii materiale semnificative.
Mediatizarea agresiv a rezultatelor sportive prin toate mijloacele media, a condus la
internaionalizarea fenomenului, devenind un mijloc accesibil de propagand aflat la
ndemna tuturor rilor, mai mult sau mai puin dezvoltate economic ( Bogdan V., 2004, 1213)
Performana sportiv, sprijinit iniial pe trinomul componentelor biomotrice,
biologie i psiho-sociale, n condiiile creterii explosive a nivelului acesteia are o tendin,
din ce n ce mai mare, de deschidere spre o arie larg de tiine din domenii ca: sociologia,
biochimia, fizica, matematica, managementul, informatica i nu n ultimul rand medicina i
farmacologia (Alexei M., 2006, 5).
Aceste dou discipline amintite n final, pot juca un rol decisiv n obinerea
performanelor sportive superioare, fiind principalii factori care au adus rezultatele sportive
la nivelul actual.
Aceste discipline au fost cele care i-au pus cel mai pregnant amprenta n evoluia
performanelor sportive, cele care adus substratul medical i farmaceutic al fenomenului, care,
ulterior va primi denumirea de doping i dopaj.
Dar unde se afl grania dintre moral sau imoral, legal ori ilegal?
Organismele naionale i internaionale anti-doping
Un moment de referinta il reprezinta Conferinta mondiala asupra dopajului,
Lausanne, 2-4 februarie 1999 cand pentru prima data in istoria sportului se intalnesc la aceasi
masa: CIO, federatiile sportive internationale, Comitetele Olimpice Nationale, organe
guvernamentale si neguvernamentale, mass media care prin hotararea finala (Declaratia de
la Lausanne) dau o noua turnura campaniei antidoping. Printre principalele hotarari
semnalam: infintarea Agentiei Internationale Antidoping (WADA, AMA) ca singur organism
neguvernamental, independent de conducerea politica; armonizarea sanctiunilor in caz de
doping: doi ani pentru agenti anabolizanti, desi la permisiunea FIFA (Federatia Internationala
a Fotbalului Amator) si UCI (Uniunea Ciclista Internationala) se admite ca in urma unor
anchete amanuntite se acorda si sanctiuni mai mici de 2 ani; accentul trebuie pus pe
activitatea de educatie informare. Astfel la Jocurile Olimpice de la Sydney (2000) pentru
prima oara in istoria olimpica se iau probe de sange inaintea competitiei (304 teste pentru
eritropoetina) si se executa circa 700 de teste out of competition chiar la Sydney inainte, in
timpul si dupa Jocurile Olimpice.

14

Incepand cu anul 2001 WADA isi intra in drepturi iar din august 2001 are un nou sediu
la Montreal. Campania antidoping a luat proportii in special pe plan economic: sute de
milioane de dolari se cheltuiesc anual pe glob pentru aceasta actiune. Merita, nu merita, este
greu de raspuns in conditiile societatii contemporane (milioane de oameni, inclusive copii
mor zilnic prin inanitie, boli, etc.). As reda ca semnificativ raspunsul printului Alexandre de
Merode, presedintele Comisiei Medicale CIO cu ocazia unui interviu privind dopajul. Sunt
intrutotul de acord cu aceasta campanie mondiala impotriva dopajului in sport, dar nu cred in
eradicarea dopajului, ci numai in atenuarea acestui flagel si am trei argumente:
sportul olimpic (de inalta performanta in general) a ajuns o afacere, un spectacol pentru
care spectatorii sunt dispusi sa plateasca iar sportivii sunt dispusi sa-si asume orice riscuri
privind propria sanatate pentru a satisface exigentele publicului si a castiga din punct de
vedere material;
stiinta (anumite laboratoare private bine echipate si sustinute financiar) este implicat in
aceasta actiune si este greu de presupus ca organismele sportive ii pot face fata;
triare - nu in ultimul rand exprim o parere personala si anume c n elciunea face parte
din fiinta umana.
In tara noastra Comisia Nationala Anti-doping este infiintata in 1966 si reorganizata in
2001 de Ministerul Tineretului si Sportului, n ANAD Agenia Naionala Anti Doping, (sub
patronajul Guvernului Romaniei) care isi desfasoara activitatea in cooperare cu Laboratorul
national de control doping, ce apartine Ministerului Tineretului si Sportului. Activitatea se
desfasoara in conformitate cu prevederile Consiliului Europei (Grupul de monitorizare a
Conventiei anti-doping).
Directiile de activitate sunt urmatoarele: - activitate informativ educativa privind
dopajul; controale doping preventive la marile competitii si in afara competitiilor; cercetari in
privinta agentilor dopanti.
ntrebri
1. Dopingul, dopajul ntre licit i illicit, ntre etic sau imoral.
2. Clasificarea metodelor de dopaj.
3. Organizarea aciunilor antidoping.

15

Cursul 3
Clasificarea metodelor de dopaj
Metode actuale
Noiuni de farmacologie general
STIMULENTE.
Substane care cresc starea de alert, vigilent i agresivitate a organismului, reduc
senzatia de oboseal, induc scderea autocontrolului si judecatii putand conduce la accidente.
Dintre acestea amfetaminele au reputatia cea mai rea, putand cauza decese, mai ales in
conditii de hipertermie, eforturi epuizante (cazul ciclistului danez la Jocurile Olimpice de la
Roma, al ciclistului englez Sympson in Tour de France 1987 etc.).
Aminele simpatomimetice de tip efedrina si derivati (in doze mari) produc o stimulare
mentala, cresc fluxul sanguin si TA, produc cefalee, tahicardie, anxietate, tremor. Atentie la
folosirea unor produse locale (instalatii nazale) sau generale in stari gripale, care contin
efedrina, cathina, fenilpropanolamina etc. -2 adrenergice Salbutamol, Salmeterol,
Terbutalina, bronhodilatatoare folosite curent in astmul bronsic sunt admise cu notificare
scrisa si certificate medicale (pentru Salbutamol exista o limita cantitativa de 100 ng/ml
urina).
Atentie la consumul unor produse naturiste (ex. ginseng) care pot contine efedrina,
cafeina etc.
NARCOTICE. (heroina, morfina) si opioidele (metadona, pentazocina, petidina si compusi
inruditi) scad pragul perceptiei algice, produc euforie si dependenta psihica, deprima functia
respiratorie, produc narcomania.
AGENTII ANABOLIZANTI. derivatii testosteronului de tipul dihidro-clor-metil
testosteron, metandienona, nandrolon, stanozol, DHEA etc. sunt folositi inca pentru cresterea
masei musculare, a fortei musculare, a puterii, a psihoagresivitatii. Principalele reactii adverse
constau in: oprirea cresterii la copii si amenoree primara la fete daca sunt administrate
inaintea pubertatii, modificari psihologice, cardiace, hepatice (icter colestatic,tumori
hepatice), prostatice la barbati (cancer), reducerea functiei testiculare, modificari la fete
(hipotrofia sanilor, amenoree secundara, hipotrofia organelor genitale, pilozitate crescuta pe
fata si pe corp, modificari ale vocii, suprimarea functiei ovariene etc.).
Atentie la nutrientii care contin agenti anabolizanti care nu sunt inscriptionati pe cutie
sau la consumul de carne de vita hranita cu anabolizante.
16

DIURETICE. provoaca o pierdere rapida de lichide si unele minerale (K, Na) din corp, fiind
utilizate mai ales in sporturile cu categorii de greutate. Prin dilutia urinei poate ingreuna
detectia agentilor anabolizanti in urina dar tehnicile moderne de detectie a dopingului
surmonteaza aceasta dificultate.
HORMONI PEPTIDICI, MIMETICI SI ANALOGI. Hormonul de crestere hipofizar
(somatotropina) este cel mai puternic hormon anabolizant din corpul omenesc. Administrat
inainte de pubertate poate induce gigantismul iar dupa pubertate acromegalie, reactii alergice,
HTA craniana, diabet, tulburari endocrine si de comportament; inainte cand produsul se
prepara din hipofize de cadavre a putut induce sindromul Krentzfield Jacob, insa azi se
prepara pe cale genetica.
Gonadotropina corionica uman (exemplu: Pregnyl) hormon secretat de placenta, care
stimuleaza productia de androgeni in organism. Induce creterea corpului luteal i secreia
acestuia de estrogeni i progesteron (Guyton i Hall, 2006). Se controleaza numai la barbati.
Corticotropina (exemplu: ACTH) este un hormon secretat de hipofiza anterioar, care
stimuleaz sinteza de glucocorticoizi i androgeni corticosuprarenalieni(Guyton i Hall,
2006). Pricipalul hormon glucocorticoid este cortizolul. Zona reticulat a corticosuprarenalei
reprezint sediul sintezei unor androgeni. Cortizolul joac un rol important n rezistena la
stres i inflamaii. In ceea ce priveste cortizolul: administrarea prin injectii, tablete sau
supozitoare este interzisa; administrarea prin solutii oculare, auriculare, sau creme unguente
dermatologice etc. este permisa; administrarea prin spray-uri antiastmatice sau local in
infiltratii este supusa notificarii insotita de certificate medical.
-

Hormoni i modulatori metabolici urmtoarele clase sunt interzise:

1. Inhibitori de aromataz
2. Modulatori ai receptorilor selectivi de estrogeni
3. Alte substane antiestrogenice ex. Clomifen
4. Ageni care modific funcia miostatinei referindu-se n special la inhibitori ai
miostatinei. Efectul acestora este de a crete masa muscular.

Modulatori metabolici
1. Insulina
2. Agoniti ai receptorilor activai de proliferatorul peroxizomilor, agoniti ai
proteinkinazelor

Hormoni hipofizari si sintetici (exemplu: LH) cresc productia de androgeni in corpul

uman. O ultima subclasa este cea a inhibitorilor de aromataza (exemplu: Femara, Novartis)
care cresc indirect androgenii secretati de corticosuprarenale, in special la femei blocand
transformarea acestora in estrogeni. Se considera pozitiv numai la barbati.
17

 Insuline like-growth factors (exemplu: IGF 1) sunt factori hormonali secretati (sintetizai
predominant n ficat sub influena hormonului de cretere ce este secretat de hipofiza
anterioar) si care induc o crestere a insulinei. Sunt folositi pentru efectele anabolizante.
Factori de cretere ai fibroblastelor, factori de cretere ai hepatocitelor, factori de cretere
mecanici, factorul de cretere derivat din trombocite, factorul de cretere a endoteliului
vascular, precum i orice alt factor de cretere ce afecteaz sinteza/degradarea proteinei
muchilor, tendoanelor, ligamentelor, vascularizarea, utilizarea energiei, capacitatea de
regenerare sau comutarea tipului de fibr.
Eritropoetina hormon peptidic secretat la nivelul rinichiului. Stimuleaz maduva osoasa
pentru a produce mai multe hematii, care vor asigura prin HbO 2 un transit crescut de O2 la
muschi. Se cunoate c nivelurile de eritropoietin variaz invers proporional cu valoarea
hematocritului. Pana in momentul de fata CIO nu a validat metoda franceza pe urina iar unele
federatii internationale accepta controlul dublu: sange si urina si declara un caz pozitiv numai
atunci cand ambele probe sunt positive; UCI si FIS (Federatia Internationala de Schi)
determina hematocritul si daca acesta este peste 50% (normal = 42-44% ) considera cazul
pozitiv interzicand participarea la competitie. Reactii adverse severe: tromboza, reactii
alergice etc.
Insulina hormon secretat de celulele ale insulelor Langerhans pancreatice. Stimuleaz
ptrunderea glucozei n multe cellule (adipocite, celule musculare scheletice) controlnd
astfel metabolismul glucidic (Guyton i Hall, 2006). Are aciune hipoglicemiant i este
folosit pentru efectele anabolizante: este admis numai in cazul in care sportivul prezinta un
certificat ca este diabetic insulinodependent.
Dopingul cu sange si derivate de sange (auto- sau hetero-) asigur un surplus de hematii,
asadar de Hb, favorizand un aport crescut de O2 la muschi; reactii adverse: soc de
incompatibilitate, transmiterea unor boli grave cum ar fi SIDA, hepatita virala B si C, etc.
Transportori de oxigen (exemplu: RSR 13, hemoglobina reticulat, etc) si inlocuitori de
plasma (plasma expanders) induc aceleasi efecte ca mai sus.
Manipulari fizice (manipularea urinei: sondaj vezical, adaos de apa sau alte lichide,
schimbari de flacoane, etc.),chimice (manipulari de pH: acidificari alcalinizari) si
farmacologice (agenti mascatori: Probenecid, Bromantan, Epitestosteron mai mare de 200
ng/ml urina, etc.).
Alcool numai la cererea unei organizatii sportive competente (exemplu: CIO, Federatii
internationale sportive) exemplu: tir, pentathlon modern si biatlon pentru tir etc.
Canabinoide (exemplu: marijuana, hasis) au efecte halucinogene. Se controleaza numai
la cererea unei organizatii sportive competente (CIO, Federatia Internationala de Schi etc.). n
18

conformitate cu legilaia anului 2014 codului mondial de antidoping aceste substane sunt
interzise.
Anestezice locale cu exceptia cocainei sunt admise chiar impreuna cu 1% adrenalina.
Controlul doping se efectueaza numai la cererea unei organizatii sportive competente
(exemplu: Federatia Internationala de Box, Federatia internationala de Pentatlon modern). Un
certificat medical si notificarea scrisa inainte de control pentru infiltratiile locale sunt necesare
numai pentru aceste doua federatii internationale (numele, proba, diagnosticul, substanta si
cantitatea infiltrata, locul anatomic si data, ziua, ora).
Corticosteroizi in infiltratii (exemplu: Diprofos, Solumedrol) sunt admisi cu obligatia
notificarii scrise inainte de control.Glucocorticosteroizii sunt interzii n administrarea pe cale
oral, intravenoas, intramuscular sau rectal
Beta-blocante (exemplu: propranolol) sunt substante care scad tonusul simpatic (starea
de teama si tensiunea psihica) fiind folosite de unii sportivi pentru aceste efecte in afara
utilizarii in patologie: hipertensiunea arteriala, migrene, tulburari de ritm cardiac, angina
pectorala, etc. Controlul doping are loc numai la cererea unor organizatii sportive competente:
auto moto, tir, tir cu arcul, pentatlon, biatlon, inot sincron, sarituri in apa, sarituri cu
schiurile etc. Ca reactii adverse mentionam: bradicardia sinusala cu tulburari secundare de
irigare cardiaca, cerebrala, hipertensiune arteriala, alergii in special cutanate etc.
DOPINGUL GENETIC.
Gene artificiale produse in laboratoarele de biologie moleculara, care forteaza
organismul de a produce o anumita substanta sau hormon, care vor induce efectele dorite.
Practic acest doping se poate realize pe trei ci:
Prin injectie fibrele musculare pot absorbi direct ADN. Injectnd in muschi gene
artificiale, care contin ADN artificial muscular, fibrele musculare vor accepta acest ADN si
noul ADN va modula caracteristicile fibrelor musculare (albe, rosii, intermediare,etc.)
Transplante prin virusi virusul poate fi manipulat cu, de exemplu, gene EPO; injectand
virusul in muschi noile gene vor forta muschiul s produca EPO. Acest lucru a fost deja
realizat pe animale si pare a fi eficient 1-2 ani.
Introducerea in organism de celule cu gene modificate practic se pot extrage celule din
corp, care in laborator se moduleaza cu gene artificiale si apoi se reintroduce in organism.
Este metoda cea mai laborioasa dar realizabila si controlata in laboratoarele de biologie
moleculara. O alt metoda este aceea de a creste factorii de transcriere. In acest mod tipul
de fibre musculare poate fi modificat (alterat) nsa crescand volumul muscular.

19

Metode actuale de dopaj

Hormonul uman de cretere, spre exemplu, este produs de organism n mod natural i
accelereaz diviziunea celulelor n multe tipuri de esuturi. Administrat n doze mare, poate
determina o cretere a masei musculare din cretet pn-n vrful degetelor i chiar poate
aduga n jur de 7-8 centimetrii la nlimea individului.
Steroizii anabolizani sunt substane chimice asemntoare testosteronului. Steroizii
provoac i o cretere a masei musculare n partea superioar a corpului, drept care sunt foarte
mult preferai de halterofili.
Eritropoietina sintetic, sau EPO, o substan produs pe cale natural de rinichi, este
preferat de cicliti, atleii de triatlon, maratoniti i de oamenii care fac exerciii aerobice
intense i prelungite. EPO scald muchii obosii n oxigen, prevenind astfel epuizarea.( H.
Lee Sweeney., 2005,58)
Metode interzise
Manipularea sngelui i a componentelor sngelui
a. Administrarea sau reintroducerea oricarei cantiti de snge autolog homolog sau
heterolog sau de produse hematologice din cellule
b. Creterea artificial a absorbiei, transportului sau eliberrii de oxigen
c. Orice form de manipulare intravascular a sngelui sau a componentelor sngelui
prin mijloace fizice sau chimice
Manipularea fizic i chimic
1. Falsificarea sau ncercarea de falsificare cu scopul de a altera integritatea i
validitatea probelor recoltate n timpul controlului doping
2. Infuziile intravenoase i/sau injeciile cu mai mult de 50 ml ntr-o perioad de
6 ore, cu excepia celor efectuate n mod legitim n cadrul tratamntului
spitalicesc sau investigaiilor clinice
Alturi de aceste manopere dopante trebuie s amintim de stimulentele neuroleptice ca
i: cofeina, efedrina, amfetaminele, i multe alte substane, care vin s completeze lunga list
a substanelor dopante.
Decelarea acestor substane poate fi fcut n urma unor teste de urin i snge,
deoarece aceste substane ingerate sunt eliminate, unele dup cteva ore, altele dup
sptmni sau luni.

STIMULENTE

NARCOTICE

STEROIZI

BETA-

DIURETICE
20

Amfepramona

Aniledirin

ANABOLIZANTI BLOCANTE
Balasteron
Atenolol
Amilorid

Amfetamina

Buprenorfina

Celostebol

Labetalol

Diclofenamina

Amfetaminil

Codeine

Testosterone

Nadolol

Furosemid

Benzampfetamina

Diamorfina

Metelonon

Sotalol

Mersalil

Caofeina

Etilmorfina

Clorfetermina

Ferorfanol

Cocaine

Metadona

Efedrina

Morfina

Fenetilinamefenarex Nabufina
Metamfetamina

Trimeperidina

FARMACOLOGIE
Despre substane se poate spune c au efect farmacologic n msura n care ele
exercit o anumit aciune asupra organismului. Aceast aciune este posibil datorit
afinitii receptorilor din organism pentru anumite substane. Un factor important care trebuie
luat n considerare este biodisponibilitatea.
Datorit efectelor pozitive sau negative pe care le poate avea un medicament asupra
sistemelor biologice studiile pot fi fcute sau nu direct asupra omului. Acest aspect mparte
farmacologia n: farmacologie preclinic, farmacologie clinic.
Farmacologia (gr. farmakon = medicament, gr. logos = tiin) este tiina care studiaz
medicamentele din perspectiva definirii acestora ca substane utilizate pentru profilaxia,
tratamentul ori diagnosticarea bolilor
Farmacodinamia este o ramur a farmacologiei generale care cerceteaz efectele i
mecanismele de aciune ale medicamentelor.

21

Efectul unui medicament este dependent de doza administrat. Creterea dozei are drept
consecin creterea efectului pn la o intensitate maxim care nu mai poate fi depit.

Relaia doz efect E=efect C=doz Emax=efect maxim DE50=doz la care apare un
efect de 50% din Emax

Pentru a putea produce un anumit efect medicamentul trebuie s aib o afinitate chimic
specific i o activitate intrinsec fa de un anumit substrat din organism numit receptor
farmacologic.
Afinitatea chimic reciproc dintre receptor i medicament conduce la cuplarea celor doi sub
forma unui complex numit medicament-receptor. Activitatea intrinsec a medicamentului
semnific capacitatea acestuia de a aciona acel receptor.
Farmacocinetica este o ramur a farmacologiei generale care urmrete drumul parcurs de
medicament n organism plecnd de la absorbie i continund cu distribuia i eliminarea
acestuia.
Prin absorbia medicamentului se nelege fenomenul de ptrundere a acestuia de la nivelul
locului de administrare n snge.
Absorbia medicamentelor este un parametru esenial pentru alegerea cii de administrare
a medicamentelor. Medicamentele liposolubile i cele cu dimensiuni mici ale moleculelor se
absorb bine indiferent de calea de administrare, cu condiia s nu fie inactivate la locul
administrrii. Absorbia este cu att mai bun cu ct la locul administrrii se realizeaz o
concentraie mai mare, suprafaa de absorbie fiind astfel mai mare i vascularizaia mai
bogat. Absorbia dup administrare oral poate fi influenat de o serie de factori locali.
Unele medicamente sunt inactivate de aciditatea gastric (ex. penicilina G), altele de enzimele
sucurilor digestive (polipeptidele i glucidele sunt digerate de pepsin, tripsin i, respectiv,
amilaz etc). Uneori, pot fi inactivate chimic de medicamente sau alimente administrate
concomitent (tetraciclinele formeaz chelatine absorbabili cu ionii de calciu, magneziu,
22

aluminiu i fier din medicamente - antiacide, antianemice - sau alimente - produse lactate).
Dac sunt liposolubile, se absorb repede i complet. Dac sunt polare, absorbia lor este cu
att mai mic cu ct polaritatea este mai mare. Cnd polaritatea este intermediar, absorbia
este parial, dar dac este suficient de bun, poate permite administrarea oral. n aceste
cazuri, absorbia poate fi influenat de motilitatea tubului digestiv: crete cnd tranzitul este
ncetinit i scade cnd este accelerat.
Administrarea prin injectare parenteral este considerat cale de administrare
alternativ, apelndu-se la ea cnd nu este posibil sau nu este avantajoas administrarea
oral: medicamente care se absorb puin sau deloc sau sunt distruse n tubul digestiv, bolnavi
necooperani, necesitatea unui efect foarte rapid i intens, contraindicaie pentru administrare
oral etc.
Administrarea intravenoas nu presupune absorbie i se consider c ntreaga
cantitate de medicament injectat ajunge n circulaia sanguin chiar din momentul
administrarii. Ea realizeaz concentraii sanguine foarte nalte i rapide, fiind extrem de
eficace n urgene, dar i foarte periculoas. Pentru a permite medicamentului s se dizolve n
tot sngele, se recomand ca administrarea s se fac lent, n mai mult de 1 minut.
Administrarea intramuscular i subcutanat presupune absorbie care poate fi influenat de
natura medicamentului i de vascularizaia zonei. n cazul injectrii intramusculare, absorbia
este mai rapid dect n cazul administrrii subcutanate, muchiul fiind mult mai bine
vascularizat. Scderea timpului de circulaie n insuficiena cardiac sau n insuficiena
circulatorie acut poate s scad absorbia. Soluiile apoase se absorb mai bine dect
suspensiile sau soluiile uleioase, acestea din urm realiznd adevrate depozite la locul
injectrii, din care medicamentul se absoarbe lent. Administrarea prin aplicarea
medicamentelor pe mucoase (sublingual-perlingual, intranazal, intrarectal etc) sau tegumente
(transdermic) este mai rar utilizata (dac se face abstracie de medicamentele cu aciune
local) i se apeleaz la ea, n general, n cazul unor medicamente care se metabolizeaza
foarte mult la prima trecere prin ficat (ex. nitroglicerina) sau n cazul unor substane care sunt
distruse n tubul digestiv (catecolamine, vasopresina etc). O absorbie foarte rapid o

realizeaz administrarea pe cale inhalatorie, cale de administrare de asemenea rar

utilizata cu excepia unor medicamente antiastmatice inhalatorii (a caror destinaie este
ns s rmn la locul administrrii, nu s se absoarb).

23

Transportul medicamentelor
Medicamentele pot traversa membranele prin mai multe modaliti:
1. Difuziune se face direct prin masa lipidic
2. Filtrare se face prin porii apoi
3. Transport activ
4. Pinocitoza
Difuziunea este procesul cel mai frecvent , realizat direct prin membrane; este un proces
pasiv, datorat unor diferene de concentraie (de la concentraii mai mari la concentraii mai
mici). Cu ct diferena de concentraie este mai mare, cu att viteza de traversare este mai
mare. Rezistena opus de membran este cu att mai mic cu ct medicamentul este mai
liposolubil. Dac un medicament este hidrosolubil, nu traverseaz membrane. Cu ct
coeficientul de partiie lipide-ap este mai mare, cu att medicamentul traverseaz mai repede
membrana celular.
Majoritatea medicamentelor sunt acizi sau baze slabe, care la pH-ul mediului intern,
disociaz parial. Fracia nedisociat este nepolar i traverseaz membranele (dac substana
este liposolubil). Fracia disociat nu poate poate traversa membranele deoarece este polar,
ionii nefiind liposolubili i avnd dimensiuni prea mari pentru a trece prin canalele
membranare. Medicamentele polare nu sunt liposolubile i nu pot traversa membrana. n
diverse compartimente ale organismului exist pH-uri diferite, astfel nct se realizeaz o
direcionare a medicamentelor dintr-un compartiment n altul, n form disociat sau nu. De
exemplu, un medicament acid nu disociaz n mediul gastric; apoi, trece uor n snge unde
disociaz i astfel nu poate reveni n stomac. Prin direcionarea medicamentelor se poate
modifica pH-ul diferitelor compartimente.
Filtrarea presupune traversarea membranelor prin porii apoi. Intervine n cazul
medicamentelor polare, hidrosolubile i depinde de dimensiunile porilor membranei.
Majoritatea membranelor au porii mici, astfel nct permit trecerea numai a medicamentelor
cu molecul foarte mic. Totui, membranele celulelor endoteliului capilar au pori de
dimensiuni mari prin care pot trece molecule cu dimensiuni mijlocii sau chiar mari.
Transportul activ se realizeaz prin transportori specifici. Medicamentul se leag
stereospecific de transportor, la polul extracelular al membranei; apoi complexul transportormedicament traverseaz membrana, la polul intracelular complexul se desface, medicamentul
ptrunde n celul, iar transportorul se rentoarce la polul extracelular. Transportul activ
presupune consum de energie; aceasta este furnizat de moleculele de ATP. Transportul activ
se realizeaz mpotriva unui gradient de concentraie (de la concentraii mici la concentraii

24

mari). Exist situaii cnd se poate realiza n sensul gradientului de concentraie, procesul
numindu-se difuziune facilitat.
Difuziunea facilitat presupune i ea transportori i consum de energie; n cazul ei,
viteza traversrii este mai mare dect n difuziunea pe baza gradientului de concentraie.
Pinocitoza membrana realizeaz o vezicul ce nglobeaz medicamentele, apoi vezicula se
internalizeaz, iar n interiorul celulei se desface i elibereaz medicamentele.
Procesul de pinocitoz este foarte rar n cazul medicamentelor.
Fenomenul de traversare a membranelor st la baza tuturor proceselor
farmacocinetice.
Distribuia unui medicament sau metaboliilor si activi, la nivelul organismului
receptor depinde de urmtorii factori:
- viteza i nivelul de eliberare a substanelor active din produsul farmaceutic urmate
de absorie
- efectul primului pasaj, un medicament odat absorbit la nivel gastro-intestinal trece bariera
hepatic unde are loc o prim inactivare astfel c n circulaia sangvin ajunge numai o
fraciune intact din medicamentul respectiv
- ansamblul proceselor de legare cu proteinele plasmatice de fixare tisular, de repartiie n
mediile lichide ale organismului de matabolizare i de eliminare pe cale digestiv, urinar sau
pulmonar
Compartimentele hidrice ale organismului sunt
- intracelular: citosolul
- extracelular: lichidul interstitial care scalda celulele, mediu intern alctuit din sange, limf,
umoarea apoas a ochiului i lichidul cefalorahidian. ntotdeauna trebuie s existe un
echilibru ntre aceste compartimente. Exist medicamente care intr n toate compartimentele
din organism i deci se elimin mai greu dar i bariere anatomice care mpiedic
medicamentele s ptrund n anumite sisteme.
1. Bariera hematoencefalic: - exist ntre snge i lichidele interstiiale cerebrale. Aceast
barier este nalt permeabil pentru ap, dioxid de carbon, oxigen i pentru majoritatea
substanelor liposolubile, cum sunt alcoolul i anestezicele. Conine i molecule de transport
specifice care faciliteaz transportul hormonilor din snge n hipotalamus, la nivelul cruia
acetia se leag de receptori specifici, care controleaz alte funcii, precum apetitul i
activitatea sistemului nervos simpatic (Guyton i Hall, 2006), deoarece ptrunderea
medicamentului se face la nivelul corpului celular al neuronului. Doar axonul poate fi nvelit
de o teac de mielin. Aceasta are proprieti izolante electrice fiind unul din cei mai buni

25

izolatori electrici cunoscui . Prezint discontinuiti numite noduri sau strangulaiile Ranvier.
Strangulaiile Ranvier au importan n conducerea impulsului nervos (Dorofteiu, 1992).
2. Bariera feto-placentar: - are permeabilitate crescut
Tipuri de distribuire:
1. distribuire uniform (alcoolul)
2.distribuire neuniform (selectiv):- iodul are afinitate ctre glanda tiroida
- anestezice locale - ctre esuturile bogate n lipide
- calciu, fosfor se duc n oase
- tetraciclina se distribuie n dini (nglbenire)
3. distribuire urmat de redistribuire (tiobarbiturice - anestezicul dup transportul ctre
creier se depozit n es adipos de aceea pers obeze i revin mai greu din anestezie)
Cile de administrare a medicamentului pentru alegerea crora absorbia reprezint un
parametru esenial sunt: calea oral, calea parenteral, calea cutanat, calea inhalatorie,
calea de administrare la nivelul mucoaselor. Distribuia medicamentului reprezint
fenomenul de dispersie a medicamentului la nivelul aparatelor i sistemelor din organism
dup deversarea acestuia n snge.
Biotransformarea medicamentelor este etapa n care organismul intervine asupra
medicamentului. Au loc modificri n structura chimic care favorizeaz eliminarea
medicamentului din organism. Se realizeaz de obicei la nivelul ficatului i foarte rar n alt
loc. Se ntmpl foarte rar ca medicamentele s fie metabolizate complet (pn la CO2 i
H2O). De obicei rezult compui polari care se elimin mai uor prin urin. Prin metabolizare
hepatic, se elimin medicamente liposolubile care nu se elimin urinar. Metabolizarea
cuprinde 2 faze:
1. Au loc procese de oxidare, reducere i hidroliz.
2. Compuii rezultai n urma fazei 1 sufer procese de conjugare formndu-se n final
compui polari.
Foarte importante sunt procesele de oxidare care se produc sub influena unor
complexe enzimatice, cum ar fi citocromul P-450. Activitatea sa poate fi influenat de
diverse medicamente: medicamente inductoare enzimatice i medicamente inhibitoare
enzimatice. Medicamentele inductoare enzimatice cresc capacitatea de metabolizare a altor
medicamente, sczndu-le activitatea. (De exemplu: Fenobarbitalul este un foarte puternic
inductor enzimatic care crete metabolizarea anticoagulantelor orale, sczndu-le activitatea i
astfel producndu- se tromboze. De asemenea, fenobarbitalul poate crete metabolizarea
propriei molecule prin autoinducie enzimatic; de aceea, tratamentul ndelungat necesit
creterea progresiv a dozei datorit instaurrii toleranei de tip farmacocinetic).
26

n urma metabolizrii rezult compui inactivi din punct de vedere farmacologic; prin
metabolizarea hepatic se poate produce bioinactivarea medicamentelor. De asemenea, se
poate ntmpla ca medicamente inactive farmacologic, prin metabolizare s formeze compui
activi, prin bioactivare. n acest caz medicamentul poart numele deprodrog. (De exemplu,
fenacetina se transform prin bioactivare n Paracetamol.) Factori care influeneaz
biotransformarea:
Structura chimic - nucleul (declaneaz aciunea) i substituenii (mbuntesc
aciunea)
Starea fiziologic - stress, perioade de post, peioada de sarcin
Starea patologic - icter, diabet, hepatopatii
Inducia enzimatic - n urma administrrii unui medicament stimulm un echipaj
enzimatic care poate fi substratul pentru metabolizare; dac avem 2 medicamente i unul
dintre ele este inductor enzimatic scade eficacit terapeutic.
Inhibiia enzimatic medicamente care inhib enzima de care avem nevoie.
Vrsta - nou nscutul nu posed sisteme enzimatice iar pacientul n vrst are
procesele metabolice ncetinite
Sexul - de ex femeile sunt mai sensibile la efedrin dect brbaii
Diferene interindividuale care in de fiecare persoan n parte. Eliminarea
medicamentelor din organism se poate realiza prin excreie urinar, metabolizare hepatic,
saliv, fanere sau lapte matern.
Eliminarea medicamentelor din organism depinde de proprietile fizico-chimice ale
substanelor pe care le conine medicamentul de calea de administrare i de profilul
farmacocinetic al substanei. Medicamentele care urmeaz s fie eliminate pot fi
netransformate sau transformate sub form de metabolii. Eliminarea medicamentelor se poate
face pe mai multe ci: renal, biliar, salivar, lacrimal, prin transpiraii, pe cale pulmonar,
prin piele i fanere i prin lapte.
1. Excreia pe cale renal este cea mai important cale de eliminare a medicamentelor
deoarece medicamentul nu creeaz funcii noi ci acioneaz pe cele existente.
Eliminarea renal implic 3 procese:
- filtrare glomerular depinde de proporia formei libere a medicamentelor n plasm i
de volumul de plasm filtrate n unitatea de timp; medicamentele hidrosolubile i polare
ajunse n urin prin filtrarenu pot fi reabsorbite dar cele liposolubile i nepolare pot fi
reabsorbite la nivel tubular;

27

- secreia tubular se face la nivelul tubului contort proximal prin intermediul unor
transportori pentru medicamente acide sau bazice astfel dou medicamente de acela.i tip
(acide sau baze) pot intra n copmetiie n momentul secreiei tubulare.
- reabsorbia tubular este procesul prin care medicamentele trec prin difuziune, din
urina n interstiiu i apoi n sg astfel dac medicamentul trece prin acest proces eliminarea lui
se reduce.
Viteza de eliminare pe cale renal depinde de: structura chimic a medicamentului,
diurez, starea funcional a organismului i a mecanismelor de eliminare, de distribuirea
medicamentelor n cele 3 compartimente hidrice.
2. Excreia pe cale biliar se face prin sisteme transportoare active ( pentru glicozizi i
substane cu structur steroidic, acizi sau baze). Ea poate fi sczut prin:
- competiie pentru un anumit transportor
- diminuarea fluxului biliar
- intrarea medicamentului n circuitul entero-hepatic (asigur meninerea
medicamentului n organism timp ndelungat)
- un medicament excretat pe cale biliar ajunge n lumenul intestinal prin sitemul port
si este reabsorbit
3. Excreia prin saliv este puin important sin punct de vedere cantitativ dar este
folosit pentru dozarea unor medicamente. Se realizeaz prin difuziune. Pot aprea reacii
adverse la nivelul mucoasei bucale.
4. Excreia prin lacrimi i prin transpiraie este redus cantitativ (Rifampicina se poate
elimina prin transpiraii de culoare roie).
5. Excreia pe cale pulmonareste important pentru lichide volatile i gaze.
Medicamentele trec din sg n aerul alveolar astfel elimenarea depinde de solubilitatea
medicamentelor n esuturi i n sg.
6. Excreia prin piele i fanere are importan toxicologic i este util n tratarea unor
micoze. Persitena n timp a unor metale grele n fanere (de ex mercur) d toxicitate.
7. Excreia prin lapte se realizeaz prin difuziune iar medicamentele eliminate n acest
mod pot produce reacii adverse sau toxice la sugar.

28

Farmacodinamia este o ramura a farmacologiei generale care cerceteaza efectele si

mecanismele de actiune ale medicamentelor la nivel molecular.
Farmacotoxicologia reprezint acea parte a farmacologiei generale care analizeaz
reaciile adverse i efectele nedorite ale medicamentului. Diferena dintre acestea este dat de
gradul de periculozitate pentru sntatea individului. Reaciile adverse au un caracter nociv, n
timp ce efectele nedorite nu au. Este ramura cu caracter predominant care studiaz efectele /
reaciile adverse la medicamente, patologia lor, precum i intoxicaiile acute / cronice.
Reacii adverse la medicamente i factorii de risc
Reaciile adverse sunt reacii nocive, nedorite care apar ntmpltor la dozele utilizate
obinuite la om. Depinde de anumii factori:
Factori favorizani:
- dozele mari
- stri fiziologice (sarcina, vrsta naintat, copilul mic)
- stri patologice (insuf renal, insuf hepatic)
Ali factori sunt legai de: - malnutriie consum de alcool
-tutun
-poluani din mediu
Riscul crete progresiv cu numrul de medicamente utilizate de un singur pacient.
Tipuri de reacii adverse:
1. Efecte secundare - sunt nedorite, sunt de ordin farmacodinamic, ca o consecin
direct sau indirect a aciunii farmaceutice. Ele pot fi:
- uneori dorite
- alteori dorite
- adesea inevitabile
- uneori pot fi utile therapeutic
29

- nu sunt dependente de doz

Ex: - uscciunea mucoaselor (hiposalivaia) dup administrarea de atropin este
neplcut i poate fi combtut printr-un consum crescut de lichide; n preanestezie este util
ns pentru reducerea secreiilor n cile aeriene superioare, secreii nefavorabile n cursul
anesteziei generale.
2. Efecte adverse toxice - sunt tulburti funcionale / morfologice, diferite de efectele
farmacodinamice, ntotdeauna nedorite i care apar la o parte din subiecii tratai n condiii
similare. Apar n funcie de bolnav sau de medicament i la doze obinuite i pot produce
leziuni la nivelul aparatelor / sistemelor i tulburri ale funciilor acestora. Sunt dependente de
doz; riscul este mai mare cu ct doza este mai mare.
Factori care in de medicament sunt:
a. toxicitatea mare i indicele terapeutic mic (ex. n cazul digitalicelor-digoxin DE este
foarte apropiat de DL: indicele terapeutic = 2 - 3)
b. biodisponibilit anumitor preparate / forme farmaceutice care poate fi variat pt
aceeai substan de la un productor la altul (ex. fenomenul a fost semnalat pt fenitoin
anticonvulsivant, antiepileptic i pentru glicozidele cardiotonice)
c. schema de dozare - dac nu se ine seama de fatmacocinetica medicamentului se
poate favoriza apariia toxicitii. Se ine cont de calea de administrare i intervalul dintre
doze
d. interaciunile medicamentelor - pot fi prin mecanism farmacocinetic sau
farmacodinamic (medicamentele care nu se vor asocia cu alcool sunt: opioide, tranchilizante,
neuroleptice, antibiotice).
Factori care tin de organism
a. utilizarea unei ci de administrare nepotrivite - riscul cel mai mare l reprezint calea
i.v.
b. reactivitatea individual - putem ntlni persoane foarte sensibile, care la doze
obinuite de medicamente duc la apariia de reacii adverse toxice. Acest fenomen este
datorat fie unei particulariti de metabolizare, fie unei selectiviti excesive ale esutului int
c. strile patologice - pot modifica comportarea farmacocinetic / farmacodinamic. La
bolnavii cu insuficin hepatic, medicamentele care n mod normal sunt inactivate prin
metabolizare n ficat tind s se acumuleze n organism. n insuficina renal medicamentele
eliminate pe cale renal manifest o toxicit crescut.
Exemple de reacii adverse toxice la nivivelul unor aparate / sisteme:
- la nivelul pielii - pot apre diferite erupii
- la nivelul SNC- medicamentele pot avea efecte negative asupra funciilor psihice sau
30

asupra sistemului extrapiramidal

- la nivelul aparatului digestiv - pot fi efecte adverse toxicefuncionale (greuri, vrsturi,
diaree, colici) sau morfologice (ulcere)
- la nivelul ficatului - unele medicamente produc un tablou clinic asemntor cu hepatita
virala
- la nivelul cordului - pot aparea efectefuncionale (creterea excitabilitii miocardului
cu aritmii) saumorfol ogi ce (caracterizate prin leziuni degenerative - citostatice)
- la nivel sanguin - efectele toxice se manifest prin: - leucopenie, trombopenie,
agranulocitoz (citostatice); anemie megaloblastic prin caren de vit B12 acid folic
(antiepileptice). Atenie la administrarea de fier: trebuie fracionat n mai multe prize pe zi
pentru c receptorul nu-l poate transporta dect limitat
- la nivel renal antibioticele sunt nefrotoxice (kanamicina, streptomicin)
Efectele adverse toxice sunt urmrite prin determinarea toxicitii la diferite specii de
animale de laborator n studii preclinice: toxicitate acut: evaluat dup administrarea
unic i observarea dup 7-14 zile; toxicitate subacut: dup administrarea repetat zilnic;
toxicitate cronic: dup administrarea repetat 3-12 luni
3. Intolerana - este o reacie advers medicamentoas care se manifest printr-un rspuns
anormal cantitativ i/sau calitativ la un medicament. Poate fi:
- congenital - poate fi de specie sau de grup (idiosincrazie)
- dobndit
Idiosincrazia - se manifest prin efecte diferite cu aciune farmacodinamic caracteristic
ce apare numai la unii indivizi, putndu-se manifesta la prima administrare a medicamentului
sau la timp scurt de la nceputul administrrii. Rspunsul neobinuit este independent de doz
i diferena fa de rspunsul farmacodinamic normal poate fi :
- cantitativ (efect de supradozare sau ineficacitate)
- calitativ (reacie anormal fa de cea farmacodinamic)
Cnd o gen prezint anomalii sau este absent, enzima respectiv are o constituie
anormal sau lipsete; acestea poart numele de anomalii enzimatice = enzimopatii (sunt
manifeste sau latente). n cazul n care se administreaz un medicament care este metabolizat
de o astfel de enzim apar reaciile idiosincrazice (exist 2 tipuri: farmacocinetice i
farmacodinamice).
Manifestrile farmacocinetice sunt responsabile de distribuirea diferit a vitezei de
biotransformare a unor medicamente ntr-o populaie de indivizi. n funcie de metabolizare
avem: - metabolii leni: apar efecte de supradozare, cu intensitate crescut i consecine
farmacotoxicologice
31

- metabolii rapizi: ineficacitate terapeutic i consecine farmacoterapeutice

Manifestrile farmacodinamice - au consecine farmacotoxicologice
Intolerana dobndit = hipersensibilitate - reprezint de fapt o alergie la medicament.
Intolerana dobndit presupune contactul organismului cu alergenul i abia la urmtorul
contact se produce sensibilizarea / alergia.
Exist antigenii complei care sunt macromolecule proteice / polizaharidice i substane
cu structuri simple, susceptibile de a se combina cu anticorpii, dar incapabile de a antrena
singure formarea anticorpilor. Acestea devin antigenice numai dup legarea de protein
(antigeni incomplei). Ex: peniciline, cefalosporine, sulfamide, barbiturice, acacetilsaliciliC,
procaine.
Riscul de apariie a reaciei alergice este mai mare pentru preparatele cu aplicaie local
i mai mic pentru calea oral. Pe lng substanele active, ca alergene mai pot fi incriminate
i diferite impuriti sau substane auxiliare coninute de diferite forme farmaceutice (ex
coloranii).
Anticorpii (imunoglobulinele) = biomacromolecule care sunt capabile s se cupleze cu
antigenul i s determine reacie alergic. Pot fi de mai multe tipuri: G, M, E, A, D. Pot fi
monomeri, dimeri, pentameri.
Dup mecanismul de producere exist 4 tipuri de reacii alergice:
1) reacii alergice de tip anafilactic (de tip 1): fac parte din categoria reaciilor
imediate, sunt mai frecvente la persoanele cu predispoziie la boli alergice.
ocul anafilactic este o manifestare acut, cu caracter sistemic a alergiilor de tip 1.
Sindromul este foarte grav, fiind declanat n special cnd alergenul este introdus n organism
pe cale injectabil. (n aceast privinpenicilinele sunt medicamentele cu riscul cel mai
mare).Simptomele (se dezvolt n cteva minute) sunt: dispnee acut cu sufocare prin
bronhospasm i edem laringean, urmat de hta pn la colaps. Manifestrile clinice mai puin
grave i mai frecvente: urticaria, astm bronic (aprute dup peniciline i acid acetilsalicilic).
Intervenii n caz de oc anafilactic sunt: adrenalina administrat subcutanat i nu intravenos
(crete brutal TA) sau hidrocortizon hemisuccinat (i.v.).
2) reacii alergice de tip 2: se datoreaz formrii de anticorpi prin imunoglobulinele E
i M direcionai specific mpotriva unor constitueni celulari. Anticorpii formai au proprieti
aglutinante i determin liza celular. (astfel se explic unele anemii, trombocitopenii produse
de sulfamide, cinin/chinidin)
3) reacii alergice prin complexe imune (de tip 3) - se datoreaz formrii de complexe
ntre antigeni i anticorpi circulani (imunoglobuline G i M). Complexele imune solubile care
se formeaz se fixeaz n vasele mici i n membranele bazale declannd fenomene
32

inflamatorii. Manifestrile clinice mai frecvente sunt: boala serului (caracterizat prin febr,
urticarie, adenopatie=ganglioni mrii), unele forme de pneumonii.(Ex: peniciline, sulfamide,
nitrofurantoina).
4) reacii alergice mediate celular (de tip 4): fac parte din categoria reaciilor
ntrziate, se datoreaz interveniei limfocitelor sensibilizate, care elibereaz limfochine
provocnd fenomene inflamatorii. De obicei, manifestrile acestui tip de reacii alergice sunt
cutanate: dermatita de contact (apare prin administrare local de neomicin, gentamicin)
Tolerana: const ntr-o sensibilitate redus / absena sensibilitii la unele aciuni ale
unui medicament. Tolerana congenital - apare imediat dup natere, poate fi: de specie sau
de grup. Tolerana dobndit - poate avea la baz un mecanism farmacocinetic/
farmacodinamic cu desensibilizarea receptorilor. Tolerana adevrat se dezvolt lent i nu
este niciodat complet. Se cunosc cteva aspecte ale toleranei:
- obinuina - const n diminuarea treptat a unor efecte ale unui medicament n urma
adminitrrii repetate; fenomenul este reversibil.
- mitridatismul -reprezint capacitatea unui organism de a suporta fr simptome deosebite, ca
urmare a administrrii de cantiti progresiv crescnde dintr-o substan, doze, care la prima
administrare pot produce efecte toxice. (ex fumtorii care suport doze mari de nicotin)
- tolerana ncruciat - se poate produce ntre 2 sau mai multe medicamente (ex: alcoolicii
sunt mai puin sensibili la anestezice generale)
- tahifilaxia (tolerana acut) - const n diminuarea progresiv a intensitii efectului unor
doze constante dintr-o substan prin administrare repetat la intervale scurte de timp. Prin
ntreruperea administrrii se ajunge repede la redobndirea sensibilitii iniiale. (ex efedrina,
nafazolina). Tolerana nu trebuie confundat cu efectele farmacodependenei (cei care se
drogheaz). Farmacoepidemiologia investigheaz impactul medicamentelor asupra evoluiei
bolilor in populatie.
Farmacovigilena reprezint un sistem de monitorizare continu a reaciilor adverse
ale produselor medicamentoase. n Romnia exist un departament specific n cadrul ANM
care supravegheaz orice reacie advers semnalat de ctre medici n practica medical.
Farmacologie preclinic
Farmacologia preclinic este o specialitate a farmacologiei care studiaz aciunea
medicamentelor asupra animalelor de laborator (oareci, obolani, iepuri, etc) sau asupra
sistemelor biologice izolate (culturi de celule, organe, etc).
Farmacologia preclinic are i o dimensiune etic deoarece administrarea unui produs nou
medicamentos la om implic anumite riscuri.

33

Farmacologia clinica este o specialitate medical care studiaz aciunea

medicamentelor asupra omului prin intermediul studiilor clinice. Acestea pot confirma sau
infirma rezultatele obinute n urma studiilor preclinice. Farmacologia clinic reprezint
ultima etap care trebuie parcurs nainte de autorizarea unui produs nou pe piaa
farmaceutic. Fr aceste confirmri terapeutice, o anumit substan nu poate fi acceptat ca
satisfctoare, acestea nu asigur n totalitate rezultate identice asupra subiecilor umani.
Medicament este orice substan de origine natural (vegetal, animal, mineral),
semisintetic sau sintetic care administrat unui organism viu, singur sau n asociere cu

altele, n doz corespunztoare, n timp util i la intervale de timp potrivite,

previne,amelioreaz sau vindec o boal sau unele simptome ale ei sau o
diagnosticheaz.
Studii clinice
Studiul clinic reprezint cercetarea experimental asupra administrrii unui medicament la
subiecii umani. Aceste studii trebuie conduse n conformitate cu normele GCP i cu legislaia
n vigoare din statul n care se desfoar. Obiectivele urmrite de studiile clinice sunt
specificate n cele 4 faze ale acestora:
Faza I - Prima administrare la om dup etapa preclinic (preautorizare)
Subiecii inclui n studiu sunt voluntari sntoi. Se urmrete evaluarea farmacocineticii i
evaluarea siguranei la administrare.
Faza II - Primele experimente terapeutice (preautorizare)
Subiecii inclui n studiu sunt pacieni care prezint boli susceptibile de a fi tratate cu
medicamentul investigat. Se evalueaz eficacitatea i sigurana administrrii medicamentului
respectiv. Rezultatele acestor studii au un caracter orientativ asupra utilizrii ulterioare a
medicamentului.
Faza III - Confirmarea terapeutic (postautorizare)
Subiecii inclui n studiu sunt randomizai n dou grupuri perfect comparabile din mai multe
puncte de vedere. Un grup este tratat cu medicamentul de investigat, cellalt grup este tratat
fie cu placebo, fie cu un medicament comparator. Aceste studii controlate au ca obiectiv
determinarea eficacitii i siguranei medicamentului. Rezultatele din aceast etap sunt mai
concludente dect cele din faza II.
Faza IV - Utilizare terapeutic (postautorizare)
Studiile din aceast faz sunt studii clinice controlate ca i n faza III, i sunt conduse n acord
cu condiiile descrise n Autorizaia de Punere pe Pia (APP). Se urmrete evaluarea
eficacitii, reaciile adverse pe termen lung i farmacocinetic specific.

34

ntrebri
Clasificarea metodelor de dopaj
Metode actuale de dopaj
Farmacologie general

Cursul 4
Narcoticele, canabionidele, hai-marijuana.
Stimulentele neuroleptice
Legislaia privitoare la consumul acestor substane
Narcoticele
Buprenorfina, dextromoramida, diamorfina (heroina), metadona, morfina, pentazocina,
petidina si substante inrudite.
Heroina, morfina si opioidele (metadona, pentazocina, petidina si compusi inruditi) scad
pragul perceptiei algice, produc euforie si dependenta psihica, deprima functia respiratorie,
produc narcomania. Sunt permise in caz de tratament: codeina, tramadol, propoxifen,
difenoxilat, etilmorfina, etc.
Anestezicele generale sau narcoticele sunt substane care provoac deprimarea
funciilor SNC, manifestat, pentru dozele terapeutice, prin somn, analgezie, suprimarea
reflexelor viscerale i relaxarea musculaturii striate. Analgezia const n lipsa recepionarii
durerii i n blocarea reaciilor motorii i vegetative la stimulii dureroi; apare diminuarea
activitii reflexe i relaxarea musculaturii striate, necesare pentru efectuarea interveniilor
chirurgicale.
Caracteristicile anestezicului general ideal:
- perioada de inductie scurta, fara fenomene motorii si cardiovasculare
- revenire rapida, fara efecte adverse
- perioadele i fazele anesteziei generale dup administrarea de Dimetileter:
a. Perioada de inducie este caracterizat prin analgezie, amnezie, respiraie
neregulat. Pregtirea preoperatorie prin hipnotice reduc excitaia.
n cadrul acestei etape avem dou faze:
- faza de analgezie iniial se manifest prin deprimarea progresiv a contientei,
bolnavul rspunde la ntrebri; poate aprea euforie, stri onirice (de visare), halucinaii de
care ulterior bolnavul nu-si mai amintete. Acesta faz este bine suportat i realizeaz o
analgezie suficient pentru micile intervenii chirurgicale.
- faza de excitaie sau de delir care ncepe o dat cu pierderea contientei, apar
35

fenomene de excitaie psihomotorie: bolnavul poate cnta, striga, vorbi necontrolat, se poate
produce stare de agitaie motorie automata, starea de analgezie este total, pot aprea
vrsturi, durata acestei faze este bine sa fie ct mai scurt. Prin premedicaia corespunztoare
i folosirea substanelor analgezice, prin inducie, perioada de excitaie poate fi scurtat.
b. Perioada de anestezie generala se caracterizeaz prin somnul anestezic prin care
bolnavul nu poate fi trezit prin stimul extern. Celelalte percepii senzoriale sunt abolite.n
fazele avansate respiraia este deprimat si presiunea arterial scade. Pentru a evita o
deprimare central prea puternic interveniile se realizeaz la nceputul acestei perioade
completnd anestezia cu alte mijloace adjuvante. Aceasta perioad evolueaz n trei faze:
- faza de somn superficial: cnd avem un somn linitit, analgezie, tonusul normal al
musculaturii, dispare reflexul de lipire la atingerea genelor; incizia pielii n aceasta faz poate
produce tahicardie sau creterea tensiunii.
- faza de somn profund: caracterizat prin dispariia treptat a reflexelor i relaxarea
muscular.
- faza de alarm: se manifest prin deprimarea progresiv i marcat a respiraiei i
hipotensiune sever.
c. Perioada toxic caracterizat prin deprimarea puternic pan la oprirea respiraiei,
colaps i oprirea inimii.
Mecanisme i teorii de aciune ale anestezicelor generale:
a. Teoria lipidic: anestizia general se produce prin dizolvarea anestezicului n
membranele lipidice ale celulelor perturbndu-le funcia de membran i sczndu-le
excitabilitatea esutului.
b.Teoria proteic: anestezicul acioneaz asupra situsurilor modulatoare de la
nivelul receptorilor proteici care influeneaz activitatea canalelor ionice. Astfel se modific
permeabilitatea canalelor pentru K+, Cl-, Na+, iar n consecin se produce fie
hiperpolarizarea membranelor fie scderea excitabilitii acestora. Conform teoriei receptorii
pentru neurotransmitorii excitatori (acid aspartic, Ach) sunt inhibai iar cei pentru
neurotransmitori inhibitori sunt stimulai.
c. Teoria neurofiziologic: explic aciunea anestezicelor generale asupra unor
grupuri neuronale care sunt afectate n mod difereniat. n doze terapeutice anestezicele
acioneaz pe structuri mai recente din punct de vedere filogenetic (thalamus, cortex) iar n
doze mai mari acioneaz i pe celelalte zone mai vechi.
Efecte:
asupra SNC: produc pierderea strii de contien, instalarea somnului, amnezie i
pierderea reflexelor;
36

asupra sistemului nervos vegetativ: efectele difer n funie de anestezicul folosit, unele
stimuleaz sau inhib sistemul adrenergic. Refelexele vagale pot fi crescute la nceputul
anesteziei;
asupra aparatului cardiovascular: scad contractilitatea miocardului n expunerile isolate
pe inim; unele anestezice pot produce sensibilizarea miocardului la aciunea catecolaminelor
i a simpatomimeticelor putnd aprea stfel tulburri de ritm i extrasistole ventriculare; n
faza de anestezie profund TA este sczut ca urmare a deprimrii centrilor vasomotor;
asupra aparatului respirator: majoritatea au effect de deprimare a respiraiei excepie
fcnd Protoxidul de Azot i Ketamina care stimuleaz respiraia; n doze mari provoac
apnea toxic;
asupra ficatului i rinichiului: - funciile reanal i hepatic sunt deprimate
- fluxul sanguin n zon este diminuat
- unele sunt nefrotoxice i hepatotoxice
asupra metabolismului reducerea acestuia cu tendina de hipotermie
asupra musculaturii striate se relaxeaz progresiv odat cu avansarea anesteziei si
netede: se relaxeaz. Persistena postoperatorie a acestui efect putnd produce staz gastric
i meteorism
asupra vomei: se poate declana fie n prima parte a anesteziei fie la trezirea din
aceasta;
asupra ochilor: acetia pot prezenta micri automate n prima parte a anesteziei
generale dup care rmn fici; pupilele i modific dimensiunile n funcie de fzele
anesteziei i de medicaia adjuvant.
Clasificare: dup modul de administrare
- anestezice inhalatorii: - volatile - lichide administrate sub form de vapori, gazoase
- anestezice intravenoase: - barbiturice - cu aciune de foarte scurt durat
- alte structuri ca: benzodiazepine, opioide, etc. produc anestezie superficial, n general
rapid i fr fenomene neplcute. Se folosesc pentru inducerea anesteziei sau pentru
realizarea unei deprimri bazale a SNC. Se completeaz prin anestezice neuroleptice,
curarizante sau anestezice generale inhalatorii.
- anestezicele generale inhalatorii sunt lichide foarte volatile sau gaze care se administreaz
pe cale respiratorie. n slile de operaii sunt vaporizatoare speciale care realizeaz o
concentraie dorit de vapori anestezici n amestec cu oxigen sau protoxidul de azot. Au o
structur chimic foarte variat, cele mai folosite sunt hidrocarburi halogenate, esteri
halogenai si protoxidul de azot. Ele sunt bine solubile in grsimi.
Stimulentele neuroleptice
37

Alturi de substanele dopante de mai sus trebuie s amintim de stimulentele

neuroleptice ca i: cofeina, efedrina, amfetaminele, pseudoefedrina. Permise pana nu demult,
dar din 1.01.2010 interzise. Se altura multor alte substane, care vin s completeze lunga list
a substanelor dopante.
Legislaia romn n vigoare privind consumul de droguri
Vezi Codul Penal.
ntrebri
Narcoticele si anastelzicele
Stimulentele neuroleptice
Cursul 5
Agenii anabolizani
Hormonii androgeni sunt hormoni steroizi care contin in structura lor de baza
ciclopentan perhidrofenantren C 19, (androstanul sau nucleul Steran). Au ca efect metabolic
general stimularea sintezei proteice (efect anabolizant) i creterea cantitii de azot reinut de
organism. Aciunea anabolizant se manifest la nivel celular prin mecanisme multiple printre
care putem meniona : stimularea sintezei de ARN prin activarea enzimei ARN polimeraza i
a aminoacil-transferazei, ceea ce are ca urmare sinteza crescut de proteine hepatice i
musculare. Aceti hormoni intervin i n metabolismul glucidelor prin stimularea ezimelor
glicolitice, n metabolismul lipidelor mpiedicnd depunerea lipidelor de rezerv, n
metabolismul electroliilor determinnd retenia de ap i favorizarea fixrii potasiului n
celule i a calciului n oase (Petrescu, 1986). O cantitate foarte mica de substanta poate
produce un efect asa de mare, incat sa modifice structura sau functia unui tesut. Efectul
hormonilor se produce la o concentratie foarte mica, care este suficienta sa determine
modificari cantitatice si calitative. De aici mai fac parte hormonii estrogeni, gestageni,
glucocorticoizi si mineralocorticoizi. Androgenii naturali au ca reprezentant tipic
testosteronul. Sunt secretati la nivelul testicolului de catre celulele interstitiale ale lui
Leyding.
La nivel mic sunt sintetizati si in ovarele femeilor si se mai pot forma la nivelul
cortexului glandelor suprarenale. De ce se regasesc si la femei acesti hormoni (testosteronul)?
Prin originea embrionara comuna a glandelor sexuale (testicule si ovare) si a partii corticale
(zona fascio-reticulara) a glandelor suprarenale, dar si prin faptul ca progesteronul este
precursor unic al hormonilor androgeni si estrogeni, etc. Testosteronul poseda o dubla actiune
38

fiziologica> anabolizanta si androgena. Interesul pentru acest hormon este dat de faptul ca
poate stimula procesele anabolice. Steroizii anabolici androgeni sunt derivati de sinteza ai
hormonilor androgeni naturali testosteronul si nortestosteronul, avand actiune predominant
anabolizanta, important virilizanta si slab psihotropa. S-a cautat prin cercetarile intreprinse sa
se creasca efectul anabolizant al acestor substituti si scaderea efectelor androgene.
Steroizii anabolizanti
Descriere
Steroizii anabolizanti sunt derivati sintetici cu efecte asemanatoare hormonului sexual
masculin - testosteron. Termenul de steroid este termenul generic dat compusilor care contin
in structura lor un nucleu sterolic (nucleul de baza din structura colesterolului). Denumirea
corecta a acestei clase de substante de abuz este "STEROIZI ANDROGENICIANABOLIZANTI" tinand cont de structura chimica si de efectele androgenice (favorizarea
caracterelor masculine) si anabolizante (favorizarea dezvoltarii musculare) pe care le produc.
Cu toate acestea, denumirea uzuala este de steroizi anabolizanti, iar denumirile de strada
sunt: "arnolds", "gym candy", "pumpers", "roids", "stackers", "weight trainers", "juice".
Steroizii anabolizanti au fost sintetizati in anii '30 pentru tratarea hipogonadismului, afectiune
in care testiculele nu produc suficient testosteron pentru o crestere, dezvoltare si functionare
sexuala normala. Utilizarea medicala principala a acestora este tratamentul intarzierilor de
crestere, al unor tipuri de impotenta, al cancerului de san sau al pierderilor in greutate datorate
infectiei cu HIV sau altor boli. De asemenea, sunt folositi de catre medicii veterinari pentru a
favoriza cresterea in greutate si vigoarea animalelor (pisici, caini, vite si cai) si pentru tratarea
anemiei. In 1929 a fost pus la punct primul procedeu de obtinere a unui extract potent din
testicule de taur, iar in 1935 acest extract a fost obtinut intr-o forma purificata. Un an mai
tarziu, trei cercetatori pe nume Ruzicka, Butenandt si Hanisch au sintetizat simultan acest
compus, testosteron, pornind de la colesterol.
Acesta a fost primul steroid anabolizant obtinut vreodata. In 1936 testosteronul a fost
folosit intr-un experiment care a demonstrat cresterea excretiei de azot si cresterea masei
corporale a unui caine castrat caruia i s-a administrat testosteron. Exista informatii conform
carora, in perioada Razboaielor Mondiale, soldatilor germani le-au fost administrati steroizi
anabolizanti, insa aceste informatii sunt nedocumentate. Mai tarziu aufost facute experimente
pe oameni si s-a demonstrat astfel efectul anabolizant potent al testosteronului.
In perioada 1948 - 1954, compania farmaceutica "Searle and Ciba" aexperimentat mai mult de
o suta de derivati sintetici de testosteron si analogi similari. La Olimpiada din 1956,
halterofilii sovietici au obtinut rezultate exceptionale dupa administrarea unei substante de
sinteza similare testosteronului. La putin timp dupa aceasta, John Zeigler,medicul echipei
39

nationale de halterofili a Statelor Unite, a dezvoltat primul steroid anabolizant menit sa

"intareasca" atletii.Toate acestea au determinat, la scurt timp, utilizarea steroizilor
anabolizanti si de catre alti sportivi. Abuzul de steroizi s-a raspandit atat de mult printre
sportivi incat a afectat rezultatele competitiilor. Din acest motiv din anul 1975, aceste
substante

au

fost

interzise

atletilor

care

participau

la

Jocurile

Olimpice.

Din anul 1991 steroizii anabolizanti au devenit substante controlate, la fel ca si

amfetaminele si glutetimida. In prezent abuzul de steroizi este larg raspandit (in 2004 se
estima la 1.084.000 numarul de americani care au utilizat steroizi anabolizanti), constituind o
problema alarmanta datorita cresterii continue de-a lungul anilor,dar si datorita faptului ca
sunt destul de usor de procurat, fiind comercializati chiar si in suplimentele nutritive sub
forma de precursori de steroizi (ex. de hidroepiandrosteron DHEH, androstenodiona).
O alta categorie de persoane despre care se stie ca sunt utilizatori de steroizi anabolizanti sunt
aceia a caror ocupatie necesita forta fizica marita: garzi de corp, muncitorii in constructii si
chiar militarii de cariera. Cea de-a patra categorie de persoane care abuzeaza de steroizii
anabolizanti este constituita din persoanele care anterior au fost supuse unor abuzuri fizice sau
sexuale. Ele recurg la aceasta metoda pentru a se proteja, avand convingerea ca daca sunt mai
corpolente, mai puternice, mai intimidante sau mai neatractive vor descuraja alte abuzuri.
Statistic s-a demonstrat ca antecedentul unui viol a condus la dublarea numarului de
femei culturiste care abuzeaza de steroizi. A cincea categorie de persoane care abuzeaza de
steroizi este constituita din adolescentii care au un comportament bazat pe asumarea de riscuri
inalte cum ar fi: conducerea automobilului in stare de ebrietate, utilizarea armelor, abuzul de
substante ilicite, etc. Pe piata steroizilor anabolizanti exista si o varietate de substante nonsteroidiene. Acestea se utilizeaza in diferite scopuri: ca alternativa a steroizilor anabolizanti:
clenbuterolul, hormonul de crestere uman, insulina, factorul de crestere asemanator insulinei,
gama-hidroxibutirat (GHB); pentru a diminua efectele adverse pe termen scurt ale consumului
de steroizi anabolizanti: eritropoietina, gonadotropina chorionica umana (HCG), tamoxifen;pentru a masca (disimula) consumul de steroizi anabolizanti; diuretice (ex. spironolactona,
furosemid) care micsoreaza concentratia urinara a steroizilor anabolizanti prin diluare; agenti
uricozurici (Probenecid) care micsoreaza excretia steroizilor anabolizanti inurina;
epitestosteronul care reduce detectia utilizarii testosteronului prin modificare raportului
testosteron/epitestosteron. In Statele Unite se comercializeaza in magazine ca suplimente
nutritive unii precursori metabolici ai testosteronului sau ai nandrolonului si se elibereaza fara
prescriptie

medicala.Printre

acestia

se

numara:

androstenediona,

androstenediol,

norandrostenediona, dehidroepiandrosteron (DHEA), care in organism pot fi convertiti la

testosteron sau derivati inruditi.Nu se stie exact daca ei induc cresterea masei musculare, dar
40

cantitati insemnate de suplimente steroidice determina cresterea substantiala a nivelelor de

testosteron in corp, producand aceleasi efecte secundare ca si steroizii anabolizanti.
Majoritatea steroizilor anabolizanti sunt derivati de testosteron. Corpul uman produce
testosteron in mod fiziologic: la barbati in testicule iar la femei in ovare sau in alte tesuturi.
Testosteronul secretat in mod fiziologic are potenta relativ redusa si este rapid metabolizat de
ficat. Astfel, modificarea moleculei de testosteron prin hidroxilare creste potenta relativa (ex.
nandrolonul), esterificarea determina scaderea vitezei de eliberare in circulatia sanguina (ex.
cypionat de testosteron), iar transformarea grupei ceto in grupa hidroxil alcoolica in pozitia
C17 micsoreaza metabolizarea prin efectul de prim pasaj hepatic, ceea ce face posibila
administrarea pe cale orala (ex. stanozolul). Modificarile structurii testosteronului pot sa
afecteze si metabolizarea acestuia la estrogen sau la metabolitul lui androgenic mai potent,
dihidrotestosteronul (DHT).
Prin diferite modificari ale structurii chimice s-a incercat accentuarea anumitor
actiuni, insa efectele anabolice nu au putut fi complet separate de cele androgenice. De
exemplu, androgenii care nu pot fi aromatizati (ex. dianabol, masteron) nu se pot metaboliza
la estrogen, ceea ce conduce la diminuarea efectelor secundare estrogen-dependente cum ar fi
ginecomastia. Androgenii care nu pot fi redusi (ex. oxandrolon, oximetolon) nu se pot
metaboliza la dihidrotestosteron si de aceea, desi au potenta mai mica au un raport al efectelor
anabolice/androgenice mai bun.
CLASIFICAREA STEROIZILOR ANABOLICI ANDROGENI
Aceste substante pot fi administrate pe cale ORALA SAU PARENTERALA
CALE ORALA

METANDIENONA DIANABOL, NAPOSIM, NEROBOL, ANABOLIN,

METANABOL, etc.

FLUOXIMESTERONA HALOTESTIN, TESTORAL, ORALSTERON,

ANDROSTEROL, FLUOTESTIN.

OXIMETALONA ANASTERON, ANADROL, PRENOSTRIL, ANAPOLON, etc.

OXANDROLONA ANAVAR, LONAVAR, PROVITAR, etc.

METILTESTOSTERON TESTOSEN, TESTOVIRON, TESTOVIS, METANDREN.

STANOZOLOL STROMBA, WINSTROL, STANOZOLOL, etc.

MESTEROLON PROVIRON,

METENOLON PRIMOBOLAN, PRIMONABOL, NIBAL, etc.

METANDRIOL METANDIOL, ANDRION, etc.

ANDROSTANOLON STANOLON, NEODROL, ANDROLON

CALE PARENTERALA
41

DURABOLIN, NEROBOLIN, DECANOFORT, DECADURABOLI, ANADOR,

KERATYL, NORBETALON, ANATROFIN, TESTOVIRON, PRIMOTESTOM,
TESTOVIRON, TESTOVIS. Etc.
EFECTE

Actiune androgena stimularea cresterii organelor sexuale masculine, influenteaza

spermatogeneza si reproducerea, dezvolta si mentine caracterele sexuale secundare la barbati,
voce, pilozitate, virilizare.

Actiune anabolizanta are loc o translocare intensa a ARN din nucleu in citoplasma,
insotita de o accelerare a biosintezei proteinelor ribozomale citoplasmatice.

Sinteza specifica a unor proteine,

Reglarea secretiei unor hormoni care controleaza axa hipotalamo-hipofizara.

EFECTE ADVERSE
cele mai severe efecte secundare apar dupa 15-20 de ani: cancer, boli cardiovasculare, etc.
Atrofie testiculara, retentie de apa, acnee, agresivitate, hipertensiune, leziuni la tendoane,
raceli frecvente, scadere imunitate, calvitie, inhibare spermatogeneza, probleme renale,
probleme hepatice.
Femei tulburari de ciclu, retentie de apa, cresterea pilozitatii faciale si corporale, ingrosarea
vocii, hirsutism, regresia tesutului mamar, agresivitate, hipertensiune, leziuni ale tendoanelor,
Modalitati de consum
Exista mai multe modalitati de dozare a steroizilor anabolizanti in scopul obtinerii
efectului maxim dorit in perioada competitiilor sportive, al reducerii aparitiei efectelor
adverse, al intarzierii instalarii tolerantei si pentru a impiedica detectia acestora in probele
biologice.
Cycling"- administrarea ciclica. Acest termen descrie alternanta perioadelor de
utilizare a steroizilor anabolizanti ("on cycle") cu perioade in care fie nu se utilizeaza deloc,
fie se folosesc doze foarte mici ("off cycle"). Durata unui ciclu este de 6 pana la 12 saptamani.
"Stacking"- administrarea concomitenta. Acest termen descrie administrarea
concomitenta a doi sau mai multi steroizi anabolizanti. Preparatele injectabile pot fi asociate
cu cele orale, la fel ca si steroizii cu perioada scurta de actiune cu steroizii cu perioada lunga
de actiune. Acest tip de administrare nu se intalneste in practica medicala.
"Stacking the Pyramid" - administrarea piramidala concomitentaAcest termen este
utilizat pentru a descrie o administrare concomitenta a mai multor tipuri de steroizi dar cu
cresterea progresiva a dozelor si adaugarea treptata a altor steroizi in prima parte a ciclului,
urmata de scaderea treptata a dozelor si scoaterea treptata a steroizilor din amestecul
administrat, in partea a doua a ciclului. Se crede ca acest regim asigura efectul optim dorit si
42

scade probabilitatea de detectie a steroizilor anabolizanti.Dozele de steroizi anabolizanti

abuzati sunt functie de efectul urmarit. In cazul sportivilor, acestea variaza si functie de
sportul practicat: atletii de rezistenta 5-10 mg/zi, sprinterii de 1,5-2 ori mai mult, iar
halterofilii si culturistii de 10 pana la 100 de ori mai mult. In cazul persoanelor care abuzeaza
de steroizi dar nu sunt sportivi, se constata ca dozele utilizate de femei sunt mai mici decat
cele utilizate de barbati.
Actiune toxica
Steroizii anabolizanti actioneaza la nivelul sistemului limbic determinand cresterea
agresivitatii

si

asupra

hipotalamusului,

care

controleaza

metabolismul

bazal.

Actiunea anabolica consta in: - imbunatatirea utilizarii proteinelor ingerate

- favorizarea sintezei proteice
- favorizarea arderii grasimilor
- cresterea nivelului de hemoglobina si numarului de celule rosii
- favorizarea retentiei de calciu in oase;- scaderea excretiei de sodiu, potasiu si calciu
Efectele secundare ale consumului de anaboiizanti:
1. Efecte androgenice: - modificari de libidou, scaderea fertilitatii, scaderea
hormonilor luteinizanti si hormonilor care stimuleaza foliculul
a. Creste agresivitatea si apetitul sexual, ceea ce duetermina uneori comportamente
sexuale aberante sau porniri criminale
b.

Doar la barbati: impotenta in cazul utilizarii repetate sau cronice, atrofie

testiculara cresterea sanilor (ginecomastie), marirea prostatei, diminuarea
producerii de sperma, chelire premature

c.

Doar la femei: masculinizare / hirsutism (cresterea excesiva de par pe fata si corp)

ingrosarea vocii, marirea clitorisului, dereglarea ciclului menstrual (supresia
functiei ovariene si a menstruatiei), micsorarea sanilor, sindrom polichistic ovarian

d. Efectele de masculinizare observate la femei nu sunt reversibile

e. Copii: inchiderea prematura a centrului epifizic de crestere a oaselor lungi (la
adolescenti) ceea ce duce la oprirea cresterii; pubertate prematura in cazul fetelor.
2. Efecte asupra sistemului cardiovascular:
a. Cresterea presiunii arteriale, scaderea HDL, eritrocitoza, hipertrofie miocardica,
aritmii, tromboze
b.

Cresterea riscului de ateroscleroza prin asocierea disfunctiei endoteliale cu un

profil aterogenic al lipidelor sanguine (scade HDL)

c.

Scaderea (20-27%) HDL-colesterol si cresterea presiunii arteriale diastolice dupa

utilizarea steroizilor anabolizanti pe o perioada de 8 saptamani
43

Consumul de steroizi este asociat cu hipertensiune, ischemie miocardica si moarte

cardiaca subita chiar si la consumatorii mai tineri de 30 de ani.
3. Efecte hepatice (functionale/structurale)
a. Hepatotoxicitate (alterarea testelor functionale hepatice) / icter
b. "Peliosis hepatis" atunci cand in ficat se formeaza chisturi de sange care se pot rupe
cu producerea de hemoragii interne
c. Neoplasm
4. Efecte psihologice comportamentale
a. Oscilatii ale starii sufletesti, agresivitate, nervozitate, iritabilitate, manie, depresie,
abstinenta, dependenta (nu toti steroizii anabolizanti cresc iritabilitatea si
agresivitatea)
b. Cauza directa a unor modificari semnificative ale profilului personalitatii
d. Scaderea semnificativa a autocontrolului agresivitatii comparativ cu perioada
anterioara consumului
5. Efecte dermatologice
a. acnee, alopecie
b. seboreea parului si a pielii
c. hirsutism
d. scaderea elasticitatii pielii prin afectarea colagenului
6. Efecte la nivelul sistemului musculo-scheletic
a. incordare musculara si crampe
b. cresterea riscului de intindere sau ruptura musculara
7. Afectarea sarcinii:
a. steroizii pot afecta dezvoltarea fetusului in perioada sarcinii
Mortalitate
Cele mai severe consecinte ale abuzului de steroizi anabolizanti pe termen lung sunt
cele la nivelul sistemului cardiovascular. Rata mortalitatii in randul halterofililor de elita,
dupa ce s-au lasat de sport a fost 12.9% comparativ cu 3,1% in cazul populatiei control.
Cauzele deceselor in randul halterofililor includ: sinuciderea, infarctul miocardic, coma
hepatica, limfomul non-Hodgkinian. In concluzie, consumul de steroizi anabolizanti este
asociat cu un risc crescut de moarte violenta cauzata de comportament impulsiv, agresiv sau
de simptome depresive.
Administrarea injectabila asociata cu folosirea in comun a acelor poate determina:
- hematoame, infectii, fibroza,
- cresterea riscului de contaminare cu HIV, hepatita B sau C,
44

- endocardita infectioasa, abcese la locul injectarii.

Riscurile utilizarii pe termen lung
Riscurile asupra sanatatii, asociate dozelor terapeutice de testosteron administrate pe termen
lung si dozelor suprafiziologice cronice de steroizi anabolizanti nu sunt cunoscute in
totalitate. Cele mai severe consecinte ale consumului pe termen lung de steroizi anabolizanti
sunt cele de la nivelul sistemului cardiovascular:
- hipertrofia ventriculului stang,
- impiedicarea umplerii diastolice, - aritmie, - risc crescut de infarct miocardic acut si moarte
subita.Consumul cronic de steroizi anabolizanti reprezinta un factor etiologic pentru unele
neoplasme: tumori hepatice, carcinom renale, tumori testiculare, cancer de prostata. Rata
mortalitatii este de 4-6 ori mai mare in cazul consumatorilor cronici de steroizi anabolizanti
decat in cazul non-consumatorilor.
Intoxicatia acuta
Manifestarile clinice ale intoxicatiei acute cu steroizi anabolizanti sunt:
- anxietate
- agitatie
- depresie, in cazuri rare manifestari psihotice
Intoxicatia cronica
Consumatorii cronici de steroizi anabolizanti prezinta:
- aspect fizic: hipertrofie musculara, hirsutism si ingrosarea vocii la femei;
- piele: acnee, chelie si urme de injectare in fese, coapse sau muschiul deltoid;
- sani: ginecomastie la barbati si atrofia sanilor la femei;
- genito-urinar: atrofie testiculara la barbati si hipertrofia clitorisului la femei.
Un procent insemnat dintre persoanele care abuzeaza de steroizii anabolizanti devin
dependente de acestia, fapt dovedit de continuarea administrarii acestora in ciuda problemelor
fizice, a efectelor negative asupra relatiilor sociale, a nervozitatii si iritabilitatii. Steroizii
anabolizanti administrati prelungit produc dependenta fizica si psihica. Cu fiecare ciclu
steroidic inceput se administreaza doze mai mari, iar efortul fizic depus este marit. Unele
studii au demonstrat un efect euforizant al steroizilor anabolizanti, mai mic decat cel produs
de cocaina sau de opioide. Dependenta fizica apare odata ce corpul se adapteaza la
medicamentul sintetic, moment in care este intrerupta productia normala de testosteron. Cand
administrarea anabolizantilor este intrerupta apare o perioada de retragere a hormonului
natural manifestata prin urmatoarele simptome:
- depresie severa,
- oboseala,
45

- anxietate,
-impotenta sexuala si lipsa respectului de sine
- in cazuri extrem de rare pot apare reactii psihotice
Pentru a diminua aceste suferinte, utilizatorii de steroizi iau medicamente care
modifica dispozitia, starea sufleteasca sau isi administreaza mai multi steroizi. Studiile pe
animale (hamsteri) au demonstrat ca indivizii cu nivele endogene scazute de testosteron
(femei, adolescenti, batrani) sunt mai putin predispusi la abuzul de steroizi anabolizanti, iar
indivizii care efectueaza o activitate fizica intensa (care favorizeaza cresterea secretiei
endogene de testosteron) sunt mai predispusi sa dezvolte dependenta de androgeni.
Sindromul de abstinenta se manifesta prin urmatoarele simptome:
- modificari de dispozitie, oboseala, nervozitate cu comportament violent
- agitatie si depresie
- pierderea apetitului si dorinta de a continua administrarea de steroizi
Cel mai periculos simptom al abstinentei este depresia, deoarece aceasta conduce
uneori la tentative de suicid. Unele dintre simptomele depresive netratate pot persista pe o
perioada de un an sau chiar mai mult de la oprirea consumului.
Tratamentul intoxicatiei cronice
Cunostintele actuale in acest domeniu se bazeaza pe experienta unui numar restrans de
doctori care au tratat pacienti abstinenti de steroizi. S-a constatat ca "terapia suportiva" poate
fi suficienta in unele cazuri. Pacientii sunt informati despre simptomele pe care le resimt in
perioada de abstinenta si sunt evaluate intentiile lor sinucigase. In cazul unor simptome severe
sau prelungite este necesar tratamentul medicamentos ambulatoriu sau spitalizarea.
Medicamentele utilizate reechilibreaza sistemul hormonal. De asemenea, se foloseste si
medicatia simptomatica: antidepresive pentru tratarea depresiilor si analgezice pentru tratarea
durerilor de cap, durerilor musculare si articulare. In unele cazuri poate fi utila si terapia
comportamentala.
Incercarile de prevenire a abuzului de steroizi anabolizanti constau in campanii de
informare a elevilor si studentilor asupra efectelor adverse si in depistarea consumului prin
teste de laborator. Pentru a fi eficiente, programele educationale pentru tineri trebuie sa fie
credibile, echilibrate, sa prezinte atat riscurile cat si beneficiile steroizilor anabolizanti. Altfel,
daca in cadrul programelor se prezinta doar efectele adverse, ele nu ii conving pe tineri,
acestia ramanand cu impresia ca ei personal nu pot fi afectati.
Hormonii peptidici.
AGENTI ANABOLICI:
46

1. STEROIZI ANABOLICI ANDROGENI:

a. clostebol, fluoximesterona, metandienona, metenolon, nandrolon, 19-norandrostendiol, 19norandrostendiona, oxandrolona, stanozololi substante inrudite.
b. androstendiol, androstendiona, dehidroepiandrosteron, dihidrotestoste-ron, testosteroni
substante inrudite.
2. BETA-2AGONISTI:
Bambuterol, clenbuterol, fenoterol, formoterol, reproterol, salbutamol, salmeterol,
terbutalina si substante inrudite.
3. DIURETICE:
Acetazolamina,bumetanida,clortalidona,acid etacrinic,furosemid,manitol, triamterenasi
substante inrudite.
4. HORMONII PEPTIDICI- (MIMETICI SI ANALOGI)
Gonadotropina corionica umana (hCG) interzisa la barbati.
Hormonul luteinizat (LH)
Hormonul adrenocorticotrop (ACTH; tetracasactide)
Hormonul de crestere (HGH)
Hormonul uman de cretere, HGH, spre exemplu, este produs de organism n mod natural i
accelereaz diviziunea celulelor n multe tipuri de esuturi. Administrat n doze mare, poate
determina o cretere a masei musculare din cretet pn-n vrful degetelor i chiar poate
aduga n jur de 7-8 centimetrii la nlimea individului.
Factorii de crestere insulinostimulatori (IGF-1) si toti factorii de stimulare respectivi si
analogii lor.

ERITROPOIETINA (EPO)
Eritropoietina sintetic, sau EPO, o substan produs pe cale natural de rinichi, este
preferat de cicliti, atleii la semifond si fond, de triatlonisti, maratoniti i de oamenii care
fac exerciii aerobice intense i prelungite. EPO scald muchii obosii n oxigen, prevenind
astfel epuizarea.( H. Lee Sweeney (2005,58)
INSULINA

47

Aceasta din urma numai la sportivi care prezinta o notificare ca sufera de diabet si sunt
dependenti de insulina.
ntrebri
Agenii anabolizani.
Administrare si modalitati de consum
Actiune si intoxicatie toxica
Efecte.
Efecte adverse.
Cursul 6
Agenii cu activitate antiestrogenic
Ageni mascatori
Diureticele
Acetazolamina, bumetanida, clortalidona, acid etacrinic, furosemid, manitol,
triamterena hydrodiurilul, furosemidul si substante inrudite.
Diureticele sunt substante care cresc eliminarea de urina (apa si sare). Unele elimina
predominant apa, marind volumul urinei si provocand o diureza apoasa. Altele elimina o urina
bogata in sare, numite din aceasta cauza saluretice, folosite pentru eliminarea excesului de
sare si apa, retinute in edeme. Deosebim urmatoarele substante cu actiune diuretic:
Diuretice majore
Furosemidul si acidul etacrinic
Furosemidul (Lasix, Furantril) elimina un volum mare de urina, cu o cantitate crescuta de Na,
K si CI. La bolnavii cu edeme cardiace, o singura doza de 40 mg, poate duce la pierderea de
6-8 litri ap. Este de regul eficace la bolnavii rezisteni la diureticele tiazidice (saluretice).
Poate fi utilizat i in doze mai mari (pana la 1-2 g). Bolnavii care nu rspund la doze mici, de
40 mg, pot rspunde la dozele mai mari. Efectul este rapid, de scurta durata si u or
controlabil. n administrarea orala, diureza incepe dupa 20-60 minute i se mentine 4-6 ore. n
administrarea i.v, efectul incepe dup 3-15 si se mentine 2-5 ore. Pot aprea, ns,
dezechilibre electrolitice: hiponatremie, hipopotasemie i mai rar, hipocloremie. Pot aparea si
hipotensiune, hiperglicemie, hiperuricemie, accidente alergice i tulburri digestive. Este
indicat n toate formele de edeme (din insuficien cardiac, ciroza hepatic cu ascit, edemul
pulmonar, edemul cerebral). Se administreaz ca urgen n insuficiena renal cronic i
acut. Acidul etacrinic (Edecrin) deosebit chimic de furosemid, are aciune i indicaii
similare. Acioneaz intens, rapid i de scurt durat, sub form de comprimate de 0,50 g 1 48

4/zi, administrat dup mese i sub form de fiole de 0,025 g/fiola, 1-4 i.v. zilnic. Prezint
aceleai reacii adverse.
Diuretice mercuriale: mercurofilina (Novurit) si Salyrgan au de asemenea actiune intens
diuretica pentru apa, sodiu si clor, care apare la 2-3 ore de la administrare (i.m., i.v. lent 1-2
ml, de 1-2 ori/saptamana). Dintre reactii adverse pot apare: alcaloza hipocloremica,
hiponatremie, hipopotasemie, tulburari digestive renale si cardiovasculare si tulburari
alergice. Mult utilizate in trecut, in prezent sunt putin folosite.
Diuretice tiazidice si inrudite: tiazidicele sunt diuretice cu intensitate moderat i relativ
durabil. Urina eliminate este mai concentrat, n care predomin Na (salureza); elimin i CI
si K. Pot provoca hiponatremie si mai ales hipopotasemie, hiperglicemie si hiperuricemie.
Este diureticul cu care se incepe Tratamentul in cazurile usoare si moderate. Cele mai
cunoscute tiazidice sunt:
- Hidroclorotiazida (Nefrix, Esidrex). Diureza incepe la o ora dupa administrarea orala si se
mentine 8-12 ore. Dozele utile sunt de 25 - 100 mg, in 1-2 prize.
- Butizida (Ufrix, Eunerphran). Are proprietati similare, dar actiunea diuretica este mai
puternica.
- Clopamida (Brinaldix), clortalidona (Hygroton), clorexolona (Flonatril) sunt substante
diuretice inrudite cu tiazidicele. Au durata de actiune mai lunga (24 - 48 ore). Se
administreaza l/zi sau la doua zile.
Antagonistii aldosteronului (spironolactona, triamterenul si amiloridul)
- Spironolactona (Aldactona). Actioneaza ca antagonist competitiv al aldosteronului. Are
actiune diuretica modesta si creste eliminarea apei si sarii, dar cruta K. Efectul este dependent
de concentratia aldosteronului. Diureza produsa creste, cand se asociaza cu diuretice ca
tiazidice; furosemid, acid etacrinic, compensand pierderea de K produsa de acestea. Indicatia
principala o reprezinta edemele cu hiperaldosteronism secundar, rezistent la alte diuretice.
Spironolactona este contraindicata in insuficienta renala acuta si in hiperpotasemie. Se
recomanda prudenta in insuficienta renala cronica. Aldactona se prezinta sub forma de
comprimate de 0,025 g, (4 - 8/zi), cu efect dupa 24 - 48 de ore, de durata. Ca reactii adverse
pot aparea: hiperpotasemie, hiponatremie, eruptii cutanate, tulburari digestive, somnolenta
etc.
- Canrenona si canreonatul de potasiu (Soldactone) substante inrudite cu spironolactona, se
administreaza i.v. in urgente.
- Triamterenul (Dytac, Teriam) are actiune asemanatoare spironolactonei, dar mecanismul de
actiune este diferit. Se administreaza 0,100 - 0,200 g/zi.-Amiloridul (Moduretic) este alt

49

antagonist al aldosteronului. Diureza apare dupa 2 h de la administrare orala si se mentine 24

ore.
Diuretice minore
-Diureticele xantinice. Dintre acestea se intrebuinteaza aminofilina (Mio-filinul) in
comprimate de 0,100 g si in fiole de 2 si 10 ml i.v. Este un diuretic slab.
- Diurocardul (clorura de amoniu) este un diuretic acidifiant. Se prezinta sub forma de
drajeuri de 0,400 g si se administreaza 8 - 20/zi, timp de trei zile consecutiv, cura care se
poate repeta.
- Acetazolamida (Diamox, Ederen) actioneaza ca inhibitor al anhidrazei carbonice. Este o
sulfamida cu efect diuretic slab (comprimate de 0,250 g). Practic nu se mai foloseste. in
prezent este utilizata in Tratamentul glaucomului si al unor forme de epilepsie.
Diclorfenatnida

si

metazolamida

sunt

alti

anhibitori

ai

anhidrazei

carbonice.

Prescriptia de diuretice poate fi facuta ori de cate ori exista in organism o retentie de apa si
sodiu, dar conduita este diferita, in functie de cauza retentiei, de exemplu, intr-o insuficienta
renala, diureticele sunt inutile si periculoase. Cele patru mari indicatii ale diureticelor sunt:
insuficienta cardiac att n timpul decompensri, ct i ca tratament de intreinere (uzual
Nefrix); hipertensiunea arterial, in functie de forma clinica si de stadiu, beneficiaza de
asemenea

de

aportul

continuu

al

diureticelor

(Nefrix,

Ufrix,

furosemid,

spironolactona); ciroza hepatica ascitogena: Triametemul, Spironolactona si corticoterapia

permit sa se reduca la multi cirotici, ascita si edemele. Tizidicele sunt mai putin indicate,
datorita pericolului de hipokaliemie si hiperamoniemie.
Sindroamele nefrotice beneficiaz de corticoterapie. Ca regul general, nu trebuie
prescrise diuretice la bolnavii cu semne de insuficien renal: proteinurie, cilindrurie sau
azotemie peste 0,50 g. De asemenea, diureticele nu trebuie prescrise la ntamplare, ci n
funcie de originea edemelor, tratamentele anterioare i rezultatele laboratorului.
Administrarea diureticelor se poate insoti de numeroase accidente. Obisnuit se intalnesc:
sindroame de deshidratare in administrarile prelungite si pierderi de electroliti. Hipokaliemia
este cea mai frecvent, ca urmare a administrarii acestor medicamente, cu exceptia
triamterenului si a spironolactonei. De aici, necesitatea de a se administra sistematic potasiu si
de a-l doza cu regularitate. Hiponatremia se intalneste mai ales la bolnavii sub tratament
diuretic i regim desodat prelungit, iar hipocloremia apare la bolnavii tratai cu diureticele
mercuriale mai pot provoca febra, erupii cutanate, purpure, tulburari digestive (vrsturi,
diaree, uneori scaune sanguinolente), anurie, colaps, leziuni renale, hepatice si chiar moarte
subita. Tiazidicele pot determina tulburari digestive (anorexie, greturi, varsaturi), eruptii
cutanate si rar, accidente sanguine. Spironolactona poate antrena tulburari hormonale.
50

Pentru simplificare, diureticul poate fi catalogat orice produs care mareste cantitatea
de urina care este eliminata din organism. Sub aceast catalogare se poate men iona un numar
mare de diferite preparate, ncepnd cu ceaiuri slabe din ierburi, fierturi si pna la substante
chimice foarte puternice. Scopul lor clinic principal consta n utilizarea lor n tratamentul
hipertensiunii arteriale fiind incluse n recomandarile medicale pentru pacienii care sufer de
edem (acumulare excesiv n spaiile intercelulare ale organelor i esuturilor).
n trecut sportivii care treceau controlul doping utilizau 525j96f un compus diuretic
ncercnd astfel s elimine prin urin urmele nedorite ale unor substane interzise precum
steroizii anabolici. Aceast metod era ntr-adevar eficace n ce priveste controlul doping, ns
dup puin timp majoritatea organizaiilor i asociaiilor sportive au adugat diureticele pe
lista preparatelor interzise. O alt cale destul de popular de ntrebuintare a diureticelor n
decurs de mai multi ani n sport, era utilizarea acestor substane n scopul de a trece categoria
de greutate naintea competitiilor n sporturi precum: haltere, box, lupte, etc. Partea major
unde se utilizeaz pe larg diureticele este sectorul sportului de for, unde se folosesc aceste
substane, pentru micsorarea cantitii de ap sub piele.
Consumul diureticelor pe perioade ndelungate este urmat de complicaii. Mai mult de
att se intensific eliminarea proteinelor din corp, ceea ce duce la scaderea volumului masei
musculare. Menionm unele diuretice care sunt destul de populare printre sportivi:
ALDACTONE
Substanta chimica de actiune: spironolacton
Aldactone face parte din subgrupa diureticelor cu proprietatea de a nu elimina potasiul
din organism. Aldactone actioneaza asupra hormonului aldosteron care raspunde de dirijarea
volumului de apa din organism, accelereaza eliminarea potasiului si stopeaza eliminarea din
organism a sodiului si a apei. Cu ct este mai ridicat nivelul aldosteronului cu att mai multa
apa se acumuleaza. Utilizarea spironolactonei, care este antagonistul aldosteronului, permite
micsorarea nivelului aldosteronului ceea ce duce la eliminarea apei si a sodiului din organism
si acumularea potasiului. Aldactone mpreuna cu alte preparate analogice ca Triamterene
(direnium) si Amiloridome (midamorome) formeaza o grupa de diuretice cu calitatile de mai
sus, care actioneaza asupra organismului mult mai moderat dect alte grupe de diuretice.
Aldactonul are si proprietati antiandrogene deci micsoreaza nivelul androgenilor din
snge. Reprezentantele sexului frumos care practica sporturi de forta utilizeaza Aldactone
pentru a diminua la minimum efectul de masculinizare care apare dupa administrarea de
steroizi. La barbati se schimba corelatia androgeni estrogeni care apare la utilizarea de
Aldactone si anume inflamarea mameloanelor, urmata de dureri si poate ajunge pna la
ginecomastie. Alte efecte negative care pot aparea la administrarea de Aldactone sunt:
51

tensiunea arteriala scazuta, ameteli, dereglari intestinale, greturi, puls neregulat. Cea mai
populara doza zilnica recomandata este de 50 mg/zi cu o saptamna sau doua nainte de
competitie.
n farmaciile din Rusia se gasesc n vnzare 2 tipuri de spironolactone: Aldactone
produs n Marea Britanie la pret de 1,1 pna la 1,4$ si Verospirone produs n Ungaria la pret
de 1,6 pna la 1,8$. Ambele sunt n ambalaje a cte 20 de pastile, 25 mg/pastila.
LASIX
Substanta de actiune: Furosemid
Lasix este un diuretic care actioneaza la nivelul microcanalelor rinichilor. El
blocheaza mecanismele de absorbtie inversa a sodiului si clorului, mareste fluxul de snge
care vine la rinichi si astfel favorizeaza indirect marirea cantitatii de apa eliminata din
organism. Cu aceasta eliminare se maresc si pierderile potasiului, magneziului si calciului.
Absorbtia inversa a ionilor de potasiu, sodiu si cloride se ncetineste, ceea ce duce la
dereglarea echilibrului electrolitic al organismului. Datorita proprietatii sale de a elimina apa
din organism, Lasix se utilizeaza n tratarea edemelor si a hipertensiunii arteriale. Lasix se
administreaza nu mai mult de 2 zile nainte de competitii. Doza de administrare, intervalele de
timp, depind de efectul diuretic si de forma fizica a sportivului. Cei care au deficit de apa n
organism trebuie sa fie extrem de precauti la administrarea de Lasix. Lasix este cel mai
puternic diuretic si totodata cel mai periculos. Ca efecte negative pot aparea: ameteli,
mbolnavirea sistemului cardio-vascular, contractii musculare, greturi, slabiciune, anemie
cardiovasculara. n cazuri extreme poate duce chiar la oprirea functiei inimii (este foarte
posibil ca aceasta sa fi fost cauza mortii faimosului sportiv Muhamed Benaziza).
Fara a se tine cont de pericolul evident pe care l prezinta preparatul, n comparatie cu
steroizii, Lasix poate fi procurat din farmaciile ruse fara prescriptie medicala. Pretul unei cutii
cu 50 pastile a cte 40 mg/ pastila, este de aproximativ 2 $.
SPIRONOTIAZID
Substanta chimica de activa: spironolacton / hidroclortiazid
Denumiri comerciale: Rizicordin, Rizicordin mite, Spironotiazid
Spironotiazidul este o combinatie, amestec dintre diureticul Aldactone si Teazid.
Teazizii sunt foarte apropiati de tiurepitii din clasa Lasix. Deosebirea de baza dintre acestia
este aceea ca teazizii elimina calciu din organism n cantitati nesemnificative si au un efect
mai moderat de eliminare a apei din organism.
Spironotiazidul leaga Aldosteronul (Aldactone) cu un Teaziddiuretic mult mai
puternic. Acesta este unul din motivele pentru care el este deseori utilizat de bodybuilderi care
vor s scape de surplusul de ap. Avantajul aceste combinri const n aceea c, eliminarea
52

potasiului sub actiunea spironolactonului se compenseaza cu aciunea teazidului. Acest

preparat este vzut de multi sportivi ca o alternativ a preparatului mult mai puternic i mai
periculos Furosimid (Lasix).
Conform experientei, Spironotiazidul este administrat sportivilor n ultimele 3 zile de
dinaintea competitiilor. Doza cea mai utilizata este de 2-3 pastile a cte 50 mg/zi.
Efectele negative: dereglarea echilibrului electrolitic, contracii musculare, bti
neregulate ale inimii, ameeli. La brbai n urma aciunii antiandrogene a spironolactonului
este posibil apariia ginecomastiei. Este recomandat utilizarea preparatului pe o perioada ct
mai scurta de timp. n practica bodybuilding-ului rus se obisnuieste utilizarea Triampurului,
un preparat obtinut din hidroclortiazidul si un diuretic cu proprietati de protejare a potasiului.
Triamterim, n proportie de 1:2 (o pastila contine 0,0125 g de hidroclortiazid si 0,025 g de
triamterim). Triampurul este n vnzare n reteaua farmaceutica din Rusia si se vinde n
ambalaje a cte 50 pastile la un pret de 2-3$.
SPIRONALACTON
Substanta chimica de activa: spironalacton / furosemid
Denumiri comerciale:
Duraspiron (50 comprimate)
Duraspiron (100 comprimate)
Osurol 100 lasix
Osurol 50 lasix
Spiro 50 D-Tablinen
Spiro 100 D-Tablinen
Spiro comp. - ratiopharm
Spirolacton (50 comp)
Spirolacton (100 comp)

53

Acest medicament const din Spirolacton relativ usor (vezi Aldactone), care pastreaz
potasiul si Furosemid, un diuretic foarte puternic (vezi Lasix). Ca i alte diuretice, acesta se
administreaz cu puin nainte de competiii pentru eliminarea excesului de ap din organism.
Dac nu apar probleme, se obine o musculatur solid, elastic, deshidratat i bine
conturat. Drenajul ncepe dup o ora de la administrarea comprimatelor i dureaz mai mult
de 3-4 ore. Atletul, care este deja solid si aproape deshidratat va pierde foarte pu in ap i va
simti imediat efectele secundare, de obicei acestea fiind spasmele musculare , n timp ce
atletul umflat de apa va simti nevoia sa urineze dupa fiecare 4-5 minute. Pe lnga aceasta, la
o pierdere mare de ap se pierd i alte elemente importante ca sodiul, calciul si potasiul, ceea
ce duce la dezechilibrul electrolitilor din organism. Trebuie mentionat c pierderea potasiului
este compensat datorit capacitii de reabsorbie a Spirolactonului. De aceea, trebuie
renunat la preparatele suplimentare cu continut de potasiu. Reactia a doua elemente chimice
are un efect sinergic, si deci e nevoie de o doza mica a ambelor elemente. O doza minima
obisnuita reduce riscul aparitiei efectelor secundare nedorite si n acelasi timp, se obtin
rezultate foarte bune. Pentru atleti, comprimatele ce contin 50 mg de Spirolacton si 20 mg de
Furosemid sunt o alternativa buna fata de comprimatele Furosemid de 40 mg (Lasix), care
sunt foarte puternice. De obicei, Spirolacton comprimate se administeaza de catre atleti n
ziua competitiilor si nainte de acestea: se administreaza 1-2 comprimate si se asteapta efectul
deshidratarii. n functie de cantitatea apei nedorite ntre muschi si piele , aceasta procedura se
repeta peste cteva ore de 2-3 ori. Riscul efectelor secundare depinde foarte mult de doza
administrat i crete odat cu administrarea ndelungat sau n timpul deshidratrii deja
existente. Pot aprea spasme musculare, stri de slbiciune. De asemenea, pot aparea ameeli,
tensiune arterial scazut, disfuncii ale ritmului cardiac, stri de grea i de vom, diaree,
oxigenare slab, pierderea cunotinei, de la pareza vaselor sanguine pna la colaps, iar n
cazuri extreme duce chiar la moarte. Ca urmare a efectului antiandrogen a Spirolactonului , la
barbati pot aparea disfunctii ale potentei si ginecomastia. Rezultatele administrrii diureticilor
ce conin furosemid pot fi foarte diferite: de la obinerea unui fizic de invidiat, pna la
internarea ntr-o sectie de terapie intensiva. Cei care reusesc s ating nivelul maxim de
deshidratare fr a pierde din volumul muschilor si n acelasi timp nu au spasme musculare
mari au toate sansele sa coboare campioni de pe scena.
Hydrochlortiazid este un diuretic din familia tiazidelor, folosit in medicin pentru
tratarea edemelor si hipertensiunii. Acioneaza prin impiedicarea reabsorbiei electroliilor,
ceea ce duce la eliminearea sodiului, potasiului, clorului si prin urmare si a apei. n
comparaie cu alte diuretice este mai puternic dect Aldactonul, dar mai slab dect Lasixul.
Desi excreia de potasiu este redus, indicat ar fi administrarea unui supliment cu potasiu pe
54

durata folosirii acestui diuretic sau o diet bogat in potasiu. De obicei depinde de dozele
administrate i durata perioadei de administrare. De asemenea, este posibila si o excretie
considerabil de calciu. Folosirea diureticelor in sport este din ce n ce mai popular. n
culturism sunt folosite pentru reducerea apei subcutanate inainte de competiii. Aspectul
extrem de striat al culturitilor prezeni pe podiumurile concursurilor in zilele noastre este
aproape imposibil de realizat fr ajutorul diureticelor. Mai sunt folosite i n sporturile n
care

greutatea

corporal

este

un

factor

important,

precum

boxul sau

luptele.

Hydrodiurilul a fost creat in anii 50 si este folosit pn n zilele noastre pentru a combate
hipertensiunea. Este rspndit larg n toat lumea fiind prezent n aproape orice farmacie. Se
gseste sub form de tablete de 25 mg sau de 50 mg. Folosirea Hydrodiurilului si a
diureticelor in general pentru imbunatatirea aspectului si a performantelor sportive este
considerata o practica foarte riscanta. Acestea pot duce la o deshidratare care poate pune in
pericol viata utilizatorului. Multe decese au fost atribuite folosirii eronate a unor astfel de
medicamente. Folosirea hydrochlortiazidului poate duce la o dereglare a balantei de
electroliti. Acesta inseamna o deficienta in sodiu si potasiu si uneori poate insemna si
cresterea bicarbonatului din sange datorita lipsei clorului. Efectele secundare induse de un
astfel de dezechilibru sunt: uscarea gurii, sete, slabiciune, letargie, ameteli, stare de neliniste,
dureri si crampe musculare, tensiune scazuta si tulburari gastrointestinale. Alte efecte
secundare care pot aparea, desi mai rar, sunt: apetit scazut, stare de greata, voma, constipare
sau

diaree,

dureri

de

cap,

irtari

ale

pielii,

impotenta,

tulburari

de

vedere.

Culturistii i sportivii n general folosesc acest medicamant perioade scurte de timp (cteva
zile). De obicei pastilele de Hydrodiuril sunt luate dimineaa, imediat dup micul dejun. Doza
de nceput este de 50 mg, iar n zilele urmatoare se va adauga inca 25 mg sau 50 mg, n
funcie de ct ap este eliminat. Dac rata de eliminare a apei este satisfctoare se va
pstra acea doz. Dozele maxime sunt ntre 100-200 mg, dar recomandat este s nu se
depaeasc 100 mg pe zi. Dac Hydrodiurilul nu aduce efectele ateptate muli culturiti aleg
s mai adauge un alt diuretic, precum Aldactonul. Trebuie retinut ca abuzul de diuretice, pe
lng riscul major pentru sntate, poate duce la un aspect flasc al muschilor.
Agentii mascatori sunt substante care influenteaza debitul urinar si ajuta la scaderea in
greutate.
Efecte secundare:
Printre efectele negative asupra sanatatii se numara: crampe musculare, deshidratare,
probleme cardiace si afectiuni renale. De ce sunt interzii? Sunt interzii pentru c mascheaz
folosirea unor substane interzise.
Agenti cu activitate antiestrogenica
55

Agentii cu activitate antiestrogenica inhiba transformarea in organism a hormonilor

androgeni (specific masculini) in hormoni estrogeni (specific feminin). In ceea ce priveste
efectele asupra sanatatii acestea sunt asemanatoare cu cele ale steroizilor anabolici androgeni
si anume: scaderea fertilitatii, creste agresivitatea si apetitul sexual, la barbati in cazul
utilizarii repetate pot creea impotenta, atrofie testiculara, cresterea sanilor, marirea prostatei,
chelire prematura si diminuarea producerii de sperma, la femei in cazul utilizarii repetate pot
creea masculinizare prin cresterea excesiva de par pe fata si corp, ingrosarea vocii, marirea
clitorisului, dereglarea ciclului menstrual, micsorarea sanilor. De asemenea consumul de
steroizi

este

asociat

cu

hipertensiune

si

moarte

cardiaca

subita.

De ce sunt interzisi? Sunt interzisi deoarece conduc la cresterea hormonilor androgeni

endogeni (proprii organismului).
Intrebari:
Diureticele
Agentii mascatori
Agentii cu activitate antiestrogenica

Cursul 7
Dopajul genetic
n sportul de mare performanta, dopingul isi are radacinile in indepartata antichitate,
dar el reprezinta si astazi o problema. nceputurile sportului organizat modern, consemnat de
56

prima editie a "Cursei cicliste de sase zile" (1879) coincid cu utilizarea primelor substante in
scop de dopaj. Dintre acestea, se pot aminti: mixtura pe baza de cafein, folosit de echipa
franceza, consumul bucatelelor de zahar imbibate cu uleiuri eterice de catre belgieni si chiar
inceputul consumului de alcool. Aceste exemple certifica deja existenta dopingului empiric
(Todd, 1987).
Cuvntul "doping" apare pentru prima data in 1889 intr-un dictionar englez, fiind definit ca
un amestec de opiu si narcotice, destinat cailor. De-abia mai trziu, termenul a fost extins la
toate substantele stimulatoare. Mai inti, el s-a raportat la domeniul animalelor (dopingul
cinilor si cailor), iar mai trziu, si la cel al oamenilor, devenind astfel de uz general.
O data cu Jocurile Olimpice de la Berlin (1936), incepe dopingul simptomatologic care
consta in utilizarea unor medicamente cu actiune specifica in vederea inlaturarii unor
simptome aferente activitatilor sportive, ca: tahicardie, oboseala, crize de anghina pectorala s.
s.a.m.d.
Dopingul care s-a extins cel mai mult in epoca actuala este cel etiologic caracterizat de
utilizarea steroizilor anabolici androgeni.
Viznd ameliorarea artificiala a performantei sportive, dopajul se opune unuia dintre
principiile esentiale ale sportului competitional, acela de a incuraja o competitie dreapta si
echitabila, la finalul careia sa cstige cel mai bun. Folosirea de catre sportivi a diferitelor
substante medicamentoase interzise, in scopul imbunatatirii performantelor, ii plaseaza pe
acestia pe pozitii inegale, fiind cu totul contraindicata, deoarece aduce prejudicii starii de
sanatate a sportivului si, de asemenea, reprezinta o incalcare flagranta a normelor eticii
sportive, a principiilor olimpice.
O mare ameninare pentru sport dat fiind ca sportul a fost si este considerat
intotdeauna un factor important de educare a tinerilor o constituie consumul abuziv de
agenti dopanti la vrste tinere si chiar foarte tinere. Din pcate, utilizatorii steroizilor
anabolizanti sunt tot mai tineri, dupa cum s-a afirmat intr-un studiu al guvernului S.U.A.,
efectuat in anul 1990, conform caruia 250.000 de adolescenti americani ii administreaz
substane dopante. Pn i sportivii care nu au folosit niciodat anabolizante sufer din cauza
tensiunilor create de aceast problem n sportul de performan, asupra lor plannd tot felul
de suspiciuni ori de cte ori se realizeaz un record personal sau cstig n greutate.
Avnd n vedere complexitatea fenomenului dopingului n sport, o definiie exact a
acestuia a fost dificil de stabilit, astfel inct, de-a lungul timpului, noiunea de dopaj a primit
numeroase definiii. Astfel, primele definiii elaborate au fost fie necorespunzatoare cu ceea
ce se intmpl n mod real, fie omiteau unele reglementri importante in practica, fie prea
cuprinztoare sau imprecis formulate. Ultima definiie complex i sugestiv a dopajului este
57

cea elaborat de Comisia Medical a Comitetului Olimpic Internaional cu prilejul Conferinei

Mondiale asupra dopingului, organizat la Lausanne (2-4.02.1999) definiie conform creia
prin dopaj se intelege :
Organismele responsabile din sport, att la nivel national, ct si international, isi
alcatuiau propriile liste de substante interzise " (liste doping), ceea ce conducea la situatii
confuze. De aceea, la 13 ianuarie 1994, Comitetul Olimpic International, federaiile
internaionale i comitetele olimpice naionale, au convenit, la Lausanne, s-i pun de acord
diversele liste doping i definiiile respective.
Aceast list conine clasele de substane interzise i substanele nrudite
(medicamente apropiate ca aciune farmacologic i/sau structur chimic), precum i
informaii generale despre fiecare dintre diversele clase de substane i metode interzise.
Trebuie fcut precizarea c aceast list nu este o list static, ea a cunoscut o permanent
evoluie n timp datorit acelora care au recurs la noi i noi substane i/sau metode de dopaj
pentru ameliorarea artificial a performanelor. Paralel cu evoluia listei doping, cu apariia a
noi i noi substante i/sau metode de dopaj au evoluat i tehnicile utilizate n controlul doping.
O scurt istorie a controlului doping arat c amfetaminele s-au determinat pentru
prima data in anul 1960, iar prima testare doping oficial a acestor substane s-a efectuat cu
ocazia Jocurilor Olimpice de la Mexico City din 1968.
Dei steroizii anabolici androgeni i-au fcut apariia n arsenalul terapeutic al
sportivilor n jurul anilor '60, specialitii au avut nevoie de aproape zece ani pentru a
definitiva metodele de evideniere a acestor substane dopante. Astfel, primul control oficial
pentru steroizi anabolici androgeni a avut loc cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Montreal din
1974. Cnd a devenit cunoscut pentru comunitatea sportivilor c steroizii anabolici androgeni,
substane de sintez derivate de la hormonul natural testosteronul, pot fi detectate printr-un
procedeu de mare senzitivitate gaz cromatografia cuplat cu spectrometria de mas, reacia
lor a fost de a recurge la androgeni naturali", de exemplu, testosteronul (Donike, 1983).
Dac pna n anul 1980, controlul doping se baza exclusiv pe rezultate calitative,
incepnd cu 1982, odata cu introducerea limitei de concentratie pentru cafeina (12 g/ml proba
de

urina)

si

in

1983

determinarii

testosteronului

sub

forma

raportului

testosteron/epitestosteron (T/E) mai mare dect 6, s-a deschis un nou domeniu in controlul
doping, acela al determinarilor cantitative. n anul 1985, Comitetul Olimpic International
interzice dopajul cu snge. La nceputul anilor '90, specialitii n control doping au definitivat
tehnologia de determinare a substanelor menite s mascheze agenii dopani. Cu ocazia
Jocurilor Olimpice de la Barcelona, pe lista doping ii fac apariia hormonii peptidici.

58

Pentru chimistul analist, orict de performant ar fi, pe ct ii este de u oar

evidenierea unor molecule sintetice exogene, cu att ii este mai greu s fac departajarea
ntre biologicul intrinsec cu manifestarile sale foarte variate, depinznd de caracterele
generale ale individului si "ajutorul" dat biologicului, reprezentat, in cazul sportivilor, de
utilizarea hormonilor peptidici sau androgeni.
n paralel, specialistii din doua mari laboratoare doping (Sydney si Paris) au lucrat
pentru definitivarea metodologiei de testare a eritropoietinei (EPO) in probele de urina si
snge (Lasne F., 1998; Trout, 2001). Cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Sydney, se introduce
obligativitatea testelor sanguine pentru determinarea eritropoietinei si controalele doping
inopinate inaintea inceperii olimpiadei. Practic, Jocurile Olimpice de la Sydney marcheaz o
noua er a dopajului, cea a purttorilor de oxigen, dar aceste aspecte le vom discuta cnd ne
vom referi la perspective in activitatea doping-antidoping. i lupta autoritilor internaionale
si naionale impotriva acestui flagel a cunoscut o evoluie n timp. Astfel, nc din anul 1962,
Comitetul Olimpic International hotrte s ia poziie impotriva dopajului n sport, iar cu un
an mai trziu, n 1963, in cadrul Consiliului Europei, se constituie o comisie de experti pentru
lupta impotriva dopajului. Aceasta comisie se va transforma, mai trziu, in Grupul de
Monitorizare a Conventiei Antidoping a Consiliului Europei. n anul 1967, Comitetul Olimpic
International infiinteaza Comisia Medicala, care are drept scop lupta impotriva dopajului in
sport, iar grupul din cadrul Consiliului Europei elaboreaza prima definitie a dopajului.
n anul 1984 ministrii sportului sub egida Consiliului Europei convin asupra Cartei
Europene Antidoping. Prima Conferinta Mondial mpotriva Dopajului n Sport" are loc n
anul 1988 i n cadrul ei a fost adoptat Carta Internaional Antidoping. Anul 1989
marcheaz un eveniment major n lupta impotriva dopajului n sport, statele membre ale
Consiliului Europei la 16 noiembrie, la Strasburg, adopt CONVENIA ANTIDOPING. Din
acest moment, lupt pentru un sport curat" se intensifica, Comitetul Olimpic International,
federatiile internationale si comitetele olimpice nationale convin sa-si armonizeze
reglementarile in domeniu. n mod firesc in comunitatea sportivilor apare intrebarea:

DE CE ESTE INTERZIS DOPAJUL?

Considerm c este crucial pentru sportivi i pentru toi factorii din jurul lor s
inteleag motivele pentru care a fost interzis utilizarea n sport a anumitor substan e
medicamentoase i metode considerate a fi dopaj. Cele mai importante ratiuni in sprijinul
59

interzicerii dopingului in sport sunt de natura etic (fairplay) i medical (efecte secundare
daunatoare sanatatii).
Argumente etice
n sport, a existat i va exista ntotdeauna o opiune n privina condiiilor n care se
confrunt sportivii. Foarte muli factori pot fi considerai constani, astfel inct diferenele
care se manifest ntre sportivi capt importan i legitimitate ca forme de excelen
caracteristice sportului. Utilizarea unor substante si/sau metode de dopaj devine inacceptabila
si nelegitima deoarece nu permite concurarea in conditii de egalitate a tuturor competitorilor.
Pentru sportivi, cel mai important argument de a nu recurge la doping ar trebui sa fie, pur si
simplu, existenta interdictiei: uzul este impotriva regulamentului, care este conceput pentru a
asigura o intrecere corecta. In principiu, poti sa nu fii de acord cu reglementarile in vigoare si
sa incerci sa le schimbi, daca asa crezi, dar att timp ct ele sunt valabile, trebuiesc respectate.
Argumente medicale
Aceste argumente se bazeaza pe prezumtia ca folosirea substantelor medicamentoase
si a metodelor interzise este nociva sanatatii. Prin interzicerea dopajului, organismele
internationale din sport doresc sa protejeze sportivii de efectele lor secundare. Modul n care
este structurata, la ora actuala, activitatea antidoping pe plan mondial este prezentat in fig.1.
Structura activitatilor antidoping pe plan international.
n contextul sportului modern, a fost imperios necesara adoptarea unei politici care s
tina cont de schimbarea profunda ce a avut loc in domeniul sportului in acest secol, datorita
influentelor exercitate de cresterea intereselor economice si ale mass-media la scar mondial.
Aceste influene au accelerat evoluia medicinei i tehnologiei sportive, iar industriile
colaterale (chimico-farmaceutica) au sporit, de asemenea, presiunea asupra sportului.
Grupul European pentru Etic in tiint i n Tehnologii noi (EGE), evideniaz
tensiunea existent ntre masurile antidoping i cererea nelimitat de imbunatire a
performanelor i prezint o abordare din punct de vedere etic a problemei dopajului in sport.
n conformitate cu acest punct de vedere, toate msurile adoptate la nivelul Uniunii Europene,
care incearc s previna i s combat dopajul i s susin sntatea sportivilor, au la baz
urmatoarele principii etice esentiale:
1. protejarea sanatatii si sigurantei sportivilor;
2. integrarea si transparenta, ceea ce impune garantarea onestitatii evenimentelor
sportive si declararea ilegalitatii trisarilor;
3. protejarea persoanelor vulnerabile, in special a copiilor;
4. demnitatea persoanelor implicate in sport si imposibilitatea de exploatare a
acestora.
60

Drepturile si obligatiile sportivilor, in contextul abordarii problemei dopajului in sport din

punct de vedere etic, se raporteaza in principal la urmatoarele:
1. autonomia, care implica ideea ca sportivul poate face uz de corpul sau in mod
liber;
2. informarea cu privire la agenti dopanti si metodele de dopaj, precum si riscurile
implicate de utilizarea lor;
3. concurenta in conditii de fairplay, bazata pe dreptul egal de a participa la
competitie;
4. protejarea de orice forma de exploatare in interes economic, care ar putea limita
grav autonomia sportivilor;
5. participarea la aplicarea regulilor de etica in sport;
6. participarea la luarea deciziilor in diferite sporturi, cu scopul de a informa
sportivii cu privire la riscuri, avantaje, forme medicale si modul de concepere a
regulilor privind controalele si sanctiunile.
Aa cum am mentionat, adoptarea Conveniei Antidoping a marcat un moment
important al luptei mpotriva dopajului. Modul n care se aplic prevederile acestui document
n rile Uniunii Europene, care au aderat la Convenie este urmrit de Grupul de
Monitorizare. n acest sens, un mare accent se pune pe armonizarea legislaiei si
reglementrilor naionale cu cele existente pe plan internaional. Convenia recomand ca
activitatea antidoping s fie, n fiecare tar, coordonat de un organism independent, cu putere
de decizie conferin i de un suport financiar adecvat (agentie antidoping sau comisie
nationala antidoping), capabil s emit un program antidoping coerent. Reamintim c prima
comisie antidoping s-a nfiintat n anul 1959, n Frana, sub numele de "Asociaia Naional
de Educaie Fizic" (ANEP). La baza oricarui program antidoping, trebuie s stea urmatoarele
principii:

informare si preventie;

educatie;

cercetare;

testare.
Pe plan international, se insista, in mod special, asupra pregatirii oficialilor care sunt

insarcinati cu prelevarea probelor biologice (agenti de colectare). Se recomanda ca acestia sa

fie persoane independente fata de structurile sportive, de obicei, vor fi selectati din rndul
persoanelor cu pregatire biologica sau medicala, cel putin studii medii. Acestia vor fi supusi
unui program de instruire bazat pe procedura de recoltare si transport a probelor biologice, in
61

conformitate cu reglementarile internationale in vigoare. Instruirea acestora se finalizeaza cu

un examen, in urma caruia primesc o legitimatie, care atesta calitatea de agent de colectare".
n vederea asigurarii succesului actiunilor de prelevare a probelor biologice, instantele
internationale recomanda instruirea periodica a agentilor de colectare.Trebuie inteles faptul ca
reusita unui test doping depinde in mare masura de modul in care a fost prelevata proba
biologica de urina. n analiza probelor, un rol deosebit l joaca modul de organizare si dotare a
laboratorului doping.
Conventia Antidoping incurajeaz rile semnatare sa infiineze laboratoare capabile
de a fi acceptate din punct de vedere al dotrii i calificrii personalului de organizaiile
sportive internaionale. n conformitate cu art. 5 al Conventiei Antidoping, pct. 2, aceste
laboratoare au dreptul: s intreprinda programe corespunzatoare de cercetare si dezvoltare
privind agentii doping si metodele utilizate sau presupuse a fi utilizate pentru dopaj in sport,
precum si in domeniile biochimiei si farmacologiei analitice, cu scopul de a se ajunge la o
mai buna intelegere a efectelor pe care diverse substante le au asupra organismului uman, ca
si a consecintelor acestora in planul performantelor sportive; s publice si s difuzeze cu
rapiditate noile date obtinute in urma cercetarilor (citat din Conventia Antidoping art. 5,2b i
2c). Asadar, aceste laboratoare nu trebuie privite ca simple laboratoare de policlinici sau de
spital, unde predomina rutina, deoarece zilnic se fac acelasi tip de analize, ci lor le revine
sarcina de a cerceta, de a perfectiona mereu metodologia pentru a putea fi macar in pas cu
sportivii, daca nu inaintea lor".
Pe plan international, se pune un mare accent pe cercetarea in domeniu, fiind
incurajata si sprijinita colaborarea multilaterala sau bilaterala pentru gasirea celor mai
adecvate tehnologii de evidentiere a dopajului. In acest sens, att Consiliul Europei, ct si
comunitatea oamenilor de stiinta din domeniu au initiat programe interlaboratoare, la un
asemenea program participnd si specialistii laboratorului doping din tara noastra.
De asemenea, cercetarea este necesara si in ceea ce priveste aspectele sociologice mai
largi ale sportului, inclusiv problemele etice si judiciare rezultate din comercializarea si
traficarea agentilor dopanti.
n ultimul timp, un accent deosebit se acorda intensificarii testarilor si, in special, al
celor din perioada de pregatire out of competition". n mod cert, un astfel de program
antidoping nu poate fi realizat fr un suport financiar adecvat. n toate rile, autoritile
publice contribuie deja cu fonduri considerabile la sprijinirea activitii antidoping. Acestora
ar trebui s li se alature si activitatile sportive producatoare de bani, intruct este o exigen a
eticii sportive faptul c o parte din fondurile strnse prin sport trebuie s contribuie la

62

eforturile de combatere a dopajului si s fie utilizate n favoarea siguranei i sntii

sportivilor.
n ciuda cresterii nivelului testarilor si a acordurilor internationale prezentate, numarul
de rezultate pozitive si refuzuri de a raspunde convocarii la testare a continuat sa fie alarmant,
ceea ce a determinat Comitetul Olimpic International ca in decembrie 1991 sa infiinteze o
comisie specializata pentru testarea in afara competitiei. Aceasta comisie are dreptul s
efectueze controale doping inopinate in orice tara, in perioada precompetitionala.
Ca urmare a socului provocat de cazurile de dopaj inregistrate in ciclism, in vara
anului 1998, Comitetul Olimpic International organizeaza o Conferinta Mondiala pentru Sport
la Lausanne in 2-4 februarie 1999. Conferina de la Lausanne a adoptat aa-numita
Declaratie de la Lausanne" asupra dopajului n sport, document care recomand infiinarea
unei agentii antidoping internationale, independente. Ca urmare, la 10 noiembrie 1999 la
Lausanne a luat fiinta Agentia Mondiala Antidoping (WADA) a carui presedinte este Richard
W. Pound (membru C.I.O.). WADA este o fundaie sustinuta de organizaiile internaionale,
guverne, autoriti publice i alte organizaii publice i private, care lupt impotriva
dopingului n sport. Micarea Olimpic i autoritile publice sunt egal reprezentate n
WADA.
Scopul acestei Agenii Mondiale Antidoping const n promovarea i coordonarea la
nivel internaional a luptei impotriva dopajului, n toate formele lui de existen.
i autoritatile guvernamentale si nonguvernamentale din Romnia s-au aliat n lupta
antidoping recomandarilor internaionale. Dup revoluia din decembrie 1989, Romnia a
aderat la Conventia Culturala din cadrul Consiliului Europei, iar din iunie 1994 adera la
Conventia Antidoping, aceasta impunnd si armonizarea legislatiei romnesti cu cea
internationala. Ca urmare, in decembrie 1993 a luat fiinta Comisia Nationala Antidoping
(CNAD), ca organism raspunzator de coordonarea activitatii antidoping.
Prima reglementare a activitatii antidoping in tara noastra a reprezentat-o ordinul
ministrului tineretului si sportului nr. 452/29. oct. 1996. Constient de amploarea fenomenului
si de necesitatea dublarii sistemului educational cu intensificarea testarilor in rndul
sportivilor nostri, in anul 1996 Ministerul Tineretului si Sportului aloca fonduri pentru
procurarea de echipament (spectrometru de masa Hewlett Packard) destinat dezvoltarii
laboratorului de control doping, intensificndu-se in acest fel lupta impotriva abuzului de
steroizi anabolici androgeni.
Consecventa autoritatilor guvernamentale in politica antidoping se concretizeaza in
ratificarea Conventiei Antidoping a Consiliului Europei, prin legea nr. 171/1998, ceea ce
obliga accelerarea aparitiei unui cadru legislativ in domeniu. Astfel, in anul 2000 este
63

adoptata Legea Educatiei Fizice si Sportului, care in temeiul art. 84 (2) si art. 86 (2 si 3)
confirma sustinerea de catre Ministerul Tineretului si Sportului si Comitetul Olimpic Romn a
Programului National Antidoping, in conformitate cu prevederile Conventiei Antidoping a
Consiliului Europei.
Ordinul ministrului tineretului si sportului nr. 329/6.07.2001 reglementeaza
organizarea si functionarea Comisiei Nationale Antidoping, a Laboratorului doping, ct si
normele tehnice privind organizarea si desfasurarea controlului doping si sanctiunile in caz de
dopaj.
Din dorinta de a descuraja dopajul, Biroul Executiv al Comitetului Olimpic Romn,
inaintea Jocurilor Olimpice de la Sydney, hotaraste ca orice sportiv dovedit a fi dopat (testul
"B" pozitiv), sa fie exclus pe viata din echipa olimpica. In paralel cu elaborarea cadrului
legislativ, a existat o preocupare permanenta din partea autoritatilor guvernamentale din tara
noastra (MTS) pentru dezvoltarea si dotarea laboratorului de control doping cu echipament
performant.
Trebuie mentionat ca inceputul activitatii de control doping la noi dateaza din 1966,
cnd s-a infiintat in cadrul laboratorului de analize din structura Centrului de Medicina
Sportiva un colectiv cu atributii in domeniul semnalarii abuzului de stimulente, sub
conducerea dr. Adrian Vasiliu.
n anul 1983, se infiinteaza in structura administrativa a Institutului National de
Cercetare pentru Sport primul Laborator de Control Doping, care cunoaste o dezvoltare in
timp, astazi fiind un laborator modern si, datorita actualei conduceri a Ministerului Tineretului
si Sportului care a alocat in acest an o suma considerabila, va fi dotat cu echipamente
performante, de ultima ora, existente in toate laboratoarele acreditate.
Acesta este poate cel mai elocvent exemplu, ca autoritatile guvernamentale din tara
noastra si actuala conducere a Ministerului Tineretului si Sportului sunt decise sa sprijine
marea performanta prin practicarea unui "sport curat". Cu toate masurile adoptate, statisticile
testelor doping efectuate in perioada 1993-2001 de Laboratorul de Control Doping din cadrul
Institutului National de Cercetare pentru Sport evidentiaza ca inca fenomenul persista (Vjiala
G. si colab., 2001).
Considerm ca activitatea de control doping in tara noastra va fi eficienta, putnd
conduce la practicarea unui sport curat in urmatoarele conditii:

cresterea numarului de teste doping la cel putin 1000/an, avnd in vedere numarul
sportivilor olimpici si a celor din loturile nationale de seniori si juniori

testele out competition" trebuie sa detina o pondere de 70% din totalul testelor efectuate;

monitorizarea sportivilor olimpici pe tot parcursul anului olimpic (3 teste doping)

64

necesitatea mentinerii numarului de teste si in anii postolimpici, deoarece scaderea

acestora ar putea induce in rndul sportivilor ideea falsa ca pot pacali, ca se pot sustrage
controlului doping
Dup Jocurile Olimpice de la Sydney, cazurile pozitive privind eritropoietina sunt tot

mai frecvente. Eritropoietina (EPO) induce in organism cresterea numarului de eritrocite si

prin aceasta creste capacitatea de fixare si transportare a unei cantitati mai mari de oxigen,
care are ca efect marirea capacitatii de rezistenta la efort. n curnd, patentul EPO va expira (a
fost lansat de aproximativ 20 de ani) si deja pe piata au aparut noi preparate ca
DARBEPOIETIN sau NESP (Novel Erythropoisis Stimulanting Protein). Aceste produse au o
structura si o actiune asemanatoare cu a EPO. In comparatie cu EPO, aceste produse sunt
degradate in organism mult mai lent si din acest motiv vor fi eficiente o perioada mai
indelungata.
Dezavantajul este ns ca darbepoietina este mult mai uor de determinat comparativ
cu EPO. Recent, la Jocurile Olimpice de iarna de la Salt Lake City (2002) s-a semnalat primul
caz de dopaj cu alfa darbepoetina la fondistul spaniol de origine germana Johan Munhlegg
care a fost supus unui test sanguin inopinat. Un nou purtator de oxigen Hemopur, care este de
fapt o solutie salina de hemoglobina bovina, fabricata de firma "Biopur" si care, deocamdata,
este utilizat pentru tratarea anemiei la cini, se pare ca a patruns si n comunitatea sportivilor.
Specialitii n control doping lucreaz pentru gsirea metodelor de evideniere a Hemopur
pentru a putea deosebi hemoglobina sintetic de cea proprie organismului. Sperana pentru
toti oamenii si minciuna in sport, asa putem califica dopajul viitorului dopajul genetic, deja
introdus pe lista doping a CIO si WADA, lansata pentru 2003 (Vjiala G.; Lamor, M., 2002).
Dopajul genetic in sport se poate diviza in doua grupe:
o

"Dopaj genetic de tip A" care are ca scop cresterea masei musculare;

"Dopaj genetic de tip B" prin stimularea propriei productii de hormoni, de

exemplu, EPO sau alti hormoni anabolici.

Expertii pronosticheaza ca in urmatorii 10 ani terapia genetica va deveni vrful de

lance in doping, cu consecinte secundare extrem de grave care inca nu pot fi estimate in
totalitate. n ultimele dou decenii au aprut numeroase studii care trateaz aceste tematici. n
revistele de specialitate apar lunar articole, care prezint traseul pe care l urmeaz folosirea
acestor substane interzise.
Subiectul devine din ce n ce mai fierbinte: este o evoluie natural a medicinii
(terapia genetic) i este inevitabil ca oamenii s-o foloseasc pentru ameliorarea
performanelor atletice. Nu este clar dac vom fi n stare s o oprim susine H. Lee Sweeney
65

(2005,57). Aa cum au artat o serie de cercettori, grania dintre licit i ilicit privind
ameliorarea performanelor sportive, se afl ntr-un punct greu de delimitat, mai ales n cazul
terapiilor genetice.
Indiscutabil c aceast nou form de stimulare genetic a performanelor sportive,
deschide noi perspective n lupta mpotriva nclcrii eticii sportive.
Nu este de loc corect ca unui atlet s-i fie distrus cariera din pricina unui accident
care se poate preveni sau corecta prin tratament terapeutic genetic. Se vor face presiuni asupra
medicului pentru a spune dac atleii sunt sau nu eligibili pentru asemenea manipulare.
Totdeauna a fost evident faptul c exist excepii de uz terapeutic. Nu exist un motiv s
credem c excepiile de uz terapeutic vor fi respinse ca fiind manipulare genetic (H. Lee
Sweeney 2005, 59). i, continu autorul: aceste excepii ofer o cale spre abuzul de terapie
genetic, astfel ca n scurt timp atleii vor cere mici mbuntiri pentru a ajunge pe podiumul
nvingtorilor. Uneori ctigtorii medaliei de aur sunt numai la o fraciune de secund
deasupra medaliei de argint. Ar fi foarte uor pentru medicul unei echipe s lase genele
terapeutice s acioneze pentru cteva ore, zile sau sptmni dup ce tratamentul oficial se
ncheie.
Astfel, n lipsa unui mecanism fiabil de testare la orizont, exist posibilitatea ca cel
puin unul dintre cei 10.000 de sportivi participani la J.O de la Athena 2004, s fi
experimentat dopajul genetic. Dar la J.O. de iarn de la Torino, Italia, sigur c vor fi mai
muli. Iar la cele din Beijing, 2008, dopajul genetic va fi o realitate mai mult dect prezent.
(H. Lee Sweeney 2005,59)
Ageniile Internaionale Anti-Doping definesc dopajul genetic cu : folosirea n
scopuri non-terapeutice a genelor, a elementelor genetice i/sau a celulelor care au capacitatea
de a mbuntii performanele sportive.
Doparea genetic este diferit de alte tehnici de ameliorare a performanei.
Minusculele particule i proteine genetice introduse n nucleul celulei musculare, n urma
terapiei genetice, probabil nu vor putea fi decelate aa cum se ntmpl cu substanele strine
ingerate.
Cercetrile avnd ca scop terapia genetic continu n mod susinut n toate rile
dezvoltate. Scopul acestor demersuri este foarte simplu: n loc ca bolile s fie tratate cu
ajutorul medicamentelor, medicii vor recomanda pacienilor tratamente genetice, astfel ca
organismul bolnavului, prin stimularea producerii proprii de proteine i anticorpi, s nving
afeciunea de care sufer. Din punct de vedere teoretic aceste strategii sunt realizabile.
Manipularea genetic se aplicat n laboratoare ultra-dotate, specialitii reuind descifrarea

66

genomului uman, i reproducerea sa artificial. Astfel, genele defecte pot fi nlocuite cu cele
sntoase.
Din pcate n cazul nlocuirii directe gena artificial ntrodus nu se va localiza
doar la nivelul celular al fibrei musculare selectate, ci i n alte celule care compun esuturi
(ex. n snge, sau n ficat). n acest mod, aceste gene artificiale pot produce efecte secundare
nedorite, atunci cnd multiplicndu-se produc celule neadecvate scopului propus.
Un exemplu elocvent este cel n care ntroducnd n corpul sportivului gene artificiale
pentru hipertrofierea musculaturii scheletice, aceste gene ar produce un efect similar asupra
muchiului cardiac, creterea n volum a acesteia, i evident, urmat de complicaiile grave
care nsoesc acest efect.
Datorit acestor efecte secundare, cercettorii au ales o alt cale. Chirurgul prelev din
organul afectat al pacientului o parte de esut, n laborator adaug acestui esut genele
artificiale, dup care acesta este reinplantat. ntr-un viitor apropiat, sportivii vor putea
beneficia de acest fel de intervenie genetic.
Organismele sportive vor ntmpina dificulti serioase pentru depistarea acestor
manipulri genetice, deoarece noile gene ntroduse n corpul sportivului sunt asemntoare cu
ale sale. Descalificarea sportivilor ca urmare a tratamentelor de manipulare genetic, vor
scdea drastic, deoarece n curnd aceste tratamente vor putea fi fcute prin administrarea
unei injecii. Evident c ADN-ul acestor gene artificiale poate fi identificat, dar numai n
condiiile n care se cunoate structura genei individului, acest lucru fiind posibil doar prin
efectuarea biopsiei musculare. n astfel de cazuri, este cert c sportivii se vor ferii naintea
marilor competiii s li se recolteze biopsii musculare. Acest tip de test doping biopsia
muscular cu toate c const ntr-o manoper de rutin, dopingul genetic nu va putea fi
demonstrat.
Cum va arta atletismul n era ingineriei (manipulrii) genetice?
Constituie o realitate trist faptul c odat cu apariia pe pia a unei substane dopante
noi, imediat se gsesc clieni care n-au nici-o reinere s o foloseasc. Acest rzboi, care i
aeaz fa n fa pe sportivii triori contra medicilor, al organismele internaionale, care i
supun la teste tot mai sofisticate, devine pe zi ce trece tot mai costisitor. Iat cum arat un
scenariu care prezint prestaia unui atlet-sprinter, n urma unor terapii genetice, pentru
creterea numrului de fibre musculare rapide. ntr-o colaborare medic genetician i sportiv,
acestuia din urm i vor fi introduce n organism gene cu rolul de ai multiplica numrul
fibrelor musculare rapide. Dup o perioad acest lucru se realizeaz, iar atletul particip n
competiia oficial de mare anvergur (campionat mondial sau J.O.).

67

Viziune sau realitate3

S ne imaginm seriile probei de 100 m din cadrul competiiei olimpice dintr-un viitor
nu prea ndeprtat. Ctigtorul trece linia de sosire cu un avans de 10m, nregistrnd un
rezultat de 8,94 sec.
Ce poate conduce la o asemenea performan inimaginabil, cum poate fi justificat
ea? Evident c imaginaia ne trimite spre acele metode de inginerie genetic, care eventual, au
fcut posibil obinerea acestei performane sportive. Astfel, cu un an naintea J.O. un medic
i face o ofert generoas acestui atlet; ce ar fi dac muchii ti ar conine numai fibre
musculare dintre cele mai rapide? n condiii normale acest lucru nu poate fi realizat, dar cu
ajutorul tehnologiei genetice devine posibil. Atletul respectiv nu are cum s aib cunotiine
despre avantajele sau dezavantajele manipulrilor genetice, dar cuvintele care nsoeau oferta
medicului, fibre foarte rapide, foarte puternice, l-au determinat s accepte aceasta terapie
genetic. Explicaiile medicului continu n aceeai termeni tiinifici, artndu-i o fiol cu un
coninut lichid aceasta conine gene artificiale, sau altfel spus velociphin. Cteva injecii n
muchii fesieri, n flexorii i extensorii coapsei, dup care aceti muchi vor produce
velociphinul, provocnd nmulirea n mod rapid a fibrelor super-rapide de tip IIb. Dup o
perioad de trei luni, musculatura acestui atlet va conine un numr impresionant de fibre
rapide de tip IIb, ceea ce va face posibil obinerea de rezultate superioare recordului mondial.
Cu att mai mult, musculatura atletului va continua s produc acest velociphin, mult timp
dup oprirea administrrii injeciilor. n aceste condiii fr efectuarea unor biopsii musculare,
atletul nu va fi depistat la un eventual control doping.
Dup trecerea unui an de la efectuarea terapiei genetice, atletul comunic
doctorului, c nu simte efecte secundare n urma tratamentului, i c, totul este n regul cu
pregtirea sa.
n finala olimpic, imediat dup start, conduce cu un avantaj confortabil, distana dintre el i
ceilali finaliti crescnd considerabil. Pai si de alergare au un fuleul mai energic, frecvena
este mai crescut comparativ cu a celorlali alergtori. Avanseaz lejer, simte din plin fora de
alergare. La aproximativ 60 de metrii din curs, simte o arsur n coapsa sa, pentru ca la 80m
durerea s fie insuportabil, tendonul patelar nu mai face fa contraciilor produse de muchii
flexori ai coapsei, se smulge mpreun cu o bucic de os din insercie, osul se fractureaz,
alergtorul cade pe pist, cariera lui sportiv se frnge.
Sweeney H.L.2005, Discover, ediia n limba romn publicat sub licena Buena Vista
Magazines Inc. a subsidiary of Disney Publisching Worldwide, New York10011 USA.
Traducerea este preluat din revista ATELIER Editat n Ungaria, 2002., de ctre Sztipits
Laszlo, profesor T:F. Budapesta. (pag. 16)
3

68

Acest scenariu nu devine plauzibil doar la simpla informaie despre aplicarea unor
terapii genetice n cariera unui sportiv. Mereu vor fi sportivi care vor dori s aplice pe propria
piele avantajele date de aceste manipulri genetice, avnd sperana c vor ocoli catastrofele
care pot urma. Un lucru devine cert, odat cu implementarea acestor terapii genetice,
acestea vor ocupa o secven important n medicin, iar micarea sportiv se va ndrepta spre
o direcie nefavorabil. n urma avalanei de noi recorduri sportive, opinia public se va
ntreba pe drept cuvnt: n ce msur rezultatul unui sportiv este obinut cinstit? n final ne
artm sperana c aceste scenarii nu vor devenii realitate.
Trebuie s avem ncredere n corpul medical, antrenori i n sportivi, precum evident,
i n perfecionarea testelor i controalelor anti-doping, pentru c altfel activitatea sportiv de
performan va disprea, se va auto-distruge. Acest scenariu nu devine plauzibil doar la
simpla informaie despre aplicarea unor terapii genetice n cariera unui sportiv. Mereu vor fi
sportivi care vor dori s aplice pe propria piele avantajele date de aceste manipulri genetice,
avnd sperana c vor ocoli catastrofele care pot urma.
Un lucru devine cert, odat cu implementarea acestor terapii genetice, acestea vor
ocupa o secven important n medicin, iar micarea sportiv se va ndrepta spre o direcie
nefavorabil. n urma avalanei de noi recorduri sportive, opinia public se va ntreba pe drept
cuvnt: Obinerea unor rezultatele sportive sunt ca urmare a dopajului genetic?
Trebuie s avem ncredere n corpul medical, antrenori i n sportivi, precum evident,
i n perfecionarea testelor i controalelor anti-doping, pentru c altfel activitatea sportiv de
performan va disprea, se va auto-distruge. Modaliti metodice de ameliorare a
performanelor atletice n concordan cu planificarea antrenamentelor avnd n vedere
noiuni de genetic muscular.4

GENETIC CONTRACIA MUSCULAR PERFORMAN SPORTIV

DE CE ACEST TITLU?
Chiar i un cunosctor al terminologiei sportive ar avea rezerve n a definii exact
trimiterile date de acest titlu. Suntem contieni c studiul de fa va provoca comentarii, dar,
de-a lungul anilor, nu puine au fost acele ncercri, care n prima etap au fost contestate,
4

Bogdan., Vasile., 2008,

69

pentru ca n final s fie adoptate, completate i perfecionate, dovedindu-se puncte de

plecare pentru teoretizarea fenomenului sportiv.
Continua escaladare a limitelor superioare a performanelor atletice a luat un avnt uria n
ultimele decenii.
Din multitudinea de factori care au contribuit la creterea performanelor sportive evideniez
dou:
Prestigiul i anvergura unor ntreceri sportive ca: J.O., Campionate Mondiale, Grand Prixuri, au fcut ca participarea i obinerea unor locuri fruntae la aceste competiii, s aduc, att
competitorilor ct i organizatorilor, beneficii materiale semnificative.
Activitatea sportiv de performan a devenit o preocupare indispensabil societii
moderne, fapt ce a condus la dezvoltarea fenomenului sportiv, creeindu-se astfel premisele
formrii i aprofundrii unei noi discipline teoretice, ceea a tiinei sportului.
Aceast nou disciplin, i-a fundamentat bazele teoretice printr-o abordare pluridisciplinar
i interdisciplinar complex, fapt ce a condus la definirea bazei teoreticotiinifice a
fenomenului sportiv ( Bogdan V., 2004, 12-13).
PREMIZELE STUDIULUI
Studiul de fa avanseaz o nou abordare privind perfecionarea rezultatelor atletice,
ca urmare a unei periodizri diferite a pregtirii sportive de performan, datorate ultimelor
cercetri din domeniu.
Cercetrile avnd ca obiect genetica muscular, contracia muscular, i nu n ultimul rnd, o
nou aezare i succesiune a mijloacelor de pregtire n cadrul ciclului sptmnal,
evideniaz cteva aspecte originale.
Astfel :
Ultimele cercetri din domeniul geneticii musculare umane, au avansat o serie de ipoteze,
care vin s evidenieze modificri n funcionarea unor tipuri de fibre musculare, ca urmare a
unor eforturi musculare pentru dezvoltarea forei, aezate ntr-o anumit succesiune.
Concluziile avansate deschid n faa antrenorilor o serie de oportuniti, care n final pot
conduce, att la perfecionarea procesului de antrenament, ct i la ameliorarea
performanelor sportive.
Contraciile musculare eficiente se realizeaz doar n condiii fiziologice i biochimice
specifice. Nu putem trece cu vederea procesele intime ale contraciei musculare ca: teoria
alunecrii filamentelor din timpul contraciei, sau a echilibrului i a aportului de ioni de Ca+,
cel care la nivelul sarcoplasmei, joac att rolul zvorului de siguran, (care n lipsa ionilor
70

de Ca mpiedic contracia muscular), dar i cheia care deschide zvorul, declannd

contracia muscular. Nu intenionm s aprofundm tematica intrnd n intimitatea
proceselor neuro-fiziologice i a mecanismelor biochimice ale contraciei musculare. (Oltean
A., Lupu V., Miu A. 2001, 36)
Eforturile fizice executate la parametrii maximi de for dinamic (exploziv) absolut
necesare obinerii performanelor n probele de atletism pot fi obinute doar n anumite
condiii specifice, ca urmare a

unei succesiuni prestabilite de abordare a perfecionrii

calitilor biomotrice, n anumite etape distincte n cadrul planului anual de pregtire sportive.
n urma acestor precizri, programarea i periodizarea antrenamentului trebuie s
aib n vedere aceste noi orientri. Astfel, selectarea i implementarea ntr-o anumit
succesiune i ordine a exerciiilor, devine o preocupare esenial n conceperea programului
de antrenament.
Implementarea acestor noi obiective n planul de pregtire, este legat de urmtoarele semne
de ntrebare:
Ce determin ordinea n care abordm aceste exerciii ?
Care sunt parametrii musculari favorabili tipului de intensitate solicitate de antrenament?
Cum realizm transferul de la munca brut (de acumulare din perioada pregtitoare) la
activitatea de finisare a parametrilor fizici (din perioada competiional)?
GENETIC MUSCULAR5
Sistemul muscular uman reprezint una dintre cele mai adaptabile structuri care
formeaz organismul uman. Astfel, att n micare ct i n repaus, acesta suport modificri.
n urma unor antrenamente intensive de for, diametrul fibrelor musculare suport ngrori
de pn la 2-3 ori, dar la fel, n urma unor zboruri n spaiu, n imponderabilitate, aceleai
fibre musculare, pot suporta o micorare (reducere) de pn la 20 % din grosimea lor.
Funcionarea sistemului muscular se datoreaz printre altele i datorit tipurilor de fibre
musculare care l compun. n funie de structura i propritile lor funcionale se disting trei
tipuri principale de fibre musculare: striate scheletice (se gsesc n muchi scheletici), striate
cardiace (formeaz miocardul) i fibre netede (constituie pereii organelor interne i vaselor).
n prezent sunt cunoscute mai multe modaliti de clasificare a fibrelor musculare
scheletice. n funcie de compoziie, de metabolism i de contractilitate, fibrele musculare
scheletice pot fi grupate n categorii cuprinse ntre dou forme: fazice (albe) i tonice (roii).
ntre cele dou forme au fost descrise mai multe forme intermediare care mprumut ntr-o
msur mai mica sau mai mare caracteristici ale tipurilor de baz. Studiile efectuate pe
animale au artat o legtur ntre modul de inervaie i caracterul fazic sau tonic al fibrelor
5

Bogdan V., 2005, Genetic muscular i ameliorarea performanelor atletice . Materialul

preluat din revista ATELIER, Ungaria, 2002., (pag. 16).

tradus i

71

musculare. Dependena nervoas este mai pronunat la fibrele albe. Diametrul mai mare al
fibrelor fazice comparativ cu cele tonice, precum i metabolismul predominant glicolitic, dar
i cantitatea mai mic de mioglobin (fibre albe), fac ca aceste fibre s fie potrivite pentru
eforturi scurte i brute. Fibrele tonice datorit diametrului mai mic, numrului mai mare de
mitocondrii, metabolismului predominant oxidativ i cantitii mai mari de mioglobin ( fibre
roii) sunt adecvate eforturilor de lung durat.
Letzelter Stefan i Eggers Ralf, (2000, 17) avanseaz o clasificare mai complex
(cinci tipuri de fibre musculare), dar care n esen cuprinde aceleai abordri.
Tipul I: fibre subiri din metabolismul predominant oxidativ, cu contracie lent, rezistente
la oboseal.
Tipul II: cu metabolism glicolitic cu trei variante:
- tipul II a, rapide, de dimensiune medie, relativ rezistente la oboseal;
- tipul II b, rapide, mari, relativ puin rezistente la oboseal;
- tipul II c, tipul de fibre capabile de transformare, intermediare ntre
tipul I i II, rapide, cu capacitate glicolitic, dar i oxidativ.
Jesper I., Andersen - Peter Schjeling - Bengt Saltin, (2000, 16-20) dau urmtoarea
clasificare:de tip I: altfel spus fibre musculare lente;
De tip II: II a i II x, numite i fibre musculare rapide6.
Mrimea vitezei de contracie dintre fibrele rapide i cele lente, poate ajunge la
diferene de pn la 10 ori.
Viteza de contracie a fibrele musculare de tip II a, se plaseaz undeva ntre mrimea
vitezei de contracie a fibrelor musculare de tip I (lente) i a celor de tip II x (rapide), astfel
aceste fibre (II a) se mai numesc i fibre musculare intermediare (hibride). Aceste aa zise
fibre musculare intermediare (hibride) pot avea n principiu aceleai caracteristici, ns una
dintre ele joac un rol dominant.
Se consider c tocmai aceste fibre musculare intermediare (hibride) sunt cele care
au jucat un rol determinant n experimental prezentat n studiul de fa.
n urma unor experimente i studii pe durata a mai multor decenii, cercettorii suedezi
au avansat o serie de ipoteze, acestea avnd ca efect reorientarea unor concepte de pregtire
sportiv.
Cercetrile care au avut ca scop activitatea musculaturii scheletului au avut dou
direcii:
prin ce exerciii i stimul se declaneaz aceast hipertrofie muscular?
cum pot fi modificate temporar (n urma cror exerciii) funciile unor fibre musculare?
6

Jesper I., Andersen - Peter Schjeling - Bengt Saltin, 2000,

72

Hipertrofia muscular (creterea n diametru a fibrei musculare) se produce n urma unor

complexe reacii biochimice ca urmare a stresului mecanic la care este supus musculatura n
urma antrenamentelor, i totodat condiionat de amprenta genetic a individului. n cazul
brbailor nivelul secreiei de testosteron determin dezvoltarea unei musculaturi mai
voluminoase dect n cazul femeilor. Cea mai mare parte a acestei hipertrofieri apare ca
urmare a creterii diametrului fibrelor musculare, i nu n urma creterii numrului de fibre,
fapt care nu este probabil n ntrgime adevrat, deoarece se presupune c fibrele musculare
extrem de mari se cliveaz pe linie median pe toat lungimea lor, genernd fibre complet noi
i producnd astfel creterea uoar a numrului de fibre.
Modificrile care apar n interiorul fibrei hipertrofiate cuprind: 1.creterea numrului de
miofibrile direct proporional cu gradul hipertrofiei; 2.creterea cu pn la 120% a enzimelor
mitocondriale; 3.creterea cu 60-80% a componentelor sistemului metabolic al fosfagenului,
cuprinznd att ATP-ul ct i fosfocreatina; 4.creterea cu pn la 50% a depozitelor de
glicogen i 5.creterea cu pn la 50-75% a depozitelor de trigliceride (lipide). Aceste
modificri au ca urmare creterea ratei oxidative maxime i a eficienei sistemului metabolic
oxidativ cu pn la 45% (Guyton i Hall, 2006).
Esenial este c: n urma unor antrenamente intense de for maximal, la indivizi
sntoi i activi, numrul fibrelor musculare rapide (II x) scade. Un numr semnificativ
dintre aceste fibre musculare (fibre rapide) i modific pentru o perioad proprietile (ct
timp sunt sub aciunea unui anumit tip de efort) n fibre musculare de tip II a, a cror vitez de
contracie se va plasa undeva la valorile cuprinse ntre viteza de contracie a fibrelor
musculare de tip II x (rapide) i a celor de tip I (lente).
n cazul n care acele antrenamente de for maximal continu cu aceeai intensitate,
aproximativ dup o lun, numrul total al fibre musculare de tip II x (rapide) se vor modifica
(i modific proprietile) n fibre musculare de tip II a.
Reducerea (rrirea) numrului de antrenamente, eliminarea exerciiilor de for
maximal, atrage dup sine scderea hipertrofiei musculare, urmat de revenirea fibrelor II x
(rapide) la numrul iniial, ba mai mult, numrul acestora dublndu-se pentru perioada
imediat urmtoare de aproximativ dou luni. Acest dublare datorndu-se modificrilor
produse asupra fibrelor musculare hibride, care pentru aceea perioad acioneaz ca fibre
musculare rapide. Aceste modificri ar trebui s fie urmate, teoretic, de o ameliorare
semnificativ a performanelor7.

Jesper I., Andersen - Peter Schjeling - Bengt Saltin, 2000

73

n urma unor antrenamente dirijate, modificrile survenite ntre cele dou tipuri de
fibre musculare II x i II a (n care una poate prelua temporar proprietile celeilalte i invers)
sunt o consecin fireasc a antrenamentelor i a pauzelor care le urmeaz.
CONTRACIA MUSCULAR
Contracia muscular este rspunsul specific a muchiului la o stimulare nervoas.
Este un fenomen deosebit de complex care, cuprinde procese bioelectrice, biochimice i
mecanice. esutul nervos alturi de cel muscular sunt cele mai excitabile esuturi din
organism. mpreun aceste esuturi constituie o unitate funcional, deoarece muchiul este
principalul organ efector al comenzilor centrilor nervoi. Activitatea muscular oglindete n
mare parte starea funcional a centrilor nervoi.
Odat cu aprofundarea cercetrilor din domeniul neurofiziologiei i a biochimiei
activitii sistemului muscular uman, au devenit evidente preocuprile pentru implemetarea
acestor cercetri n perfecionarea procesului de antrenament.
Bompa T. (2002, pg. 275), prezint aceast abordare astfel:
Contracia muscular implic actin i miozina ntr-o serie mecanic de evenimente
denumite
teoria alunecrii filamentului n timpul contraciei
ase filamente de actin nconjoar fiecare filament de miozin. Filamentele de
miozin conin puni de trecere, extensii minuscule care se ntind spre filamentele de actin.
Impulsurile de la nervul motor stimuleaz fibra n ntregime i determin schimbri chimice
care permit filamentelor de actin s se alture punilor de miozin, iar punile pivoteaz,
trgnd filamentul de miozin sau fcndu-l s alunece peste filamentul de actin.

miozin
actin

74

Aciunea de alunecare determin scurtarea muchiului (contracia), producnd for.

Cnd stimularea ia sfrit, filamentele de actin i miozin se separ, muchiul revenind la
lungimea lui din repaus, iar contracia nceteaz.
Activitatea punilor de trecere explic de ce fora muscular generat, depinde de
lungimea iniial a muchiului, anterioar contraciei. Lungimea optim pentru contracia
muscular, este lungimea muchiului n repaus (sau puin mai mare), pentru c toate punile
de trecere se pot conecta cu filamentele de actin, permind tensionarea lor maxim.
Cnd lungimea muchiului, anterior contraciei, este semnificativ mai scurt dect
lungimea lui n repaus (muchiul este deja parial contractat ca urmare a oboselii acumulate),
fora contractil scade.
ntr-un muchi deja scurtat (ntr-un tonus crescut), filamentele de actin i miozin se
suprapun, lsnd puine puni de trecere deschise pentru a trage filamentele de actin. Cu
ct sunt mai puine puni de trecere disponibile, cu att tensiunea i fora sunt mai mici.
Cnd muchiul se lungete peste mrimea lui n repaus, (ca urmare a unei relaxri induse
de o pauz ndelungat) potenialul de for este iari mic, deoarece filamentele de actin se
afl prea departe de punile de trecere, pentru a se conecta i a scurta muchiul.
Fora de contracie a muchiului diminueaz cnd lungimea muchiului este, fie mai mic, fie
mai mare dect lungimea lui n repaus.
Tihany I. (2006) constat c fora excentric se manifest n plenitudinea sa cnd muschiul
este rece sau obosit, atunci acioneaz cu o vitez relativ crescut.
ntrebri
Dopajul genetic
Istoric
Unele aspect ale dopingului genetic
Contracia muscular i dopingul genetic

Cursul 8
De ce nutriie, de ce suplimente nutritive n sport?

75

Cum putem contribui la obinerea performanelor sportive printr-o alimenta ie

controlat.
Cultura moderna se caracterizeaza printr-o orientare catre competitie: fie concuram
impotriva altora, fie chiar cu noi insine, incercand sa ne depasim permanent performantele.
Indivizii implicati in activitati sportive sunt tentati sa utilizeze agenti farmacologici si chimici,
numite generic ergogenice, care le-ar putea influenta pozitiv forta, rezistenta, capacitatea de
raspuns la antrenament, refacerea dupa efort, compozitia corpului . Fara indoiala, talentul este
cel mai important atribut al sportivului de performanta, insa exista si alti factori ce includ
pregatirea eficienta si constanta prin antrenament, o serie de caracteristici psihologice si
cognitive, rezistenta la accidentare si o sustinere nutritionala adecvata. Sportul de performanta
ridica in fiecare an stacheta tot mai sus, iar sportivii care doresc sa ajunga in varf si sa se
mentina acolo trebuie sa exploreze toate posibilitatile de a obtine si de a pastra aceasta pozitie
privilegiata. Nutritia este o zona care in mod evident poate face o diferenta - alimentele pe
care sportivul le alege pot contribui la succes sau esec. Totusi, asa cum o dieta bine aleasa nu
poate sa transforme intr-un campion un sportiv care nu are talentul si/sau motivatia pentru
reusita, trebuie sa fim constienti ca o dieta inadecvata poate sa constituie un obstacol in calea
unui sportiv talentat care doreste sa ajunga in top.
Deficientele nutritionale pot fi dificil de descoperit in fazele incipiente. Din acest
motiv sportivii sunt adesea tentati sa isi autoadministreze anumiti nutrienti in forma
concentrata, in ideea de a se proteja impotriva dezvoltarii acestor deficiente. In ultimii ani, in
intreaga lume s-a dezvoltat o puternica industrie producatoare de suplimente nutritive
destinate sportivilor, atingand cifre de afaceri de ordinul zecilor de miliarde in SUA; si in
Romania s-a inregistrat o crestere extraordinara dupa 1989, aparand o serie de producatori
autohtoni, pe langa importurile de produse din strainatate. Acest fenomen a fost incurajat si de
o nou creata cultura populara a utilizarii de suplimente nutritive in randul populatiei
generale, care se bazeaza pe ideea ca aceasta ar fi o cale alternativa de a compensa dietele de
proasta calitate si de a se proteja impotriva stresului indus de stilul modern de viata.
Aceasta cultura a suplimentelor nutritive a dat mana libera producatorilor de suplimente
nutritive sa scoata la vanzare o mare diversitate de compusi sau combinatii de nutrienti, ale
caror efecte sunt de cele mai multe ori discutabile.
Sportivii reprezinta un segment important al consumatorilor de suplimente nutritive; o
larga varietate de suplimente sunt destinate atat populatiei active, cat si celor implicati in
sportul de performanta. O metaanaliza realizata pe 51 de studii populationale ce au cuprins in
total 10274 de sportivi, arata ca 46% dintre acestia erau consumatori constanti de suplimente
76

nutritive. Totusi prevalenta utilizarii varia in limite largi in functie de sportul practicat, varsta
sportivilor, standardele de performanta si pregatirea de specialitate a acestora. In unele
sporturi, in special cele de forta, utilizarea suplimentelor nutritive a devenit regula. O alta
constatare a studiilor populationale este aceea ca in multe cazuri sportivii isi administreaza
doze de suplimente mai mari decat cele recomandate; ei motiveaza aceste abuzuri prin
senzatia ca mai mult inseamna mai bine sau prin faptul ca adversarii sau colegii lor folosesc
doze mai mari. In alte situatii, doza recomandata de catre producatori poate fi semnificativ
mai mare decat doza maxima eficienta. Exista si situatia inversa, cand cantitatea de supliment
din anumite preparate este cu mult mai mica decat cea dovedita ca fiind eficienta in studiile
realizate in laborator, in special atunci cand este vorba de ingrediente foarte scumpe. Multi
sportivi considera ca suplimentele nutritive naturale sunt inofensive, insa numeroase studii
au aratat ca un aport prea mare si pe termen lung poate fi nociv pentru sanatate.
Printre suplimentele predispuse la a fi administrate in exces se numara de obicei
fierul, zincul si alte oligoelemente anorganice. Exista o mare cantitate de informatie in
legatura cu aceste substante ergogenice: de la marturii ale sportivilor, publicitate, mass-media,
pana la studii stiintifice serioase. Este foarte important sa se aleaga cu grija sursele de
informare, fiindca asa cum se spune nu tot ce zboara se mananca.
Din dorinta de a-si vinde produsele, multe companii producatoare de suplimente se
folosesc de publicitate agresiva, atribuind unor substante fara nici un efect proprietati pe care
acestea nu le au. Intre trucurile de marketing si adevarurile stiintifice poate face distinctia
numai o persoana cu pregatire in domeniul nutritiei sportive. In cazul multor produse singurul
efect real este cel placebo, adica o imbunatatire a performantelor datorata factorilor
psihologici. Cu alte cuvinte, indivizii obtin rezultate mai bune pentru ca se autosugestioneaza
ca substanta respectiva ii va ameliora performanta, desi acesta nu are mai mult efect decat un
pahar cu apa.
Ce ii determina pe sportivi sa isi autoadministreze suplimente nutritive?
Decizia de a recurge la utilizarea suplimentelor nutritive este puternic influentata de
catre mediul in care se gaseste sportivul - antrenori, parinti, medici, colegi de echipa. Cele
mai frecvente motivatii pentru utilizarea suplimentelor sunt:
- Compensarea unui regim alimentar inadecvat;
- Alternativa la indemana pentru alimentele obisnuite;
- Efect al ideii populare conform careia calitatea alimentelor a scazut in ultimele decade, ca
urmare a agriculturii intensive si a procesarii excesive a hranei;

77

- Pentru a face fata solicitarii impuse de catre un program de antrenament intens sau
competitii frecvente - eforturi care sunt considerate de multi sportivi prea mari pentru a fi
acoperite numai printr-o alimentatie obisnuita;
- Pentru a fi in rand cu colegii de echipa sau adversarii (sportivii stiu ca ceilalti
competitori folosesc suplimente mai eficiente si in cantitati mai mari)
- Considera ca suplimentele le pot oferi un avantaj la antrenament sau in concursuri
- Urmare a recomandarilor oferite de catre antrenor, parinti sau alte persoane cu influenta
- Pentru a-si ameliora performantele fizice: in cadrul competitiilor; stimularea dezvoltarii
masei musculare; refacerea dupa antrenament si competitii; scadere in greutate si micsorarea
procentului de grasime; mentinerea starii de sanatate ameliorarea raspunsului imun,
rezistenta la infectii; mentinerea sanatatii articulatiilor; efecte asupra sistemului nervos central
ntrebarile pe care trebuie s le puna sportivii n legatur cu suplimentele nutritive:
EFICIENTA Are intr-adevar efectele cu care este creditat? Daca da, in ce conditii?
SIGURANTA Exista efecte secundare in cazul consumului de scurta durata sau cel cronic
(eventual in doze exagerate)?
ETICAEste pe lista substantelor interzise in sportul de performanta?
Caracteristicile suplimentului nutritiv cu efecte ergogenice reale
- a fost demonstrat eficienta acelui produs atat in conditii de laborator, cat si pe teren lung
(antrenament, competitie)
- are un mecanism de actiune identificat si plauzibil, bazat pe ceea ce se cunoaste despre
metabolism si despre factorii care limiteaz performanta
- nu are efecte secundare si nu pune in pericol sntatea
- nu exista niciun risc de a induce pozitivarea testelor antidoping
PRO si CONTRA in alegerea suplimentelor nutritive - decizia de utilizare a
suplimentelor trebuie facuta dupa ce sunt luate in considerare cateva detalii importante.
PRO beneficii reale pentru performanta
Anumite suplimente nutritive influenteaza in mod real si pozitiv performanta sportiva,
avand efect ergogenic. Alte suplimente poti fi utilizate de catre sportivi pentru a-si completa
regimul alimentar, in felul acesta contribuind indirect la ameliorarea performantelor. Un
exemplu din aceasta categorie sunt bauturile de rehidratare, care aduc in timpul efortului un
aport optim de carbohidrati, minerale si apa. Sportivii trebuie sa fie constienti de faptul ca nu
numai produsul in sine este important, ci si situatiile in care este folosit, precum si strategiile
de administrare.

78

PRO efectul placebo

In unele situatii, chiar daca un supliment nutritiv nu are un efect fiziologic real,
sportivi pot sa inregistreze un grad de imbunatatire a performantei prin efectul placebo. Acest
efect descrie un rezultat favorabil obtinut prin simplu fapt ca individul crede ca a primit un
produs care il ajuta. Materialele publicitare distribuite sportivilor si cele din reviste, care
prezinta cate un nou supliment minune, precum si marturiile altor sportivi (in special cei de
top) sunt de natura sa influenteze, in sens pozitiv, perceptia asupra efectelor produselor. In
literatura de specialitate sunt citate studii in care grupuri de culturisti au primit injectii cu ser
fiziologic, dar li s-a spus ca li se injecteaza steroizi anabolizanti; acestia au inregistrat o
crestere mai mare a masei musculare decat grupul de control. In prezent, efectul placebo nu
poate fi cuantificat, insa este acceptat si poate explica, cel putin partial, de ce sportivii
raporteaza ameliorarea performantei atunci cand incearca un nou supliment sau regim
alimentar.
CONTRA pretul
Acesta este un aspect important, deoarece in multe cazuri suplimentele nutritive pot fi
foarte scumpe. O parte dintre sportivi recurg la administrarea concomitenta a mai multor
produse si se intampla ca acestea sa contina nutrienti similari. Pretul trebuie luat in
considerare cu multa atentie mai ales atunci cand exista prea putine dovezi stiintifice care sa
ateste beneficiile reale ale suplimentului. In general, pretul nutrientilor continuti in
suplimentele nutritive este considerabil mai mare decat aceeasi nutrienti in hrana obisnuita. In
unele situatii, achizitionarea suplimentelor nutritive se dovedeste a fi o investitie buna, in
special atunci cand cu ajutorul lor se ating in mod eficient obiectivele nutritionale, insa atunci
cand bugetul este limitat, utilizarea acestor produse poate fi limitata la perioadele
competitionale sau perioadele de antrenament mai dificile.
CONTRA efectele secundare
In privinta suplimentelor nutritive se impune o supraveghere mai atenta din partea
organismelor abilitate. In general, studiile arata ca riscul global asupra populatiei
consumatoare de suplimente nutritive si remedii traditionale este scazut, existand totusi cazuri
de toxicitate si efecte secundare: alergii, supradozare prin autoadministare sau otravire prin
contaminarea produselor.
CONTRA contaminarea cu substante dopante
O parte dintre ingredientele gasite in suplimentele nutritive intra pe lista substantelor
interzise, conform WADA (in principal este vorba de prohormoni). Este important ca sportivii
sa fie instruiti sa citeasca cu atentie etichetele suplimentelor nutritive, asigurandu-se ca
acestea nu contin substante interzise. Totusi, chiar si sportivii care sunt constienti de aceasta
79

responsabilitate, pot fi victimele unor cazuri de dopaj, provocate de substantele interzise care
nu sunt declarate de catre producatorii de suplimente. De exemplu, contaminarea cu
prohormoni poate induce pozitivarea testului pentru depistarea nandrolonului in urina, chiar
in doze extrem de mici o cantitate de 1 g de prohormoni ai nandrolonului. Aceasta este o
problema extrem de serioasa pentru sportivii care participa la competitii unde se fac controale
antidoping responsabilitatea pentru ingestia substantelor dopante revine sportivului,
indiferent de circumstante si sursa acestora.
CONTRA stabilirea prioritatilor reale
O problema mai subtila legata de utilizarea suplimentelor nutritive este
dezechilibrarea ierarhiei de prioritati a sportivilor. Performanta sportiva este rezultatul
combinatiei a mai multor factori potentialul genetic, antrenamentul, alimentatia optima,
somn si refacere suficienta, echipament performant si implicare emotionala. Niciunul dintre
acesti factori nu poate fi inlocuit de catre un supliment nutritiv. Sportivii pot fi uneori
deturnati din drumul lor spre performanta, in detrimentul elementelor reale ale succesului
cautand scurtaturi prin utilizarea suplimentelor nutritive, scenarii alimentate de publicitatea
falsa sau exagerata care insoteste unele dintre aceste produse. Tinerii, in special, reprezinta
categoria cea mai vulnerabila, deoarece sunt foarte influentabili si dispusi sa faca sacrificii
pentru a invinge cu orice pret. In multe cazuri, utilizarea suplimentelor nutritive pare sa fie
primul pas catre decizia de a utiliza produse interzise, adesea insotite de efecte secundare
foarte serioase.

80

Concluzii
Este important ca sportivii, ca si antrenorii sa aiba notiuni corecte de nutritie sportiva,
cel putin cele de baza. Educatia in acest domeniu este necesara nu numai pentru a aduce un
avantaj in pregatirea pentru performanta, dar si pentru a evita actiunile in detrimentul
pregatirii, cum ar fi cheltuielile nejustificate sau folosirea unor produse ce contin substante
ilegale.
In experienta internationala, s-a dovedit utila colaborarea cu profesionistii din nutritie
sportiva, care cunosc piata suplimentelor nutritive si pot oferi indicatii corecte despre
beneficiile, efectele secundare si riscurile asociate utilizarii lor.
Necesarul nutritive difera de la individ la individ, in functie de particularitatile determinate de
varsta, sex, tipul de activitate psihica si fizica prestata, anotimp, clima, inaltime, greutate
corporatala. La sportive, aportul alimentar tine seama, in principal de particularitatile de
varsta(organisme in crestere,organisme adulte) si de aspectele specifice ramurii, probei
sportive ptacticate. Indiferent de conditionarile anterior mentionate, alimentatia sportivilor
trebuie sa asigure:
- mentinerea starii de sanatate
- aportul de substante nutritive necesare calitativ si cantitativ pentru sustinerea efortului din
antrenamente si competitii, favorizand randamentul sportive
- refacerea metabolica post efort
- apetitul prin preparare si prezentare
Sportivii trebuie sa inteleaga rolul aportului alimentar in sustinerea efortului si
refacerea biologica dupa efort si sa respecte dieta. Nevoia alimentara acopera urmatoarele
trebuinte:
- cheltuieli legate de metabolismul bazal (MB) care se considera 1 cal/kg/corp/h, adica la o
persoana de 70 kg-1680 calorii in 24 de ore.
- cheltuieli legate de incorporarea hranei: pentru proteine 20-30% cheltuieli,glucide 7-8% si
pentru lipide 2-5%
- cheltuieli specifice legate de efortul sportive de antrenament si de performanta.
Sporturile sunt distractive dar daca ai de gand s iei sportul in serios si sa il integrezi
in viata de zi cu zi atunci nutritia joaca un rol important.
Multi sportivi cred ca hrana buna reprezinta un factor cheie pentru a imbunatati rapid
performantele lor. Aproape toti sportivii profesionisti au un regim alimentar special pentru ei.
Puteti face acelasi lucru pentru a excela n sportul ales de dumneavoastra.

81

Zicala esti ceea ce mannci este perfecta pentru sportivi. Un regim alimentar
adecvat personalizat va ajuta sa va mariti rezervele de energie si sa concurati la cele mai inalte
niveluri. Organismul dumneavoastra are nevoie de combustibil. Alimentandu-l in cantitati
suficiente atat inainte cat si dupa exercitiile fizice, te va ajuta sa obtii performante cat mai
mari.
Proteinele sunt un mod minunat de a va imbunatati procesul de construire a
musculaturii. Aproape toate sporturile necesita sa ai muschi puternici. Proteina este regele in
industria culturismului.
Cateva sfaturi :
- concentreaza-te asupra alimentelor cu o concentratie mare de carbohidrati
- dupa un exercitiu fizic mancati alimente cu un nivel inalt de proteine. Acestea va ajuta la
cresterea muschilor si va pregateste pentru urmatorul antrenament i las loc -oxidrii
acizilor grai. Acest proces ncepe dup 25-30 de minute de la iniierea exerciiului fizic.
Metabolizarea lipidelor debuteaz dup epuizarea rezervelor de glicogen din muchi.
Totodat, prin consumul de alimente bogate n proteine se refac proteinele degradate n timpul
efortului muscular.
- beti cantitati adecvate de apa, feriti-va de bauturile racoritoare, vor avea o influenta negativa
asupra sistemului, incet si sigur
- mancati alimente bogate in potasiu, cum ar fi banane, portocale, cartofi si stafide pentru
hidratare.
- luati repausuri adecvate, sub forma a 7-8 ore de somn in fiecare noapte
Inaintea unei competitii sportive:
Inainte cu 2-3 zile , mariti-va aportul de glucide pentru a forma rezerve de glicogen n
muchi i ficat necesare susinerii activitii fizice. Creatina este de asemenea un supliment
foarte util. Bei multe lichide, 2-3 pahare de apa la fiecare masa si continuati asa si intre mese.
Controlati-va regulat greutatea, scaderea in greutate dupa fiecare efort fizic este bine
cunoscuta si de aceea e indicat sa va cantariti de fiecare data dupa ce efectuati un efort fizic
intens. Tineti minte sfaturile de mai sus iar performanta dumneavoastra va creste simtitor.
Nutritia joaca un rol deosebit de important in sport, pentru obtinerea performantelor
maxime. Cantitatea, compozitia si momentul cand este consumata hrana influenteaza
semnificativ performanta sportiva.
Folosirea suplimentelor nutritive este o practica curenta si acceptata de catre sportivi,
raspandita pe scara larga si beneficiind de o mare varitate de tipuri de produse si branduri.
Acestea sunt utilizate deoarece se presupune ca stimuleaza adaptarea la efort, permitand
82

efectuarea unor antrenamente mai lungi si mai intense datorita refacerii mai eficiente intre
sedintele de antrenament, reducerea perioadelor de intrerupere datorate imbolnavirilor sau
accidentarilor, precum si ameliorarea performantei in competitii. Mare parte dintre aceste
produse beneficiaza de publicitate agresiva si exagerata. Este important ca sportivii si
antrenorii sa beneficieze de informatii obiective privind eficienta acestor produse, astfel incat
sa poata lua decizii adecvate in privinta utilizarii lor.
Cultura moderna se caracterizeaza printr-o orientare catre competitie: fie concuram
impotriva altora, fie chiar cu noi insine, incercand sa ne depasim permanent performantele.
Indivizii implicati in activitati sportive sunt tentati sa utilizeze agenti farmacologici si chimici,
numite generic ergogenice, care le-ar putea influenta pozitiv forta, rezistenta, capacitatea de
raspuns la antrenament, refacerea dupa efort, compozitia corpului (Damian S., 2006, pag.
207; Maughan R., 2004, pag. 153). Fara indoiala, talentul este cel mai important atribut al
sportivului de performanta, insa exista si alti factori ce includ pregatirea eficienta si constanta
prin antrenament, o serie de caracteristici psihologice si cognitive, rezistenta la accidentare si
o sustinere nutritionala adecvata. Sportul de performanta ridica in fiecare an stacheta tot mai
sus, iar sportivii care doresc sa ajunga in varf si sa se mentina acolo trebuie sa exploreze toate
posibilitatile de a obtine si de a pastra aceasta pozitie privilegiata. Nutritia este o zona care in
mod evident poate face o diferenta - alimentele pe care sportivul le alege pot contribui la
succes sau esec (Maughan R., et al., 2004, pag. 153). Totusi, asa cum o dieta bine aleasa nu
poate sa transforme intr-un campion un sportiv care nu are talentul si/sau motivatia pentru
reusita, trebuie sa fim constienti ca o dieta inadecvata poate sa constituie un obstacol in calea
unui sportiv talentat care doreste sa ajunga in top.
Deficientele nutritionale pot fi dificil de descoperit in fazele incipiente. Din acest
motiv sportivii sunt adesea tentati sa isi autoadministreze anumiti nutrienti in forma
concentrata, in ideea de a se proteja impotriva dezvoltarii acestor deficiente. In ultimii ani, in
intreaga lume s-a dezvoltat o puternica industrie producatoare de suplimente nutritive
destinate sportivilor (Maughan, R., N.R.Rev., 12, pag. 255), atingand cifre de afaceri de
ordinul zecilor de miliarde in SUA; si in Romania s-a inregistrat o crestere extraordinara dupa
1989, aparand o serie de producatori autohtoni, pe langa importurile de produse din
strainatate. Acest fenomen a fost incurajat si de o nou creata cultura" populara a utilizarii de
suplimente nutritive in randul populatiei generale, care se bazeaza pe ideea ca aceasta ar fi o
cale alternativa de a compensa dietele de proasta calitate si de a se proteja impotriva
stresului" indus de stilul modern de viata. Aceasta cultura" a suplimentelor nutritive a dat
mana libera producatorilor de suplimente nutritive sa scoata la vanzare o mare diversitate de
compusi sau combinatii de nutrienti, ale caror efecte sunt de cele mai multe ori discutabile.
83

Sportivii reprezinta un segment important al consumatorilor de suplimente nutritive; o

larga varietate de suplimente sunt destinate atat populatiei active, cat si celor implicati in
sportul de performanta. O metaanaliza realizata pe 51 de studii populationale ce au cuprins in
total 10274 de sportivi, arata ca 46% dintre acestia erau consumatori constanti de suplimente
nutritive (Maughan R., 2004, pag. 95). Totusi prevalenta utilizarii varia in limite largi in
functie de sportul practicat, varsta sportivilor, standardele de performanta si pregatirea de
specialitate a acestora. In unele sporturi, in special cele de forta, utilizarea suplimentelor
nutritive a devenit regula.
O alta constatare a studiilor populationale este aceea ca in multe cazuri sportivii isi
administreaza doze de suplimente mai mari decat cele recomandate; ei motiveaza aceste
abuzuri prin senzatia ca mai mult inseamna mai bine" sau prin faptul ca adversarii sau
colegii lor folosesc doze mai mari. In alte situatii, doza recomandata de catre producatori
poate fi semnificativ mai mare decat doza maxima eficienta. Exista si situatia inversa, cand
cantitatea de supliment din anumite preparate este cu mult mai mica decat cea dovedita ca
fiind eficienta in studiile realizate in laborator, in special atunci cand este vorba de ingrediente
foarte scumpe. Multi sportivi considera ca suplimentele nutritive naturale" sunt inofensive,
insa numeroase studii au aratat ca un aport prea mare si pe termen lung poate fi nociv pentru
sanatate. Printre suplimentele predispuse la a fi administrate in exces se numara de obicei
fierul, zincul si alte oligoelemente anorganice (Talbott, S.M., 2003, pag. 31).
Exista o mare cantitate de informatie in legatura cu aceste substante ergogenice: de la
marturii ale sportivilor, publicitate, mass-media, pana la studii stiintifice serioase. Este foarte
important sa se aleaga cu grija sursele de informare, fiindca asa cum se spune "nu tot ce
zboara se mananca".
Din dorinta de a-si vinde produsele, multe companii producatoare de suplimente se
folosesc de publicitate agresiva, atribuind unor substante fara nici un efect proprietati pe care
acestea nu le au. Intre trucurile de marketing si adevarurile stiintifice poate face distinctia
numai o persoana cu pregatire in domeniul nutritiei sportive.
In cazul multor produse singurul efect real este cel placebo, adica o imbunatatire a
performantelor datorata factorilor psihologici. Cu alte cuvinte, indivizii obtin rezultate mai
bune pentru ca se autosugestioneaza ca substanta respectiva ii va ameliora performanta, desi
acesta nu are mai mult efect decat un pahar cu apa.
LIPIDELE
Sunt substante naturale,constituiente ale organismelor vii insolubile in apa,dar solubile
in solventi organici. Ele se gasesc raspandite in regnul vegetal ca substante de
rezerva(samburi,seminte,fructe oleaginoase). In organismul animal,detin un rol plastic,dar
84

mai ales energetic. Alimentele cele mai bogate in lipide sunt:untura,untul,margarina,uleiul de

floarea soarelui, smantana, ciocolata, nucile, mezelurile, branza grasa.
Principalele functii biologice ale lipidelor sut urmatoarele:
-sunt componente structurale ale membranelor celulare
-sunt combustibili metabolici, sursa de energie
-constituie forma de depozitare a energiei
-sunt componente protective, termic si electric ale peretelui celular;
- sunt substane biologic active ( hormoni steroizi, vitamine etc.)
Lipidele cele mai abundente din natura si componentele principale ale grasimilor
de rezerva din tesuturi sunt acilglicerolii sau gliceridele.
Lipidele trebuie sa asigure 30-35% din valoarea dietei sportivilor, lipidele reprezinta
substratul energetic cel mai potrivit pentru prestatiile psihofizice moderate, prelungite, cand
acizii grasi din stratul adipos sunt captati si utilizati in contractia musculara. Este important de
tiut c ficatul, muchiul scheletic n repaus, muchiul cardiac i cortexul renal, utilizeaz
preferenial acizi grai ca surs de energie, dei pot utiliza i glucoz. Consumati portii mai
mici de alimente bogate in proteine, cum ar fi carne, peste sau oua. Aportul de grasimi trebuie
pastrat la nivel minim. In timpul acestor cateva zile, ar fi de dorit ca 60-70% din energie sa fie
obtinuta din carbohidrati. Asadar, ar trebui ca dimineata zilei in care se desfasoara competitia
sa ne gaseasca organismul cu rezervele de glicogen umplute de alimentatia zilelor precedente.
Mesele din chiar ziua premergatoare competitiei ar trebui sa fie bogate in carbohidrati, sarace
in grasimi, proteine si fibre, placute la gust si familiare. Sunt de preferat carbohidratii
complexi, pentru ca ei elibereaza energia treptat si sunt de evitat carbohidratii simpli i
rafinai, care elibereaza energia rapid, dar declanseaza si eliberarea insulinei, ceea ce ne poate
face sa resimtim oboseala. Alimentele de dorit ar fi cereale, paine integrala prajita, sucuri de
fructe, fructe, biscuiti digestivi, orez fiert, cartofi, paste fierte, fructe uscate, etc. Din cauza
stressului resimtit in ziua competitiei, multi concurenti prefera sa nu manance. Aceasta
alegere este totusi una gresita. Rezervele de glicogen din ficat vor fi scazute si asta poate
afecta in mod negativ performanta in ultimele faze ale unei competitii care dureaza mai mult
de o ora si jumatate. Ficatul nu poate depozita glicogen decat pentru circa 12 ore, deci daca nu
consumi nimic de la masa de seara a zilei precedente, aceste rezerve vor fi scazute
semnificativ.
Daca nu poti manca deloc, incearca macar o alimentatie lichida, gen bautura
carbohidratanta, suc de fructe sau bauturi sportive comercializate. Anumite studii au aratat ca
aportul unei cantitati mici (circa 50g) de carbohidrati cu absorbtie rapida imediat inainte de
inceperea efortului, ajuta la amanarea oboselii si imbunatateste rezistenta. Carbohidratii cu
85

indice glicemic mare sunt absorbiti relativ repede in fluxul sanguin si produc o crestere destul
de rapida a concentraiei glucozei din sange. Daca efortul incepe in mai putin de 5 minute, va
fi oprita cresterea insulinei si concentraia glucozei din sange va ramane ridicat pentru o
perioada ceva mai lunga. Unii oameni sunt mai sensibili decat altii la fluctuatiile concentraiei
glucozei , deci s-ar putea ca aceasta gustare din ultimul moment sa nu fie o solutie potrivita
pentru toata lumea. Daca proba dureaza mai mult de o ora, s-ar putea ca un aport de
carbohidrati in timpul competitiei sa amane oboseala si sa mentina intensitatea efortului. Daca
se consuma cantitati mici de carbohidrati la intervale regulate in timpul competitiei,
concentraia glucozei din sange va fi imbunatatit, iar rezervele de glicogen nu se vor
consuma atat de rapid. Daca este vorba de o competitie sau un meci in care alterneaza
perioade cu intensitate scazuta si intensitate ridicata a efortului, ar trebui consumata o forma
de carbohidrat in timpul pauzelor.
Trebuie avut grija de nivelul de hidratare, deci este recomandata consumarea ultimei
bauturi cu 15-20 de minute inainte de start. De asemenea, trebuie consumate lichide (150300ml) la intervale regulate, in mod ideal la fiecare 15 minute sau de cate ori este o pauza. Nu
trebuie asteptat pana la aparitia senzatiei de sete, in acel moment suntem deja prea
deshidratati. Dupa terminarea competitiei sau a unui antrenament, rezervele de glicogen ale
sportivului sunt foarte scazute. Trebuie tinut cont de viteza cu care carbohidratii sunt
convertiti in glucoza si transportati la muschi. Refacerea rapida a rezervelor de glicogen este
extrem de importanta pentru sportivul care are mai multe curse/meciuri in aceeasi competitie.
Cresterea concentriei glucozei din sange este monitorizata de indicele glicemic al alimentelor
si acesta este cu atat mai mare cu cat cocentraia glucozei din sange creste mai mult si mai
repede. Studiile au aratat ca prin consumul unor carbohidrati cu indice glicemic foarte inalt,
aproximativ 2g/kg corp, si 40g de proteine in primele 2 ore de dupa efort (care studii?), se
realizeaza refacerea mai rapida a rezervelor de glicogen si deci se micsoreaza timpul de
recuperare. Eu tiu c refacerea rezervelor de glicogen muscular n urma unui efort fizic
epuizant necesit zile i nu cteva secunde sau minute sau ore cum se ntmpl n cazul
refacerii sistemului fosfagenului.
Refacerea sistemelor metabolice musculare dup un efort fizic sportiv
n acelai mod n care energia fosfocreatinei poate fi folosit pentru sinteza de ATP, i
energia sistemului glicogen-acid lactic poate fi utilizat att n sinteza fosfocreatinei, ct i a
ATP-ului. Dup aceea energia din metabolismul oxidativ al sistemului aerob poate fi folosit
pentru refacerea tuturor celorlalte sisteme energetice ATP-ul, fosfocreatina i sistemul
glicogen-acid lactic.

86

Refacerea sistemului acidului lactic nseamn ndeprtarea excesului de acid lactic care sa acumulat n toate lichidele corpului. Acest proces este foarte important deoarece acidul
lactic determin oboseal extrem si febra musculara. Cnd sunt disponibile cantiti adecvate
de energie pe calea metabolismului oxidativ, ndeprtarea acidului lactic se face n dou
moduri, o mic parte este transformat n acid piruvic i metabolizat oxidativ de ctre toate
esuturile corpului, restul de acid lactic este reconvertit n glucoz n special in ficat, iar
glucoza este la rndul ei folosit pentru refacerea depozitelor musculare de glicogen.
Refacerea sistemului aerob dup un efort fizic sportiv
Din primele faze ale unui efort fizic sportiv, o parte a energiei aerobe este epuizat.
Aceasta se produce din cauza urmtoarelor fenomene: datoria de oxigen i delepia rezervelor
musculare de glicogen.
Datoria de oxigen
n efortul fizic intens, aproape tot oxigenul stocat in mioglobina musculara este
consumat n decursul unui minut n cadrul metabolismului aerob. Apoi, dup ncheierea
efortului, rezervele de oxigen trebuie refcute prin inhalarea unor cantiti suplimentare de
oxigen peste necesarul normal. n plus o cantitate mare de oxigen este consumat pentru
refacerea sistemului fosfagenului i a sistemului acidului lactic. Toat aceast cantitate de
oxigen care trebuie consumat suplimentar, se numete datorie de oxigen (Guyton i Hall,
2006).
Refacerea glicogenului muscular
Refacerea complet a rezervelor de glicogen muscular n urma unui efort fizic nu este
un lucru uor, i necesit zile. Este important ce mnnc sportivul inaintea unei competiii.
Astfel, sportivul va trebui s beneficieze de o diet bogat n carbohidrai nainte de
competiie. Nu se recomand participarea la eforturi fizice epuizante pe o perioad de 48 ore
naintea competiiei respective.
Este important de tiut c pe lng utilizarea carbohidrailor de ctre musculatura de
activitate, mai ales n etapele iniiale ale efortului fizic, muchii folosesc n scop energetic i
cantiti mari de lipide sub form de acizi grai i acid acetoacetic, i ntr-o msur mai mic
proteine sub form de aminoacizi (Guyton i Hall, 2006). Se pare ca muschii sunt mai
receptivi si mai capabili sa retina carbohidratii in special in primele 2 ore de la terminarea
efortului, ns trebuie precizat faptul c refacerea complet a depozitelor de glicogen n urma
unui efort fizic epuizant se produce n aproximativ 2 zile, n cazul subiecilor cu o diet
bogat n carbohidrai. Asadar, nutritia sporivului este un factor esential care conditioneaza in
mod direct performanta acestuia si trebuie, de asemenea, particularizata in functie de tipul de
efort practicat.
87

Articol preluat de pe www.eva.ro

ntrebri
Conceptul de nutriie.
Suplimente nutritive n sport?
ROLUL LIPIDELOR
Alimentaie i nutriie.
Cum putem contribui la obinerea performanelor sportive printr-o alimentaie controlat

Cursul 9
Declaraia de la Lousanne
Cantitatea, compozitia si momentul consumarii alimentelor poate afecta in mod
semnificativ performanta sportiva. Obieciurile alimentare corecte vor ajuta sportivii sa se
antreneze mai intens, sa se refaca mai rapid si sa se adapteze mai eficient la efort, asociind un
risc mai redus de accidentare si imbolnavire. Sportivii trebuie sa adopte strategii nutritionale
specifice inainte si dupa competitie, pentru a-i ajuta sa-si amelioreze performantele. Sportivii
trebuie sa beneficieze de indrumarea unui specialist calificat in nutritie sportiva, care sa le
asigure consultanta, oferindu-le informatii privind necesarul individual de energie si nutreinti
si ajutandu-i sa isi dezvolte strategii nutritionale specifice sportului pe care il practica, pentru
antrenament, competitie si refacere.
Un regim alimentar care aduce un aport energetic adecvat prin consumarea unei largi
game de alimente disponibile in mod curent, poate sa acopere necesitatile programului de
antrenament si celui competitional, in ceea ce priveste aportul de carbohidrati, proteine, lipide
si micronutrienti. O dieta corecta va ajuta sportivii sa obtina acele dimensiuni corporale si
compozitia corpului care le asigura performante mai mari in sportul practicat de ei. Atunci
cand sportivii isi reduc aportul alimentar, risca dezvoltarea unor deficiente nutritionale, care le
pot afecta atat starea de sanatate, cat si performantele. Selectia atenta a alimentelor cu
densitate nutritionala mare este importanta in mod special atunci cand aportul energetic este
restrictionat in scopul reducerii greutatii corporale si/sau a masei grase a corpului. Lipidele
reprezinta un nutrient important, iar regimul alimentar trebuie sa contina o cantitate adecvata
de grasimi.
Sportivii ar trebui sa isi propuna respectarea unui aport optim de carbohidrati, care sa
le asigure suficienta energie la antrenamente si de asemenea, sa le poata reface depozitele de
88

glicogen pe durata perioadei de refacere, intre sedintele de antrenament si competitii. Acest

deziderat se poate realiza prin consumarea unor combinatii de alimente bogate in carbohidrati,
dar care reprezinta surse bune de proteine si alti nutrienti. O dieta variata, care acopera
necesitatile energetice, de obicei va aduce o cantitate de proteine in exces fata de cerintele
organismului. Masa musculara poate fi mentinuta sau crescuta pe baza acestui aport de
proteine, iar momentul cand sunt consumate proteine si carbohidratii poate influenta
adaptarea la stimulul indus de antrenament.
Un aport crescut de carbohidrati in zilele de dinaintea competitiei va imbunatati
performanta, in mod particular atunci cand efortul dureaza mai mult de aproximativ 60 de
minute. Deshidratarea afecteaza capacitatea de performanta in cele mai multe situatii, iar
sportivii trebuie sa fie bine hidratati inaintea efortului fizic. Pentru a limita scaderea masei
corporale cu mai mult de 2% prin deshidratare, este necesar sa se consume suficiente lichide
pe durata antrenamentelor. In timpul eforturilor prelungite, fluidele administrate ar trebui sa
contina carbohidrati. Atunci cand rata transpiratiei este crescuta, fluidele ar trebui sa contina
si sodiu, in special daca efortul va dura mai mult de aproximativ 2 ore.
Sportivii nu trebuie sa consume atat de multe lichide, incat greutatea lor sa creasca pe
durata antrenamentului. In timpul refacerii dupa efort, procesul de rehidratare trebuie sa
includa inlocuirea atat a apei eliminate prin sudoare, cat si a electrolitilor.
Sportivii trebuie sa fie preveniti in legatura cu utilizarea fara discernamant a
suplimentelor nutritive. Suplimentele care contin nutrienti esentiali ar putea fi de ajutor atunci
cand aportul alimentar sau alegerea alimentelor sufera restrictii, insa aceasta abordare menita
sa echilibreze regimul alimentar ar trebui sa fie o optiune doar pe termen scurt. Utilizarea
suplimentelor nutritive nu poate compensa obiceiurile alimentare proaste si o dieta
inadecvata. Sportivii care intentioneaza sa foloseasca suplimente nutritive si alimente speciale
pentru sportivi trebuie sa ia in considerare eficienta si costul acestora, riscurile asociate
privind starea de sanatate si performanta sportiva, precum si potentialul de a pozitiva testele
doping.
Antrenamentul si competitiile in exces se pot asocia cu unele consecinte negative. Un
regim alimentar variat, adecvat din punct de vedere al aportului energetic si de micronutrienti,
suficiente ore de somn si limitarea altor factori stresanti din viata de zi cu zi, au capacitatea de
a mentine o imunitate robusta si de a reduce riscul dezvoltarii infectiilor. Sportivii care
prezinta riscul deficientei de fier si calciu trebuie sa acorde importanta suplimentarii acestora
in regimul alimentar, insa utilizarea acestor oligoelemente in cantitati mari poate fi
periculoasa. Sportivele cu tulburari ale ciclului menstrual trebuie sa fie orientate fara
intarziere catre un medic specialist calificat in astfel de probleme, pentru diagnostic si
89

tratament. Alimentele nu reprezinta doar una din placerile vietii, ci pot contribui si la succesul
in sport. (www. Refrate-nutriie)
Cum trebuie sa manance un sportiv
Pentru cei care trateaza aceasta problema in gluma - raspunsul este simplu: "cu gura!".
Pentru cei care inteleg importanta intrebarii, raspunsul este de asemenea simplu: echilibrat si
optimizat. Scopul alimentatiei sportivilor este de a completa si mari rezervele din organism in
anumite substante alimentare, in functie de natura efortului astfel, sportivii care presteaza
eforturi intense, de durata scurta si al caror efort cere incordarea psihica si explozie in
miscari,vor consuma alimente care sa le furnizeze mai multe proteine de origine animala si sa
le mentina un mediu intern mai acid nu exist aa ceva. Homeostazia este proprietatea unui
organism de a menine n limite foarte apropiate constantele mediului su intern. La
nivelul mediului intern al organismului exist mecanisme de control al echilibrului acidobazic i pH-ului. Aceste mecanisme prezint dou elemente, care pot minimaliza modificarea
pH-ului, atunci cnd se adaug un acid sau o baz soluiei. Sistemele tampon acido-bazice
sunt: sistemul tampon al bicarbonailor; sistemul tampon al hemoglobinei; sistemul
tampon al fosfailor.
Sportivii care presteaza eforturi de rezistenta vor creste cantitatea de glucide precum si
cantitatea de lapte,legume si fructe in scopul crearii unui mediu intern alcalin.Dintre legumele
cele mai alkaline sunt:spanacul,morcovii,sfecla si cartofii. nu ne intereseaz, deoarece exist
mecanismele de control anterior amintite. n plus, n lumea tiinific aceste diete nu sunt
acceptate. S ne amintim c atunci cnd n organism se acumuleaz acid lactic, organismul
ncearc s converteasc ncearc o parte n acid piruvic care este metabolizat oxidativ de
ctre toate esuturile i restul de acid lactic este reconvertit n glucoz. Un alt exemplu l
constituie faptul c n fiecare diminea omul prezint o acidoz fiziologic. Se recomand ca
ncperea s fie aerisit, pentru a dispune de mai mult oxigen.
Pentru sportivii care practiva jocurile sportive sau in probe in care se cere viteza si
rezistenta in egala masura,se va stabili un regim echilibrat, continand glucide, proteine
fosforilate si sucuri naturale.
Practic ratia alimentara a sportivilor foate fi:
- ratia de intretinere, de sustinere a efortului se aplica cu 7-10 zile inainte de competitie si
contine: 70% glucide, 15%proteine, 15%lipide.
- ratia competitionala,este calculate pentru zilele de competitie,iar alimentele din acest tip de
ratie trebuie sa paraseasca repede stomacul,fara a lasa senzatia de foame

90

- ratia de refacere care este un mijloc fundamental al refacerii metabolice ,reprezentand

principalul mijloc de inlocuire a alimentelor consummate prin efort sportiv
Ce obiective trebuie sa realizeze un regim alimentar optimizat:
* trebuie sa fie realizat strict pentru persoana in cauza: regimurile "colective" pentru toata
echipa pot functiona perioade de pana la 30 zile, apoi necesita interventia (ajustarea
individuala) nutritionistului;
* sa fie in concordanta cu preferintele alimentare ale persoanei, cu cele religioase ... si chiar
cu bioritmul individului; un regim alimentar care nu indeplineste macar 50% din din acest
obiectiv are sanse extrem de mici de a fi urmat, chiar daca este exceptional;
* sa realizeze un model general - un tipar - pe care persoana caruia ii este adresat sa il poata
urma tot restul vietii (cu mici modificari)
* sa fie extrem de usor de urmat - sa nu necesite eforturi deosebite de procurare
* sa mentina starea de sanatate, sau sa ajute la imbunatatirea acesteia
Ce obiective trebuie sa realizeze un regim alimentar echilibrat:
* energia furnizata sa se apropie cat mai mult de necesitatile organismului - pe o perioada de
timp rezonabila - acest obiectiv este dificil de realizat, dar nu imposibil, necesitand ajustari
periodice - rezultatul fiind mentinerea greutatii optime
* regimul trebuie sa asigure fara efort un echilibru intre principiile alimentare: glucide proteine - lipide
* regimul trebuie sa asigure un echilibru intre produsele alimentare de origine vegetala si
cele de origine animala
* trebuie sa existe un echilibru intre diferitele grupe de alimente - chiar daca nu toti
nutritionistii mai sunt de acord cu aceasta afirmatie
Obiectivele regimului alimentar la sportivi:
* asigurarea suportului biologic;
* promovarea sanatatii si cresterea randamentului sportiv;
* acoperirea nevoilor energetice corespunzatoare efortului sportiv suplimentar activitatilor
cotidiene; (a se vedea capitolul "Alimentatia la sportivi" I.Dragan - Medicina Sportiva,2002)
Dar realizarea unui regim alimentar echilibrat si optimizat nu este un lucru simplu - fiind
necesare urmatoarele etape:
* stabilirea starii de sanatate;
* examenul complet - privind dezvoltarea fizica - cu stabilirea diagnosticului si a modelului
ideal;
91

* evaluarea alimentatiei actuale;

* evaluarea necesarului energetic;
* crearea efectiva a regimului;
* explicarea modului de utilizare;
* ajustari periodice - in functie de evolutie - la 3 luni (de necesitate) sau la 6 luni (obisnuit);
Modelul prezentat este aplicabil tuturor - indiferent daca fac sport de performanta sau de
placere, sau chiar pentru nesportivi. pentru cei interesati
ntrebri
Diorectivele declaraiei de la Lousanne.
Modaliti de alimentaie la sportivi.
Scopul alimentatiei
Cursul 10
Administrarea proteinelor
Aminoacizi si proteine
Aminoacizii - "caramizile" din care sunt alcatuite proteinele sunt elemente
indispensabile in alimentatia oricarui om sau animal. Lipsa unuia dintre acestia se va resimti
la nivel general, eficacitatea celorlalti fiind considerabil redusa. Aminoacizii, substante din
care in combinatie cu azotul rezulta proteinele, nu constituie doar unitatile componente ale
acestora, ci si produsii rezultati in urma digestiei lor.
Despre proteine
PROTEINELE
Viata nu este posibila fara existenta proteinelor. Asa cum le arata si denumirea
(provenita din grecesculproteioscel dintai de prim rang proteinele reprezinta
biomoleculele, cele mai importante pentru sistemele biologice), marea lor importanta
biologica se datoreaza unor functii esentiale pentru viabilitatea unui sistem biologic oricat de
simplu si anume:
- servesc ca structuri de rezisten extracelular: lna, prul, colagenul
- functia de element plastic de baza pentru structura celulelor
- functia de biocatalizatori (enzime). Reactiile chimice ce se desfasoara in celule sunt posibile
datorita interventiei enzimelor care cresc pana la un milion de ori viteza acestor reactii
- functia de transport, o serie de proteine specifice transporta diferite molecule mici sau ioni:
hemoglobina transporta oxigen si dioxid de carbon, celuloplasmina transporta Cu in sange

92

- functia de depozitare o serie de proteine reprezinta substanste de rezerva:ovalbumina din

ou;cazeina din lapte,feritina ce inmagazineaza fierul in splina;
- functia contractila. Elementele contractile din muschi, cili si alte formatiuni care mediaza
activitatile locomotorii ale organismelor sunt molecule proteice;
- functia de transport mechanic. Proteina fibrilara reprezinta elemental de suport din piele si
oase;
- functia de aparare imuna. Anticorpii care apara organismul impotriva unor virusi, bacterii
sunt de origine proteica;
- functia de reglare a activitatii metabolice se realizeaza, in cazul organismelor superioare, sub
actiunea hormonilor care sunt,in majoritatea cazurilor, de natura proteica
- reprezint toxine: veninul de arpe, toxina botulinic i difteric
Din punct de vedere chimic, proteinele sunt polimeri, macromolecule cu structur
primar liniar, secundar, teriar, cuaternar. Structura primar const n succesiunea
aminoacizilor din catena polipeptidic, fr a lua n considerare distribuirea spaial a lor.
Structura secundar este determinat de poziia spaial pe care o au resturile aminoacizilor
unul fa de altul, dealungul aceleai catene peptidice. Structura teriar se refer la atitudinea
spial pe care o au una fa de alta diferitele regiuni ale uneia i aceleai catene polipeptidice,
dispoziia sa n cele trei dimensiuni. Structura cuaternar const n distribuirea subunitilor ei
n spaiu, precum i ansamblul interaciunilor i contactelor dintre subuniti, fr a se ine
seama de geometria intern a subunitilor.
Din punct de vedere cantitativ, proteinele reprezint 55-85% din greutatea uscat a
celulei. Proteinele sunt alctuite din unul sau mai multe lanuri polipeptidice, un lan
polipeptidic fiind alctuit din cteva zeci pn la cteva mii de resturi de aminoacizi legai
ntre ei prin legtur peptidic. Aminoacizi sunt molecule organice care au in componenta
lor,in mod obligatoriu,gruparea functionala-amino NH2 si carboxyl COOH legate de acelasi
atom de carbon.
In structura proteinelor din organismul uman,intra un numar de circa 20 de aminoacizi
naturali,care sunt raspunzatori pentru numeroase proprietati fizice si chimice ale proteinelor.
Ei pot fi sau nu pot fi sintetizati de organism.Din acest punct de vedere,aminoacizii care pot fi
sintetizati de organism sunt denumiti neesentiali sau dispensabili,in timp ce aminoacizii ce nu
pot fi sintetizati in organism (9 la numar), se numesc esentiali sau indispensabili (treonina,
metionina, valina, leucina, fenil-alanina, triptofanul, lizina, arginina, histidina).
Proteinele aduse prin alimente pot fi :
- complete, deoarece contin toti aminoacizi esentiali,in cantitati optime;
- partial complete, deoarece contin toti aminoacizi esentiali,dar in cantitati insuficiente;
93

- incomplete, deoarece lipsesc unii aminoacizi,iar altii sunt in cantitati insuficiente

Cantitatea optima de proteine,pentru adulti este de 8 g/ kg corp, dar in nutritia
sportivilor sunt necesare cantitati de 50-100% mai mari, la acestia rolul proteinelor este de a
repara fibrele musculare distruse, de a creste masa musculara si de sursa suplimentara de
energie. Pentru marirea masei musculare,20% din cantitatea de calorii ingerate zilnic,ar trebui
sa fie proteine si sa contina aminoacizi.
Toate proteinele sunt alcatuite din cei 20 de aminoacizi despre care am amintit mai
devreme, dar acestea sunt totusi diferite, variind ca structura, functie pe care o indeplinesc si
loc in care se manifesta in cadrul organismului. Dupa o clasificare primara, exista doua tipuri
de proteine: incomplete si complete. Cele incomplete in a caror componenta nu intra cativa
dintre aminoacizii esentiali sunt ineficiente in lipsa celorlalte proteine. Acestea insa, in
combinatie cu proteinele de provenienta animala, devin complete. Pot fi intalnite in cereale,
nuci, seminte, mazare, fasole. Proteinele complete asigura echilibrul celor opt aminoacizi cu
rol esential in formarea tesuturilor si se gasesc in carne, oua, lapte si branza, produse de
origine marina, etc
Proteinele sunt substante chimice naturale cu structura macromoleculara , care se
gasesc n toate celulele vii . Sunt componente ale structurilor celulare si au functii biologice
fundamentale: enzimatice, hormonale, imunologice.
Proteinele constituie n prezent un nume familiar, stiindu-se ca reprezinta o parte
necesara a alimentatiei noastre, ce poate fi obtinuta n special din oua, lapte carne, ct si din
fasole, mazare, nuci. Ca aspect, la microscop, proteinele sunt subtiri, ca niste bastonase
gelatinoase. n organismele animale apar n muschi, piele, par, unghii. Ele se gasesc si n
plante, n cantitati mai mici .Toate sunt amestecuri de compusi complexi, continnd carbon,
hidrogen, azot, oxigen, uneori si fosfor, fier, iar de multe ori sulf. Proteinele sunt principalii
constituenti ai corpului animalelor, ndeplinind o mare varietate de functii, se descopera o
diversificare deosebita n alcatuirea lor. S-a demonstrat ca proteinele constituie partea cea mai
nsemnata din substanta uscata a celulelor. n corpul omenesc, 15 % din greutate se datoreaza
proteinelor. Analiza lor elementara a fost facuta de chimistul olandez Gerardus Iohannes
Mulder ( 1802 - 1882 ), extragndu-le din tesuturi animale si vegetale. Acesta le-a dat, n anul
1838, la sugestia fostului sau profesor J.J. Berzelius, numele de proteine, de la grecescul
'protos', care nseamna primul, n prima linie. Mulder publica aceasta denumire n 1840 ( n
unele tratate apare anul 1843), n limba olandeza, tradusa apoi si n limba franceza .
Proteinele sunt cele mai complicate componente ale alimentelor i firete asimilarea i
utilizarea lor sunt i ele cele mai complicate. Dac cel mai uor de descompus este fructul, cel
mai greu de descompus n elemente pe care corpul s le poat folosi, este proteina. Cnd
94

consumm alimente care conin proteine, energia cheltuit pentru digestie este mai mare dect
pentru oricare alt aliment. Cu ct mncm mai multe proteine, cu att consumm mai mult
energie pentru descompunerea lor. Noi nu avem nevoie de att de multe proteine, pentru c
organismul (sntos) poate recicla pn la 70% din deeurile proteice. Astfel, pierdem numai
23 de grame de proteine pe zi, prin fecale, urin, pr, piele moart i transpiraie. Pentru a
completa aceast cantitate pierdut, ar trebui s mncm 750 g de proteine pe lun;
majoritatea oamenilor din rile dezvoltate mnnc mai mult. Consumnd mai mult dect
avem nevoie, corpul nostru este suprasolicitat n ncercarea lui de a elimina surplusul.
Proteina n exces nu numai c ne fur energie, dar va fi depozitat n corpul nostru ca reziduu
toxic i astfel apare creterea bolnvicioas n greutate, deoarece nu exist energia necesar
pentru a elimina n mod eficient toxinele. A doua zi apare un alt surplus de proteine i tot aa,
nct n timp situaia se agraveaz. Organismul uman poate folosi sau asimila proteinele exact
n forma n care sunt consumate. De fapt, proteina nu apare n corpul omului prin consumul
de proteine, ci din aminoacizii din mncare. Proteina din carnea consumat difer de proteina
uman. Ea trebuie descompus n aminoacizii care o compun. Apoi, organismul nostru
recompune aminoacizii (i sintetizeaz) n proteine proprii corpului uman. Valoarea practic a
unui aliment este dat de aminoacizii care l compun. Animalele i omul nu au puterea s
sintetizeze cei 9 aminoacizi eseniali. Plantele ns i pot sintetiza din aer, ap, pmnt i
tocmai de aceea animalele i omul depind de proteinele din plante.
Aminoacizii
Primul aminoacid a fost descoperit de naturalistul francez Henri Braconnot ( 1780 1855 ) , n 1818. El se numeste pectina si face parte dintre glucide, la fel ca si glicina, izolata
doi ani mai trziu, tot de el, din hidratii de gelatina .
Primele cercetari pentru descifrarea alcatuirii proteinelor au fost facute de chimistul
german Emil Herman Fischer n 1875, el a aratat cum hidrazina poate fi folosita la separarea
si identificarea diferitelor tipuri de zahar din amestecurile impure. Obtinnd succese, a fost
solicitat de Baeyer la Universitatea din Erlanger, unde a facut primele observatii asupra
stereochimiei. Apoi a studiat purinele, elucidnd structura acestora n detaliu, legnd-o de
mecanismul vietii. E. Fischer a aratat ca purinele ( constituenti ai acizilor nucleici ) sunt
molecule-cheie n tesuturile vii . Desi n 1902 I s-a acordat Premiul Nobel , viata stiintifica a
lui E. Fischer si-a continuat linia ascendenta. Urmatorii ani a manifestat interes n studiul
moleculelor complicate ale proteinelor, aratnd modul n care aminoacizii se combina n
molecula proteica, precum si metoda de legare a acestora. Astfel, n 1907, a construit o
molecula proteica alcatuita din 18 unitati de aminoacizi. Experimentnd-o a aratat ca
enzimele digestive o ataca la fel ca pe o proteina naturala .
95

Descoperirile ulterioare au demonstrat ca , din multitudinea de aminoacizi

existenti, viata a selectat doar 20, din care mentionam: glicina, alanina, valina, leucina,
izoleucina, fenilalanina, prolina , triptofanul, serina, treonina, metionina, asparagina, acidul
glutamic, cisteina, tirozina , histidina, lizina si arginina .
Fischer a demonstrat ca aminoacizii proveniti din hidroliza proteinelor , prin
recombinare alcatuiesc un grup de substante numite peptide ( sau peptone ) . Apare o legatura
covalenta , numita legatura peptidica , rezultata din reactia partii acide a unui aminoacid cu
gruparea aminica ( bazica ) a altuia .
Legatura peptidica permite combinarea a doi sau mai multi acizi aminati pentru a
forma lanturile de aminoacizi . Dupa cum s-a mentionat, E. Fischer a sintetizat peptide care
aveau ntr-un lant pna la 18 aminonacizi .
Aminoacizii se pot lega ntre ei prin gruparea acida sau bazica . Astfel apar
polipeptidele izomere . Numarul izomerilor posibili creste exponential (Abderhalden)

H.

Braconnot, pe lnga alti aminoacizi a descoperit si leucina, de culoare alba, izolata mai nti
sub forma de cristale ; izoleucina este un izomer al leucinei .
Referitor la descoperirea leucinei , unele surse l atesta pe Proust ca fiind
descoperitorul ei , n 1818 .
Asparagina, gasita prima data n asparagus, a fost descoperita n 1806, de chimistii
francezi J.B. Robiquet ( 1780 - 1840 ) si N.L. Vauquelin.( 1763 - 1829 ) .
Ultimul este si descoperitorul lecitinei , n 1811. Cistina a fost descoperita un an mai devreme,
de chimistul englez W. Wollaston (1766 - 1828 ) .
Valina a primit denumirea de la un compus cu care este chimic nrudita , anume
acidul valeric. Triptofanul a primit denumirea de la englezescul 'trypsin - appearing', pentru ca
aparea n fragmentul dintr-o molecula proteica, care era scindata sub actiunea enzimei
tripsina. Serina a fost izolata din matase ( englezescul 'silk' ); treonina e nrudita structural cu
zaharul 'treoza', glutamina a fost identificata n glutenul obtinut din gru; lizina, izolata din
molecule ce se scindau n subclasele lor ; histidina izolata din proteinele tisulare; arginina din
combinatiile argintului.
Fiecare organ, fiecare tesut si celula din corpul omenesc contine o cantitate mai mica sau
mai mare de proteina, dupa functiile pe care le indeplineste in organism. Aceste date
sugereaza o singura concluzie, c proteinele formeaza elementul de prim ordin din care sunt
constituite celulele. Ele alcatuiesc coloana vertebrala a celulei, fiind purtatorii vietii. Fiecare
din aceste proteine are rolul ei in organism.
Hemoglobina se gaseste in globulele rosii ale sangelui. Aceasta proteina are misiunea
de a lega oxigenul inspirat de plamani si de a-l transporta in tot corpul. Fara hemoglobina
96

tesuturile corpului s-ar prabusi si s-ar produce moartea prin asfixiere, desi in atmosfera exista
suficient oxigen. Fibriogenul este o alta proteina din sange care inchide in cateva minute o
rana ce nu e prea adanca.Sub actiunea mecanica a ranii,din trombocite se elibereaza o enzima
capabila sa transforme fibriogenul in fibrina. Cum fibrina este o proteina insolubila, ea astupa
capilarele taiate si rana se opreste. Actina si miozina sunt doua proteine ce intra in alcatuirea
muschilor.
Moleculele de actina si de miozina sunt asezate una langa cealalta in forma unor
filamente suprapuse. Sub influenta unei excitatii, muschiul se contracta, deoarece filamentele
de actina aluneca mai adanc intre benzile formate de filamentul de miozina.Alunecarea
filamentelor de actina intre cele de miozina este posibila datorita atractiei electrice dintre cele
doua fragmente.Atractia se manifesta in urma combinarii miozinei cu o grupare fosfat, care-i
confera astfel o sarcina negative. Cum actina are o sarcina pozitiva, ea este atrasa in interiorul
filamentelor de miozina si muschiul se contracta.Relaxarea muschiului se face printr-un
process invers in care miozina inapoiaza gruparea fosfat, redobandeste sarcina pozitiva si se
indeparteaza de actina. Cheratina este o proteina insolubila in apa si in multe alte solutii.Iata
de ce nu ni se topeste pielea cand suntem udati de ploaie. Cheratinele se gasesc in unghii si in
par.Fantezia femeilor in materie de coafura este posibila datorita proprietatilor cheratineide a
se contracta.Astfel, in firul de par normal, lantul polipeptidic din cheratina are forma unor
creneluri de cetate.Daca se inmoaie in apa firul de par si se tractioneaza, lantul cheratinei se
alungeste. Daca firul de par este tratat cu aburi si lasat sa-si revina, aceasta forma alungita ia o
forma supercontractata responsabila pentru incretirea parului. Rodopsina si iodopsina:
procesul de imprimare a imaginii pe retina este indeplinit tot de proteine.Acestea doua se
gasesc in combinatie cu doua forme diferite ale vitaminei A si servesc la transformarea
energiei luminoase intr-o forma de enegie care sa poata initia impulsul nervos ce determina
formarea imaginii in creier. Lizozimul este cea mai importanta proteina din lacrimi. Globul
ocular vine in contact nemijlocit cu o cantitate enorma de microbi din aer se imbolnaveste
relative rar. Acest lucru se explica prin faptul ca lacrimile contin lizozim. Lizozimul se
gaseste si in saliva si sucul gastric. Prezenta lui in saliva ajuta la intelegerea instinctului
animalelor de a-si linge ranile. Se realizeaza astfel nu numai indepartarea mecanica
agermenilor infectiosi, dar se si introduce substanta bactericida in rana. Animalele folosesc
lizozimul din saliva in loc de tincture de iod. Enzimele si o parte din hormoni sunt proteine.
Toti hormonii care sunt secretati de organe aflate peste brau sunt de natura proteica:
pancreasul secreta insulina, tiroida formeaza tireoglobulina, paratiroida secreta parathormonul
de natura polipeptidica, iar toate cele trei parti ale hipofizei elibereaza in sange numai
hormoni proteici.
97

Aminoacizii sunt combinatii organice care contin in molecula una sau mai multe grupe
amino si una sau mai multe grupe carboxil. Aminoacizii dupa structura se impart in doua mari
categorii aminoacizii alifatici si aminoacizii aromatici. La aminoacizii alifatici, gruprile
functionale sunt legate de o catena alifatica, chiar daca in molecula exista un nucleu aromatic;
la aminoacizii aromatici, grupele functionale sunt legate de un ciclu aromatic.
Dintre aminoacizii alifatici cei mai importanti sunt alfa-aminoacizii, adica acei
aminoacizi care contin grupele functionale legate de acelasi atom de carbon. Aminoacizii sunt
produse de hidroliza a proteinelor si peptidelor. Se deosebesc mai multe categorii de alfaaminoacizi alifatici: aminoacizi monocarboxilici, aminoacizi dicarboxilici, hidroxiaminoacizi, tioaminoacizi, diaminoacizi heterociclici. Aminoacizii sunt substante incolore,
cristalizate, avand puncte de topire cu mult mai inalte decat cele ale acizilor corespunzatori.
Deoarece se descompun la temperatura de topire, aminoacizii nu se pot distila. Ei sunt
insolubili in apa si greu solubili sau insolubili in alcooli si eteri. Multi aminoacizi au gust
dulce. Proprietatile chimice ale aminoacizilor sunt determinate , in primul rand de existenta
grupelor functionale din molecula. Avand concomitent o grupa -COOH si o grupa -NH2,
molecula de amino-acid are atat caracter acid , cat si caracter bazic, adica poate forma saruri
atat cu acizii , cat si cu bazele. Aminoacizii sunt deci amfoteri. In solutie, aminoacizii sunt
disociati cu formare de amfioni (ioni bipolari). Acestia se comporta diferit, dupa pH-ul
mediului. Daca mediul este acid, amino-acidul se comporta ca un cation.Sub actiunea
curentului electric el migreaza spre catod. Daca mediul este bazic, amino-acidul se comprota
ca un anion. Sub actiunea curentului electric el migreaza spre anod. Ca urmare acestei
comportari, daca in solutia unui amino-acid se adauga un acid sau o baza, pH-ul solutiei nu se
modifica mult. De aceea aminoacizii sunt folositi ca solutii tampon. La un anumit pH,
disociatia acida a amino-acidului este egala cu disociatia lui bazica; sub actiunea curentului
electric nu se produce migrare nici la anod, nici la catod. Se numeste punct izoelectric, pH-ul
la care disociatia acida a unui amino-acid este egala cu disociatia lui bazica. Dintre reactiile
caracteristice aminoacizilor, mai importante sunt urmatoarele: Cu acizii minerali si cu baze,
aminoacizii se comporta asemenator aminelor formand saruri. Cu cloruri si anhidride acide ,
aminoacizii formeaza derivati acilati la atomul de azot. Cu halogenuri sau sulfati de alchili,
aminoacizii se pot alchila la atomul de azot, formand derivati N-alchilati. Derivatii cuaternari
ai amino-acizilor complet metilati la azot, se numesc betaine. Ca si amino-acizii ,betainele au
structura de amfioni. Cu acid azotos, amino-acizii reactioneaza in solutie acida cu formare de
hidroxi-acizi, azot si apa. Reactia este identica cu actiunea acidului azotos asupra aminelor
primare, cand rezulta alcooli. Cu unele metale grele, alfa si beta amino-acizii dau saruri
complexe interne sau chelatice, in care metalul intra ca un cation central. La incalzire amino98

acizii se comporta diferit, dupa pozitia relativa a grupelor functionale. Alfa-amino-acizii

formeaza, prin eliuminare de apa intre 2 molecule, derivati ai 2,5-dicetopiperazinei. Betaamino-acizii trec, prin eliminarea unei molecule de amoniac din molecula amino-acidului, in
acizi alfa-beta-nesaturati. Aminoacidul, mai important este glicocolul sau glicina, adica acidul
aminoacetic se poate obtine prin hidroliza a gelatinei sau prin hirdoliza acidului hipuric.
Pentru sinteza glicocolului se trece amoniac asupra acidului monocloracetic. Fiind singurul
amino-acid alifatic natural, care nu are un atom carbon asimetric, el este lipsit de activitate
optica. Glicocolul este o substanta care se topeste la 232-236 C; are gust dulceag si este foarte
solubil in apa. Acidul azotos il transforma in acidul glicolic Dintre derivatii glicocolului, se
mentioneaza N metilglicocolul sau sarcosina, care se formeaza in muschi. Betaina
glicocolului se gaseste in unele plante , ca de exemplu sfecla. L (+)-Alanina poate exista sub 3
forme : doi enantiomeri si un racemic. In stare combinata se gaseste in diferite proteine, cum
sunt cazeina, gelatina, dar mai ales fibroina ( din matase). Beta alanina se gaseste in natura
drept component al acidului pantotenic, care este o vitamina din complexul B, reprezentand
unul din factorii de crestere.Este singurul vbeta-amino-acid existent in natura. L (+) Valina
apare in cantitati mici in albusul de ou. In timpul fernmentatiei alcoolice trece in izobutanol. L
(-) Leucina se gaseste impreuna cu glicocolul in produsele de descompunele a proteinelor:
albumine cazine etc. La descompunerea albuminelor, pe langa leucina rezulta si L (+)izoleucina. Fermentatia acestor doi amino-acizi, sub influienta drojdiei de bere, duce la
formarea alcoolilor amilici, acestia avand un atom de carbon mai putin decat amino-acizii
initiali.

Despre aminoacizi
In prezent se cunoaste un numar de 23 aminoacizi. Dintre acestia, un numar de opt
sunt aminoacizi esentiali. Acestia nu pot fi sintetizati de catre organism si trebuie luati din
alimente sau din suplimente cu aminoacizi (proteine). Histidina, un alt aminoacid, este
considerat esential doar pentru copii. Pentru ca organismul uman sa fie in stare sa sintetizeze
si utilizeze in mod cat mai eficient proteinele, este nevoie ca toti aminoacizii sa se gaseasca in
proportii corespunzatoare. Lipsa ori prezenta in cantitate insuficienta a oricarui aminoacid va
reduce in mod proportional eficacitatea celorlalti.
Cei noua aminoacizii esentiali sunt: histidina, izoleucina, leucina, lisina, metionina,
fenilalanina, treonina, triptofanul, valina. Ceilalti aminoacizi cunoscuti sunt: alanina, arginina,
acidul aspartic, ornitina, cisteina, cistina, prolina, acidul glutamic, serina, glutamina, glicina.

99

Exist 23 de aminoacizi diferii. Toi sunt importani, altfel nu ar mai exista. 15 din ei
pot fi sintetizai de corpul uman, dar 8 trebuie luai din mncarea consumat. Consumarea
regulat a fructelor, vegetalelor, nucilor, seminelor, a polenului i a mierii de albine, a laptelui
crud ne va asigura toi aminoacizii necesari exact ca i altor mamifere care nu consum carne
i totui nu au deficiene proteice. Din alimentele digerate i din reciclarea reziduurilor
proteice, n corpul nostru se gsesc n permanen aminoacizi circulnd prin snge i sistemul
limfatic. Cnd corpul are nevoie de aminoacizi, i ia de aici. Circulaia aminoacizilor este ca o
banc deschis non-stop. Ficatul i celulele depun i scot permanent aminoacizii necesari n
snge i limf. Cnd n snge sunt prea muli, ficatul i extrage de acolo i i depune n el pn
va fi nevoie de ei. Dac nivelul aminoacizilor n snge scade, datorit consumului lor de ctre
celule, ficatul i repune napoi n circulaie. De asemenea, i celulele i pot depozita i repune
n circuit. Deoarece majoritatea celulelor din corp sintetizeaz mai mult protein dect le este
necesar pentru susinerea vieii lor, celulele retransform proteinele lor n aminoacizi i i
depoziteaz n snge. Dac nelegem acest circuit al aminoacizilor, realizm cu uurin
faptul c proteinele coninute n carne nu sunt necesare n alimentaie. Cei 8 aminoacizi pe
care corpul nostru nu-i poate sintetiza, trebuie luai din alimente. Polenul, legumele (ardeiul
gras, morcovii, varza alb i roie, conopida, castraveii, vinetele, mazrea verde i uscat,
cartofii, dovleceii, ceapa i usturoiul, pstrnacul, ptrunjelul, prazul, ridichile, salata, sfecla
roie, spanacul, sparanghelul, nutul, soia, lintea, fasolea), ciupercile, cerealele (hrica, grul,
meiul, orezul, orzul, porumbul, secara), fructele (afinele, coaczele, piersicile, caisele,
cpunile, cireele, viinele, merele, perele, gutuile, prunele, smochinele, curmalele, stafidele,
zmeura, fragii, murele, portocalele, lmile, mandarinele, grapefruit-ul, mango, avocado,
bananele, etc.) i laptele (i derivatele sale) conin (i nc ntr-o form foarte uor asimilabil)
aceti 8 aminoacizi pe care organismul uman nu-i poate sintetiza. Pe lng toate acestea,
aminoacizii sunt coninui n aceste produse naturale i n plante, n cantitate mai mare dect
n crnuri.
Se pune ntrebarea dac organismul nostru este proiectat pentru a mnca carne.
Trebuie urmrite urmtoarele aspecte:
Carnea nu ne furnizeaz combustibil, energia se gsete n carbohidrai. Carnea ns nu
conine carbohidrai, deci nu furnizeaz energie. n general se crede despre carne c este un
aliment dttor de for. n realitate, este doar un mijloc de a biciui organismul, asemenea
cafelei. Crnurile sunt de aceea interzise n alimentaie. n discuii ni se spune adesea despre
alimentaia pe baz de cruditi: dac ar trebui s munceti din greu, atunci ai vedea!
adic n-ai putea rezista numai cu hrana pe baz de cruditi. Experiena a mii de oameni care

100

au o alimentaie exclusiv lacto-vegetarian i au efectuat munci grele arat c i n aceast

situaie, hrana vie este superioar. Ei nu au fost chinuii atunci de oboseal sau sete.
Sntatea noastr depinde foarte mult de fibrele pe care le consumm. Printre altele, ele
previn constipaia i hemoroizii. Carnea nu coine aceste fibre.
Un lan proteic conine de la 51 pn la 200.000 aminoacizi. Cnd mncm carne, acest lan
trebuie descompus (rupt) complet i reasamblat n proteina uman, ceea ce necesit un efort
considerabil. Pe de alt parte, aminoacizii sunt foarte delicai. Cldura gtitului i coaguleaz
sau i distruge, fcndu-i aproape inutilizabili pentru organism. Ei devin toxici i trebuie
eliminai. Dac exist energie pentru aceasta
Carnea este interzis n alimentaie deoarece provoac n timp apariia multor boli. De
exemplu, fiind foarte bogat n grsimi saturate (diferit de cele folosite pentru producerea
energiei), carnea provoac atacul de cord (colesterol).
Administrarea glucidelor
GLUCIDELE
Gucidele, zaharurile sau hidratii de carbon sunt compusi care au in structural or C, O,
H si N, S, P. Denumirea de glucide se datoreaza faptului ca majoritatea reprezentantilor au
gust dulce. Sunt raspandite sub diferite forme in regnul animal si vegetal. Alimentele cele mai
bogate in glucide sunt: cerealele, (painea), mierea, zaharul, glucoza, ciocolata, halvaua,
legumele (fasolea boabe cartofii), fructele. Plantele sintetizeaza glucidele din CO2 Si H2O,
prin absorbtia energiei luminoase cu ajutorul clorofilei. Acest process are rol deosebit pentru
organismele animale, care sunt lipsite de capacitatea de a absorbi direct energia solara.
Aportul alimentar de glucide face posibila utilizarea indirecta a acestei energii.
In organismul vegetal,cantitatea de zaharuri este de 80%,in timp ce in rganismul
animal nu depaseste 2% din greutatea uscata a corpului. Functiile cele mai importante ale
glucidelor in organism sunt:
-surse immediate de energie (glucoza)
-substante de rezerva (amidon, glicogen)
-substante structurale si de sustinere (polizaharidele matrice osoase)
-sustante cu functii specifice (mucopolizaharidele care intra in structura unor factori
imunitari)
Glucidele apar in alimentatie sub forma de mono, oligo si polizaharide.
- monozaharidele sau zaharurile simple din alimente sunt glucoza, fructoza si sunt continute
stare pura de fructe, inclusiv roiile i mierea
- oligozaharidele din alimente sunt: zaharoza (in sfecla, zahar) lactoza (in lapte) maltoza (in
bere)
101

- polizaharidele nu au gust dulce dar sunt continute de alimente, precum: ovaz, orez, secara
(amidon), radacinoase (morcovi, cartofi).
Glucidele simple continute in fructe, zahar, sunt energizante, dar valoarea lor
nutritionala este redusa. Glucidele complexe, sau lente continute in paine, cereale, legume
furnizeaza o energie mai durabila. Majoritatea nutritionistilor recomanda ca 60-70% din
cantitatea de calorii ingerata sa fie din glucide, mai exact din polizaharide. Se recomanda o
suplimentare de glucide, in dieta sportivilor care presteaza eforturi fizice si psihice prelungite.

BENEFICIILE ADMINISTRARII DE GLUCIDE PE PARCURSUL EFORTULUI

Gheorghe Dumitru (Facultatea de Educatie Fizica si Sport Universitatea Ovidius, Constanta)
De foarte multa vreme s-a presupus ca administrarea de carbohidrati (CHO) pe
parcursul efortului poate aduce beneficii reale, beneficii care, in anumite conditii, se pot
concretiza in imbunatatirea semnificativa a performantei. Explicatia acestor efecte favorabile
ar tine de impactul pozitiv pe care ingestia de CHO in efort le-ar avea asupra aparitiei si
intensitatii oboselii, dat fiind ca, la randul ei, oboseala este cauzata de reducerea nivelului
glicogenului muscular (GM), de instalarea hipoglicemiei, si de reducerea globala a ratei
oxidarii CHO. Pentru a raspunde insa la intrebarea in ce masura poate administrarea de CHO
sa scada utilizarea GM", si sa ajute la "crutarea" lui, este nevoie sa se clarifice si alte
chestiuni, de care in mod logic depinde aceasta crutare. Ar fi vorba de efectele pe care ingestia
de glucide in efort, le are: asupra ratei aparitiei glucozei (endogene si exogene) in
sange, asupra utilizarii glucozei endogene si exogene, si asupra cantitatii totale de CHO
utilizati in efort.
Cercetari de mare acuratete, efectuate in ultimele doua decenii, au permis acumularea
unei mari cantitati de cunostinte si au condus la clarificari esentiale in ceea ce priveste
mecanismele care stau la baza beneficiilor ingestiei de glucide in efort. In acelasi timp s-a
putut elucida e drept intr-o masura inca insuficienta de ce efectele benefice nu sunt la fel
de evidente in diferitele tipuri de efort (efort constant, efort cu ritm autoimpus, efort
supramaximal de tip all out), si care sunt principalele elemente ale protocolului de
administrare, de care trebuie sa tinem cont pentru a maximaliza castigurile din planul
performantei.
Totul in ideea de a raspunde din ce in ce mai nuantat la intrebarile si dilemele
practicianului, a carui activitate si expertiza se va concretiza in victorie, numai in masura in
102

care stie si poate sa treaca dincolo de statistica, pentru a construi programe de pregatire strict
individualizate.

1. Efectele administrarii de glucide asupra performantei

Administrarea de glucide pe parcursul efortului fizic se practica de mai multa vreme,
si, in ultima instanta, are drept scop imbunatatirea performantei. In anumite conditii bine
alese, aceasta imbunatatire se realizeaza efectiv (10, 11).
Problema evaluarii performantei fizice este insa o chestiune netransata inca, de fiecare
data cercetatorii fiind pusi sa opteze intre rigoarea stiintifica a protocoalelor experimentale
realizabile in laborator, si dezideratul idealist de a efectua studii pe viu", in teren". Din
pacate, acest deziderat se impiedica permanent de refuzul antrenorilor si sportivilor care, desi
vor si solicita solutii stiintifice la problemele lor curente, nu sunt dispusi decat foarte rar la
colaborare. Asa se face ca, in prezent, datele de care dispunem cu privire la efectele
administrarii de CHO in efort asupra performantei, provin in marea lor majoritate din studii
realizate in laborator.
Aceste studii au inregistrat fie: a) durata de prestare a unui efort constant, fie b)
performanta obtinuta in eforturile cu ritm autoimpus/de tip contracronometru, fie c)
performanta obtinuta in eforturile de tip "all out".
a) Durata de prestare a unui efort constant
Daca ar fi sa sintetizam concluziile numeroaselor studii de acest tip, enuntul ar trebui
sa fie unul afirmativ, si sa sune cam asa: administrarea de CHO pe parcursul efortului are
efecte ergogenice reale, care se reflecta in beneficii sensibile pe planul performantei. Si, in
continuare: aceste beneficii par a nu tine de modul efortului. Pentru a spera sa obtinem
asemenea beneficii, rata medie de ingestie a CHO trebuie sa fie de 0,8 g/min, sau usor peste;
asta inseamna, de exemplu, sa ingeram cca. 240 ml solutie 5%, sau 120 ml sol 10%, la fiecare
15 minute (8).
Dincolo insa de aceste enunturi foarte generale, incep nuantele care incearca sa
precizeze factorii care conditioneaza efectul favorabil al CHO. Este vorba, in principal, de
intensitatea efortului [deoarece beneficiul survine doar in cazul efortului de intensitate
redusa, si mai ales moderata adica in cazul eforturilor de pana la 75 % din VO2max (5, 9, 16,
26 )], de doza si forma de CHO administrati, si de nivelul initial al GM.
b) Performanta din eforturile cu ritm autoimpus
In cazul studiilor de acest tip li se cere subiectilor sa presteze un efort de pedalare care
sa se apropie cat mai mult de efortul din cursele de ciclism. Realizarea unor asemenea
103

protocoale este insa conditionata de posesia unor biciclete ergometrice mai speciale, de unde
si numarul deocamdata redus de studii.
O concluzie generala a acestor studii este ca administrarea de CHO in efort
imbunatateste performanta doar atunci cand nivelele initiale ale GM (glicogenului muscular)
sunt normale sau scazute, dar nu si atunci cand avem o supracompensare a GM. Lucrul este
valabil atat pentru o cursa contracronometru simulata pe distanta de 40 Km (17), cat si
pentru eforturile ce dureaza pana la 120 minute (27),120 minute (12), sau peste 120 minute
(21).
Faptul ca administrarea de CHO in efort imbunatateste performanta tocmai atunci
cand nivelele initiale ale GM sunt normale sau reduse, are o mare importanta practica.
Aceasta deoarece, de multe ori, din cauza programului competitional foarte incarcat (iar
uneori si din ignoranta in ce priveste problemele dietetice), sportivii nu reusesc sa se prezinte
la concurs cu rezervele de glicogen supracompensate.
c) Performanta din eforturile de tip all out
Prin efort de tip all out se intelege o solicitare de tip supramaximal, prestata pana la
epuizare. Iar in cele mai multe dintre cercetari, efortul de tip all out se plaseaza in pozitie de
finis, adica dupa prestarea unor alte eforturi (de obicei submaximale) pe o perioada mai
scurta sau mai lunga de timp.
Ca si in cazul eforturilor cu ritm autoimpus, studiile de acest tip nu sunt prea
numeroase. Ele confirma insa efectul benefic al administrarii de glucide pe parcursul efortului
ce precede finisul (efortul de tip all out). In plus, doua dintre cele mai recente studii din
aceasta categorie (13, 15), pledeaza in mod clar pentru un avantaj semnificativ al glucidelor
cu indice glicemic mai scazut, comparativ cu glucidele cu indice glicemic ridicat.
2. Explicatiile imbunatatirii performantei prin administrarea de CHO in efort
Cat priveste mecanismele prin care se explica beneficiul administrarii de glucide in
planul performantei, lucrurile nu sunt inca perfect clarificate. Cert este totusi ca imbunatatirea
performantei nu se poate datora decat amanarii instalarii oboselii si/sau reducerii intensitatii
acesteia. Aceste fenomene, la randul lor, s-ar putea explica printr-o serie de efecte ale
administrarii glucidelor, cum ar fi reducerea utilizarii GM (glicogenului muscular), stimularea
glicogenogenezei, impiedicarea instalarii hipoglicemiei, reducerea ratei globale a oxidarii
CHO (6) etc.
a). Efectele administrarii de CHO in efort, asupra utilizarii GM
Un raspuns transant la intrebarea "daca administrarea de CHO reduce utilizarea GM",
este greu de formulat in acest moment, pe langa cercetarile favorabile unei asemenea ipoteze
existand si studii ce pun sub semnul indoielii un astfel de efect. Astfel, economisirea,
104

crutarea" cu pana la 25 % a GM, a fost sugerata in primul rand de o serie de exeperimente cu

solutii perfuzabile. Beneficii considerabile s-au inregistrat insa si in cazul administrarii de
solutii pe cale digestiva, cand o parte importanta din metabolismul oxidativ al muschilor
activi, a ajuns sa se bazeze pe utilizarea glucozei exogene. Asa se poate explica faptul ca
atunci cand se administreaza CHO pe parcursul efortului, la momentul epuizarii fizice GM
poate avea inca valoarea de peste 250 mmol/Kg de muschi uscat; nivelul normal de repaus
fiind de cca. 590 mmol/Kg de muschi uscat. Se sugereaza de aceea ca in astfel de situatii,
epuizarea fizica (care apare totusi) se datoreaza altor factori decat golirii rezervoarelor
musculare de glicogen (2).
Se pare insa ca administrarea de CHO in efort, cruta" semnificativ GM doar: daca
nivelele initiale ale GM sunt normale sau reduse (deci nu marite), daca imediat inainte de
inceperea efortului nu s-au administrat CHO, daca CHO administrati in efort sunt suficienti
cantitativ (minimum 50 g in total), si daca intensitatea efortului este mica sau variabila.
O anumita importanta o are desigur si tipul de CHO administrati, dovedit fiind spre
exemplu ca glucoza cruta" mai eficient GM, decat galactoza (20).
De partea cealalta se situeaza o serie de autori, care arata ca ingestia de CHO in efort
nu influenteaza rata utilizarii GM, si nici nu amana instalarea oboselii. Ei sugereaza ca, de
fapt, numai la intensitati de sub 50% din VO 2max, glucoza administrata in efort intra in consum,
putand fi utilizata de muschii activi in locul glicogenului propriu. Alti autori (4, 22) sustin ca
glucoza administrata in timpul efortului nu reduce rata utilizarii GM, si ca mai curand ea
este utilizata de catre muschi in locul glucozei oferite de ficat. Ar insemna deci ca glucoza,
sau alte forme de CHO (carbohidrati) ingerati, poate face sa se economiseasca doar
glicogenul hepatic (GH) si glicogenul din grupele musculare neangrenate in efort (3).
b) Efectele administrarii de glucide in efort, asupra sintezei concomitente de glicogen
Atunci cand se face simtita, "crutarea" GM de catre glucidele administrate concomitent poate
fi atribuita si sintezei de glicogen, ce are loc in muschii activi chiar in timpul prestarii
efortului respectiv, lucrul fiind probat atat pe animale cat si la om.
Astfel, in cazul ciclistilor participanti la Turul Frantei, si in conditiile unui aport
concomitent si substantial de CHO, s-a gasit ca glicogenogeneza din timpul efortului este in
medie de 21 mmol/Kg de muschi uscat/h (limite: 0 35). Ceea ce reprezinta o valoare
realmente semnificativa, daca o comparam cu cea de 37 mmol/Kg de muschi uscat/h (limite:
27 52), gasita la aceiasi subiecti in repaus (18). Se pare ca sinteza de GM ce are loc in
conditiile prestarii concomitente de efort moderat (40% din Watt maxim), intereseaza
preferential fibrele musculare inactive (19). De remarcat ca muschii neantrenatilor nu sunt
capabili de a realiza un castig net de glicogen in cursul unui efort de 40% din Watt maxim,
105

nici macar in conditiile administrarii unor solutii foarte concentrate; de exemplu 25%
(ibidem). Mecanismul ce face posibila sinteza de GM la ciclistii de fond, ramane deocamdata
neclarificat. S-ar parea ca activarea fosforilatkinazei b, care are loc in momentul declansarii
efortului, poate fi inversata cand acesta se prelungeste, creandu-se conditii favorabile pentru
glicogenogeneza (ibidem).
c) Influenta glucidelor ingerate in efort asupra aparitiei si utilizarii glucozei sanguine
Pe langa crutarea" GM, glucidele ingerate concomitent influenteaza si aparitia si utilizarea
glucozei sanguine in efort. Astfel, o sinteza a literaturii in domeniu conduce clar la concluzia
ca, in conditiile respective, se inregistreaza augmentarea ratei globale a aparitiei glucozei in
sange (RGAGS), cu cresterea semnificativa a contributiei componentei sale exogene (1, 24),
si reducerea drastica a participarii componentei endogene (14). In acest fel creste semnificativ
si contributia CHO exogeni, in cadrul cantitatii totale de energie consumata in efort.
Potrivit unor autori (7, 25), momentul inceperii utilizarii glucozei exogene de catre
muschi este foarte precoce, el plasandu-se la 5 7 10 minute dupa prima ingestie. Alti
autori (23) considera insa ca acest moment este mai tardiv, respectiv la cca. 30 de minute de la
prima ingestie.
Administrarea carbohidrailor
Dupa cum am mai spus, carbohidratii se gasesc intr-o gama vasta si variata de
alimente, de la legume la dulciuri. Astfel exist alimente care conin glucide rafinate sau
complexe (cele din dulciuri) i alimente care conin glucide simple (fructe, legume). In pofida
acestei similitudini, daca ai pofta de o gogoasa cu zahar n-o sa te multumesti cu broccoli.
Broccoli are un indice gicemic mult mai mic comparativ cu gogoasa. Indicele glicemic este
un indicator al puterii de crestere a glicemiei de ctre alimente. Oamenii fiind animale
homeostatice necesit meninerea gicemiei (concentraia glucozei n snge) ntre nite limite
constante. Ingerarea unor alimente cu indice glicemic mare determin o cretere brusc a
glicemiei. Dup cum se cunoate glicemia crescut este un stimul pentru eliberarea insulinei,
cel mai important hormon hipoglicemiant. Astfel, se pare c utilizarea pe perioade
ndelungate a alimentelor cu indice glicemic mare, produce rezisten la insulin i n final
diabet zaharat de tip 2. De aceea indicele glicemic este un parametru utilizat n diabetul de tip
2. Indicele glicemic se clasific n crescut, mediu i sczut. Conform studiilor de specialitate,
alimentele mai sntoase sunt cele cu indice gicemic mic i mediu, deoarece aceste determin
o cretere treptat a glicemiei. Exist i alimente care conin carbohidrai sub form de fibre,
care nu se pot metaboliza, deoarece organismul uman nu posed enzime specifice i care se
elimin din organism prin defecaie mrind totodat peristatltismul colonului (ex. cerealele
integrale, unele legume, fructe).
106

Digestia este un fenomen foarte complex prin care compuii macromoleculari din
alimente sunt degradai la substane simple asimilabile. Glucidele alimentare pot fi simple sau
monozaharide alctite dintr-o singur unitate molecular sau complexe (polizaharide)
alctuite din mai multe uniti moleculare. Polizaharidul alimentar de origine vegetal din
hrana animalelor este amidonul. Digestia amidonului copt sau fiert incepe in cavitatea bucal
sub actiunea amilazei salivare (ptialina) i continu n stomac sub aciunea aceleai enzime
pn cnd scade ph-ul coninutului. Digestia amidonului continu n duoden n conditiile unui
ph uor alcalin sub aciunea enzimei -amilaze pancreatice. Rezultatul final al digestiei
amidonului este obinerea unui amestec de di-, tri- i oligozaharide. Acestea vor fi hidrolizate
n faza membranar a digestiei pn la monozaharide ex. glucoz, fructoz, galactoz.
Procesul de descompunere continua in stomac, prin contractiile peretilor acestuia.
Dupa ce glucoza a ajuns in sange, intra in functiune celulele beta pancreatice, ca rspuns la
creterea concentraiilor glucozei sangvine (glicemiei), care este pricipalul reglator al secreiei
de insulin. Celulele beta prezint un numr mare de transportori ai glucozei (Glut-2) care
permit un influx al glucozei cu o rat proporional cu concentraia sangvin, ct timp aceasta
se afl n intervalul fiziologic. Odat ajuns n celul glucoza sufer un proces de fosforilare
pn la glucoz-6-fosfat, sub aciunea glucokinazei. Aceasta pare s fie etapa limitant de
vitez din metabolismul glucozei n celulele beta i este considerat pricipalul mecanism de
percepie i ajustare a cantitii de insulin secretate n funcie de nivelul glicemiei.
n etapa urmtoare glucozo-6-fosfatul este oxidat pn la formarea de adenozin
trifosfat (ATP) care inhib canalele de potasiu sensibile la ATP ale celulei. nchiderea
canalelor de potasiu induce depolarizarea membranei celulare, cu deschiderea unor canale de
calciu voltaj dependente, sensibile la modificrile ncrcrii elctrice membranare. Urmeaz un
influx al calciului care stimuleaz fuzionarea veziculelor cu insulin din citoplasm cu
membrana plasmatic i secreia insulinei n spaiul extracelular prin exocitoz. Unii hormoni,
cum sunt glucagonul i peptidul inhibitor gastric, precum i acetilcolina, determin creterea
nivelului intracelular de calciu prin alte ci de semnalizare i poteneaz efectul glucozei, dei
ei nu au efecte importante asupra secreiei de insulin n absena glucozei. n trecut se
considera c secreia de insulin este reglat n totalitate de concentraia sangvin a glucozei.
Pe msura acumulrii de cunotine noi legate de efectele metabolice ale insulinei asupra
metabolismului proteic i lipidic, a devenit evident faptul c aminoacizii, dar i ali factori,
dein roluri importante n reglarea secreiei de insulin (Guyton i Hall, 2006).
Creterea glicemiei stimuleaz secreia de insulin.

107

A.Concentraia plasmatic a insulinei crete de aproape 10 ori ntr-un interval de 3-5

minute dup creterea brusc a glicemiei. Concentraia insulinei se va reduce treptat,
njumtindu-se dupa alte 5-10 minute.
B.Dup 15 minute secreia de insulin crete din nou i atinge un platou dup 2-3 ore,
acum rata secreiei fiind chiar mai mare dect cea din prima faz (faza A).
Ficatul are rolul unui important sistem de tamponare a valorii glicemiei. Atunci cnd
concentraia glucozei sangvine atinge valori crescute dup ingestia de alimente, iar rata
secreiei insulinei este la rndul ei accelerat, pn la dou treimi din glucoza absorbit din
intestin este depozitat aproape imediat n ficat sub form de glicogen. Ulterior n orele
urmtoare cnd se reduc att concentraia glucozei sangvine, ct i rata secreiei de insulin,
ficatul va elibera glucoz n circulaie. Astfel, ficatul atenueaz fluctuaiile glicemiei la o
treime din nivelul pe care acestea l-ar avea n lipsa mecanismului descris. La pacienii cu
afeciuni hepatice severe, devine aproape imposibil meninerea unui interval acceptabil al
concentraieisangvine a glucozei (Guyton i Hall, 2006).
Glucoza este singurul nutrient care poate fi utilizat n mod normal n cantiti
suficiente de ctre creier, retin i epiteliul germinal al gonadelor, pentru asigurarea
necesarului energetic. n consecin, este important meninerea acelui nivel al glicemiei la
care se poate realiza nutriia acestor esuturi.
Pancreasul detecteaza prezenta glucozei si produce suficienta insulina pentru a-l
scoate din fluxul sangvin si a-l transporta catre organele care au nevoie de el sau a-l depozita
pentru nevoi viitoare. La aceasta etapa, diabeticii au o problema: ei consuma aceleasi zaharuri
ca toata lumea, dar din cauza insuficientei de insulina, acestea raman in fluxul sangvin.
Insulina este "cheia" care descuie tesuturile si lasa glucoza sa patrunda. Din fericire,
pancreasul isi da seama de cata insulina este nevoie pentru a realiza acest proces. In cazul
unei infuzii bruste de zaharuri este necesara o cantitate apreciabila de insulina. Daca
zaharurile sunt absorbite mai lent, insulina este eliberata treptat. Iata un lucru esential in ceea
ce priveste obezitatea. Cand zaharurile sunt absorbite incet, nivelul glucozei din sange
creste treptat si apoi scade treptat, pe masura ce insulina isi face treaba. Scaderea lenta a
nivelului de glucoza din sange se traduce prin pofte mai putin insistente de alti carbohidrati.
Poate va mai amintiti cum am definit hipoglicemia reactiva: senzatia de foame cauzata de
scaderea nivelului de glucozei din sange. Cand aceasta scadere este lenta, senzatia de foame
este mai redusa. Dar atunci cand detecteaza o crestere rapida a nivelului de glucoz din sange,
pancreasul pompeaza dintr-o data o cantitate mare de insulina, ca urmare, nivelul de glucoza
scade brusc. Insulina si-a facut treaba putin prea bine; glucoza scade atat de mult, incat
simtitm nevoia de alti carbohidrati. Fireste, pentru a satisface atatea "reprize" de pofte,
108

mancam mult mai mult decat este nevoie. Acest lucru duce la mai multa grasime, mai multa
rezistenta la insulina, o foame mai puternica si o crestere in greutate: e un cerc vicios.
Prin urmare, pentru a nu manca mai mult decat are organismul nevoie, putem folosi doua
strategii:
1. Sa mancam alimente (si combinatii de alimente) care maresc treptat concentraia glucozei
din sange.2. Sa invatam sa anticipam hipoglicemia si s-o evitam, consumand gustari. Iata un
detaliu esential: e nevoie de mult mai putina mancare pentru a preveni hipoglicemia decat
pentru a o corecta. Al treilea lucru pe care trebuie sa-l facem este sa invatam ce alimente
determina cresterea cea mai rapida a concentraiei glucozei din sange. La inceputul anilor `80,
Dr. David Jenkins, impreuna cu o echipa de cercetatori canadieni, a conceput un mod de a
evalua viteza si gradul in care o cantitate determinata de alimente mareste nivelul glucozei din
sange. Aceasta scara a primit numele de indice glicemic. Lista cuprinde majoritatea
carbohidratilor, de la zahar de masa, bere si paine alba la linte si spanac. Toate preparatele pe
baza de faina alba au indice glicemic mare. Dintre acestea fac parte cele mai multe deserturi,
diverse categorii de paine si produse de patiserie, dar si pastele fainoase. Orezul cu bobul
decorticat face parte din acelasi grup. Anumite fructe tropicale au un indice glicemic relativ
mare, ca si unele legume fainoase, mai ales cartofii si alte radacinoase. Regele tuturor
zaharurilor, care mareste cel mai rapid concentria glucozei din sange, este maltoza din bere.
Acum intelegeti de ce marii bautori de bere au o burta impresionanta. Cresterea rapida a
concentraiei glucozei din sange in urma consumului de bere stimuleaza productia de insulina,
favorizand stocarea grasimii in jurul taliei. Indicele glicemic al alimentelor devine tot mai
cunoscut si mai folosit, dar legatura dintre carbohidrati si obezitate mai comporta un aspect
esential. Trebuie sa retineti faptul ca gradul in care creste concentraia glucozei din sange nu
depinde doar de indicele glicemic, ci si de cantitatea de alimente consumata. De exemplu,
morcovii, au un indice glicemic mare, dar densitatea carbohidratilor e relativ redusa. Prin
urmare, va trebui sa mancati mai multi morcovi pentru a obtine aceeasi crestere a
concentraiei glucozei ca in urma consumului unei felii de paine alba. Iata un exemplu:
ganditi-va la alcool. Atunci cand bem o bautura alcoolica, nivelul de alcool din sange creste,
iar cand depseste un anumit prag, ne simtim ametiti. Cand creste si mai mult, ne imbatam.
Stim cu totii ca daca bem pe stomacul gol ne imbatam mai repede. Dar daca bem in timp ce
mancam si avem stomacul plin, e nevoie de mai mult alcool pentru a produce acelasi efect.
Bautura se amesteca in stomac cu mancarea, ceea ce incetineste absorbtia alcoolului in fluxul
sangvin. Odata ce a ajuns in sange, alcoolul este transportat catre creier, unde produce
senzatia de ameteala. Principiul este urmatorul: cu cat alcoolul este absorbit mai incet, cu atat
mai putin ne afecteaza.
109

Acum haideti sa vedem ce se intampla cand mancam carbohidrati, de exemplu paine.

Daca mancam paine alba, absorbim numai carbohidrati, fara fibre. Este ca si cum am bea pe
stomacul gol. Stomacul ajunge la amidon fara a fi nevoit sa-l separe mai intai de fibre. Prin
urmare, painea se va transforma rapid in glucoza si determina o infuzie brusca de insulina,
ceea ce reprezinta mult-temuta crestere si apoi descrestere a concentriei glucozei din sange si
poftele de mai tarziu. A manca paine alba este ca si cum ai bea alcool pe stomacul gol; a
manca paine din faina integrala este ca si cum ai bea in timp ce mananci.
Fibrele sunt acea parte a cerealelor care nu este absorbita in fluxul sangvin, deoarece
nu se pot metaboliza, ci este eliminata sub forma de deseuri. Desi nu sunt absorbite, rolul
fibrelor in procesul de digestie este unul usor de inteles: ele asigura functionarea eficienta a
colonului, adic mresc peristaltismul colonului. Lipsa fibrelor din alimentatie este unul
dintre motivele pentru care constipatia a devenit o problema des intalnita. Ca urmare, fibrele
se afla pe lista factorilor ce incetinesc absorbtia zaharului si a fainoaselor, alaturi de grasimi,
proteine si aciditate. Ca sa nu ne "imbatam cu carbohidrati", fiecare masa trebuie sa contina
unul sau mai multe dintre aceste alimente. Alegand alimentele si combinatiile de alimente
potrivite si luand gustari la momentul oportun, puteti sa preveniti hipoglicemia si, ca urmare,
sa va controlati greutatea fara a fi nevoie sa va cenzurati poftele alimentare.
n prezent toata lumea are ceva de spus despre carbohidrati. Ei au devenit unul dintre
cele mai aprinse subiecte de discutie. Totusi, in ciuda agitatiei create de subiect, functiile
principale pentru sanatate ale carbohidratilor raman un mister. Din fericire, spre deosebire de
cele mai mari minuni ale lumii, raspunsul la acest mare puzzle nutritional nu se afla prea
departe. Carbohidrati buni, carbohidrati rai, complecsi sau simpli care sunt diferentele intre
ei?
Imaginati-va un zirconiu cubic si un diamant; zirconiul arata la fel ca diamantele
dar numai unul dintre ele este valoros. Aceasta este diferenta dintre carbohidratii rafinati si
cei nerafinati sau complecsi. De exemplu, ganditi-va la o felie de paine alba si la o felie de
paine integrala cu seminte. Spre deosebire de felia de paine integrala, care este in mod
natural plina de diferite tipuri de vitamine, minerale, micronutrienti si fibre, din painea alba
s-au scos substantele naturale, au fost procesate, apoi puse laolalta pentru a realiza o
imitatie , declara Burke.
Ceea ce mancam noi sunt alimentele, nu doar carbohidratii. Cantitatea de carbohidrati
si modul in care ii proceseaza organismul reprezinta diferenta. Consumul de carbohidrati, mai
ales inainte si dupa eforturile sau exercitiile fizice extenuante, poate furniza organismului
energie, poate preveni aparitia senzatiei de foame si intarzia senzatia de oboseala. Conform

110

parerii lui Susan Burke, cand mancam carbohidrati rafinati, acestia sunt digerati rapid si sunt
abosrbiti apoi rapid in sange sub forma de glucoza.
Glucoza este forma pura de energie care este folosita de muschi si celule. Intrebarea
care se pune este daca nu cumva aveti o cantitate prea mare stocata in celulele adipoase. Cea
mai buna metoda de a preveni acest lucru este sa evitati sa consumati carbohidratii rafinati.
Fructele, de exemplu, sunt carbohidrati. Carbohidratii buni din fructe sunt partea care
contine coaja si pulpa. Sucul contine zaharul din fructe, numit fructoza. Va trebuie numai
cinci secunde ca sa beti un pahar de suc. Asta inseamna ca inghititi 150 de calorii in numai 5
secunde.
Pentru a obtine acelasi numar de calorii din portocalele nestoarse ar trebui sa le
curatati de coaja si sa mancati doua portocale. Asta v-ar lua cateva minute, ceea ce v-ar face
sa va simtiti mai satul consumand mai putine calorii si hranindu-va mai sanatos, declara
Susan Burke
De fapt, carbohidratii nu sunt nici pe departe atat de derutanti ca valva pe care au starnit-o.
Cheia este de a alege cu intelepciune si de a nu accepta alceva decat ce este cel mai bine. Asta
inseamna sa nu consumati alimente care sunt prea putin nutritive, insa contin un numar mare
de calorii. Painea alba, orezul, pastele, sucurile si bauturile acidulate va lipsesc de principiile
nutritive de care aveti nevoie. Nu acceptati sa le inlocuiti cu impostori. Alegeti bogatia
naturala si puterea nutritiva a cerealelor integrale. Ele va aduc energie si va mentin silueta.
Pentru a va va pune in miscare si a va pune pe directia corecta, Susan Burke recomanda o lista
a celor mai sanatosi carbohidrati existenti, precum si o lista a celor mai putin sanatosi.
Carbohidrati buni

Cerealele integrale

Painea integrala

Fructele

Legumele

Orezul brun

Turtele si biscuitii de ovaz

Orzul

Fasolea

Lintea

Cartofii

111

Carbohidrati nu prea buni

Cerealele rafinate

Painea alba

Gogosile

Biscuitii

Prajiturile

Bauturile acidulate

Crispurile

Chipsurile

Pastele fainoase

Siropurile din dulceata

ntrebri
Proteinele
Aminoacizii
Glucidele
Cursul 11
VITAMINELE B SI PERFORMANTA SPORTIVA

VITAMINELE: sunt metabolite esentiali de origine exogena, indispensabili pentru

cresterea, dezvoltarea si reproducerea tuturor vietuitoarelor si respective a omului.Vitaminele
sunt substante organice variate, care se clasifica, in functie de gradul lor de solubilitate in apa
sau in grasimi in:vitamine hidrosolubile (B1,B2,B6,B12,PP,C) si vitamine
liposolubile(A,D,E,K).
Vitaminele sunt esentiale pentru buna functionare a organismului.
Vitaminele din grupa B
Deficitul de vitamine din complexul B poate reduce performanta atletica.
Vitaminele din grupul B au rol benefic asupra sistemului nervos, intervenind n
reglerea proceselor mentale i a strii afective. Mai mult decat atat s-a constatat ca exista o
legatura intre nivelul vitaminelor din complexul B (tiamina, riboflavina, vitaminele B6 si
112

B12) si performanta sportivilor de performanta. Initial se credea ca exista doar o singura

vitamina B, dar apoi s-a constat ca exista mai multe. Printre multiplele lor functii, vitaminele
B joaca rol de cofactori in cadrul sistemelor enzimatice implicate in oxidarea nutrientilor si
producerea energiei. Intre vitaminele din complexul B exista o interrelationare stransa, astfel
incat deficienta uneia poate afecta utilizarea altora.
Cercetatorii de la Oregon State University ca sportivii cu deficit de vitamine din
complexul B au o capacitate mai redusa de a sustine efortul de mare intensitate si de refacere
a structurilor musculare afectate. De asemenea, capacitatea de a dezvolta masa musculara este
mai redusa decat la sportivii care au in alimentatie suficiente vitamine din complexul B.
Rezultatele studiilor lor au fost publicate in International Journal of Sport Nutrition and
Exercise Metabolism. Ei au constatat ca si o deficienta mica de vitamine din complexul B
poate scadea performanta si refacerea dupa efort. Necesarul de vitamine variaza in functie de
tipul si intensitatea efortului, de cantitatea de nutrienti pierduti prin sudoare si urina si de
diferentele de alimentatie.
Conform cercetatorilor, recomandarile pentru oameni cu un regim de viata nesportiv
nu se potrivesc celor cu activitate fizica intensa. Cel mai mare risc de a dezvolta deficiente de
vitamine B il au atletii care au un consum prea redus de calorii, in special pe termen lung.
Cele mai bune surse de vitamine din complexul B sunt cerealele integrale, legumele cu frunze
verzi, lactate si multe alte produse de origine animala. Autorii studiilor amintite anterior au
emis ideea ca efortul fizic mareste necesarul de riboflavina si vitamina B6. Ei au recomandat
ca sportivi cu regimuri alimentare restrictive sa aiba in vedere suplimentarea cu un complex
de multiminerale si multivitamine.
Unele studii au demonstrat ca suplimentarea cu vitamine din complexul B ar facilita
performanta, insa multi cercetatori sunt de parere ca in lipsa unei deficiente, suplimentarea cu
vitamine B nu are efecte semnificative asupra performantelor
Buturile de rehidratare
Solutiile de rehidratare au fost concepute cu scopul inlocuirii lichidelor si mineralelor
pierdute prin transpiratie in timpul efortului fizic, dar si pentru a furniza o anumita cantitate
de energie sub forma hidratilor de carbon (a glucidelor).
Multe persoane confunda rolul pe care aceste solutii il au, considerand ca sunt bauturi
energizante. Intr-adevar ele furnizeaza energie, dar nu au nimic in comun cu bauturile care
contin cofeina si taurina, cu rol stimulator pentru sistemul nervos. In orice tip de efort fizic
se consuma energie, furnizata de moleculele de ATP si de glucoza depozitata sub forma de
glicogen in muschi. Dupa 45 de minute de efort intens, rezervele musculare de glicogen se
113

consuma. Cea mai rapida cale de a le inlocui sunt bauturile care contin glucide cu absorbtie
rapida, cu indice glicemic ridicat (glucoza, fructoza), ele intarziind instalarea obosealii si
imbunatatind astfel performanta.
Spune STOP oboselii.
Prin transpiratie se pierd apa si electroliti. In functie de intensitatea efortului, gradul de
antrenament, circumstantele dietetice si marimea corpului, pierderile prin transpiratie pot
varia intre cateva sute de ml pana la peste 2 l/24 h si se materializeaza prin scaderea
greutatii corpului post-efort. Din cauza eliminarii apei, scade si fluxul sangvin, deci aportul
de oxigen catre muschi. Apare astfel oboseala. Solutiile de rehidratare sunt necesare inainte
de efort, in timpul efortului, cat si dupa. Inainte de inceperea unei activitati fizice intense se
recomanda consumul a 500-1000 ml lichid, in timpul efortului - 100 ml lichid si dupa efort
- pana 3 litri de lichid.
Ce trebuie sa contina o bautura de rehidratare.
Substantele recomanadate in compozitia solutiilor de rehidratare sunt:
hidrati de carbon (30-100 g/litru)
sodiu (1100 mg/l)
osmolaritate (sub 500 miliosmoli).
Cele optionale sunt:
clor 1500 mg/litru
potasiu 225 mg/litru
magneziu 100 mg/l
calciu 225 mg/l
Sursele de hidrati de carbon si cantitatile maxime admise la 1000 ml solutie de rehidratare
sunt:
fructoza 35 g.
glucoza 55 g.
sucroza 100g .
maltoza 100 g.
maltodextrine 100 g.
amidon solubil 100 g. (Dr. Laura Bara Medic, Medicina sportiv)
COMPONENTELE IONICE PIERDUTE PRIN EFORT
ELECTOLIT
SODIU

TRANSPIRATIE
20-80

PLASMA
130-155

INTRACELULAR
10
114

POTASIU
CALCIU
MAGNEZIU
CLORURA
BICARBONAT
FOSFAT
SULFAT

4-8
0-1
<2
20-60
0-35
0,1-0,2
0,1-2

3,2-5,5
2,1-2,9
0,7-1,5
96-110
23-28
0,7-1,6
0,3-0,9

150
0
15
8
10
65
10

ntrebri
Vitaminele.
Rehidratare.
Lichidele de rehidratare.
Cursul 12
Nutriie
Suplimente nutritive
Nutritia este unul dintre procesele de mare importanta, ea insumand toate transformarile care au
loc in organism dupa digestia si absorbtia alimentelor. Echilibrul functional, viata, depinde de transformarile
chimice, energetice, atat anabolice, cat si catabolice. Organismul dupa nutritie furnizeaza energie mecanica,
electrica, termica. Organismul pentru a-si asigura necesitatile energo-dinamice, ca sa-si asigure procesul de
asimilare in bune conditii,are neaparat nevoie de : oxigen, apa, saruri minerale, vitamine si alimente propriuzise. Daca observam cat de complex e procesul nutritiei si corelatia dintre functii este simplu sa deducem ca
dereglarea uneia dintre ele va influenta negative intrgul process de nutritie.
Creeaza-ti propriul meniu culinar din alimentele preferate. Sfaturi pentru o alimentatie
sanatoasa. Propriile tale meniuri culinare vor fi cu mult mai eficiente si mai nutritive daca iei
in considerare atat numarul Indicator al Masei Corporale cat si Rata Metabolismului Bazal.
Calculeaza-ti aceste doua valori si organizeaza-ti un meniu culinar sanatos si nutritiv, in
functie de rezultatele obtinute, apoi viziteaza colectia noastra de retete culinare romanesti si
internationale si prepara oricare sortiment gastronomic ti se pare mai gustos si mai potrivit
pentru tipul tau de regim de viata si de alimentatie.
Cantitatile din acest tabel sunt exprimate pentru 100 de unitati (100g sau 100 ml. pt
lichide). Pentru lipide, glucide si proteine, cantitatile reprezinta grame. Daca doriti sa
verificati numarul de calorii din meniul dumneavoastra puteti sa folositi calculatorul oferit de
Retete Culinare Romanesti.
Cei mai multi dintre oamenii pe care ii cunosc tin cure de slabire. Altii vor sa castige
masa. Totdeauna m-am intrebat daca acesti indivizi gandesc ceea ce fac sau pur si simplu
mananca una si alta. Ce este sigur, e ca aproape toti nu reusesc sa-si atinga scopul. Cu atat de
115

multi experti in domeniu si cu atatea informatii disponibile, oare de ce nu putem sa ajungem

la nici un rezultat? Un motiv ar putea fi lipsa unui plan organizat si bine gandit inainte . Aplici
un principiu verificat in lumea intreaga pe un organism pregatit sa il asimileze ,si totusi
rezultatul este departe de a fi multumitor. Trei dintre cei mai renumiti experti in fitness si
culturism vin acum in ajutorul tau, impartasindu-ti din secretele unei vieti sanatoase si
totdeauna in forma .
"Trucuri pentru cei ce vor sa slabeasca"
Mai intai trebuie sa-ti dai seama ca nu toti carbohidratii sunt la fel. Gasim amidon in
cartofi, orez, paste fainoase, cereale si diverse seminte. Fibre gasim in unele fructe si in cele
mai multe legume. Eu va recomand sa consumati alimente cu amidon dimineata (nu mai
tarziu de ora 14) si alimente cu fibre dupa-amiaza. Nu consumati zahar rafinat ,desi este un
carbohidrat.Amintiti-va sa mancati la fiecare trei ore. Unii oameni pot crede ca trebuie sa ia
cate o masa copioasa la fiecare trei ore , insa ii voi dezamagi spunand ca este vorba de mici
cantitati de alimente hranitoare. Eu mananc cate 7-8 mese pe zi. Cred in practica de a inlocui
1-2 din aceste mese cu o bautura continand un supliment nutritiv. De exemplu, poti sa
mananci acum niste albusuri de ou cu cereale si mai tarziu, peste trei ore, sa iei o bautura
proteica. Atunci cand nu ai timpul necesar de a prepara o farfurie de orez, o jumatate de
cartof, un piept de pui sau alte preparate hranitoare, bea un amestec proteic. Toti suntem
ocupati, deci adapteaza-ti nutritia pentru propriile nevoi.
Nu ceda psihic gandindu-te ca nu ai pute manca si tu niste cartofi prajiti si niste peste
slab .Poti ,insa cantitati mici si cu moderatie. Dupa ora 14 consuma numai proteine, legume
fibroase si poate un mar. Iti sugerez sa iei proteinele din ton sau alt peste cu carnea alba, piept
de pui, curcan, carne de vaca slaba, albusuri de ou si preparate proteice speciale pentru
culturisti. Adauga la micul dejun un supliment bogat in vitamine si minerale. In timpul
antrenamentelor, eu beau o bautura pentru inlocuirea electrolitilor pierduti, ce contine
vitamina C, magneziu, zinc si potasiu.
Iata un exemplu de regim pentru o zi :
Masa nr.1 -micul dejun
4 albusuri de ou * 1 galbenus * o mica chifla din orz
Masa nr.2
O farfurie de orez sau o bautura proteica
Masa nr.3
Salata cu o conserva de ton
Masa nr.4 - ora 14
Cartof * Bautura proteica
116

Masa nr.5
Branza slaba * Mar
Masa nr.6 - cina
Peste sau pui * Legume proaspete * Porumb
Masa nr.7 - inainte de culcare
O ceasca de ceai
(DORIAN YATES Mr.Olympia ,1992-1995)

REGIMUL ELVETIAN(ALIMENTELE DIN FIECARE RETETA SE VOR REPARTIZA IN

4-5 MESE PE ZI)
-200-300 g carne de vita
-2 oua
-2 pahare lapte batut
-50 g branza
-50 g unt
-2-3 felii paine integrala
-100 g cartofi sau fainoase
"Trucuri pentru cresterea in masa musculara"
Cred ca a consuma cate 2 grame de proteine pe kg de masa corporala pe zi este un
prim punct Important. Manaca cate 5-6 mese mici de-a lungul unei zile ajutandu-ti astfel
organismul sa absoarba mai bine nutrientii. Ai nevoie si de grasime in dieta , insa nu mai mult
de 15% din aportul caloric total.
Factorul care variaza pentru fiecare in parte este aportul de carbohidrati : depinde de
marimea fiecaruia, nivelul de antrenare ,experienta si metabolism. Eu folosesc surse
complexe de carbohidrati precum orezul, pastele fainoase, diverse tipuri de paine si fructele.
Proteinele mi le procur din pipt de pui, curcan (fara piele), carne slaba de vaca, albusuri de ou
(la fiecare sase albusuri adaug si un galbenus) si suplimente proteice din ou si lapte.
Iata ce as recomanda unui individ care se dezvolta mai dificil :
1) Variaza sursa de proteine la fiecare masa
2) La micul dejun manaca 6-10 albusuri cu 1-2 galbenusuri,1-2 felii de paine prajita si un
fruct
3) La urmatoarele 4-5 mese consuma alimente bogate in proteine si carbohidrati complecsi
sau alimente cu fibre .Poti inlocui 1-2 din aceste mese cu un amestec proteic
4) La micul dejun ia si niste multivitamine si multiminerale
5) Daca iti poti permite, incearca sa iei suplimente cu aminoacizi chiar dupa antrenament. Eu
prefer aminoacizii ramificati
117

6) Bea cat de multa apa poti de-a lungul zilei

7) Daca nu ai probleme digestive, poti consuma o mica masa proteica cu o ora inainte de a te
culca. Eu intotdeauna incerc sa iau o masa cu proteine tarziu, noaptea, chiar si inainte de
concurs - si am observat ca daca uit sa fac acest lucru ,nu pot dormi bine. (BILL PEARL
Mr.Universe 1953, '61, '71)

"Trucuri pentru alimentatia atleilor mai in varsta si pentru culturistii vegetarieni"

Cea mai mare problema cu atletii varstnici este ca ei nu mananca suficient. Astfel
slabesc, au putina energie si iau prea putine proteine. Le sugerez sa ia cate un gram de
proteine pe kg de masa musculara pe zi. Aceste proteine ar fi de preferat sa provina din
alimente ,decat din suplimente.Atietii varstnici ar trebui sa consume mai multa grasime si mai
putini carbohidrati. Lipidele se metabolizeaza mai incet decat carbohidratii si proteinele ,si ata
timp cat cei mai multi atieti nu se alimenteaza suficient in fiecare zi ,caloriile in plus din
grasimi vor ajuta la cresterea aportului caloric zilnic total.
Un atlet tanar care se antreneaza puternic poate sa consume 65% din calorii din
carbohidrati, 25% din proteine si 10% din grasimi. Reducand carbohidratii cu 10-15% si
crescand lipidele cu acelasi procent, un atlet mai in varsta va avea mai multa energie, pentru
ca va utiliza un "combustibil" ce tine mai mult timp. Ideal ar fi sa luati mese mici si frecvente
in cursul unei zile. O dieta cu mai multe proteine, mai putini carbohidrati si cantitate mai
mare de grasimi pare sa rezolve problema energiei si meselor frecvente, care nu totdeauna pot
fi respectate din cauza lipsei de timp.
Atletii vegetarieni au de obicei alte scopuri decat ceilalti atletii, care vor sa devina
mari si puternici. Acei ovo-lacto-vegetarieni sau pur si simplu vegetarieni se concentraza in
general pe idei legate de longevitate si sanatate. Ei au tendinta de a reduce aportul de hrana
preparata si manaca mai multe seminte de cereale, legume si fructe proaspete.
Iata un exemplu de meniu :
Micul dejun
3-4 oua fierte * branza slaba * 2-3 felii de paine integrala
Fruct proaspat (nu suc)
Pranzul
Supa de legume * Fasole si orez
Cina
Cartof copt * o salata mare * Fructe proaspete
Cred in administrarea de suplimente nutritive, insa nu in doze exagerat de mari. Daca
iei prea mult atunci capacitate de asimilare a organismului va fi depasita si surplusul va fi
eliminat fara afi folosit. Eu iau si un complex cu multivitamine si multiminerale si in plus
118

vitamina C. Este bine sa consumati 8-9 pahare mari de apa pe zi. Daca te gandesti cat de
multa apa contine organismul, atunci vei realiza ca deshidratarea poate avea efecte mult mai
nocive decat o dieta proasta (Dr. Serban Damian).
SUPLIMENTELE NUTRITIONALE - POSIBILE SURSE DE DOPAJ?
Graziela-Elena Vajiala, Mia Lamor (Institutul National de Cercetare pentru Sport)
Suplimentele nutritionale au devenit indispensabile n asigurarea proteciei i
securitii n aceasta lunga calatorie de cateva decenii, care este viata si care se afla permanent
in tirul de artilerie a unor armate de bacterii, virusuri, agenti stresanti sau agresori de tot felul.
Alaturi de medicamente, suplimentele nutritionale au intrat in mod incontestabil in decorul
vietii moderne si existenta cel putin in etapa actuala este de neconceput in afara protezei
energogene reprezentata de acestea, in infinita lor varietate de forme si ipostaze [1]. Astfel,
cred ca aproape nu exista individ care sa nu fi recurs la anumite produse ca Antioxidantele,
Coenzima Q10, Spirulina si nu in ultimul rand la produsele bazate pe ingrediente naturale
apicole (polen, Vi-Fort, gama Meltonic etc.) si sirul exemplelor poate continua. Cat de mult sa extins consumul suplimentelor nutritionale in randul populatiei, poate fi exemplificat prin
volumul vanzarilor, care in S.U.A. s-a ridicat in anul 1999 la 14 miliarde dolari fata de 8,3
miliarde dolari in 1994.
Astazi suplimentele nutritionale sunt utilizate pe scara larga si in sport, ele facandu-si
aparitia si ca o alternativa pentru sustinerea efortului fizic in conditiile unui control doping
din ce in ce mai riguros.
Suplimentele nutritionale si dopajul in sport
Povestea a inceput acum cativa ani, cand intamplator laboratorul de control doping din
Paris a decelat mici cantitati de metaboliti ai nandrolonului in urina unor sportivi profesionisti
printre care si medaliatul olimpic la judo si a catorva jucatori de fotbal francezi. Numarul
cazurilor de nandrolon a crescut in mod constant in ultimii ani, culminand cu anul 2000,
numit pe buna dreptate anul nandrolonului", si atleti celebri printre care Linfort Christie si
Marlene Ottey au fost confruntati cu teste pozitive pe nandrolon.
De asemenea, reamintim cazurile mai recente ale unor fotbalisti in Italia, testati
pozitiv pe nandrolon, a vicecampioanei europene la aruncarea sulitei, Carolin Soboll,
germanca in varsta de 19 ani, testata pozitiv cu nandrolon. Carolin Soboll nu a fost suspendata
de Federatia de Atletism din Germania (2000) deoarece profesorul Wilhelm Schanzer, seful
laboratorului doping din Koln, a dovedit ca substanta incriminata se gasea in capsulele de
creatina pe care le-a consumat atleta. In urma analizei capsulelor de creatina s-a semnalat
prezenta a opt precursori hormonali, care puteau conduce la un rezultat pozitiv pe nandrolon
[2]. Apoi s-a analizat si creatina dintr-un flacon sigilat cu acelasi numar de lot ca al flaconului
119

pus la dispozitia laboratorului de atleta si s-a constatat si de aceasta data contaminarea

produsului cu precursori hormonali. In acest caz, Federatia de Atletism Germana a considerat
ca nu poate fi vorba de o tentativa de frauda din partea sportivei [3].
Trebuie sa atragem insa atentia ca forurile internationale (federatii, CIO, WADA), in
conformitate cu definitia doping, considera ca prezenta unei substante interzise de pe lista
doping, in proba unui sportiv, va conduce la un test pozitiv si acesta va suporta sanctiunile in
vigoare.
Specialistilor in control doping le-a revenit dificila sarcina de a evalua riscul utilizarii
unor suplimente nutritionale si de a furniza astfel informatii sportivilor, pentru a preveni
consumul unor produse ce contin substante interzise de CIO/WADA. Un rezumat al evaluarii
riscului utilizarii suplimentelor nutritionale este prezentat in tabelul 1.
Tabelul nr. 1 Evaluarea riscului pentru consumul suplimentelor nutritionale.

120

RISC SCAZUT RISC

RISC

SUBSTANTE

NECUNOSCUT CRESCUT INTERZISE

Suplimente cu Suplimente cu risc Suplimente Suplimente interzise
risc

scazut necunoscut pentru cu risc

pentru

consumul

consumul

de substante

substante

interzise

sau precursori ai lor

de ridicat
pentru
consumul

interzise

de substante

Exemplu

Exemplu

interzise
Exemplu

Vitamine

Aminoacizi liberi Suplimente plante cu efedrina

Minerale

Preparate

Oligoelemente plante,
Creatina

din de la
companii

deexp.GINSENG, care

HMB (hidroxi ECHINACEA.

produc

metil butirat)

Bauturi cu cafeina substante

Carnitina

si

Antioxidante

guarana

Acizi grasi

concentratii

stimulente,
in hormoni
sau

Ulei din ficat de mai mici de 150 precursori

cod

mg/l
Bauturi

hormonali

Suplimente

din

(Ma Huang)
Produse din plante
cu

efect

anabolic(Tribulus
Terrestris)
Suplimente cu
precursori
hormonali(DHEA,
androstendiona,
19-

ale acestor

norandrostendiona,

energizante

substante

19norandrostendiol)

Proteine

interzise

Carbohidrati

Bauturi cu

Suplimente pe

cafea

baza de

si guarana in

colostru

concentratii
mai
mari de 150
mg/l
(Red Bull)

121

Fara a avea pretentia ca lista este completa si cu precizarea ca ea va fi permanent

revizuita si schimbata cu noi informatii, mentionam ca a fost intocmita pe baza datelor
furnizate de Hanne S. Lund din Norvegia si pe baza analizei unor suplimente nutritionale
efectuate de laboratorul nostru de control doping [4, 5, 6].
In anul 2000, Comitetul International Olimpic aloca suma de 75.000 de dolari pentru
analiza in cadrul laboratorului doping din Kln a unui numar de 634 de suplimente
nutritionale, provenind din 13 tari si de la 215 companii producatoare. Din totalul de 634
suplimente nutritionale, 289 (45,6%) proveneau de la companii care nu produc prohormoni,
iar 345 (54,5%) de la companii care produc si prohormoni.

Rezultatele analizei celor 634 de suplimente nutritionale:

289 (45,6%) de la companii care nu produc precursori hormonali
345 (54,5%) de la companii care produc hormoni si precursori ai lor
din acestea:
94 (14,8%) pozitive;
475 (54,8%) negative;
66 (10,4%) rezultat nerelevant din cauza matricei.
De remarcat faptul ca 33 de produse gasite pozitive nu aveau inscriptionate pe eticheta
substante interzise. Din cele 94 de suplimente nutritionale pozitive, 23 contineau precursori ai
nandrolonului si testosteronului, 64 numai precursori ai testosteronului si 7 dintre ele numai
precursori ai nandrolonului.
Analizand datele prezentate in tabelul 2, se constata ca cele mai multe suplimente
nutritionale provin din SUA (240) si din Germania (129). De asemenea, si cele mai multe
produse pozitive provin tot din SUA (45).
Tabelul nr. 2 Statistica rezultatelor analizei suplimentelor nutritionale pentru
identificarea contaminarii cu substante dopante (dupa Geyer 2002)

122

Tara
OLANDA
AUSTRIA
ANGLIA
USA
ITALIA
SPANIA
GERMANIA
BELGIA
FRANTA
NORVEGIA
ELVETIA
SUEDIA
UNGARIA
TOTAL

Nr.
produse
31
22
37
240
35
29
129
30
30
30
13
6
2
634

de

Nr.
produse
pozitive
8
5
7
45
5
4
15
2
2
1
94

de

Procent
pozitiv
25,8%
22,7%
18,9%
18,8%
14,3%
13,8%
11,6%
6,7%
6,7%
3,3%
14,8%

Precursorii hormonali cei mai frecvent intalniti in suplimentele nutritionale

contaminate au fost: DHEA, androstendiona, 4-nor-androsten-diona si 4-nor-androsten-diol
[7]. Riscul cel mai ridicat este prezentat de suplimentele nutritionale procurate de pe Internet,
apoi din magazinele cu produse destinate mentinerii sanatatii (health food"), urmate de
farmacii si producatorii directi.
In loc de concluzii:
Recomandam ca utilizarea acestor suplimente nutritionale de catre sportivi sa fie
facuta numai daca sunt insotite de un certificat de calitate si dupa consultarea medicului si a
specialistilor in control doping, deoarece riscul contaminarii lor cu substante interzise depinde
de calitatea fabricarii sau procesarii lor.
Subliniem faptul ca utilizarea acestor suplimente nutritionale de catre sportivi
reprezinta un risc major pe care si-l asuma cei in cauza, cu atat mai mult cu cat pana in
momentul de fata nu sunt probe stiintifice care sa dovedeasca efectele benefice ale utilizarii
lor asupra performantelor sportive.
In urma studiului efectuat de Comitetul International Olimpic, este posibil ca aceste
produse sa fie tratate in viitor ca "medicamente" si probabil vor fi incluse pe lista doping.
ntrebari
Nutriie, un alt mod de alimentaie controlat.
Suplimentele nutritionale - posibile surse de dopaj?

123

Cursul 13
Suplimentele nutritive
Suplimentelele nutritionale sunt utilizate pe scara tot mai larga atat in sport, dar si in
afara sportului. Au aparut ca o alternativa pentru sustinerea efortului fizic in conditiile unui
control doping tot mai riguros.
Au aparut o serie de cazuri aflate sub semnul intrebarii cu metaboliti ai unor substante
interzise. Ma Huang, sau Guarana (cafeina), sunt continute in multe suplimente nutritionale.
Fructele de papaya, Animal Stak, Natural Sterol Extrem, Speed Creatina, Equi Bolan,
depasesc doza admisa.
Creatina zona cenusie intre permis si doping. Utilizarea in doze mari, 20-30 gzi
poate influenta performanta.
Sporturile sunt distractive dar daca ai de gand sa iei sportul in serios si sa il integrezi
in viata de zi cu zi atunci nutritia joaca un rol important. Multi sportivi cred ca hrana buna
reprezinta un factor cheie pentru a imbunatati rapid performantele lor. Aproape toti sportivii
profesionisti au un regim alimentar special pentru ei. Puteti face acelasi lucru pentru a excela
in sportul ales de dumneavoastra.
Zicala esti ceea ce mananci este perfecta pentru sportivi. Un regim alimentar
adecvat personalizat va ajuta sa va mariti rezervele de energie si sa concurati la cele mai inalte
niveluri. Organismul dumneavoastra are nevoie de combustibil. Alimentandu-l in cantitati
suficiente atat inainte cat si dupa exercitiile fizice , te va ajuta sa obtii performante cat mai
mari. Proteinele sunt un mod minunat de a va imbunatati procesul de construire a
musculaturii. Aproape toate sporturile necesita sa ai muschi puternici. Proteina este regele in
industria culturismului.
Cateva sfaturi :
- concentreaza-te asupra alimentelor cu o concentratie mare de carbohidrati
- dupa un exercitiu fizic mancati alimente cu un nivel inalt de proteine. Acestea va ajuta la
cresterea muschilor si va pregateste pentru urmatorul antrenament
- beti cantitati adecvate de apa, feriti-va de bauturile racoritoare, vor avea o influenta negativa
asupra sistemului, incet si sigur
- mancati alimente bogate in potasiu, cum ar fi banane, portocale, cartofi si stafide.
- luati repausuri adecvate, sub forma a 7-8 ore de somn in fiecare noapte
Inaintea unei competitii sportive:
Inainte cu 2-3 zile, mariti-va aportul de glucide.

124

Creatina este de asemenea un supliment foarte util. Beti multe lichide, 2-3 pahare de apa la
fiecare masa si continuati asa si intre mese.
Controlati-va regulat greutatea, scaderea in greutate dupa fiecare efort fizic este bine
cunoscuta si de aceea e indicat sa va cantariti de fiecare data dupa ce efectuati un efort fizic
intens.
Tineti minte sfaturile de mai sus iar performanta dumneavoastra va creste simtitor.
Firmele productoare de suplimente nutritive

Cursul 14
Legislaie
Reglementri naionale i internaionale ale luptei antidoping
Cadrul legal, etic i deontologic de sancionare a dopajului
ETAPELE CONTROLULUI ANTIDOPING
Convocarea la control.
Cand un sportive este convocat la control, trebuie completat un formular in care el ia
la cunostinat si isi da acordul pentru controlul care va avea loc cat mai repede posibil.
Sportivul poate sa ramana sub supraveghere pana in momentul controlului.
Anuntarea centrului de control.
Sportivului i este permis sa fie insotit de o persoana de incredere.La locul indicat in
test identitatea sa va fi verificata prin prezentarea carii de identitate,a permisului de
conducere. Locurile de asteptare si locul unde se desfasoara testele sunt separate.In cel din
urma nu trebuie sa se gaseasca decat sportivul insotit eventual de o persoana de incredere si in
cel mai rau caz de un reprezentant al federatiei nationale sau internationale sau de un
translator.
Alegerea flacoanelor.
In camera de testare sportivul isi allege o eprubeta ,noua,inca ambalata.
Prelevrea testului de urina.
Sportivul da urina sub stricta supraveghere a unui controlor,femeie sau barbat.
Inchiderea flacoanelor.
Sportivul inchide flacoanele cu capacele cu care acestea sunt dotate si verifica
etichetele acestora; pentru esantionul A eticheta galbena, iar pentru esantionul B eticheta
albastra.
Completarea formularului.
125

Persoana responsabila cu controlul da un numar flaconului pe care apoi il trece pe un

formular.Este pastrat anonimatul, laboratorul care face analize necunoscand numele
sportivului de la care s-a prelevat testul de urina sau sexul acestuia.
Indicarea medicamentelor folosite.
Este recomandat indicarea medicamentelor care au fost folosite in ultimele 48 de ore
dinaintea testului si inscrierea acestora in formular.
Semnatura.
Sportivul reciteste formularul pentru a verifica daca informatiile sunr exacte si
complete. Toate contestatiile pot fi inscrise in formular, care va fi semnat de responsabilul cu
controlul si sportive. Semnaturile certifica faptul ca respectivul control s-a desfasurat in
conditii normale.
Sfarsitul controlului.
Sportivul primeste o copie a formularului pe care sa o pastreze si care atesta faptul ca
totul s-a desfasurat in conditii bune,iar cel care a executat testul respective a respectat
procedura standard.
Demersul COSR privind suspendarea pe via a celor depistai pozitiv din lotul
olimpic este un pas definitoriu sau nu? Dorim real eradicarea acestui flagel din micarea
sportiv?
Gasirea unor modaliti pentru stoparea acestor demersuri se constitue azi un demers
esenial pentru pastrarea activitii sportive de performan n parametrii legali, fair play.
Sintagma : houl neprins rmne negustor cinstit nu poate fi pus n aplicare n cazul nostru.
Sportul trebuie s rmn o preocupare corect, fair play, i plin de farmecul ntrecerilor
naturale i curate.
Fraud
n care responsabilitatetea se mparte n mod egal ntre antrenor i sportiv
Nu cred c un antrenor nu poate sesiza modificrile structurale i cele ale conduitei sportive,
sau evoluia performanial a sportivului pe care l antreneaz. La nivel de juniori antrenorul
sa fie responsabil, fiind pasibil de condamnare cu executarea unor perioade de pedeaps,
suspendare, sau chiar nchisoare. Iar la seniori s-i asume rspunderea de comun acord cu
sportivul. Iar sportivul poate sa primeasc condamnare cu executarea unor ore de servicii n
folosul comunitii
Legislaia privitoare la utilizarea acestor substane
Problematica recenta in politica antidoping:
126

Atletii trebuie convinsi sa nu mai foloseasca zgura, namolul, si alte medicamente

indoielnice. ( Gyimnasticos, oct. 2000)
Oh, dar ce voal minunat fluturam atunci cand exersam cum sa inselam. (Sir Walter Scott,
1808.)
1962 Comitetul Olimpic International hotareste sa ia pozitie impotriva dopajului in sport.
1963 Consiliul Europei hotareste sa se constituie o comisie de experti pentru lupta
impotriva dopajului.
1967 C.I.O. infiinteaza Comisia Medicala, care are ca scop lupta impotriva dopajului in
sport, iar grupul din cadrul Consiliului Europei elaboreaza prima definitie a dopajului.
1968 Marcheaza prima testare a abuzului de agenti dopanti la J.O. din Mexic.
Cu toate aceste masuri, primi pasi, incidenta cazurilor de dopaj a fost in crestere, si s-au
inregistrat si primele cazuri, oficiale, de deces ca urmare a utilizarii substantelor dopante.
1984 Ministrii sportului (diferite tari) sub egida Consiliului Europei, convin asupra Cartei
Europene Antidoping.
1988 Prima Conferinta Mondiala impotriva Dopajului in Sport, fiind adoptata Carta
Internationala Antidoping.
1989 Marcheaza un eveniment major in lupta impotriva dopajului in sport, statele membre
ale Consiliului Europei, la 16. 11. la Strasbourg adopta CONVENTIA ANTIDOPING
INTERVENTIA AUTORITATILOR PUBLICE
Tarile care se inscriu la aceasta Carta, nu urmaresc neaparat aceasi strategie de baza, dar
indiferent ce prevedere legala ar fi aplicata ( legea antidoping, legea sportului, legea sanatatii )
angajarea lor in combaterea dopajului se bazeaza in mod esential pe interventia publica.
Din aceasta categorie fac parte tari ca: Belgia, Franta, polonia, Portugalia, Rusia, Turcia,
Albania, Bosnia Hertegovina, Georgia, Grecia, Lituania, San Marino, Slovenia, Spania,
Ucraina, Bulgaria, Macedonia, Romania.

127

Referitor la tara noastra, in anul 2000 a fost adoptata Legea educatiei fizice si sportului ( 69
2000) se incadreaza in aceasta grupa.
In aceste tari, autoritatile publice si organismele guvernamentale isi impart responsabilitatile,
care sunt interpretate in cadrul legal adoptat de stat, si prin stabilirea politicilor chiar de catre
organizatiile sportive sau prin managementul conjugat al forurilor guvernamentale si nonguvernamentale.
PRINCIPALA INTERVENTIE A ORGANIZATIILOR SPORTIVE
Adoptarea Conventiei Antidoping a C.E. implica autoritatile romanesti (a tuturor statelor care
au semnat Carta) in anumite probleme ca: sprijinul financiar si logistic ptr programele de
combatere a dopajului, colaborarea la nivel international,
Dar !! cadrul legal ramane inca foarte generalizat, aici putand aminti tari ca: Germania,
Croatia, Danemarca, Finlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britania, Elvetia.
Grupul pentru Etica in Stiinta si in Tehnologii noi, (EGE) evidentieaza tensiunea existenta
intre masurile antidoping si cererea nelimitata de imbunatatire a performantelor, ca atare
aceste demersuri au la baza urmatoarele principii etice esentiale:
Principii etice esentiale

Protejarea sanatatii si sigurantei sportivilor,

Integritatea si transparenta, ceea ce impune garantarea onestitatii evenimentelor

sportive si declararea ilegalitatii trisarilor,

Protejarea persoanelor vulnerabile, in special al copiilor,

Demnitatea persoanelor implicate in sport si imposibilitatea exploatarii acestora.

Dar si drepturile si obligatiile sportivilor:

Autonomia, care implica ideea ca sportivul face uz de corpul sau in mod liber,

Informarea cu privire la agentii dopanti si metodele de dopaj precum si riscurile

implicate in utilizarea lor,

Concurenta in conditii fair play,

Protejarea de orice forma de exploatare in interes economic,

Participarea la aplicarea regulilor de etica in sport.

ADOPTAREA CONVENTIEI ANTIDOPING A MARCAT UN

MOMENT

IMPORTANT AL LUPTEI IMPOTRIVA DOPAJULUI.

128

PRINCIPII

INFORMARE SI PREVENTIE,

EDUCATIE,

CERCETARE,

TESTARE.

INFORMARE SI PREVENTIE
Informare si educare.
Constituie mijloace importante de prevenire si reducere a dopajului in sport. Combaterea nu
poate fi limitata numai la masuri de reprimare sau de punitie. Aceasta poate avea succes daca
toate partile implicate sunt interesate si depun eforturi pentru a combate dopajul.
Tot mai multi copii si tineri sunt implicati in antrenamente, cu atat mai mult se ridica
problema educarii si combaterii fenomenului nociv al dopingului. Cu atat mai mult cu cat
creste continu presiunea exercitata asupra lor pentru obtinerea performantelor uneori cu orice
pret sau efort.
Un studiu efectuat de Buckley si colab. au scos in evidenta faptul ca peste 38,9% dintre tineri
adolescenti, utilizatori de steroizi anabolizanti, au folosit aceasta substanta in jurul varstei de
15 ani.
Cei mai multi utilizatori, 47,3% au recunoscut ca au folosit aceste substante ca sa si
imbunatateasca performantele, iar 27% ca SA SI IMBUNATATEASCA ASPECTUL FIZIC.
CERCETARE TESTARE
Evident ca industria farmaceutica este intro continua competitie cu laboratoarele clandestine,
sau cele care fac teste.
Mai mult ca sigur, continua perfectionare a tehnicilor si echipamentelor utilizate in controlul
doping vor spulbera in viitor orice incertitudine.
Conditia evitarii unor erori in analiza doping consta in posibilitatea laboratoarelor de a avea
acces la tehnologiile de varf.
Aici amintim: spectometru de masa ptr determinarea raportului izotopic.
129

Statistica Incidenta coantroalelor:

In general testarile se intensifica in anii preolimpici (1995, 1999) si in cei olimpici
(1996,2000)
In perioadele de pregatire numarul testelor reprezinta 64,5%, iar in anii olimpici raportat la
cei care concureaza aprox. 35%.
Dupa J.O. in general scade si numarul testelor doping.
Ierarhia testelor cuprinde in ordine:
Atletism, natatie, haltere, culturism, canotaj, etc.
In general aceste date pot suferii cresteri sau descresteri ale controalelor doping in timp.
Concluzii
Avnd la ndemn aceste abordri originale argumentate de cercettori, se deschid n
faa antrenorilor o serie de oportuniti care pot s conduc la perfecionarea procesului de
antrenament i totodat la creterea performanelor sportive, fr a mai apela la manevre
ilicite sau la cele aflate n afara deontologiei sportive.
Cum putem nega mottoul
S ncercm s dedmonstrm prin iniiative hotrte c se poate realize performanta si
cinstit. ntre timp sportivii amatori, cei cu performane modeste ncearc orice metode s
urce pe podiumul de premiere, i evident s accead la avantajele materiale care nsoesc
aceste rezultate, cu ajutorul dopajului clasic sau cel genetic.
ntrebri
Etapele controlului antidoping
Legislaie sportiv
Reglementri naionale i internaionale ale luptei antidoping.
Cadrul legal, etic i deontologic de sancionare a dopajului.

130

BIBLIOGRAFIE
Alexe N., 1993, Antrenamentul Sportiv Modern, Ed. Editis, Bucureti.
Bompa O. T.., 2002, Teoria i Metodologia Antrenamentului, Ed. Ex Ponto, C.N.F.P.A.
Bucureti.
Bogdan V., 2004, Geografia siturilor olimpice i marea performan sportiv, Tez de
doctorat

Bogdan V., 2005, Genetic muscular i ameliorerea performanelor atletice, Buletin

Informativ,nr. 1. Biblioteca F.E.F.S.
Bogdan V. 2006, Specializare atletism, Suport de Curs, Ed. Tipolitera, Cluj-Napoca.
Dorofteiu M, 1992, Fiziologie, Casa crii de tiin, Cluj-Napoca
Egger J-P, 1992, Caietele INSEP, Paris, vol.1, publicat n Strategii de antrenament i
planificarea antrenamentului Biblioteca Antrenorului, nr.1. INCP Bucureti.
Guyton A i Hall J, 2006, Tratat de fiziologie a omului, ed. dr. Gh. Cuculici, dr. Anca W.
Gheorghiu Ed. a 11-a, Bucureti: Editura Medical Callisto, 2007
Harre Dietrich, 1973, Teoria antrenamentului, Ed. Stadion, Bucureti.
Jesper I., Andersen - Peter Schjeling - Bengt Saltin, 2000, September, Muscle, Genes and
Athletic Performance. Scientific American. Tradus n revista ungar Atelier
Komi P.V., Nicol C., Stretch- Shortening Cycle Fatigue,
Nigg M. Benno, MacIntosh R. B., Meister J., editori,

Biomechanics And Biology Of

Movement, revista Human Kinetics, 2000. traducere n Biblioteca Antrenorului nr. 8, 2004.

131

Letzelter , Eggers R, 2000 Struttura Delle Fibre Muscolare e Prestazione Sportiva

Scuola dello Sport, Roma, Anno XIX, nr. 50, Oct-dec. pg. 37, traducere n Sportul de mare
performan nr. 475, 2004.
Oltean A., Lupu V., Miu A., 2001, Neurofiziologia comportamentului uman, Ed. Presa
Universitar Clujean. Cluj-Napoca
Olteanu, A., Nimigean, V., Nimigean, V.R., 2010, Beta-blocantele n tratamentul tensiunii
arteriale. Interaciunea beta-blocantelor cu adrenalina, Revista romn de stomatology- vol.
LVI. Nr. 3, 170-174

Sweeney H.L.2005, Discover, Revist editat n limba romn, publicat sub licena Buena
Vista Magazines Inc. a subsidiary of Disney Publisching Worldwide, New York10011 USA.
Sztipits L., 2002, ATELIER Ed. Ungaria, Budapesta.
Tihany I. 2006, Eccentric contraction and effect of ecccentric training on the
musculoskeletal system Susinut la conferina din 7.04.2006 n cadrul F.E.F.S. Cluj-Napoca

1.Dragnea .A,2000 TEFS Editura Cartea Scolii ,Bucuresti

2.Elena .S 2005 Mijloace de refacere si recuperare in activitatea sportiveEditura
Bren,Bucuresti
3.Flavia Rusu,Alin Baciu,Cristian Santa,2009 TEFS(note de curs pentru studentii)
Editura Tipostim,Cluj Napoca
4. Gineta .S 1982 Culturismul pentru femeiEdituta Sport Turism,Bucuresti
5.www.referatero.com

132

ANEXE
133

Articole i publicaii cu tem

PLANIFICAREA, ETAPIZAREA PREGTIRII SPORTIVE
ciclul sptmnal ( Palestrica Mileniului III, 2009, nr. )
Problematica planificrii reprezint unul din capitolele cele mai controversate din teoria i
metodica antrenamentului sportiv. (Alexe N., 1993, 424)
n atletism, planul anual de pregtire constituie unitatea de baz a planificrii (Harre
D.,1973, 236), ciclul sptmnal reprezentnd componenta, cu care operm n alctuirea
programului de antrenament.
tiina sportului a inventariat indicatorii (factorii) prin care performana sportiv
poate fi mbuntit, totodat ne-a avansat cile de acionare, pentru ca efectul lor s fie
previzibil i ntotdeauna maxim (Alexe N. 1992, 23)
Necesitatea de predictibilitate a mijloacelor utilizate i de maximalizare a efectelor
acestora, devin eseniale n conceperea programului de pregtire.
Aceast necesitate a reclamat imperios implementarea

ultimele nouti

nregistrate n

activitatea de cercetare tiinific a domeniului, cele enunate mai sus (genetic i contracie
muscular), gsind rezonan n ameliorarea performanelor sportive.
ETAPIZAREA PREGTIRII:
ETAPA PREGTITOARE
ETAPA INTERMEDIAR
ETAPA SPECIFIC COMPETIIONAL
Egger J.J. (2003, 26.), a avansat o denumire sugestiv a etapizrii pregtirii sportive astfel:
Faza extensiv de antrenament
Faza intensiv de antrenament
Faza exploziv de antrenament
Astfel, fr a avea intenia de a intra n teoretizarea excesiv a programrii i planificrii
antrenamentului sportiv de performan, vom face cteva precizri privind coninutul i
ordinea de abordare a principalelor mijloace din antrenament.

134

Considerm c pentru implementarea n pregtirea sportiv de performan a acestor abordri

moderne, amintite mai sus, este necesar o prezentare mai amnunit a obiectivelor i a
coninutului fiecrei etape n parte.
ETAPA PREGTITOARE

- EXTENSIV -

(de perfecionare a capacitilor bio fizice)

Durat 10-12 sptmni
Datorit faptului c reprezint perioada de constituire a unei baze de pregtire fizic
complexe, n care abund o multitudine de mijloace fizice, cu o larg variaie a volumelor,
dar i a intensitilor de lucru, de la ncrcturi medii la cele maximale, aceast etap a primit
pe drept cuvnt denumirea de faz extensiv.
Chiar semantica cuvntului este cea care face trimiteri la complexitatea abordrii acestei
etape.
Fcnd legtura cu cele prezentate mai sus, cu abordarea din punctul de vedere a geneticii
musculare, se evideniaz urmtoarele aspecte:
Predomin n pregtire factorul fizic;
exerciii cu scop de hipertrofiere muscular; antrenamente pentru dezvoltarea forei cu haltera,
cu un numr de repetri crescute, cu ncrcturi medii, mari i foarte mari.
alergri repetate, predomin eforturile de tip aerob i mixt; alergri repetate pe distane
cuprinse ntre 100m 500m, executate n tempouri reprezentnd 50%-70% din capacitatea
maxim, alergri de durat 20-40min. cu tempo de 5-6min/1000m
exerciii speciale (cuprinse n coala alergrii) pe distane variabile; aici fiind nominalizate
exerciii ca: alergare cu genunchii sus, alergare cu pas vslit, alergare cu pendularea gambelor
nainte, alergare cu pendularea clcielor la ezut, executate cu sau fr ngreunri.(saci cu
nisip, centuri cu greuti)
exerciii speciale (cuprinse n coala sriturii) pe distane variabile; exerciii ca: pas sltat, pas
srit, (cu lucru difereniat de brae, alternative sau simultane), srituri succesive executate pe
un picior sau cellalt: (cu saci cu nisip, centuri cu greuti).
exerciii pretehnice raportate la prob; executarea analitic a unor secvene(pri) ale probei
tehnice. Starturi de control, (cu meninere n poziia de gata i revenire, executate de mai
multe ori),
srituri de pe loc sau cu elan redus (n funcie de proba de srituri), executate cu
ngreunri, pe sau de pe diferite obstacole.

135

acumulri cantitative pe un suport de amplitudine i anduran. Se subliniaz aici un aspect

foarte important, care caracterizeaz aceast etap, i anume, c exerciiile se execut cu
amplitudine mare, n for, ntr-un numr mare de repetri, cu scopul de a ameliora rezistena
general precum i cea specific de prob.
Obiective : Dezvoltarea forei maximale,
Dezvoltarea rezistentei generale,
Creterea capacitii de efort.
Coninut:
Exerciii ample de for, cu numr mare de repetri,
Alergri repetate n volum crescut,
Exerciii pretehnice efectuate cu intensiti variabile, cu amplitudine
mare, n condiii ngreunate.
Observaii: Aceast perioad nu conine exerciii dinamice nici cele executate n vitez !
Facem aceast precizare n legtur cu materialul prezentat mai sus.
Datorit implementrii n programul de antrenament a experimentului efectuat de
cercettorii suedezi i danezi, am conceput aceast abordare a pregtirii astfel:
Predomin exerciiile de for executate cu ncrcturi mari.
Se vor selecta acele exerciii care solicit n mod evident contracii musculare intense, cu
efecte directe asupra hipertrofiei musculare (creterea n diametru a fibrei musculare).
Tocmai datorit faptului c obiectivele aceste etape de pregtire sunt cele de a crete masa
muscular (n diametru transversal), se recomand expres evitarea unor exerciii dinamiceexplozive, care necesit execuii rapide.
Lund n considerare concluziile trase n urma experimentelor de mai sus, este evident c
numrul fibrelor musculare care acioneaz n regim rapid (fibrele rapide determinate genetic,
dar i cele intermediare, care n acest caz tind s acioneze spre o manifestare lent) scade n
aceast perioad.

ETAPA INTERMEDIAR PRECOMPETIIONAL INTENSIV

(de cretere i ameliorare a excitabilitii neuro-musculare)
Durat 4-6 sptmni

136

Etapa intensiv reprezint cea mai delicat perioad din cadrul calendarului de pregtire
sportiv.
Acest fapt se datoreaz trecerii de la un tip de activitate, n care au predominat exerciiile de
for maximal, (executate ntr-un volum i cu amplitudine mare) a exerciiilor pentru
dezvoltarea rezistenei generale n general ntreaga activitate fiind dirijat pe exerciii
executate n for i anduran la un alt tip de activitate, caracterizat prin manifestarea
forei dinamice (explozive), executate n vitez, cu intensiti mari, apropiate de necesitile
cerute de competiie.
Deoarece etapa intensiv are ca obiective prioritare creterea excitabilitii neuro-musculare i
psiho-volitive de a efectua exerciiile n parametrii maximali de vitez i ntr-un tipar ct mai
apropiat de tehnica probei respective, reprezint momentul cheie a pregtirii de concurs.
Aceast perioad cuprinde exerciii pregtitoare, pretehnice i tehnice executate la parametrii
de vitez, de amplitudine i ct mai aproape de modelul de concurs.
Datorit faptului c reprezint perioada de inducere a formei sportive, acest transfer de la
tipul i caracteristicile activitii fizice generale (caracteristice etapei extensive), la cele
specifice (predominante n etapa exploziv), se realizeaz treptat, printr-o angrenare ealonat
a principalelor mijloace de pregtire fizic.
Totodat aceast perioad se caracterizeaz prin armonizarea pregtirii fizice cu cea a
pregtirii tehnice, ajungndu-se ca efectuarea exerciiilor tehnice s se apropie de modelul
cerut n competiie.
Predomin n pregtire, n mod egal, factorul fizic i cel tehnic, ca urmare abordarea
pregtirii va avea cteva prioriti ca:
- exerciiile folosite s aib ca scop:
- activarea sincronizat a unui numr ct mai mare de uniti
motorii,
- ameliorarea excitabilitii i coordonrii neuromusculare,
- aceste cerine putnd fi realizate prin:
- exerciiile tehnice i cele pretehnice specifice probei s fie executate n condiiile
n care creterea intensitii s se fac gradual, asigurnd n acest mod ca trecerea de la
lucrul cu intensiti reduse (specifice etapei extensive), a cele cu intensiti crescute s se
produc n mod armonios.
Obiective : Translatarea de la fora maximal spre fora exploziv,
Ameliorarea manifestrii parametrilor de vitez,
Perfecionarea rezistenei specifice n funcie de prob.
137

Implementarea exerciiilor pretehnice i tehnice executate n condiii

apropiate celor de concurs.
Coninut:
Obinerea manifestrii unei fore explozive necesare att la alergrile de vitez sau la
srituri, se produce n condiii specifice.
Se face transferul de la exerciiile ample n for, la cele dinamice,explozive,
Antrenamentele de for cu haltera, ncrcat cu greuti mici, executate contracronometru.
Se iniieaz antrenamentele cu tem specific, de vitez, de for exploziv,
plurisalturile.
Exerciiile de tractri, alergare trepte, pante.
Exerciii coordinative cu schimbri de ritm.
Observaii:
Se vehiculeaz n cercul specialitilor din atletism urmtoarea
paradigm: fr dezvoltarea prioritar a forei maximale nu se vor forma premizele obinerii
manifestrilor de for exploziv
Ca urmare n aceast perioad se vor aborda exerciiile de for

exploziv,

antrenamentele cu tem de ameliorare a vitezei, cu precizarea c acest lucru se va face

treptat n timp, necesitnd 2-3 spt.
Prin aceast abordare se urmrete implementarea constatrilor avansate de experimentele
prezentate n studiul de mai sus.

3. ETAPA SPECIFIC COMPETIIONAL EXPLOZIV

(exprimarea maximal a parametrilor biomotrici i cei psihologici)
Durata 4-6 sptmni
Aceast etap este caracterizat prin cteva aspecte eseniale care vor trebui s stea n atenia
antrenorilor. Aceste aspecte sunt date de specificitatea lucrului din aceast etap, dar i de
obiectivul principal care caracterizeaz etapa, i anume, obinerea formei sportive la o dat
prestabilit, n competiia de obiectiv.
Evident c atunci cnd vorbim de forma sportiv o definim:

138

ca o stare fiziologic de mare intensitate, obinut n urma unor antrenamente

programate, n condiii de mediu adecvate, n care parametrii de manifestare a capacitilor
individuale, cele biologice, motrice, ct i psihice, se realizeaz la un nivel superior, pentru o
perioad nedeterminat( Bogdan V. 2006, 33)
Constitue o prelungire a etapei anterioare, de altfel teoria antrenamentului sportiv
specific faptul c ntre etapele de pregtire exist o unitate att de necesar pstrrii unei
ordine relativ stabile a structurilor sale funcionale( Alexe N., 424)
Predomin n pregtire factorul tehnic, cu meninerea la un nivel nalt a parametrilor
biomotrici, ntr-o armonie perfect, toate avnd ca finalitate obinerea unor rezultate
superioare celor obinute anterior ( raportat evident la individ).
Obinerea acestei armonizri nu este un lucru facil, ci dimpotriv, cere din partea antrenorului
o adevrat miestrie (tiin), pentru a mbina perfect n procesul de antrenament, cerinele
de ordin tehnic cu cele biomotrice, att de necesare obinerii de performane sportive.
Datorit faptului c etapa exploziv, prin coninutul i structura sa, servete exclusiv pentru
inducerea formei sportive, abordrile pot fi variate dar n acelai timp strict individualizate.
Starea fiziologic de mare intensitate poate fi indus i prin abordarea n aceast etap a unor
exerciii specifice (de altfel aceast perioad conine n cea mai mare parte asemenea
exerciii) prin care se urmrete:
acumularea n tendoane a elasticitii prin exerciii efectuate la parametrii maximali,
(pliometrie) (Tihany I. 2006)
-

manifestarea la parametrii maximali a vitezei, a forei explozive,

- exersarea n condiii de concurs a acumulrilor anterioare,

- alternarea efortului fizic cu odihna s urmreasc:
- repartizarea eforturilor pe mai multe antrenamente, dar cu asigurarea unor
intervale de odihn pentru inducerea supracompensrii,
- astfel supracompensarea poate fi considerat ca un inductor al creterii
funcionale a capacitii fizice, ca urmare a adaptrii organismului la stimuli
antrenamentui (cu o evoluie ascendent) i la asigurarea unui timp optim pentru
refacerea accelerat a bagajului enzimatic i bioenergetic al sistemului neuromuscular. (Bompa T. 2002, 13)
Obiective: Perfecionarea actului tehnic,
Atingerea parametrilor maximali a vitezei i a forei explozive,
Perfecionarea rezistenei specifice n funcie de prob.
Coninut:
139

Antrenamente specifice:
- alergri repetate de vitez cu aparatul speedy cu diferite greuti, tractri, contracronometru,
-alergri de vitez, repetri pe 30m cu 30 pauz, de 8-10 ori, cu intensiti maxime,
-srituri pliometrice,
-antrenamente control n condiii de concurs,
Observaii:
Dorind s fiu n consonan cu studiul prezentat mai sus, am considerat c pentru o perioad
de 4-6 sptmni (att ct dureaz transferul produs n funcionarea fibrelor musculare hibride
n urma unor antrenamente), s concep coninutul acestei perioade astfel:
- sunt eliminate antrenamentele de for cu greuti mari i foarte mari;
- se verific lunar echilibrul calciului i a magneziului din snge;
- dat fiind faptul c aceast etap se caracterizeaz printr-o activitate aflat la
limita maxim a potenialului biomotric al sportivului, de altfel starea de
form sportiv induce o stare fiziologic de mare intensitate, echilibrul este
foarte fragil ntre prestaia maxim sau accidentarea sportivului.
- astfel, miestria antrenorului este cea care face diferena ntre succes sau
eec.
CONSTATRI
Indiscutabil c cercetrile care au ca obiect genetica muscular, contracia muscular
precum i unele abordri difereniate a planificrii pregtirii trebuie luate n considerare. De
altfel, aceste abordri sunt cele care asigur, ntr-un fel sau altul, progresul n orice domeniu.
n perioada antrenamentelor intense de for (perioada pregtitoare), numrul fibrelor
musculare rapide scade, deci se recomand evitarea n aceast perioad a exerciiilor
dinamice, precum i a eforturilor care solicit astfel de manifestri.
Dup o perioad de 4-5 spt., prin eliminarea antrenamentelor de for maximal i cu
pauze mai lungi ntre eforturi, numrul fibrelor rapide se dubleaz pentru o perioad de timp
aprox. 4-6 spt.
Se impune o modalitate diferit de abordare a leciilor de antrenament cu tem de
ameliorare a vitezei, sau a exerciiilor care solicit manifestarea forei dinamice (explozive).
Abordarea acestor lecii de antrenament, n urma unor perioade de odihn prelungit, sau
dup antrenamente solicitante (n cazul efecturii a dou antrenamente pe zi), nu vor da
randamentul scontat, iar probabilitatea unor accidentri se amplific.
140

 Se dovedete inutilitatea folosirii exerciiilor dinamice, de for exploziv n perioadele de

pregtire extensiv.
n aceeai msur a exerciiilor de for maximal n etapa competiional.
Devine absolut esenial controlul tabloului sangvin lunar n perioada pre i competiional.
n cazul n care alergtorii de sprint doresc s mreasc, n structura lor muscular,
procentul de fibre musculare rapide (de tipul II x ), se recomand ca antrenamentele lor s
cuprind urmtoarea strategie:
n prima parte s acioneze cu exerciii fizice complexe (for maximal) care s produc
modificarea acestor fibre musculare rapide de tipul II x , spre cele de tip II a.
odat reducnd numrul antrenamentelor, excluznd antrenamentele de for pentru
dezvoltarea forei maximale, ateapt pn ce aceste fibre musculare (hipertrofiate) revin la
starea iniial, dublndu-i numrul.
Indiscutabil c aceste abordri sunt valabile n funcie de individ, de activitatea fizic
prestat i nu n ultimul rnd de abilitatea cuplului antrenor-sportiv de a se angaja la aceast
ncercare.

141