Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ribb Molot
Ribb Molot
Facultatea de drept
La sfarsitul anilor '30 ai secolului al XX-lea, atat Germania, cat si Uniunea Sovietica
doreau sa se extinda teritorial In centrul si In rasaritul Europei. De aceea, ele au cautat sa ajunga
lao Intelegere In acest sens.
Ca urmare, ministrii de externe german (Joachim von Ribbentrop) si sovietic (Viaceslav
Molotov) au semnat un tratat de neagresiune, care era valabil pe 10 ani. Cele doua tari se angajau
sa nu se atace una pe alta si nici sa se alieze cu natiuni ostile lor.
Pactul de neagresiune germano-sovietic (cunoscut si cu numele de Pactul Ribbentrop-Molotov)
continea si un protocol aditional secret prin care cele doua puteri Isi Imparteau sferele de
influenta.
Astfel, In cadrul acestui protocol se prevedea Impartirea Poloniei Intre germani si sovietici,
U.R.S.S. obtinea facilitati teritoriale In Finlanda si dreptul de a ocupa Estonia si Letonia, iar
Germania putea ocupa Lituania.
La punctul al treilea din protocolul aditional secret, Germania Isi exprima dezinteresul fata de
Basarabia, aceasta fiind, de fapt, o invitatie adresata sovieticilor de a ocupa stravechiul teritoriu
romanesc dintre Prut si Nistru.
Este un miracol diplomatic ; Este o victorie suta la suta ! Si, desi n-am facut asta
niciodata o sa beau o sticla de sampanie ; El crede ca ma inselat, dar in realitate eu l-am
inselat. Aceste aprecieri se refera la pactul de neagresiune dintre URSS si Germania din 23
august 1939. Prima apartine ambasadorului german la Moscova- contele Frederic Werner von der
Schulenburg-, a doua lui Hitler iar ultima lui Stalin. Declaratiile lui Hitler si Stalin ne arata ca
amandoi sunt convisi ca si-au realizat scopul.
Relatiile dintre cele doua state au debutat de pe vremea lui Frederic al II-lea si a tarinei
Ecaterina a II-a. Cea mai importanmta consecinta a alintei celor doua puteri a fost impartirea
Poloniei 1772, 1793, 1795- la care s-a asociat si Austria(la prima si ultima). Relatiile dintre cele
doua state se vor distanta de-a lungul urmatoarei perioade ajungand in timpul primului razboi
mondial in tabere diferite-Germania facand parte din Tripla Alianta iar Rusia din Tripla Antanta.
Cel care a restabilit relatiile dintre cele doua state a fost Lenin care pentru a reveni in tara
a strabatut Germania intr-un vagon sigilat cu aprobarea autoritatilor germane. Germanii nu s-au
inselat deoarece Lenin ajuns la putere a semnat la 7 noembrie 1917 Decretul asupra pacii, care a
deschis negocierile cu Puterile Centrale si aliatii acestora, negocieri care se vor incheia cu pacea
de Brest-Litovsk din 3 martie 1918.
Prin sistemul de la Versailles amandoua statele au fost considerate proscrise, Germania
fiind considerata responsabila pentru izbucnirea razboiului iar Rusia Sovietica din cauza noului
regim instaurat care era inconjurata de un cordon sanitar pentru a impiedica contaminarea cu
bacilul comunist. Cele doua tari erau apropiate si de restaurarea Poloniei.
Rusia nu semnase tratatul de la Versailles deci nu trebuioa sa ii accepte
clauzele.Germania-a carui efectiv militar a fost redus la unul simbolic-vroia sa isi dezvolte
economia militara pe teritoriul Rusiei Sovietice.
La 16 aprilie 1922 s-a semnat la Rapallo tratatul sovieto-german prin care cele doua parti
renuntau la despagubirile de razboi, isi acordau reciproc clauza natiunii celei mai favorizate si
restabileau relatiile diplomatice si consulare; Germania renunta la orice pretentie pentru bunurile
nationalizate, in urma revolutiei. Tratatul de la Rapallo a fost urmat, in august, de un acord prin
care era fixat cadrul colaborarii militare dintre cele doua state. Germania putea utiliza bazele
militare sovietice iar rezultatele cercetarilor urma sa fie valorificat in comun.
La 24 aprilie s-a semnat un nou tratat intre Gustav Stresseman si N. N. Krestinski. Partile se
obligau sa ramane neutre in cazul unui atac impotiva uneia dintre ele si sa nu participe la un
boicot economic indreptat impotriva uneia dintre ele. Germania-prospat intrata in Societatea
Natiunilor- se obiliga sa se opuna impotriva unei decizii luata de forumul genovez impotriva
URSS.
In 1928 Stalin a devenit liderul necontestat al Kremlinului. Stalin vroia sa creeze un conflict intre
tarile capitaliste iar cand acestea vor fi slabite URSS cu o armata intacta sa intervina si sa dicteze
o pax sovitica.
O data cu venirea la putere a nazistilor la 30 ianuarie 1933 relatiile dintre cele doua state s-au
racit datorita propagandei anticomuniste si antibolsevica a regimului nazist totusi Stalin era
convins ca interesele pe termen lung ale Germaniei o va aduce alaturi de el. 25791omf18vhc9t
La 7 iunie 1933 se semna la Roma Pactul celor patru in vederea revizuirii tratatelor de pace din
1919-1920 insa Franta a reusit sa goleasca pactul de continutul sau fiind un partizan al Micii
Intelegeri astfel putem spune ca Pactul celor patru s-a nascut mort. Totusi acest pact i-a dat
mari frisoane lui Stalin care se temea de formarea unei coalitii a tarilor capitaliste impotriva
URSS astfel el s-a apropiat de marile democratii europene, mai ales de Franta cu care va incheia
la 2 mai 1935 tratatul de asistenta mutuala urmat la 16 mai de un pact asemanator cu
Cehoslovacia.
Crezand ca Hitler se va indrepta in Est, cum sustinea si in Mein Kampf Franta si Mare Britanie
ii permit sa reintroduca serviciul militar obligatoriu, la 16 martie 1935, iar la 7 martie 1936 sa
remilitarizeze Renania. La 18 iunie 1935 Mare Britanie incheia un acord naval cu Germania prin
care ii permitea Germaniei sa detina 35% din flota britanica.
La scurt timp dupa acordulda la Munchen-29 septembrie 1938- prin care Germania anexa o parte
din Cehoslovacia intre ambasadorul german von der Schulenburg si comisarul poporului pentru
afaceri externe M. M. Litvino sa inceiat un acord prin care cele doua puteri-Germania si URSSse abtineau de la atacuri in mass-media. La receptia din 12 ianuarie 1939 a corpului diplomatic
Hitler sa ocupat foarte mult de ambasadorul sovietic fata de care pana atunci fusese foarte rece.
Descifrat raportul lui Stalin de la Congresul al XVIII-lea al partidului arata ca acesta nu
considera pactul anticomintern o piedica a relatiilor sovieto-germane.
La 31 martie Mare Britanie si Franta au garantat granitele Poloniei iar la 13 aprilie au facut
acelasi lucru Romaniei si Greciei. Pentru ca aceste garntii sa insemne ceva trebuia atrasa si
URSS fara de care garntia nu era eficace
In orice caz cele doua guverne vor rezolva aceasta problema pe cale unei intelegeri
prietenesti.
3. In privinta sud-estului Europei , din parte sovietica este subliniat interesul pentru
Basrabia. Parte germana declara total dezinteres pentru aceste regiuni.
4. Acest protocol va fi tinut de ambele parti strict secret.
Inca de la iceputul lunii august Stalin putea alege intre un acord cu anglo-francezii sau un acord
cu germanii . Acceptand primul acord URSS trebuia sa apere Polonia impotriva agresiunii
germane varsandu-si sangel soldatilor pentru o tara impotriva careie luptase in 1920 pe cand de
pe urma celui de-al doilea acord URSS dobandea insemnate castigurii teritoriale si asta fara
paricipare la razboi. Alegerea a fost determinta si de credinta intr-un razboi de durata o repetare a
primului razboi mondial din care atat germanii cat si anglo-francezii vor iesi slabiti permitand
Uniunii Sovietice sa intervina cu o armata intacta si sa dicteze o pax sovietica. Acordul era in
favoarea ambelor parti Hitler putand declansa agresiunea impotriva Poloniei fara a se teme de un
razboi pe doua fronturi, neutralitatea Uniunii Sovietice fiind rascuparata cu Finlanda, Estonia,
Letonia, si Basarabia.
Vazand ca campania in vest se apropie de sfarsit nesemanand cu cea din timpul primul razboi
mondia Stalin incepe sa pune in aplicare articolele protocolului secret. Astfel la 26 iunie 1940
orele 22 Molotov la convocat pe ambasadorul Romaniei G. Davidescu caruia i-a remis o nota
ultimativa prin care URSS cerea Basarabia si Bucovina de Nord la care era anexata o harta cu
scara de 1:1.800.000 pe care cu un creion gros de culoarea rosie se trasase noua frontiera dar
varful creionului acoperea 10 km smulgand astfel Romaniei si regiunea Herta. Molotov accepta
un raspuns in 24 de ore. Romania ramasa singura in fata Uniunii Sovietice accepta revendicarile
teritoriale ale URSS iar in noaptea de 27-28 iunie G. Davidescu prezenta lui Molotov nota prin
care guvernul roman accepta revendicarile URSS urmand ca teritoriile mentionate sa fie evacuate
in decurs de patru zile . Astfel Romania pierdea un teritoriu de 50.762 km cu o populatie de
3.915.000 locuitori.
Alinta dintre Germania si URSS a durat 669 zile, La ultima intrevedere Molotov-Schulenburg
din 22 iunie orele 5,30 ambasadorul german dupa ce a anuntat ruptura dintre Berlin si Moscova a
spus ca timp de 6 ani se straduise sa stabileasca relatii amicale intre cele doua state dar
impotriva destinului nu se poate face nimic.
Consecinta a Pactului Molotov-Ribbentrop conform Casei Regale a Romaniei
28 iunie 1940. "Timpul", "Universul" si celelalte mari cotidiane ale vremii care apareau la
Bucuresti, ca si in restul tarii, aveau prima lor pagina in chenar de doliu. Urma sa se produca
primul mare rapt teritorial al acelui an de cumpana - ocuparea prin forta a Basarabiei si a
nordului Bucovinei, de catre Uniunea Sovietica, in urma unui ultimatum deosebit de insolent.
Imperiul sovietic cerea guvernului roman sa-i fie cedate Basarabia si nordul Bucovinei (in fapt,
acestor teritorii li se va adauga si Tinutul Herta). Alternativa nu era explicit formulata in
ultimatum, dar era suficient de transparenta: URSS declara razboi Romaniei!
Atitudinea lasa, lipsita de reactie a marilor puteri occidentale Marea Britanie si Franta, care
promisesera garantii dupa incheierea primei conflagratii mondiale, a determinat, in ultima
instanta, incheierea, la 23 august 1939, a Tratatului de neagresiune germano-sovietic, cu al sau
incendiar protocol secret. Acesta din urma, la randul sau, a generat, direct sau indirect, ocupatia
germana in Olanda si Belgia, o noua hacuire a Poloniei de catre Berlin si Moscova, ocupatia
sovietica in Tarile Baltice, declansarea razboiului sovieto-finlandez, atacul sovietic asupra
Romaniei de la 28 iunie 1940.
Pentru a judeca mai corect situatia politica internationala a acelor ani si poate din anii ce au
urmat, ba chiar si din zilele noastre Occidentul a inteles pericolul dinspre Berlin abia dupa
caderea Frantei si dupa ce s-au produs primele atacuri aeriene peste Canalul Manecii.
Intamplator sau nu, in aceeasi zi de 28 iunie 1940, Londra i-a recunoscut generalului Charles de
Gaulle calitatea de sef al "Frantei libere", considerandu-l singurul capabil sa organizeze o
colaborare franco-britanica impotriva germanilor. Cat despre pericolul dinspre Urali, aliatii
occidentali nu l-au inteles decat mult mai tarziu. Abia dupa terminarea celui de-al doilea razboi
mondial. Cand jocurile erau deja facute si au mai trebuit sa treaca inca vreo patru decenii si
jumatate de cosmar comunist.
Accentul a fost pus pe "pace". In continuare, lucrurile au fost mai simple: totul era subordonat
ideii apararii pacii. Oficiosul sovietic "Pravda" a si numit tratatul "pactul pacii".
In dimineata de 1 septembrie 1939 Germania a atacat Polonia, deschizand astfel cel de-al doilea
razboi mondial.
La impartirea Poloniei, Stalin a cerut initial voievodatul Lublin. A facut-o din precautie: daca
Anglia si Franta vor reactiona, iar Germania va fi infranta, atunci Stalin, luand voievodatul
Lublin, ar putea sustine ca nu vrea decat sa pastreze un sambure de statalitate poloneza. Cand s-a
convins ca nici Anglia, nici Franta nu sunt gata sa acorde un ajutor imediat aliatului lor polonez,
atunci s-a raliat ideii lichidarii totale a statului polonez. (n. aldine: La 1 septembrie 1939,
Germania ataca Polonia. La 3 septembrie, Marea Britanie si Franta declara razboi Germaniei. La
17 septembrie, Uniunea Sovietica ataca si ea Polonia. Ar fi fost logic ca Marea Britanie si Franta
sa-i declare razboi si acesteia. Cum stim, n-au facut-o).
Si in aceasta perioada, politica externa sovietica decurgea din doctrina lui Stalin, formulata de el
inca din 1925, dar publicata doar la doi ani dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial.
Aceasta glasuia: "Drapelul nostru va ramanea, ca si in trecut, drapelul pacii. Dar daca razboiul va
incepe, nu trebuie sa ne prinda cu mainile incrucisate. Trebuie sa ne implicam, sa ne implicam
insa ultimii. Si sa ne implicam pentru a arunca pe talerul balantei greutatea decisiva, greutatea cu
care ne-am putea impune". (Din cuvantarea lui Stalin la plenara CC al PC (b) din 19 ianuarie
1925).
Teoria folosirii contradictiilor din cadrul imperialismului a fost binisor prelucrata. Teza sa
principala era: sa-i asmutim pe capitalisti unii contra altora, sa-i silim sa se lupte unul cu altul in
beneficiul bolsevicilor si al socialismului. In noiembrie 1940, Jdanov spune intr-un cerc restrans:
"Tov. Stalin recomanda insistent ca noi, din ascunzatori legate de mecanica politicii
internationale, sa stim, sa studiem, astfel incat, in aceasta privinta, cum spune tov. Stalin, sa nu
fim mocofani... Rolul... ursului (adica al Rusiei n.a.) este ca, atat timp cat se taie lemne, sa
trecem prin padure si sa ne cerem plata pe buturuga. O asemenea pozitie ...o vom adopta si pe
viitor. (Animatie in sala, aplauze furtunoase, rasete)".
Unitatea de interese ale lui Stalin si Hitler, "corect" intelese de ei, a reiesit chiar peste cateva ore
dupa agresiunea Germaniei asupra Poloniei. La 1 septembrie, la ora 7.30 dimineata, seful
Statului Major al fortelor aeriene militare germane expediaza o telegrama la Moscova. Se
exprima rugamintea ca, neintarziat, statia de radio de la Minsk sa transmita semnale continui
pentru aviatia germana, care bombarda teritoriul polonez. (...)
Stalin a cautat o formulare potrivita pentru un comunicat oficial, care sa-i permita sa justifice
agresiunea sovietica in Polonia. Documentele germane de arhiva ne-au adus la cunostinta
nuantele acordurilor germano-sovietice. Stalin a dorit sa arunce responsabilitatea asupra
germanilor. Formularea initiala se prezenta astfel: Uniunea Sovietica intra in Polonia ca urmare a
pericolului aparut din partea Germaniei pentru populatia bielorusa si ucraineana. Germanii,
firesc, s-au infuriat si au protestat ferm, aratand ca formularea propusa de Molotov "este
neconforma cu continutul acordului de la Moscova". Stalin da inapoi. In cele din urma,
comunicatul convenit spunea: intrarea trupelor sovietice a fost dictata de grija fata de soarta
populatiei bieloruse si ucrainene care traia in Polonia, ca si de situatia complicata de pe teritoriul
Poloniei.
Dupa caderea Varsoviei, Molotov s-a inteles cu germanii ca motivarea initiala a amestecului
militar al URSS sa contina o nota "ofensatoare pentru sentimentele germanilor", dar cere sa "nu
se faca tapaj pentru asemenea fleacuri care mai apar in drumul nostru". Molotov este pe deplin
sincer, doar discuta cu un partener, caruia-i explica ca guvernul sovietic nu vede vreun alt motiv,
cat timp "pana acum, Uniunea Sovietica nu a avut motive de neliniste in legatura cu minoritatile
sale din Polonia"... Si a urmat nota adresata guvernului polonez, cum ca "guvernul sovietic nu
poate sa lase fara aparare pe fratii de sange ucraineni si bielorusi".
La 17 septembrie 1939, Armata Rosie a lovit de la est Polonia. Atunci, si nu la 22 iunie 1941,
Uniunea Sovietica a devenit unul dintre participantii la cel de-al doilea razboi mondial.(...)
Peste o zi doar, Stalin se adreseaza germanilor: el este categoric impotriva pastrarii oricarui fel de
statalitate poloneza. Una din consecintele tragice ale acestei decizii a fost si exterminarea
ofiterilor polonezi in padurea de la Katyn, de langa Smolensk, in aprilie 1940.
La 20 septembrie 1939, reprezentantii fortelor armate ale Germaniei si Uniunii Sovietice au
semnat la Moscova un acord formal privind conducerea operatiunilor militare in Polonia. (...)
Colaborarea
Invitat la Moscova, ministrul estonian al Afacerilor Externe a fost silit de Molotov si de Stalin sa
semneze un tratat de ajutor reciproc. Acesta a fost inceputul "inghitirii" Statelor Baltice din iunie
1940. Sunt cel putin ciudate si aflate in totala contradictie cu faptele, acum unanim recunoscute,
afirmatiile conducatorilor sovietici, cum ca intre tratatul de neagresiune sovieto-german, care
pasa Statele Baltice in "sfera de influenta" a Uniunii Sovietice, si ulterioara lor inglobare in
URSS nu ar fi nici o legatura. Complicatiile aparute in relatiile cu germanii din cauza pretentiilor
suplimentare ale URSS asupra unei parti din teritoriul lituanian au fost reglementate apoi pe
calea platii catre Uniunea Sovietica a unei sume considerabile in aur.
Castigand teritorial, ca rezultat al pactelor cu Germania, Uniunea Sovietica a pierdut in
securitate. Aceasta ar fi cea mai importanta consecinta a largirii teritoriului sovietic. Polonia si
Statele Baltice serveau, in trecut, pentru URSS drept "cordon sanitar" impotriva unui atac
neasteptat dinspre apus, atat timp cat URSS nu avea granita comuna cu cel mai periculos agresor
potential cu Germania. Acum aparuse o frontiera comuna cu Germania nazista si cu aliatii sai,
pe o distanta de 5.000 de kilometri, unde aproape in fiecare punct URSS era deschisa pentru a fi
atacata.
Cum s-a desfasurat colaborarea militara a aliatilor? Armata sovietica si cea germana au intrat in
Lvov din doua directii, s-a creat chiar pericolul unei confruntari dintre ele. Inaltul comandament
german a gasit imediat o iesire: propune ofensiva comuna cu transmiterea ulterioara a orasului in
mainile comandamentului sovietic. Totul s-a incheiat cu o parada comuna a armatelor sovietica si
germana aflate la Lvov. (...)
Uniunea Sovietica, acordand sprijin politic Germaniei, nu a scapat nici un prilej de a-si mari
propriul teritoriu. Realizandu-si planul, Stalin a intrat intr-un razboi nefericit (pentru el) cu
Finlanda, in care a suferit o rusinoasa infrangere. Razboiul finlandez a demonstrat slabiciunea
militara a URSS si l-a incurajat pe Hitler pentru un eventual razboi impotriva Uniunii Sovietice.
Slabita de razboiul finlandez, URSS a demonstrat in si mai mare masura loialitatea sa fata de
Germania. Molotov si-a exprimat totala adeziune fata de "masurile de aparare" ale Germaniei in
nordul Europei si i-a urat (la 9 aprilie 1940) deplin succes. Este vorba despre invazia in
Danemarca si Norvegia. Dupa ocuparea teritoriilor acestor state de catre Germania
reprezentantele diplomatice ale guvernelor lor la Moscova au fost inchise.
Molotov, cu sinceritatea sa cinica, declara la sedinta Sovietului Suprem al URSS din 1 august
1940 (adica dupa capitularea Frantei) ca, daca nu ar fi fost ajutorul Uniunii Sovietice, Germania
nu si-ar fi putut realiza planurile militare ("... guvernul nostru a asigurat Germaniei siguranta
linistii in Rasarit"). El a amintit, de asemenea, de incercarile presei britanice si probritanice de a
speria URSS in legatura cu "perspectiva cresterii puterii Germaniei". Totul era menit, a spus el,
ca sa nelisteasca pe germani. Dar ei nu trebuie sa se astepte la nici un fel de actiuni dusmanoase
din partea URSS. Si a mai oferit inca o dovada de prietenie: la 18 iunie 1940, Molotov a transmis
ambasadorului von Schullenburg "cele mai calde felicitari" din partea guvernului sovietic cu
ocazia "stralucitorului succes" al Wehrmachtului, care tocmai se incheiase cu infrangerea militara
a Frantei. (...)
Stalin pofteste si la Basarabia,
dar si la nordul Bucovinei
Victoria obtinuta de Germania in Vest, in mai-iunie 1940, l-a determinat pe Stalin sa ia hotararea
de a incorpora imediat Statele Baltice Lituania, Letonia si Estonia in componenta Uniunii
Sovietice. In vara lui 1940, Stalin, speriindu-se de o rapida incheiere a pacii in Vest (situatia
Angliei parea pentru multi fara nici o speranta), a dorit sa mareasca teritoriul URSS inainte de a
se incepe negocierile de pace.
Si ca de fiecare data cand Uniunea Sovietica isi misca diviziile la atac dupa Statele Baltice au
urmat Basarabia si nordul Bucovinei , el declara imediat ca aceste actiuni nu sunt indreptate
impotriva Germaniei, ci, din contra, slujesc "intereselor fundamentale de stat ale URSS si
Germaniei".
Hotararea Uniunii Sovietice de a ocupa Bucovina, care fusese parte a monarhiei austro-ungare, a
trezit insa nemultumirea Berlinului. Stalin a cedat, limitandu-si pretentiile "numai" la partea
nordica a Bucovinei. Germanii au decis sa nu intre intr-un conflict cu URSS pe aceasta tema si
Guvernul sovietic isi exprima speranta ca Guvernul Regal Roman va gasi oportun sa se ajunga la
o solutionare pasnica a problemei, a acestui conflict, si asteapta raspunsul cuvenit in cadrul zilei
de 27 iunie 1940, ora 12 (ora Moscovei)".
In presa sovietica (oficiosul Partidului Comunist bolsevic "Pravda") din 29 iunie 1940, prima
nota ultimativa apare intr-o alta varianta. Iat-o, spre comparatie cu varianta de mai sus, mult mai
cunoscuta:
"In anul 1918, Romania, folosindu-se de slabiciunea militara a Rusiei, a desfacut de la Uniunea
Sovietica (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, incalcand prin aceasta unitatea seculara a
Basarabiei, populata in principal cu ucraineni, cu Republica Sovietica Ucraina.
Uniunea Sovietica nu s-a impacat niciodata cu faptul luarii cu forta a Basarabiei, ceea ce
guvernul sovietic a declarat nu o data si deschis in fata intregii lumi.
Acum, cand slabiciunea militara a URSS a trecut in domeniul trecutului, iar situatia
internationala care s-a creat cere rezolvarea rapida a chestiunilor mostenite din trecut, pentru a
pune, in fine, bazele unei paci solide intre tari, URSS considera necesar si oportun ca, in interesul
restabilirii adevarului, sa paseasca impreuna cu Romania, la rezolvarea imediata a chestiunii
inapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice.
Guvernul sovietic considera ca chestiunea intoarcerii Basarabiei este legata in mod organic de
chestiunea transmiterii catre URSS a acelei parti a Bucovinei a carei populatie este legata in
marea sa majoritate de Ucraina Sovietica prin comunitatea soartei istorice, cat si prin
comunitatea de limba si compozitie nationala. Un asemenea act ar fi cu atat mai just cu cat
transmiterea partii de nord a Bucovinei catre URSS ar reprezenta, ce-i drept numai intr-o
masura neinsemnata, un mijloc de despagubire a acelei enorme pierderi care a fost pricinuita
Uniunii Sovietice si populatiei Basarabiei prin dominatia de 22 ani a Romaniei in Basarabia.
Guvernul URSS propune guvernului regal al Romaniei:
Cercetarile recente au demonstrat ca datele expuse de generalul Tenescu au fost false, diminuate,
extrase special pentru a convinge asistenta de neputinta militara a Romaniei de a rezista in fata
invadatorului sovietic. Insusi Carol al II-lea va recunoaste mai tarziu: "... am facut greseala de ami apleca urechea celor fricosi", dar el insusi, din teama, a luat decizia inutila de a se consulta cu
Consiliul de Coroana; chiar asa fiind, concluziile sale au fost ciudate, contrarii votului din primul
Consiliu de la 27 iunie 1940. Regele Mihai I va admite, de asemenea: "Era periculos, chiar o
sinucidere, sa ne opunem nemtilor si rusilor. Mai tarziu, mi-am dat seama ca li se putea rezista.
Nu pentru mult timp, poate, dar se putea rezista, oricum".
Fireste, au mai avut loc si alte consultari. Berlinul, prin Wilhelm Fabricius, a sfatuit Bucurestiul
"sa se supuna cererii guvernului sovietic". Roma a transmis ca este de un "interes european
esential ca Romania sa evite un conflict armat cu U.R.S.S." Guvernele de la Belgrad si Atena,
care considerau ca "trebuie, in prealabil, sa se concerteze cu ceilalti aliati", roaga Bucurestiul sa
nu tulbure, printr-o rezistenta militara, "pacea in bazinul dunarean si in Balcani". Dintre tarilemembre ale Pactului Intelegerii Balcanice, doar Ankara a confirmat hotararea Turciei de a-si
onora obligatiile asumate anterior. Astfel ca alternativele erau: rezistenta armata timp de
maximum cateva saptamani, urmata de impartirea Romaniei intre U.R.S.S., Ungaria, Germania
si Bulgaria sau cedarea teritoriilor revendicate prin nota sovietica. A prevalat aceasta ultima
solutie. Motivarea? Sa pastram astfel statul roman cu institutiile si fortele sale armate.
De fapt, in URSS nu s-a recunoscut niciodata in mod oficial actul istoric al Unirii Basarabiei cu
Romania, fiind prezentat ca "o grava violare a vointei poporului moldovenesc". Propaganda
bolsevica prezenta Basarabia ca fiind un tinut rusesc, ocupat in mod vremelnic de "garzile albe"
romane.
Cat despre Bucovina, aceasta ar fi fost, dupa propagandistii moscoviti, o veche provincie
austriaca, locuita in mare majoritate de ucraineni, care ar fi fost in mod nejust cedata Romaniei,
prin tratatul de la Saint-Germain.
Falsificarea realitatilor istorice, prezentarea sub o forma eronata a datelor de ordin statistic,
descrierea tendentioasa a situatiei din Romania si, in special, din Basarabia in comparatie cu
starea de lucruri din URSS acestea erau metodele folosite indeobste.
Dupa intrarea URSS in Liga Natiunilor, Moscova a fost nevoita sa semneze conventia referitoare
la "definirea agresiunii". Pentru inceput, conventia a fost semnata de Romania si URSS (Londra,
3 iulie 1933), apoi au aderat la aceasta si Estonia, Lituania, Polonia, Turcia, Afganistan, Persia si
Finlanda.
Prin conventie, se hotarau urmatoarele: 1. Consolidarea relatiunilor politice intre tarile
semnatare. 2. Evitarea oricarui pretext de agresiune. 3. Asigurarea inviolabilitatii teritoriului
national. 4. Evitarea invaziei fortelor armate cu sau fara declaratie de razboi atac contra
teritoriului, respectiv blocada, sprijinirea bandelor armate etc.
In incheiere: "Nici o consideratiune de ordin politic, militar, economic, de alta natura nu poate
servi ca scuza sau justificare a unei agresiuni".
Numai ca URSS a revenit la politica sa traditionala de intimidare si agresivitate: in septembrie
1939, trupele sovietice au invadat teritoriul polonez de la est de linia Suvalki-Brest si LitovskPrezemyal; in noiembrie 1939, URSS a atacat Finlanda (de care era legata prin 5 tratate de
neagresiune); in mai 1940, a ocupat Tarile Baltice, cu care Sovietul Suprem semnase numai cu
8 luni inainte tratate de buna vecinatate si neagresiune, iar doua luni mai tarziu le-a anexat
definitiv, fara nici o justificare legala; in iunie 1940, URSS a gasit momentul potrivit pentru de a
readuce in discutie problema Basarabiei, dupa ce, inca din primavara anului 1939, presa sovietica
(dirijata, evident) a inceput sa intensifice campania antiromaneasca pe tema Basarabiei si a
retrocedarii ei; s-a indus ideea ca schimbarile fundamentale ce au loc in Europa impun si
Romaniei "sa lichideze problemele teritoriale pe care le are in suspensie cu URSS".
Totusi, pentru adormirea spiritelor, la 20 martie 1939, ministrul de Externe al URSS, V. M.
Molotov, intr-un discurs radiodifuzat, afirma : "Dintre tarile vecine de la sud nu avem un pact de
neagresiune cu Romania. Aceasta se datoreste unei probleme nerezolvate, adica problema
Basarabiei, a carei ocupare de catre Romania nu a fost niciodata recunoscuta de catre URSS, cu
toate ca niciodata nu s-a pus chestiunea inapoierii Basarabiei pe calea armelor. Acest fapt nu
constituie, deci, un motiv pentru agravarea relatiilor dintre URSS si Romania".
Miscari de trupe
Documente scoase de sub obrocul clasificarii atesta ca, in aceeasi perioada, se produceau masive
deplasari de trupe catre frontierele Romaniei, la est de Nistru si in regiunea Galitiei Occidentale.
Inca de la 1 aprilie 1940, incep sa fie transportate, de catre inaltul comandament sovietic, forte
considerabile spre sud-vestul URSS, unele provenind de pe teritoriul de operatii din Finlanda,
altele din Polonia rasariteana si din interiorul Uniunii.
In reuniunile politice din Ucraina, Galitia Occidentala si Republica Autonoma Moldoveneasca
(Transnistria), agitatorii Partidului Comunist si politrucii Armatei Rosii insistau asupra
urmatoarelor teme: a) Romania va fi obligata sa retrocedeze atat Basarabia, cat si Bucovina, care
sunt locuite de ucraineni; b) Romania pregateste un razboi contra Uniunii Sovietice, pe care
Armata Rosie trebuie sa-l previna cat mai curand.
Unul din comisarii politici, mai belicos, afirma undeva, in Ucraina de vest: "Romania va trebui
sa-si dea seama de situatia pe care o creeaza si sa admita revendicarile juste ale Rusiei, caci in
caz contrar trupele sovietice vor ocupa imediat prin forta Basarabia si Bucovina, infrangand orice
incercare de rezistenta a armatei romane".
Desigur, un atac al URSS asupra Romaniei nu mai putea conveni Germaniei, la acea data. Dar
Moscova putea sa nu mai tina cont de opinia Berlinului si sa se prevaleze de asentimentul obtinut
altadata si, deci, sa treaca la atac, fara a mai anunta Germania.
Potrivit marturiilor mai recente ale unor istorici militari rusi, inca imediat dupa semnarea, la 23
august 1939, a celebrului protocol secret, aditional la Tratatul de neagresiune sovieto-german,
daca nu cumva chiar inainte de aceasta data, URSS a pus in practica strategia sa militara
ofensiva, tinta fiind vestul Europei, incepand chiar cu Romania.
Documente dezvaluite de curand arata ca, din aprilie 1940, Comandamentul sovietic a dispus ca
forte importante sa fie transportate spre frontiera romana si a luat masuri pentru echiparea noului
teatru de operatii sud-vest. Catre sfarsitul lunii aprilie, apoi, cu si mai multa intensitate, aceasta
activitate din preajma frontierelor a continuat in cursul lunilor mai si iunie. Ce se intampla? Se
lucra la ameliorarea comunicatiilor rutiere si ferate; se executau, din ce in ce mai frecvent,
recunoasteri aeriene si terestre; satele din apropierea Nistrului erau evacuate; erau construite
aerodromuri si depozite pentru armament si munitii; de-a lungul frontierei se faceau dese
inspectii si alarme; instructia devenea tot mai intensa, exercitiile militare intrunind formatiuni de
tancuri, aviatie, mijloace speciale.
Catre jumatatea lunii iunie 1940 activitatea trupelor sovietice din apropierea frontierei si
transporturile dinspre sud-vest au ajuns la o intensitatea maxima.
Transporturile de trupe catre frontiera romana s-au facut pana in ultimele zile. In interior, se
semnalau chemari de noi rezervisti, incorporari de noi recruti si continuarea, in mod intens, a
instructiei trupelor. Din ansamblul informatiilor reiesea ca erau doua zone in care URSS a
actionat mai mult: Stara Uzka-Horodenka-Kosov-Stanalovo-Kzorikov si Grigoriopol-TiraspolOdesa-Razdelnaia. Aceste regiuni corespundeau cu zonele probabile de concentrare a unor grupe
de forte sovietice si, deci, zonele de unde ar putea, in caz de conflict armat, sa fie dirijate actiuni
importante asupra Romaniei.
In zilele de 24 -27 iunie 1940 s-au executat noi transporturi de trupe, iar recunoasterea terestra si
aeriana acoperea toate frontierele URSS si, in special, zonele de la nordul Bucovinei si TiraspolOdesa. Echiparea sectoarelor de atac se completa cu graba printr-o concentrare masiva de
mijloace si materiale.
La 26 iunie 1940 (cu doua zile inaintea termenului fixat de ultimatum!), aviatia sovietica a
depasit teritoriul national, mai ales in Bucovina, pentru a verifica situatia trupelor romanesti, iar
unitatile militare motomecanizate sovietice s-au apropiat de Nistru.
Agresiunea
lupta. Directivele cu privire la concentrarea trupelor sovietice pe linia de frontiera sovietoromana au fost date in perioada 15 aprilie-10 iunie 1940.
In scopul pregatirii si efectuarii operatiunii militare, prin jonctiunea celor doua regiuni ale
Armatei Sovietice a fost creat Frontul de Sud, care avea in componenta sa armatele 5, 9 si 12. In
calitate de comandant a fost numit generalul Gheorghi Jukov. Efectivul frontului era constituit
din 32 de divizii de tragatori, 2 divizii motorizate de tragatori si 6 divizii de cavalerie, 11 brigazi
de tancuri si 3 brigazi de tancuri aeropurtate, precum si 30 de regimente si 4 divizioane de
artilerie.
Pentru actiunile trupelor erau pregatite doua variante. Varianta de baza prevedea un plan de
actiuni pentru cazul ca guvernul Romaniei nu va accepta evacuarea Basarabiei si Bucovinei.
Armata Sovietica urma sa execute o lovitura concentrica prin intermediul Armatei a 12-a de-a
lungul Prutului, in directia orasului Iasi, iar Armata a 9-a urma sa declanseze ofensiva mai la sud
de Chisinau, spre Husi. Planul militar prevedea incercuirea trupelor romane in regiunea BaltiIasi. Varianta a doua prevedea actiuni in cazul cand trupele romane urmau sa se retraga de buna
voie la vest de Prut. Potrivit acestui plan, misiunea trupelor sovietice consta in iesirea rapida la
Prut, pentru a lua sub control retragerea trupelor romane.
Drept baza a actiunilor a fost luata varianta intai. Pe directiile principale ale ofensivei a fost
asigurata o superioritate, mai mult decat tripla, de forte si mijloace.
In conditiile in care ostilitatile de pe Frontul de Vest conturasera dominatia Germaniei, prin
capitularea, la 22 iunie 1940, a Frantei si imobilizarea trupelor engleze de pe continent, guvernul
Uniunii Sovietice a profitat de totala izolare internationala a Romaniei si a trecut la amenintarea
cu forta.
Conform Notei ultimative remise de Guvernul sovietic in ziua de 26 iunie 1940 si acceptata de
Guvernul roman in ziua de 27 iunie, ocuparea Basarabiei si nordului Bucovinei trebuia sa se
execute in termen de 4 zile, cu incepere din ziua de 28 iunie 1940, ora 14 (ora Bucurestiului),
fixandu-se, pentru fiecare zi, liniile ce nu trebuiau depasite de fortele sovietice. Fara a se tine
seama de textul Notei ultimative, coloanele sovietice au inceput trecerea inca din dimineata de
28 iunie 1940, ora 6,30, cand formatiuni de infanterie sovietice au incercat sa treaca Nistrul, in
dreptul comunei Moldova (n.n. Romancauti). Primite cu focuri de elementele din sector ale reg.
6 cavalerie, trupele sovietice s-au oprit, cerand sa parlamenteze cu comandantul roman. In dupaamiaza aceleiasi zile, subunitati de infanterie au trecut intreaga frontiera a Nistrului, ocupand,
pana in seara aceleiasi zile, orasele Chisinau si Cetatea Alba. In Bucovina, trecerea frontierei s-a
executat cu formatiuni motomecanizate dirijate spre Cernauti, pe care l-au ocupat spre ora 14 si,
nerespectand linia fixata pentru acea zi, au inaintat pe unele directii pana la noua linie de
demarcatie, fixata prin nota Molotov.
In ziua de 28 iunie 1940, coloanele motorizate, trecute pe podurile construite peste Nistru in
noaptea anterioara, au reluat inaintarea spre vest, catre podurile de peste Prut, de la Ungheni si
Badragi.
In aceeasi zi, unitatile de parasutisti au fost lansate in orasele Cahul, Ismail si Reni, ocupand
institutiile si garile acestor orase si impiedicand evacuarea autoritatilor si materialelor armatei.
Retragerea armatei romane, depasita de formatiunile motomecanizate sovietice si continuu
hartuita de comunisti razvratiti si de agitatorii sovietici, s-a executat in foarte grele conditii, o
parte din materialul de razboi fiind parasit in teritoriile ocupate. In plus, retragerea a fost
ingreunata si de etapele lungi pe care trupele erau fortate sa le execute, precum si din cauza
restrictiei exprese a Guvernului roman de a nu provoca incidente cu fortele sovietice.
Trupele sovietice, luand drept slabiciune ceea ce pentru trupele romane nu era decat un act de
disciplina militara constienta, au calcat stipularile din propriul ultimatum si, sub forma
controlului rechizitiilor locale, opreau coloane romane, inconjurandu-le in prealabil cu forte
mecanizate, indicand apoi bandelor instigate sa-si ridice ceea ce le-ar fi fost rechizitionat de catre
trupele romane. Aceasta actiune a fortelor sovietice a fost executata dupa un plan bine stabilit:
unitatile mecanizate sovietice depaseau coloanele romane si le opreau in momentul traversarii
localitatilor; se barau iesirile satelor, in special cele de vest, apoi, servindu-se de megafoane,
invitau soldatii basarabeni sa iasa din coloana spre a ramane pe loc; odata coloana dezorganizata
prin indepartarea elementului basarabean, care, de altfel, la unele unitati, forma majoritatea,
razvratitii civili erau indemnati sa-si reia materialele si animalele presupuse rechizitionate din
zona.
Pentru ocuparea nordului Bucovinei si Basarabiei, fortele sovietice au adoptat un dispozitiv
ofensiv, inspirat dupa doctrina germana aplicata in Polonia si Franta. Un esalon inaintat, format
din unitati motomecanizate, era dirijat pe directiile principale si avea ordin ca, in cel mai scurt
timp, fara sa tina cont de coloanele romane, sa inainteze si sa ocupe podurile de peste Prut si
punctele de trecere de pe liniile de demarcatie in nordul Bucovinei. Acest esalon, in legatura cu
fortele aeriene, a fost precedat de lansari de parasutisti in centrele mai importante din sudul
Basarabiei, in scopul de a instiga simpatizantii ideilor comuniste, ca, impreuna, sa procedeze cat
mai neintarziat la dezorganizarea spatelui si hartuirea trupelor romane in retragere. Inapoia
acestui esalon prim, sovieticii au impins grosul fortelor, format din mari unitati de toate armele si
directiile principale in raport cu concentrarea anterioara.
Teritoriile ocupate, primele luni de dupa...
In scopul introducerii cat mai neintarziate a regimului comunist in cele doua tinuturi ocupate,
pentru a sterge orice urma a administratiei romane, sovieticii au luat urmatoarele masuri de ordin
general:
In sedinta Sovietului Suprem, tinuta la Moscova in ziua de 1 august 1940, s-a hotarat
incorporarea Bucovinei si a judetelor Hotin, Cetatea Alba si Ismail in Republica Ucraineana, iar
restul Basarabiei in Republica Autonoma Moldoveneasca.
S-au instalat comitete executive orasenesti si satesti in toate localitatile din teritoriile ocupate,
comitete conduse de persoane straine, numite de la Centru si in care predominau elementele
ucrainene si rusesti.
S-au legiferat: a) nationalizarea pamanturilor particulare: solul, subsolul, padurile si apele
devenind astfel proprietatea statului; b) nationalizarea bunurilor materiale si imobiliare ale
cetatenilor; c) au fost preluate de stat bancile, casele de asigurare, institutiile de credit, caile
ferate, raurile navigabile, precum si toate intreprinderile industriale cu peste 20 de salariati; d) s-
Bucovina era din ce in ce mai nemultumita. Grupuri de sute de romani incercau, adesea prin
forta, sa se repatrieze in Romania.
Autoritatile erau ingrijorate de aceasta stare de lucruri. De aceea au si organizat numeroase
intruniri, in care oratorii cautau sa convinga populatia de avantajele regimului comunist,
criticand, in acelasi timp, vechea administratie romaneasca.
Sub pretextul desfiintarii somajului si cunoasterii Uniunii Sovietice, grupuri compacte de romani
au fost stramutate cu forta in regiunile indepartate ale Uralului si Donetkului cu intentia de a
dezradacina pe moldoveni din teritoriile romanesti si a rusifica provinciile ocupate.
Din punct de vedere economic, situatia in Bucovina si Basarabia devenea tot mai grea. Pe piata si
in magazine nu se mai gaseau aproape deloc alimente, obiecte de imbracaminte si incaltaminte,
iar ceea ce mai exista se vindea clandestin si cu preturi foarte ridicate.
Desi in 1939 recolta agricola fusese buna, totusi populatia era lipsita de alimentele necesare, dat
fiind faptul ca o mare parte din produsul acestei recolte trebuia predata statului. Uneori, era
necesar sa se predea autoritatilor cantitati mult mai mari decat recolta obtinuta.
"Eliberatii" isi condamna "eliberatorii"
Cu mai mult de un an inainte de proclamarea independentei, Chisinaul politic, aflat sub influenta
tot mai accentuata a miscarii de renastere nationala, reprezentata de membrii Frontului Popular,
deveniti deputati in vechea formula parlamentara denumita Sovietul Suprem, a initiat o larga
dezbatere, cu participare internationala. Tema: "Pactul Molotov-Ribbentrop si consecintele sale
pentru Basarabia". In paralel, o comisie a Sovietului Suprem a cercetat aceeasi problema si a
elaborat un necesar aviz, pe baza caruia s-a adoptat o hotarare corespunzatoare a forului
legislativ de-atunci dintr-o republica (inca) unionala sovietica. Reproducem in extenso
documentele respective.
Hotararea Sovietului Suprem al RSS Moldova cu privire la avizul Comisiei Sovietului Suprem al
RSS Moldova pentru aprecierea politico-juridica a Tratatului sovieto-german de neagresiune si a
protocolului aditional secret din 23 august 1939, precum si a consecintelor lor pentru Basarabia
si Bucovina de Nord
Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova h o t a r a s t e:
A aproba avizul Comisiei Sovietului Suprem al RSS Moldova cu privire la aprecierea politicojuridica a Tratatului sovieto-german de neagresiune si a Protocolului aditional secret din 23
august 1939, precum si a consecintelor lor pentru Basarabia si Bucovina de Nord.
Presedintele
Sovietului Suprem al RSS Moldova
or. Chisinau M. SNEGUR
23 iunie 1990
Nr. 149 XII
AVIZ
al Comisiei Sovietului Suprem al RSS Moldova pentru aprecierea politico-juridica a Tratatului
sovieto-german de neagresiune si a Protocolului aditional secret din 23 august 1939, precum si a
consecintelor lor pentru Basarabia si Bucovina de Nord
Constatarile Comisiei:
"Basarabia si Bucovina de Nord au fost dintotdeauna parti componente ale Statului Moldova,
creat in secolul al XIV-lea pe pamantul stramosilor romanilor - geto-daci.
La 1775 Imperiul habsburgic rapeste Statului Moldova partea lui de nord, Bucovina.
In urma razboiului ruso-turc din 1806-1812 si al unui indelungat targ diplomatic, prin tratatul de
pace de la Bucuresti (1812), Imperiul rus dezmembreaza Statul Moldova, anexand tinutul dintre
Prut si Nistru, asupra caruia extinde in mod artificial numele de Basarabia.
Ca rezultat al prabusirii Imperiului rus si al celui austro-ungar, in urma celui dintai razboi
mondial si a revolutiei ruse din 1917, Basarabia si Bucovina capata posibilitatea de a-si realiza
dreptul lor firesc si legitim la autodeterminare. La 2 decembrie 1917 a fost creata Republica
Democratica Moldoveneasca. Dupa proclamarea Ucrainei republica independenta, parlamentul
Republicii Democratice Moldovenesti - SFATUL TARII - a declarat, la 24 ianuarie 1918,
independenta Republicii Democratice Moldovenesti. La 27 martie 1918, tinand cont de
numeroasele adresari ale populatiei din tinut si de imposibilitatea pastrarii, in acea conjunctura
politica si militara, a independentei Republicii Democratice Moldovenesti, Sfatul Tarii a decis
prin vot unirea Basarabiei cu Romania. Congresul general al Bucovinei, la 15 (28) noiembrie
1918, a votat "Uniunea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei, in vechile hotare pana la
Ceremus, Colacin si Nistru, cu Regatul Romaniei".
Guvernul URSS a cerut in repetate randuri sa i se recunoasca pretinsul drept de stapanire a
Basarabiei, luptand atat pe cale diplomatica (tratative, proteste, propuneri), cat si militara
(organizarea de interventii, rebeliuni, sabotaj), facand propaganda antinationala si chiar
propunand rascumparare pe contul tezaurului de stat al Romaniei, confiscat in decembrie 1917.
Insistenta istoriografiei sovietice oficiale asupra afirmatiei false precum ca in Basarabia ar fi
biruit, in 1918, Puterea Sovietica, ea devenind, chipurile, parte componenta a noului stat sovietic,
isi are explicatia in tendinta de a justifica exportul de revolutie si reanexarea Basarabiei.
Luptatorii pentru realizarea asa-ziselor intentii revolutionare ale bolsevicilor pe acest teritoriu, ca
si alti militanti ai pastrarii imperiului, erijati in revolutionari, straini intereselor vitale ale
salvgardarii si prosperarii intregii natiuni romane.
In prima jumatate a anilor 30 s-a ajuns la o ameliorare a raporturilor dintre URSS si Romania, ce
a culminat cu stabilirea, la 9 iunie 1934, a relatiilor diplomatice intre aceste doua tari (parti), care
isi garantau "mutual plinul si intregul respect al suveranitatii fiecaruia din statele noastre si
abtinerea de la orice imixtiune, directa sau indirecta, in afacerile interne si in dezvoltarea
fiecareia dintre ele, si in special a oricarei agitatiuni, propagande si oricarui fel de interventiuni
sau de sprijin al acestora".
Angajarea URSS in preajma celui de-al doilea razboi mondial in tranzactii stranse si reciproc
avantajoase cu Germania hitlerista s-a soldat cu intelegerea mutuala a impartirii sferelor de
influenta in Europa. Conform prevederilor Protocolului aditional secret la Tratatul sovieto-
german de neagresiune, semnat la 23 august 1939, Uniunea Sovietica si Germania isi asumau
dreptul de a decide soarta Finlandei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei si a Romaniei.
Punctul trei al Protocolului aditional secret mentiona cointeresarea URSS fata de Basarabia.
Bucovina, care niciodata nu a fost parte componenta a Imperiului rus si nici a Ucrainei, nu este
mentionata in Protocolul aditional secret. Pretentiile asupra Bucovinei, inaintate de URSS in
1940, au fost o plasmuire a aparatului diplomatic stalinist.
Prin semnarea Protocolului aditional secret URSS a incalcat fata de Romania: articolul 1 al
Pactului Briand-Kellogg, ce prevedea condamnarea recurgerii la razboi pentru reglementarea
diferendelor internationale si renuntarea la el ca instrument de politica nationala in relatiile dintre
statele contractante;
articolul 2 al aceluiasi tratat ce recunostea ca reglementarea sau solutionarea tuturor diferendelor
sau conflictelor, de orice natura sau origine, care puteau aparea intre puterile contractante, urma
sa fie infaptuita numai prin mijloace pasnice;
Protocolul de la Moscova din 9 februarie 1919, prin care semnatarii lui, URSS, Estonia, Letonia,
Polonia si Romania, urgentau intrarea in vigoare, pentru ele aparte, a Pactului Briand-Kellogg.
Protocolul aditional secret al Tratatului sovieto-german de neagresiune din 23 august 1919, ce
stabilea sferele de influenta in Europa de Est, contravenea principiilor fundamentale unanim
recunoscute si normelor imperative ale dreptului international, (iar) intrucat decidea soarta unor
state terte fara participarea lor, este nul si neavenit din momentul semnarii lui.
O consecinta logica a semnarii la 23 august 1939 a Protocolului aditional secret al Tratatului
sovieto-german de neagresiune, a pregatirii militare sistematice, ce a urmat dupa incheierea
acestui pact, au fost notele ultimative din 26 si 27 iunie 1940, trimise de guvernul sovietic
Romaniei, prin care guvernului roman i se cerea sa inapoieze cu orice pret Uniunii Sovietice
Basarabia si sa-i transmita partea de nord a Bucovinei "drept recompensa pentru uriasa dauna
pricinuita Uniunii Sovietice si populatiei Basarabiei in cei 22 de ani de guvernare a Romaniei in
Basarabia".
Notele ultimative ale guvernului sovietic trimise Romaniei la 26 si 27 iunie 1940 contravin
normelor imperative ale dreptului international si sunt o mostra a politicii de dictat imperial.
Decizia privind ocuparea Bucovinei de Nord e un exemplu elocvent al politicii expansioniste,
promovate in permanenta de guvernul stalinist.
La 28 iunie 1940 URSS a ocupat prin forta armata Basarabia si Bucovina de Nord, contrar
vointei populatiei acestor tinuturi.
Proclamarea in mod neligitim la 2 august 1940 a RSS Moldovenesti a fost un act de
dezmembrare a Basarabiei si Bucovinei. Trecerea arbitrara sub jurisdictia RSS Ucrainene a
Bucovinei de Nord si a judetelor Hotin, Ismail si Cetatea Alba contravenea adevarului istoric si
realitatii etnice existente in acea vreme.
Odata cu instaurarea in Basarabia si Bucovina de Nord a regimului sovietic stalinist, in aceste
tinuturi au fost comise crime impotriva umanitatii: omoruri in masa, deportari, foamete
organizata.
In conformitate cu argumentele istorice, juridice si politice expuse mai sus urmeaza ca in ziua de
28 iunie sa fie suspendate toate manifestarile cu caracter festiv.
Prin prezentul Aviz, Comisia intregeste, sub toate aspectele, semnificatia profunda si ampla a
Declaratiei suveranitatii RSS Moldova.
Tratatul de Pace din 1947 preia o minciuna
Prevederile din protocolul secret semnat de von Ribbentrop si de Molotov la 23 august 1939 sunt
si astazi o realitate geopolitica. S-a spus ca totul a fost batut in cuie prin Tratatul de Pace, semnat
la Paris, la 10 februarie 1947, intre Natiunile Unite si Romania. Acolo, in Partea I. Frontiere, art.
1 se preciza: "Frontierele Romaniei, indicate in harta anexata Tratatului de fata (anexa I) vor fi
cele care erau in fiinta la 1 ianuarie 1941, cu exceptia frontierei romano-ungare, care este definita
in articolul 2 al Tratatului de fata. Frontiera sovieto-romana este astfel fixata in conformitate cu
dispozitiile acordului sovieto-roman din 28 iunie 1940 si ale acordului sovieto-cehoslovac din 29
iunie 1945."
Numai ca, in primul rand, la 28 iunie 1940, nu se incheiase nici un acord sovieto-roman.
Fusesera, dupa cum am vazut, doar notele ultimative ale guvernului sovietic si raspunsul celui
roman. Iar schimbul de note se referise doar la Basarabia si la nordul Bucovinei, nu si la Tinutul
Herta, cu o populatie exclusiv romaneasca si care nu facuse niciodata parte din Imperiul rus sau
din cel Habsburgic. Dupa toate probabilitatile, ocuparea Hertei fusese determinata de calea ferata
care trecea prin zona, facand legatura dintre cele doua noi tinuturi rapite la 28 iunie 1940.
Adevarul istoric este ca ocuparea nordului Bucovinei, ca si a Basarabiei a reprezentat un prim
pas pentru dobandirea unei importante pozitii strategice, din care Uniunea Sovietica putea
controla Europa Centrala. Si pentru care a si participat, inca de la 17 septembrie 1939, la cel deal doilea razboi mondial.
Bibliografie
http://casa-regala.blogspot.ro/2009/06/consecinta-pactului-molotov-ribbentrop.A