Sunteți pe pagina 1din 4

MIHAI EMINESCU.

POEZIA DE INSPIRAIE FOLCLORIC


n caietele manuscrise ale lui Eminescu s-a gasit un material folcloric, cules
de poet nou copiat dupa altii, cuprinzind, basme, proverbe, cintece epice si, mai
ales, numeroase specii ale poeziei lirice. Intenia lui n-a fost sa publice o culegere
popular, cum facuse Alecsandri, ci sa cunoasca prin intermediul creatiei
folclorice credintele, obiceiurile si limba poporului, precum si intregul sistem al
mijloacelor de realizare artistica elaborat prin veacuri si pastrat prin traditii
orala. n conceptia lui Eminescu, sursele folclorice ale literaturii culte contribuie
in mod hotaritor la definirea trasaturilor proprii, a specificului ei national.
Ceea ce aprecia Eminescu indeosebi la poezia popular era capacitatea
ei de a gasi expresia cea mai potrivita, mai simpla i mai naturala a numi gindul
sau a numi sentiment. Influena popular este evidenta in multe din poeziile lui
Eminescu. El a preluat teme, motive, versuri, ritmuri, armonii, imagini pe care lea asamblat in compuneri noi, purtind pecetea inimitabila stilului sau. Unele sint
prelucrari folclorice adaosuri de rafinament in planul expresiei sau al ideii
(Revedere, Ce te legeni, La mijloc de codru, Cartea feciorului din Scirsoarea III
etc.), astfel sint profund originale, sursa popular cunoscind transformari
esentiale (Calin - file din poveste, Luceafarul). In toata insa intilnim acea
imbinare inconfundabila intre glasul poetului si glasul poeziei populare, prin care
Eminescu si-a dobindit timbrul specific. In aceasta privinta G. Calinescu facea
urmatoarea observatie: Cea mai mare insusire a lui Eminescu este de a face
poezie popular fara sa imite, si cu idei culte, de a cobori la acel sublim
impersonalism poporan.
Una dintre insusirile esentiale ale lui M. Eminescu a fost intelegerea creatiei
populare si a naturii in rosturile sale adanci, folclorul devenind elementul
fundamental in formarea si definirea personalitatii poetului. Eminescu a pretuit in
mod deosebit poezia popular si a considerat ca o adevarata literatura
trainica nu se poate intemeia decat prin graiul viu al poporului nostru, pe
traditiile,

obiceiurile

si

istoria

lui,

pe

geniul

lui

excepional .

Cea mai bogat reprezentata tematic este lirica ilustrata prin numeroase doine de

dragoste,

de

dor,

de

jale,

prin

bocete,

blesteme,

strigaturi,

etc.

Influenta propiu-zisa a folclorului in creatia eminesciana se manifesta in doua


directii: in continut prin teme, motive si simboluri si in forma prin talentul lui
poetic de a inalta n plan intelectual aceste motive cu ajutorul limbajului poetic si
oraliatatii. Eminescu a preluat teme, motive, rituri, armonii, imagini pe care le-a
asmblat in compuneri noi purtand pecetea inimitabila a geniului sau.
Eminescu are meritul de a fi eliberat limbajul de balastul de orice fel cultivand
expresia simpla, directa. Impresia de prospetime ce caracterizeaza poeiziile sale se
datoreaza influnetei poporului la nivelul lexical(cuvine si expresii populare),
fonetic, morfologic si stilistic. La unele dintre poeziile sale a imprumutat si nivelul
prozodic. Asa sunt poeziile Doina, Ce te legeni sau meditatia Revedere.
De la prima poezie De-as avea publicata in revista Familia in 1866 si pana la
capodopera Luceafarul, opera lui Eminescu este mobilata cu elemente folcorice
patrunse

pe

calea

unei

profunde

asimilari

de

substan.

n unele opere pstreaz tema dar creeaz o anumita structura compozitionala


introducand

pasaje

lirico-descriptive

(Fat-Frumos

din

lacrima).

In operele de maturitate artistica sursa folclorica este doar un pretext pentru


meditatia filosofica-meditativ i nu numai, dar i de o substan folcloric.
Cea mai mare insusire a lui Eminescu este de a face poezii populare fara sa imite
si cu idei culte, de a cobori de la acel sublim impersonalism al poporului.
Eminescu se autodefinete ca fiind sorbit de popor i predestinat de a
putea trezi la viaa spiritualitatea romneasc autentic, din care i el s-a nscut:
nu ne-am trezi noi, s-au trezit secolii din urma noastr i ne-au scuturat din
somn. Interesul lui Eminescu pentru creaia popular copilria petrecut la
Ipoteti, cnd fiind biat, pduri cutreieram, poetul nsui fiind un pasionat
culegtor de folclor.
Periglinrile prin ar cu trupa de actori, din Moldova, n Transilvania,
pn la Blaj i satisfac lui Eminescu setea de a auzi chiar de la rapsozii populari,
balade ,legende, doine i de a-i hrni sufletul cu aceste nestemate.
Indirect, Eminescu ntr n relaie cu folclorul romnesc studiind opera lui Hadeu
sau citind culegerile de creaii populare, n special pe cea alctuit de Vasile

Alecsandri. Mihai Eminescu valorific n poezia sa creaiile folclorice prin teme,


motive, personaje mitologice, mituri populare, limbaj, nnobilndu-le cu idei
filozofice, cu noi semnificaii: Clin(file din poveste), Ce te legeni..,
Somnoroase psrele, La mijloc de codru, Revedere, Ft-Frumos din
lacrim

bineneles

capodopera

sa

Luceafrul.

Conceput pe dou dimensiuni: terestr i cosmic ,natura eminescian


este totdeauna cadrul fizic al omului, Spaiul gesturilor fundamentale. n lirica lui
peisagistic, Eminescu nu merge pe linia lui Alecsandri , nu descrie tablouri cu
valabilitatea de sine stttoare, nu face pasteluri. Natura la el are o alt funcie:
ncadreaz i poteneaz un sentiment, o idee, o atitudine. Participarea la crearea
unui spectacol poetic devine paradis n poezia erotic, personaj care face teoria
speelor venice Revedere, realitate metafizic n Mai am un singur dor.
Exist o geografie eminescian cu o configuraie solar i alta nocturn. Poetul
cnt codrul, izvoarele, lacul, crrile. Ochiul lui cuprinde dealul, vile nguste i
aburite, cmpiile asire sau ntunecat mare peste care vegheaz luna, stelele,
soarele, luceferii, bolta senin, unde se aud apele murmurnd i florile de tei
cznd n prul ndrgostiilor. Natura devine adesea etat daime(stare de suflet)
pentru dorul eminescian , acre aduce prin sursele sale folclorice nota cea mai
naional a universalitii poetului romn, n general, dar i n particular.
Poezia eminescian pstreaz teme i motive populare, mbinate cu elemente de
natur, adugndu-le noi structuri epice Clin Nebunul sau le pstreaz
nnobilnd creaia cu idei filozofice (Revedere, Ce te legeni).
Dragostea lui Eminescu pentru folclorul romnesc este vizibil n toate
poeziile lui , transpirnd prin toi porii creaiei i simirii lirice, fapt recunoscut i
de exegeii strini, ca Rossa del Conte, care afirma c nu este puin ceea ce
datoreaz gndirii orientale cultura lui Eminescu, dar cuvntul liric n care se
transfigureaz lumea lui este scos din izvoarele tradiiei autohtone(Eminescu
sau despre absolut-1962).

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA


FACULTATEA DE LITERE
CATEDRA LITERATURA ROMN I TEORIE LITERAR

Referat cu tema: Mihai


Eminescu. Poezia de inspiraie
folcloric.

A efectuat: Balaban
Aurica, anul I, master

CHIINU - 2013