INTRODUCERE

Proprietatea este strins legata de fiinta omeneasca, aparind odata cu omul si stand la baza dezvoltarii
sociale. La scara dezvoltarii sociale, transformarea proprietatii in drept de proprietate a fost un proces
manifestat diferit de la o orinduire la alta, de la o comunitate la alta.
Chiar daca inca din epoca primitiva oamenii isi apropriau lucrurile din jurul lor necesare existentei, nu
se poate vorbi de o consacrare juridica a dreptului de proprietate decat prin aparitia Legii celor XII
Table, in dreptul roman.
nsi sintagma"proprietate" n forma sa latin "proprietas,, -folosit ncepnd cu primele dou
secole ale mileniului I, a fost precedat de ali termeni.
Astfel"mancipaio et herus" erau termenii care indicau aciunea de a lua spre deinere i folosire
(a lua cu mna pentrua folosi).
Din punct de vedere al romanilor, dreptul de proprietate fcea parte din categoria lucrurilor corporaleres corporales- ntruct ei nu spuneau "am un drept de proprietate asupra acestui lucru" ci"haes res mea
est" ceea ce nseamn"acest lucru este al meu" aspect lingvistic care ducea la confuzia dintre drept, ca
entitate juridic, i obiectul su material.
Termenii cei mai fideli care desemnau proprietatea au aprut n perioada roman a dreptului,
atunci cnd exista instituia proprietii Quiritare, i anume"dominium et jure quiritium".
Aceast sintagmdesemna faptul cdominus,adica proprietarul, era stpnul absolut i perpetuu al
lucrului,exercitarea dreptului sunefiind supus absolut nici unei restricii. Tot acum s-a folosit
isintagmaager publicus,care desemna domeniul public.
Analiza chiar i superficial, a acestor sintagme relev faptul c n acele perioade de conturare a
perceptelor proprietii,proprietateaindividual viza, n quasiunanimitatea situaiilor, bunurile mobile,
fie ca erau lucruri, animale sau sclavi.
n ansamblul relaiilor de producie, alturi de schimbul de activiti dintre oameni irelaiile de
repartiie

,relaiile de proprietate constituie elementul cel mai principal al acestora, baza tuturor

celorlalte relaii de producie.

Fiind un drept in continua evolutie, in epoca moderna si contemporana, s-a produs imbogatirea
permanenta a continutului sau, prin aparitia si reglementarea dreptului de proprietate intelectuala, prin
dezvoltarea proprietatii mobiliare. In literatura juridica, dreptul de proprietate a fost definit diferit, dar
prin

sublinierea atributelor pe care acesta il confera - posesie,folosinta,dispozitie. Dreptul de

proprietate este acel drept subiectiv, care da expresia aproprierii unui bun, drept care permite titularului
sa posede, sa folosesca si sa dispuna de acel lucru, in putere proprie si in interes propriu, in cadrul si cu
respectarea legislatiei existente.

Dar dreptul de proprietate a fost definit si ca fiind dreptul real principal care confera titularului sau
atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra bunului apropriat, atribute care pot fi exercitate in
mod absolut, exclusiv si perpetuu, cu respectarea limitelor materiale si a limitelor.
Astfel, un accent important al societii este proprietatea n noile ei forme recunoscute i ocrotite att
prin legea fundamental, ct i prin alte legi speciale.
In legatura cu notiunea de proprietate, in decursul timpului s-au conturat cel putin trei opinii, adesea
opuse: una juridica, alta filozofica si alta economica. In sens juridic, proprietatea exprima relatia de
posesiune a ceva adica a unui bun economic, de catre cineva, adica o persoana fizica sau juridica.
Filozofii spun ca omul intra in relatiile de proprietate ca fiinta totala, dupa acestia problema
proprietatii fiind una de eficienta economica ce implica realizarea personalitatii umane in general.
Din punct de vedere economic, proprietatea exprima un raport de insusire a unor bunuri de catre om.

I.1 . Definitia dreptului de proprietate

Conform Legii cu privire la proprietate din 22.01.1991 al RM stabileste ca:dreptul de proprietate n
Republica Moldova este recunoscut i ocrotit de lege.Anume proprietarului i aparine dreptul de a
poseda bunurile, de a le folosi i a le administra.
Astfel in legislatia in vigoare nu contine definitia dreptului de proprietate, dar totusi anume art.315 din
codul civil dispune : Proprietarul are drept de posesiune, de folosinta si de dispozitie asupra bunului.
Dupa legislatia altor tari, in definitia dreptului de proprietate se pune accentual pe atributele lui,
exemplu Codul civil romin defineste in art. 480 , proprietatea ca fiind dreptul pe care il are cineva de a
se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusive si absolute, insa in limitele determinate de lege.
Legislatia civila germana prevede ca proprietarul este in drept sa dispuna dupa cum doreste de
bunul sau.Art 903 din Codul civil german prevede ca proprietarul bunului poate dispune de bun dupa
bunul sau plac, daca acesta nu contravene legii si drepturilor persoanlor terte, si poate inlatura orce
interventie.
In dreptul anglo-american, care nu cunoaste o definitie legala, doctrina enumera circa 10-12
imputerniciri ale proprietarului , care dau posibilitatea , in diferite combinatii, sa se afle in acelasi timp
la mai multe persoane.
Anume din cele scrise de mai sus pot conchide , ca anume dreptul de proprietate ca drept
subiectiv este acel drept ce confera titularului exercitarea in putere proprie si in interes propriu a
atributelor de posesiune, folosinta si dispozitie asupra bunurilor sale in limitele stabilite de lege.
Termenul de proprietate poate fi privit:

-fien sens economic, desemnnd totalitatea relaiilor ntre oameni n legtur cu bunurile, relaii
reglate denorme determinate, mai concis, exprimraportul de nsuire, de apropriere a bunurilor
materiale;
- fie n sens juridic:
apare ca un rezultat al consacrrii raporturilor economice de proprietate n normele de drept,
mbrcnd astfel forma dreptului de proprietate.
Dreptul de proprietate apare ca un complex de atribute juridice ocrotite, n virtutea crora
titularul dreptului i poate satisface interesele sale legate de aproprierea unui lucru.
Indiferent sub ce form o analizm, n sens economic sau juridic, proprietatea este un raport ntre
oameni cu privire la lucruri i nu un raport ntre om i lucru.
Altfel spus proprietea este acel drept real care confera titularului dreptul de a intrebuinta bunul potrivit
naturii ori destinatiei sale, de al folosi si de a dispuune de el in mod exclusive si perpetuu, in cadrul si
cu respectarea lgislatiei.
Cu ct omul se dezvolt i pete pe calea progresului, cu att el simte n inima sa dorina de a fi
proprietar i de a munci zi i noapte spre a atinge scopul.
Dar dreptul de proprietate a fost definit si ca fiind dreptul real principal care confera titularului
sau atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra bunului apropriat, atribute care pot fi exercitate
in mod absolut, exclusiv si perpetuu, cu respectarea limitelor materiale si a limitelor.
.
In legatura cu notiunea de proprietate, in decursul timpului s-au conturat cel putin trei opinii, adesea
opuse:
una juridica, alta filozofica si alta economica.
In sens juridic, proprietatea exprima relatia de posesiune a ceva adica a unui bun economic, de catre
cineva, adica o persoana fizica sau juridica.
Filozofii spun ca omul intra in relatiile de proprietate ca fiinta totala, dupa acestia problema
proprietatii fiind una de eficienta economica ce implica realizarea personalitatii umane in general.
Din punct de vedere economic, proprietatea exprima un raport de insusire a unor bunuri de catr eom.
Optica juridica a proprietatii exprima relatia de posesiune a ceva de catre cineva. Viziunea
filosofica fundamentala ideea de proprietate, pornind de la personalitatea umana : in proprietate omule
se implica si se realizeaza ca fiinta totala, manifestndu-si responsabilitatea prin proprietatea pe care o
poseda, de care dispune si pe care o integreaza social prin folosire eficienta .
In sens economic, proprietatea este definita ca totalitate a relatiilor dintre oameni in legatura cu
bunurile, relatii legate de norme istoriceste determinate pe plan social. Ca raport socioeconomic,proprietatea exprima :

Dreptul de posesiune al bunurilor;

Dreptul de dispozitie asupra obiectului proprietatii;

Dreptul de gospodarire, administrare, gestionare a bunurilor;

Dreptul de a culege roadele utilizarii proprietatii.

In cadrul acestor atribute, dreptul de posesiune are rol hotartor,din acesta decurgnd toate
celelalte. Aceste atribute reprezinta monopolul proprietarului, instrainarea lor fiind o functie exclusiva
acestuia: instrainarea lor totala genereaza relatii de vnzare-cumparare, donatie, mostenire; iar
instrainarea lor partiala provoaca relatii de inchiriere, arendare, concesionare.
Atributele mentionate ale proprietatii nu trebuie intelese simplist, in sensul ca se rezuma la
puterea de a detine, a folosi si a dispune de lucruri.
In jurisprudenta vestului se opereaza cu conceptul de proprietate inteles ca un set de drepturi, care
determina legitimitatea participarii la procesul de dezvoltare sociala.
In esenta, proprietatea exprima unitatea dintre obiectul si subiectul ei.
Obiectul proprietatii il formeaza bunurile, in intreaga lor tipologie :
1. bunurile de consum, vizeaza omul ca fiinta biologica, consumator de bunuri,
2. bunurile economice sau mijloacele de productie, vizeaza omul ca factor de productie.
Societatea este interesata att in dezvoltarea productiei de bunuri de consum ct si a bunurilor
economice, de volumul si productivitatea acestora din urma depinznd, in buna parte, posibilitatea de
multiplicare a intregului obiect al proprietatii.
In concluzie, proprietatea reprezinta totalitatea relatiilor dintre oameni in legatura cu bunurile,
relatii reglate de nrome istoriceste stabilite pe plan social.
Din analiza proprietatii in sens eocnomic, rezulta faptul ca ea apare odata cu societatea umana si va
dispare prin desfiintarea aceste.

I.2. Caracterele dreptului de proprietate

Literatura juridica de specialitate este unanima in a definin drepturile de proprietate prin punerea in
evidenta a atributelor pe care acesta le confera titularului sau:posesia, folosinta sidispozitia.
Cu alte cuvinte spre a intelege, sub aspect juridic, in ce consta raportul de apropriere a carei expresie
este dreptul de proprietate, trebuie descifrat modul in care sunt exercitate atributele conferite de acest
drept.Spre deosebire de titularii altor drepturi subiective aspruaaceluiasi bun, proprietarul exercita
atributele juridice ale dreptuluide proprietate in putere proprie si interes propriu.Proprietatarul exercita
atributele dreptului sau in putere proprie,deoarece el se supune numai legii.

Celelalte personae, altele decat proprietarul, exercita unele attribute ale dreptului deproprietate
in virtutea puterii transmise de proprietar si inconformitate nu numai cu legea, dar si cu vointa
proprietaruluicare, recunoscandu-i-le altuia asupra unui bun ce ii apartine, I leconcretizeaza si le
fixeaza limitele de exercitare.A doua particularitate a dreptului de particularitate este aceea
caproprietarul exercita atributele dreptului sau de proprietate ininteresul sau propriu. Chiar daca titularii
altor drepturi subiective,reale sau de creanta, prin exercitarea acestor atribute, urmarescrealizarea unor
interese proprii, proprietarul este insa singurulsubiect de drept care exercita, direct sau indirect (prin
altepersoane), plenitudinea atributelor proprietatii, in cele din urma,in propriul sau interes. Sintetizand
cele expuse succint, dreptul de proprietate seconcretizeaza in urmatoarele elemente:
sub aspect economic, dreptul de proprietate este un drept de apropriere a unor bunuri, corporale sau
incorporale;
exprima o relatie sociala de apropriere;
cuprinde in continutul sau atributele posesiei, folosintei sidispozitiei;
atributele drepturile de proprietate sunt exercitate de proprietar prin puterea si interesul sau propriu.
In concluzie dreptul de proprietate este acel drept subiectiv careda expresia aproprierii unui bun,
drept care permite titularului saposede, sa foloseasca sis a dispuna de acel lucru, in putereproprie si
interes propriu, in cadrul si cu respectarea legislatieiexistente.Definitia si continutului de proprietate ne
permit sa punem inevident caracterele sale juridice.
Asadar, dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv si perpetuu.

- Dreptul de proprietate este un drept absolutPrin retinerea caracterului absolute al dreptului de proprietate sevoieste demarcarea acestui drept de
toate celelalte drepturi reale.Numai dreptul de proprietate este un drept real complet,deoarece este
unicul astfel de drept care confera titularului sauexercitiul tuturor prerogativelor sale poseisia,
folosinta sidispozitia. Caracterul absolut al dreptului de proprietate trebuie interpretat insensul ca
titularul sau are asupra lucrului latitudinea de a-I tragetoate foloasele, de a profita de toata utilitatea pe
care el o conferasi de a savarsi toate actele juridice care raspund nevoilorproprietarului sau impuse de
propriul sau interes.
Din caracterulabsolut al dreptului de proprietate s-a tras adese ori concluzia cael este un drept absolut.
Prin urmare, proprietarul este liber si inmasura sa efectueze toate actele materiale si juridice care nu
iisunt interzise in mod expres.

-Dreptul de proprietate este un drept exclusivAcest caracter decurge din imprejurarea ca proprietarul esteindreptatit sa exercite singur toate
prerogativele conferite deacest drept. El poate utiliza bunul sau asa cum doreste, fara ca vreo alta
persoana sa poata intervene in mod oarecare inexercitiul dreptului sau. Tot astfel, proprietarul este
singurulindreptatit sa dezmembreze dreptul sau de proprietate princonsimtirea ca anumite prerogative
sa fie exercitate de altepersoane, ca drepturi reale, dezmembraminte ale dreptului deproprietate, sau ca
drepturi de creanta, rezultate din raporturi juridice obligationale, dupa cum, in cazul proprietatii
comune,atributele dreptului de proprietate sunt exercitate concomitent demai multi titular asupra
aceluiasi bun sau asupra aceleiasi masede bunuri, fara insa a se pune astfel in discutie
caracterulexclusive al dreptului.
- Dreptul de proprietate este un drept perpetuuSe spune despre dreptul de proprietate ca are acest character deoarece el dureaza atata vreme cat
subzista bunul care iiformeaza obiectul. Dreptul de proprietate nu are o durata limitata in timp, ci
dureazaatata vreme cat exista bunul asupra caruia el se exercita. Inacelasi timp el nu este un bun viager,
ci se transmite prinsuccesiune. De asemenea, el se poate transmite prin acte intre viisi va continua sa
existe in patrimoniul celui care-l dobandeste.

In al doilea rand, el este perpetuu, pentru ca exista independentde exercitarea lui. Daca legea nu-l
obliga, proprietarul poate sa nu uzeze de bun.
In al treilea rand, din moment ce dreptul de proprietate nu sepierde prin neuz, aceasta inseamna ca
actiunea ce-a mai energicaprin care el are a fi aparat, anume actiunea in revendicare,
esteimprescriptibila extintiv.In sfarsit, numai recunoscandu-se caracterul sau perpetuu inanumite situatii
speciale, se poate pune problema reconstituirii lui.

I.3. Atributele dreptului de proprietate

Astfel legislatia RM numeste expres cele 3 atribute ale dreptului de proprietate, anume art. 315 din
Codul Civil, stabileste : proprietarul are drept de posesiune, de folosinta si de dispozitie asupra
bunului . asadar , atributele dreptului de proprietate , conform prevederilor legale sunt:
-

dreptul de posesiune ( ius possidenti);

dreptul de folosinta ( ius fruendi);

dispozitia ( jus abudendi);

o trasatura specifica a dreptului de proprietate consta in faptul ca imputernicirile proprietarului au un

character independent , nu se bazeaza pe dreptul altor persoane.
- Posesiunea
Asadar, posesiunea consta in prerogative titularului de proprietate de a stapini in fapt bunul, intro alta ,
posesiunea este posibilitatea proprietarului de a stapini bunul cei apartine in materialitatea sa,
comportinduse fata de toti ceilalti ca titular al dreptului de proprietate.
Altfel spus posesiunea este acel atribut al dreptului de proprietate bazat pe lege care da persoanei
posibilitatea de a avea la sine bunul si de al intretine in gospodaria sa.
Prin urmare, posesiunea ofeara proprietarului posibilitatea de a stapini in fapt bunul, o asemenea
stapinire ii poate apartine direct si nemijlocit, exercitindul in interes propriu si in putere proprie.
Proprietarul insa poate conveni ca stapinirea de fapt sa fie exercitata si de o alta persoana, dar in
numele si in interesul sau.
In literature de specialitate sa relevant faptul ca posesiunea este un important atribut al dreptului de
proprietate , fiinca in cazul in care este lipsit de posesiune , proprietarul este lipsit de posibilitatea de asi
exercita dreptul de proprietate.
- Folosinta Folosinta este prerogative in al carei temei proprietarul poate intrebuinta bunul in interesul sau ,
percepinduii fructele, altfel spus , folosinta ofera proprietarului facultatea de a intrebuinta bunul sau,
culegind sau percepind in proprietate toate fructele pe care acesta le produce.
Codul civil , nu defineste dreptul de folosinta dar nici dreptul de posesiune, in schimb conf art. 315 alin
(4) stabileste : dreptul de folosinta include si libertatea de a nu folosi bunul , in virtutea acestei
dispozitii proprietarul este in drept sa foloseasca bunul sau nu.

Dreptul de a nu folosi bunul reiese din caracterul perpetuu al dreptului de proprietate, care presupune
acest drept nu se stinge prin neuz, adica prin nefolosirea bunului.

- Dispozitia Prin drept de dispozitie se intelege posibilitatea stabilirii statutului juridic al bunurilor ( vinzarea ,
transmiterea prin mostenire, donare).
Ca rezultat al exercitarii dreptului de dispozitie , proprietarul intra in relatii juridice cu persoane terte,
in litratura de specialitate se intilneste opinia ca dreptul de dispozitie ar include si consumarea sau
distrugerea bunurilor.
Anume dreptul de dispozitie este unul dintre cele mai importante attribute ale proprietarului , anume
prin el proprietarul se deosebeste in mare masura de alti posesori titulari.
Astfel pot spune ca proprietarului ii apartine dreptul de a poseda bunurile, de a le folosi si a dispune de
ele. Dar totusi in anumite cazuri, de unele dintre aceste imputerniciri pot sa dispuna si
neproprietarii, adica locatarul poseda , foloseste bunurile persoanei de la care lea luat in locatiune, iar
in anumite cazuri poate chiar sa dispuna de ele.

II.1. Definitia dreptului de proprietate privata

Astfel in ciuda faptului ca literatura noastra de specialitate nu stabileste nicio o definitie directa a
dreptului de proprietate privata , totusi in urma examinarii legislatiei pot reda urmatoare definitie
dreptul de proprietate privata reprezinta acel drept real al persoanelor fizice / juridice de tip particular,
al societatilor comerciale ,asupra anumitor bunuri mobile sau immobile, altele decit cele din domeniul
public, ce ofera titularilor exercitarea posesiei, folosintei si dispozitiei im mod exclusive prin interes
propriu, in limitele si modul stabilit de legislatia in vigoare .
In acest caz proprietarul poate stapini bunul atit direct si nemijlocit pentru un interes propriu, cit
si prin intermediul unei alte persoane dar in numele si interesul persoanei.
Astfel dreptul de proprietate private este garantat si recunoscut prin dispozitiile cuprinse in Constitutia
RM , Legea cu privire la proprietate RM din 22.01.1991, alte acte normative.
Anume chiar in prevederile art. 9 al Constituitei este stabilit : proprietatea este publica si privata
deasemenea si art. 46 stabileste dreptul la proprietate private , precum si creantele asupra statului, sint
garantate.
Art. 12 al Legii nr. 459 se aduce urmtoarea formulare a dreptului de proprietate privat.
Proprietatea privat sunt bunurile, precum i produsele activitii intelectuale, care aparin ceteanului,
ca persoan fizic cu drept de posesie, folosin i administrare. n literatura de specialitate sunt aduse
i alte definiii. Astfel la E. Safta Romano, dreptul de proprietate privat este dreptul care aparine
persoanelor fizice i juridice, statului sau unitilor administrativ teritoriale asupra unor bunuri mobile
i imobile exercitnd asupra lor atributele dreptului de proprietate (posesia folosina i dispoziia) n
mod exclusiv, i perpetuu, prin putere i interes propriu. n condiiile determinate de lege.
Deasemenea art 46 alin (2) prevede :Nimeni nu poate fi expropriat decit pentru o cauza de
utilitate publica , stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
Dumitru C. Florescu aduce urmtoarea definiie: "Dreptului de proprietate privat este dreptul real care
confer titularului su exercitarea asupra lucrurilor a posesiei, folosinei i dispoziiei. n mod exclusiv
i permanent, prin putere proprie, n interes propriu n limitele i cu respectarea dispoziiilor legale.1
Mai clar este reglementat dreptul de proprietate privat (asupra terenurilor) in
18/1991 privind fondul funciar.

E. Safta Romano. Dreptul de proprietate privat i public

Legea nr.

Astfel, n art. 4 alin. 1 se prevede: "Terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privat
sau al altor drepturi reale, avnd ca titulari persoane fizice sau juridice...", 2 n art. 6 al aceleiai legi este
reglementat dreptul de proprietate privat al statului i al unitilor administrativteritoriale. asupra terenurilor. dispunndu-se: "Domeniul privat al statului i. respectiv, al comunelor,
oraelor, municipiilor este alctuit din terenuri - altele dect cele prevzute la art. 5 - aflate sau intrate
n proprietatea lor prin cile i modurile prevzute de lege".
Dreptul de proprietate privata obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului
inconjurator si asigurarea bunei vecinatati, precul si respectarea celorlalte sarcini, care ii revin
proprietarului. Dreptul la mostenire a proprietatii priavate este garantat.
Pentru a defini dreptul de proprietate privat, pe lng aspectele de ordin general, trebuie de reinut
faptul c acesta poate aparine att statului ct i persoanelor fizice i persoanelor juridice. De
asemenea, tot ca un aspect specific, subliniez c obiectul su nu este determinat, acesta fiind constituit
din orice fel de bunuri, n afara celor ce formeaz domeniul public al statului, care sunt expres indicate
de lege.
Dreptul de proprietate privat reprezint, altfel spus , acel drept real care aparine statului,
unitilor administrativ-teritoriale, persoaneor fizice i persoanelor juridice n virtutea cruia titularii
exercit posesia, folosina i dispoziia asupra unor bunuri - mobile sau imobile - care se afl n
circuitul civil n condiiile stabilite de legislaia n vigoare.
Asadar d in toate definitiile proprietatii private se desprind, n principal, urmatoarele trasaturi specifice
si anume:
- titular al dreptului de proprietate privata poate fi orice subiect de drept: persoanele fizice sau
juridice, inclusiv statul si unitatile administrativ-teritoriale;
- obiect al dreptului de proprietate privata poate fi orice bun, cu exceptia celor care fac parte din
domeniul public al statului si unitatilor administrativ-teritoriale;
- bunurile proprietate privata sunt alienabile, prescriptibile si sesizabile ntruct se afla n circuitul
civil.

Eugen Chelaru, "Unele aspecte n legtur cu circulaia juridic a terenurilor proprietate privat"

II.2. Caracterele dreptului de proprietate privata

Dreptul de proprietate privat are unele caractere juridice pe care le are i dreptul de proprietate
public, dar are i unele caractere specifice numai acestei forme de proprietate.
Aceast difereniere se justific prin faptul c dreptul de proprietate public are ca finalitate
satisfacerea intereselor titularilor si.
n acest sens menionez c destinaia bunurilor care constituie obiectul dreptului de proprietate
privat, este de a satisface nevoile personale ale titularilor si, acesta fiind posibil de realizare prin
faptul c, aflndu-se n circuitul civil general, lucrurile pot face obiectul oricror acte juridice civile.
Astfel dreptul de proprietate privat este": real; perpetuu; absolut (opozabil erga omnes);
exclusiv; sesizabil; alienabil; prescriptibil.3
-

Caracterul real al dreptului de proprietate privat este determinat prin lege i

presupune

existena unui subiect activ determinat de la nceput, care i poate realiza dreptul independent de
subiectul pasiv care este nedeterminat, formnd totalitatea tuturor persoanelor.
-

Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate privat const n aceia c acest drept dureaz

atta timp ct exist bunul, i c acest drept nu se stinge prin neuz, adic prin folosin.
-

Caracterul absolut al dreptului de proprietate privat apare n raport cu celelalte drepturi reale i

nu n raport de exerciiul atributelor sale. adic el nu este absolut n sine ci n esen, deoarece legea
stabilete anumite limite exerciiului su.
Ca exemplu, art. 1 al Legii nr. 459 cu privire la proprietate prevede c proprietarul are dreptul s
exercite fa de bunurile sale orice aciuni care nu contravin legilor i nu duneaz sntii oamenilor
i mediului nconjurtor.
-

Caracterul exclusiv.
Acest

caracter

al

dreptului

de proprietate privat implic, n coninutul, su. att

posibilitatea executrii tuturor atributelor de ctre titulari, ct i posibilitatea dezmembrrii

acestora. Titularul dreptului de proprietate privat este singurul care poate exercita atributele dreptului
de
3

M E. Safta Romano

proprietate chiar i cnd nu are bunul n posesie. n mod concret, dreptul de proprietate privat se poate
prezenta, mai nti. n plenitudinea atributelor sale cnd toate cele trei atribute - posesia, folosina i
dispoziia - sunt exercitate de ctre o singur persoan - proprietarul.
ntr-o alt ipostaz, titularul poate fi lipsit de atributele posesie i folosin, acestea formnd
coninutul altor drepturi reale exercitate de ctre alte persoane.
n acest fel se formeaz - ca dezmembrminte ale dreptului de proprietate privat - alte drepturi reale
(principale) care sunt rezultatul separrii atributelor dreptului de proprietate.
Posibilitatea de dezmembrare a atributelor este specific, aa cum am mai spus, numai dreptului
de proprietate privat.
-

Caracterul sesizabil.

Dreptul de proprietate privat spre deosebire de dreptul de proprietate public (cu excepia bunurilor
domeniului privat) este sesizabil deoarece bunurile care formeaz obiectul su, cnd se afl n
patrimoniul unei persoane care. este n raport cu alta, fiind debitor, pot fi urmrite n scopul realizrii
creanei creditorului.
Deci, creditorii pot urmri, cnd creana lor a devenit exigibil, orice bun - mobil sau imobil care se afl, la momentul respectiv, n proprietatea privat a debitorului (mai puin bunurile exceptate
de lege).
De regul, bunurile i veniturile ce se afl n proprietatea privat a unei persoane, care are calitatea de
debitor, sunt sesizabile.
Totui, n cazurile cnd bunurile constituie obiectul dreptului de proprietate privat personal fiind
pentru realizarea exclusiv a necesitilor personale, acestea nu pot fi urmrite.
-

Caracterul alienabil.

Acesta este un caracter specific doar dreptului de proprietate privat, dreptul de proprietate privat,
indiferent de forma sa - mobiliar sau imobiliar - este alienabil, n sensul c bunurile ce formeaz
obiectul su se gsesc n circuitul civil general.

Deci, astfel de lucruri pot face obiectul oricror acte juridico-civile, care au ca efect
transmiterea dreptului de proprietate asupra lor - cu titlu oneros ori cu titlu gratuit, ntre vii sau pentru
cauz de moarte.
Dar totusi n legislaie exista i mici restricii., anume aceste restricii privesc n special persoanele
titulare ale dreptului de proprietate privat i nu dreptul nsui.
Ca exemplu poate fi : bunurile cumprate cu plata preului n rate nu pot fi nstrinate pn la achitarea
preului. Ori . un imobil ipotecat pentru garantarea unui credit bancar, nu poate fi nstrinat pn la
rambursarea integral a creditului i nici nu poate fi urmrit de ctre ali creditori pentru satisfacerea
creanelor lor .
-

Caracterul prescriptibil este specific dreptului de proprietate privat i const n aceia c toate

drepturile de proprietate privat pot fi aprate doar n limitele termenelor de prescripie.

Astfel termenele de prescripie pot fi extinctive sau achizitive, bunurile imobile - terenuri i
construcii - care fac obiectul dreptului de proprietate privat, sunt supuse prescripiei achizitive. n
sensul c pot fi dobndite n proprietate de ctre persoanele care au posesia util asupra lor tot timpul
prevzut de lege, invocnd uzucapiunea.
Prescripia achizitiv ca mod de dobndire a dreptului de proprietate imobiliar, devine eficient numai
dac este constatat judectorete, n sensul c hotrrea judectoreasc abinut n favoarea sa de ctre
uzucapant i va servi acestuia ca act doveditor al existenei dreptului su de proprietate asupra
imobilului n cauz.
n conformitate cu noul Cod Civil al Republicii Moldova pot fi dobndite prin uzucapiune att
construciile ct i terenurile.
Analiznd literatura de specialitate, legislaia n vigoare n care se studiaz proprietatea privat, am
observat c se folosesc mai muli termeni: proprietatea privat, proprietatea personal, proprietate
individual, particular.
Din coninutul diferitor acte normative observm c aceti termeni nu sunt identici. Termenul de
proprietate privat are un sens mai larg dect noiunile celelalte, incluzndu-le. Deosebirea dintre aceste
noiuni se face dup obiectele dreptului de proprietate privat.
Astfel, n dreptul de proprietate privat se includ acele obiecte care se folosesc pentru a
desfura o activitate de antreprenoriat cu scopul de a obine venit. Dreptul de proprietate personal
este o form a proprietii private care includ n sine doar acele bunuri ce servesc pentru ndestularea
necesitilor personale ale persoanei nemijlocit.

II.3. Subiectele dreptului de proprietate privata

Asa dupa cum rezulta din definitiile date dreptului de proprietate, titularii (subiectele) acestui drept pot
fi:
-

persoanele fizice ;

persoane juridice ;

statul si unitatile administrative ,asupra bunurilor ce formeaza domeniul privat al acestora;

- Persoanele fizice Persoanele fizice pot dobndi n proprietate nelimitat orice fel de bunuri mobile sau imobile
(terenuri, constructii), corporale sau ncorporabile (actiuni si obligatiuni ale societatilor comerciale,
titluri de credit, devize) indiferent de valoare.
Exceptie de la aceasta regula fac bunurile ce formeaza obiectul exclusiv al dreptului de
proprietate publica precum res communes cum ar fi aerul, lumina naturala etc. care sunt bunuri
nesusceptibile de a fi nsusite.
Orice persoana fizica poate fi titular al dreptului de proprietate privata, avnd aptitudinea de a dobndi
drepturi nca de la conceptiune infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis eius agitur.
Anume art. 46 al Constitutiei stabileste dreptul de proprietate private, precum si creantele
asupra statului , sint garantate, anume aceasta prevedere confera persoanei fizice imputernicire precum
si protectie din partea statului;
iar art 19 al legii cu privire la proprietate din 22.01.1995 stabileste Bunurile dobndite de soi n
perioada cstoriei le aparin cu drept de proprietate colectiv sau de proprietate separat, dac aceasta
este legalizat n modul stabilit de legislaia Republicii Moldova .
Deaemenea art 4 al Codului funciar RM

prevede : Deintorii de terenuri cu titlu de

proprietate privat pot fi ceteni ai Republicii Moldova i investitorii strini, n conformitate cu

legislaia. deintorii de terenuri cu orice titlu snt protejai de stat
Art 127 al legii fundamentale confera imputernicire proprietatii strainilor si apatrizilor, si
anume:
in Republica Moldova este ocrotita proprietatea altor state, a organizatiilor internationale, a
cetatenilor straini si a apatrizilor.

Regula de baza in ceea ce priveste interdictia sau limitarea cetatenilor straini si a apatrizilor este
stabilita in legea cu privire la pretul normativ si modul de vinzare cumparare a paminturilor RM art. 6
alin (3) anume :
n cazul n care cetenii strini sau apatrizii devin proprietari de terenuri cu destinaie agricol sau ale
fondului silvic prin motenire legal sau testamentar, ei au dreptul de a le nstrina prin acte juridice
ntre vii numai cetenilor Republicii Moldova.
- Persoane juridice Pentru a nfptui activiti economice sau a altei activiti, persoanele fizice i cele juridice unesc
averea, cu drept de proprietate comun, formnd un colectiv cu drept de persoan juridic.
Posedarea, folosirea i administrarea bunurilor care se afl n proprietate colectiv se efectueaz
n baza unei nelegeri dintre proprietari, iar n caz de divergene - de instana judectoreasc, de
arbitraj sau de judecata arbitrilor pe baza aciunii intentate de
oricare dintre proprietari.
n proprietate colectiv pot s se afle orice bunuri, precum i produse ale activitii intelectuale,
dac actele legislative ale Republicii Moldova nu prevd altceva.
Din proprietatea colectiv face parte proprietatea ntreprinderilor de arend, ntreprinderilor
colective, cooperativelor, societilor pe aciuni, societilor economice, uniunilor economice
(asociaiilor, concernelor, consoriilor), organizaiilor i micrilor obteti, organizaiilor religioase.
n Republica Moldova este admis proprietatea cetenilor i a persoanelor juridice ale altor
state, a organizaiilor internaionale i a persoanelor fr cetenie (cu exepia proprietii asupra
terenurilor cu destinaie agricol i ale fondului silvic, n afar de cazurile de dobndire a unor
asemenea bunuri prin motenire legal i testamentar).
Posedarea, folosirea i administrarea acestei proprieti se exercit conform actelor legislative ale
Republicii Moldova i tratatelor interstatale.

- Statul si unitatile administrative teritoriale Astfel domeniul privat al statului si respectiv al comunelor, oraselor, municipiilor si raioanelor este
alcatuit din terenurile dobndite de acesta prin modurile prevazute de lege, precum si din terenurile
dezafectate, potrivit legii, din domeniul public.
Domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale este alcatuit din bunuri
aflate n proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau
unitatile administrativ-teritoriale au un drept de proprietate private
Domeniul privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale poate fi definit ca fiind domeniul din
care fac parte bunurile aflate n proprietatea statului si a unitatilor administrativ-teritoriale care nu fac
parte din domeniul public. Aceste bunuri desi sunt proprietatea statului sau a unitatilor administrativteritoriale nu sunt consacrate n mod exclusiv uzului public si ca atare, formeaza domeniul privat al
statului.
Statul si unitatile administrativ-teritoriale exercita asupra bunurilor din domeniul privat un drept
de proprietate privata, fiind reprezentate n cadrul raporturilor juridice la care participa prin Ministerul
Finantelor n cazul statului si de catre Consiliile raionale, Consiliul Mun Chisinau sau de consiliile
locale.
Formarea dreptului de proprietate privata al statului poate avea loc att prin modurile generale
de dobndire a dreptului de proprietate cum ar fi vnzarea-cumpararea, donatia, schimbul, legatul,
accesiunea, uzucapiunea, dar prin legi speciale sunt prevazute si modalitati specifice
Intr-o concluzie pot spune:
- bunurile din domeniul privat fiind n circuitul civil nseamna ca sunt alienabile, dar nstrainarea lor se
face numai prin licitatie publica.
- bunurile din domeniul privat sunt prescriptibile sub aspect achizitiv putnd fi dobndite prin
uzucapiune (n cazul imobilelor) sau prin posesia de buna-credinta (n cazul mobilelor) si
imprescriptibile sub aspect extinctiv;
- bunurile apartinnd domeniului privat sunt insesizabile, ntruct titularii lor sunt n permanenta
solvabili (aceasta constituie o exceptie de la dreptul comun);
- bunurile apartinnd domeniului privat sunt susceptibile de dezmembrare, inclusiv de expropriere
pentru cauza de utilitate publica.

III.1. Modurile de dobindire si incetare a a dreptului de proprietate

Nasterea , modificarea si stingerea drepturilor si obligatiilor sunt cauzate de producerea anumitor fapte
juridice, acestea din urma servesc ca temei pentru aparitia si stingerea dreptului de proprietate si altor
drepturi reale.
Prin moduri de dobindire a dreptului de proprietate se intelege mijloacele juridice ( faptele, si actele
juridice) in a caror baza se dobindeste dreptul de proprietate.
Modurile generale de aparitie si incetare a dreptului de proprietate sunt stabiliet in Codul civil
( art. 320-336). Pe linga prevederile codului civil exista si moduri specifice de dobindire a dreptului de
proprietate prevazute si in alte acte normative.
- OcupatiuneaAcesta reprezinta un mod de dobindirea a drept de proprietate , reglementat in art. 323 cod civil RM,
prevede ca posesorul unui bun mobil fara stapin devine proprietarul acestuia, prin ocupatiune , de la
data intrarii in posesiune, conform legii.
Astfel ocupatiunea este un mod de dobindire a dreptului de proprietate care se realizeaza prin luarea in
posesiune a unui bun care nu apartine nimanui.
Anume in liter de specialitate se sustine ca ocupatiunea este un mod de dobindire a proprietatii unui
licru care nu apartine nimanui, prin luare in posesiune a acelui lucru , cu intentia de a deveni prorietarul
sau. Asadar , dreptul de proprietate poate fi dobindit prin ocupatiune doar asupra bunurilor mobile, o
alta conditie a acestui mod de dobindire a dr. de propr. Este ca bunul sa fie fara stapin.
Anume bunurile fara stapin poate fi clasificate in 3 gr:
-

bunuri al caror proprietar a renuntat expres la dreptul de proprietat;

bunuri abandonate;

bunuri, care prin natural or nu au proprietar;

- AccesiuneaPrin accesiune se intelege incorporarea unui bun in altul , adica unirea unui lucru cu un alt lucru.
Astfel acest mod de dobindire este stability in C civil RM art. 328-330.
Codul civil reglementeaza accesiunea imobiliara ( ce poate fi naturala sau artificiala) si aaccesiunea
mobiliara.

Accesiunea imobiliara este de 2 feluri naturala si artificiala.

Art 328 relata despre accesiunea imobiliara naturala, anume despre accesiunea paminturilor depuse sau
create de ape.
Aluiviunile sunt parti de pamint ce se fac succesuv la malurile apelor curgatoare, conf alin (1) aceste
adausuri revin proprietarului riveran.
Prin adaugiri putem intelege nu doar pamintul ci si tot ceea ce solul poarta la suprafata si tot ceea ce
apele curgatoare aduc si lasa la tarm , nisip , pietris ect.
In cazul in care in timpul revarsarilor , un curs de apa rupe o bucata mare ce re poate fi identificata de
;la o proprietea si so alipeasca la alta, aceste alipiri de teren poarta denumirea de avulsiuni.
In cazul avulsiunii proprietarul fondului din care apa a rupt o portiune de teren el poate so revendice in
termen de un de la data in care proprietarul terenului la care sa alipit partea a intrat in posesiunea partii
alipite.
- Uzucapiunea
este un mod nou de dobndire a dreptului de proprietate, esena acestuia const n faptul c o persoan
poate deveni proprietar al bunului dac l posed pe perioad expres prevzut de lege :
-

pentru imobile trebuie s posede bunul pe parcursul a 15 ani;

pentru mobile 5 ani.

Aici regulele de baza sunt , anume posesiunea trebuie sa fie:

-

posesiunea trebuie sa fie pasnica

posesiunea trebuie sa fie publica;

posesiunea nu trebuie sa fie precara;

-Producerea bunului
prin aceast modalitate legea prevede c cel care a produs sau confecionat bunul pentru sine este
proprietarul acestui bun. Aceasta este regula general. De la aceast regul pot fi excepii prevzute de
lege sau contract. Spere exemplu, cel acre a construit pe teren strin cu materiale proprii nu va deveni
proprietarul acestei construcii, proprietar va fi proprietarul terenului pe care a fost ridicat construcia.

Actul juridic civil este cel mai rspndit i cel mai important mod de dobndire a dreptului de
proprietate. Aici sunt:

vnzarea-cumprarea;

schimbul;

donaia;

contractul de nstrinare a bunului cu condiia ntreinerii pe via;

succesiunea testamentar.

-Succesiune legal
transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate (cel care a lsat motenirea) ctre succesorii
si. Aici pot fi motenitori persoanele care se aflau n via la decesului celui care a lsat motenirea,
precum i copiii celui ce a lsat motenirea concepui n timpul vieii lui i nscui vii dup decesul
acestuia.
-

Hotarire judecatoareasca-

Acest mod de dobindirea a dreptului de proprietate este prevazut in art. 320 alin (2), care prevede ca
dreptul de proprietate se poate dobindi prin hotarire judecatoreasca atunci cind aceasta este translativa
de proprietate.
De aici reiese ca doar hotaririle judecatoresti translative de proprietate
dobindire a dreptului de proprietate.

III.2. Modurile de incetare a dreptului de proprietate

servesc drept temei de

Astfel incetarea dreptului de proprietate este stabilita in art 337- 343 cod civil RM si anume:
- urmrirea bunurilor n legtur cu obligaiile proprietarului;
- nstrinarea bunurilor pe care, conform legii persoana nu le poate avea n proprietate;
- rscumprarea animalelor domestice n cazul nclcrii regulilor de comportare cu acestea;
- privatizarea proprietii de stat;
- exproprierea pentru cauz de utilitate public;
- rechiziia;
- confiscarea;
in ceea ce priveste renuntarea la dreptul de proprietate acest mod de incetare a dreptului esre
reglementat in art. 338 , prin care proprietarul poate renunta oricind la dreptul de proprietate printro
declaratie sau in alt mod care atesta cu certitudine ca a renuntat la bun fara intentia de a pastra dreptul
de proprietate asupra lui.
Anume renuntarea poate fi facuta doar de proprietarul bunului sin u de alte persoane care detin bunul
cu drfeptul de posesiune si folosinta.
Pot renunta la dreprul de proprietate atit persoanele fizice si juridice, cit si statul si unitatile
administrative teritoriale.
Important este ca renuntarea propriu zisa la dreptul de proprietate san u aiba effect direct stingerea
obligatiilor aparute in legatura cu exercitarea dreptului de proprietate de la care proprietarul a renuntat.
-Exproprierea pentru cauza de utilitate publicaAcesta constitue pentru expropriator

un mod de dobindire a dreptului de proprietate, iar pentru

expropriat un mod de incetare a acestui drept.

Aceasta denumire este stabilita si in Constitutia RM prin art. 46 : nimeni nu poate fi expropriat decit
pentru cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii , cu dreapta si prealabila despagubire.
Deasemenea aceasta sintagma se gaseste si in legea exproprierii pentru cauza de utilitate publica, si
anume in art. 1 :prin expropriere se intelege transferal de bunuri si de drepturi patrimoniale din
proprietatea privata in proprietatea publica

Anume procedura exproprierii este stabilita in legea cu privire la exproprierea publica din 07.08.1999
RM.

-Urmarirea bunurilor in legatura cu obligatiile proprietaruluiAstfel bunurile domeniului privat pot face obectul urmarii cu exceptia bunurilor care potrivit legii nu
sunt urmaribile. Asadar proprietarul raspunde pentru obligatiile sale cu bunurile din proprietate.
Acest mod de incetare a dreptului de proprietate este prevazut in codul civil la art. 339
Anume bunurile proprietarului pot fi instrainate fie prin acordul sau sau prin intermediul hotaririi inst
de judecata.,procedura urmaririi buynurilor in legatura cu executarea obligatiei poate fi facuta fortat
doar in baza unei hotariri judecatoresti daca o alta modalitate nu este stabilita prin lege sau contract.
-Instrainarea bunurilor pe care, conform legii persoana nu le poate avea in proprietate
Art 340 din Codul civil se refera la o anumita categorie de bunuri care au un circuit limitat, ex armele
de vinatoare care se afgla in cir civil conf legii cu privire la arme.
La fel ea este aplicabila la o anumita categorie de persoane care nu pot avea in proprietate o anumita
categorie de bunuri, ca ex ar fi conf art. 38 al legii cu privire la proprietate, in RM se admite
proprietate a cetatenilor si a pers juridice ale altor state, cu exceptia proprietatii asupra terenului cu
destinatie agricola si ale fondului silvic.dar totusi poate fi cazul in care o persoana sa dobindeasca in
temeiul legii drep de propr asupra unui bun care nui apartine de drept( cetatean strain mosteneste un
teren agricol).
In aceste cazuroi peroanele care au dobindit dr de proprietaet asyupra bunurilor pe care nu le poate avea
in proprietaet urmeaza sa le instraineze in decurs de un an din momentul dobindirii dr de proprietate.

- Rechizitia Reprezinta un mod de incetare a dreptului de proprietate potrivit careai abunurile proprietarului sunt
retrase in interesul societatii conform legii.
Specific este ca anume incetarea dreptului de proprietate consta in faptul ca bunurile proprietarului se
retrag pentru a fi folosite in interesul societatii in aczuri exceptioanale.
Aceste cazuri sunt calamitati naturale, epidemii, scopul este de a garanta securitate cetatenilor, de a
salva bunuri sau distruge bunuri.

Bunurile care sunt restrase proprietarului prin rechizitie sunt folosite de stat in perioada respective,
anume dupa incetarea situatuiei exceptioanale proprietarul poate cere restituirea lor daca sau pastrat in
natura si mai pot fi folosite la destinatie.
Aceste prevederi sunt stabilite la art. 342 cod civil .
-

Confiscarea-

Aceasta reprezinta trecerea fara plata catre stat a unui bun ca sanctiune pentru fapte ilicite, in temeiul
unei hotatriri a instantei de judecatasau al unei autoritati publice competenete.
Regula de baza este ca poate fi supus confiscarii doar bunurile dobindite ilicite, bunurile dobindite
licite nu pot fi confiscate , aceasta prevedere fin stipulate in Constituie art. 46 , dar aliniatul (4)
stabileste deasemenea ca pot fi confiscate doar bunurile destinate , folosite sau rezultate din infractiuni
ori contraventii.

III.3 . Apararea dreptului de proprietate

Incontestabil, dreptul de proprietate fiind cel mai important drept civil patrimonial a beneficiat
ntotdeauna de o protecie special din partea legiuitorului. Majoritatea ramurilor de drept conin
dispoziii privind ocrotirea dreptului de proprietate. Dreptul civil cuprinde o multitudine de mijloace
prin care poate fi aprat dreptul de proprietate, precum i celelalte drepturi reale principale.4
n dependen de diferite criterii mijloacele civile de aprare a dreptului de proprietate se mpart
n mai multe categorii.
n literatura de specialitate sunt evideniate urmtoarele feluri: mijloace juridice nespecifice (sau
indirecte) i mijloace juridice specifice (sau directe).
Mijloacele juridice nespecifice sau indirecte constituie acele aciuni civile care se fundamenteaz
pe drepturile de crean. Ceea ce este caracteristic acestor mijloace const n faptul ca ele nu se
ntemeiaz pe dreptul de proprietate sau pe un alt drept real n aceast categorie sunt incluse aciuni
care provin din neexecutarea contractelor, aciuni ntemeiate pe rspunderea civil delictual, aciunile
izvorte din cvasicontracte, aciunile n nulitate sau anulare, aciunile n rezoluiune sau reziliere, etc.
Fundamentul acestor aciuni l constituie dreptul de crean.
i mijloacele de drept obligaional pot contribui la protecia dreptului de proprietate, deoarece
trebuie s se in seama de corelaia ce exist ntre drepturile reale i cele de crean, de rolul pe care l
are dreptul de proprietate n determinarea coninutului tuturor celorlalte drepturi patrimoniale, inclusiv
4

E. Softa Romano, oper citat, pag. 337.

a celor de crean, precum i de funciile pe care le-au de ndeplinit m dreptul civil, raporturile de
obligaii".5
Mijloace juridice specifice sau directe de protecia dreptului de proprietate constau n acele
aciuni care i au fundamentul direct pe dreptul de proprietate sau pe faptul posesiunii unui imobil.
Asemenea aciuni se mpart n aciuni petitorii i aciuni posesorii.
Aciunile petitorii snt acele aciuni reale prin care se realizeaz aprarea dreptului de
proprietate sau a altui drept real. Se includ n categoria acestor aciuni: aciunile n revendicare,
aciunile confesorii, aciunile de grniuire, aciunile negatorii, : aciunile n prestaie tabular.
Aciunile posesorii snt acele aciuni reale imobiliare prin care se urmrete aprarea posesiei
unui imobil.
Distinciile dintre aciunile petitorii i aciunile posesorii constau n urmtoarele:
- n timp ce aciunile petitorii vizeaz nsui fondul dreptului, aciunile posesorii urmresc doar
protecia posesiei;
Hotrrea judectoreasc obinut nu constituie un titlu de proprietate servete doar la nscrierea
n cartea funciar a unui drept real.
- aciunile petitorii pot fi promovate numai de titularul dreptului real contestat sau nclcat, pe
cnd aciunile posesorii vor : putea fi intentate de posesor, indiferent daca acesta este sau nu :
proprietarul imobilului.
Aciunile petitorii, cea mai important dintre ele este aciunea m revendicare, aa nct, n
continuare, voi analiza att din perspectiva doctrinii juridice, ct i a jurisprudenei.
Astfel voi face o referire la Codul Civil Ro referitor la alte aciuni petitorii si anume:
(art. 584 Cod Civil) prevede Actiunea in granituire reprezinta acea aciune prin care se solicit unei
instane judectoreti s determine, prin semne exterioare, ntiderea a dou fonduri nvecinate. Instana
suprem a stabilit n acest sens, c "Aciunea n grniuire este o aciune petitorie, ntruct are ca scop
delimitarea proprietilor limitrofe".6
Spre exemplu, aceast aciune poate fi naintat la noi n temeiul prevederilor articolului
356 CCRM care reglementeaz proprietatea comun pe cote-pri asupra despriturilor comune n
care prevede c orice zid, an sau alt despritur ntre doua terenuri care se afl n intravilan este
prezumat a fi n proprietatea comun pe cote-pri a vecinilor dac nu rezult contrariul din titlu dintr-

5
6

Dumitru Lupulescu, Dreptul de proprietate comun pe cote-pri, Bucureti,2000

C. Brsan ,Drept civil. Drepturile reale, bucureti,2001

un semn de necomunitate conform regulamentelor de urbanism ori dac proprietatea comuna nu a

devenit proprietatea exclusiv prin uzucapiune.
Cota-parte din drepturile asupra despriturilor comune se va considera un bun accesoriu nstrinarea
sau ipotecarea cotei-pri nu se poate face dect o dat cu dreptul asupra terenului.
Art 696 al Codului civil Ro stabileste ca :
Aciunea confesorie

este acea aciune real prin care se urmrete ocrotirea sau valorificarea

celorlalte drepturi reale principale (uzufruct, uz, abitaie, superficie, servitute), n cazul n care o alt
persoan mpiedic exercitarea acestor dezmembrminte ale dreptului de proprietate.
Caracterul petitoriu al acestor aciuni rezid din faptul c ele pun n discuie nsui dreptul real,
care constituie fie dreptul de proprietate, fie un dezmembrmnt al acestuia.

Aciunea negatorie
este acea aciune real prin care reclamantul contest c prtul ar avea un drept de uzufruct, uz,
abitaie, servitute sau superficie.
Aciunea n prestaie tabular este acea aciune real prin care persoana ndreptit s-i
intabuleze un drept real imobiliar n cartea funciar, poate solicita instanei judectoreti s
hotrasc nscrierea acelui drept n cartea funciar, dac cei obligai refuz s dea nscrisul necesar
pentru strmutarea sau constituirea dreptului respectiv n favoarea sa.
n conformitate cu articolul 374 CCRM aprarea dreptului de poprietate asupra buinurilor soilor
se face n condiii generale n temeiul revendicrii de ctre proprietar a bunurilor sale. Astfel,
proprietarul este n drept s-i revendice bunurile aflate n posesiunea nelegitim a altuia. Posesorul
poate refuza s predea bunul dac el sau posesorul mijlocit pentru care poseda are dreptul preferenial
de posesiune n raport cu proprietarul. Revendicarea bunului poate fi aplicat n raport cu cel care are
un drept superior fac acesta a obinut bunul prin violen sau prin dol. De la momentul ncetrii buneicredine, iar n cazul posesorului de rea credin de la momentul dobndirii posesiunii, posesorul
rspunde fa .de proprietar pentru prejudiciul cauzat prin faptul c din vina lui bunul s-a deteriorat, a
pierit sau nu poate fi restituit din alt motiv. n legtur cu revendicarea bunului proprietarului se vor
aplica n modul corespunztor prevederile art. 307, 310-312 CCRM. Dac a dobndit posesiunea prin
samavolnicie sau prin svrirea unei infraciuni, posesorul rspunde fa de proprietar n conformitate
cu normele privind rspunderea delictual. Acest articol se refer la dreptul de aprare comun al soilor.

Aciunea n revendicare
este o aciune real, deoarece poate fi promovat mpotriva oricrei persoane care ncalc dreptul de
proprietate. Caracterul real al dreptului de proprietate se transmite i aciunii n revendicare prin care
este aprat dreptul.
Aciunea n revendicare are un caracter petitoriu, deoarece pune n discuie nsi existena
dreptului de proprietate. Aceasta i deosebete aciunea n revendicare de aciunea posesorie sau
aciunea care se ntemeiaz pe un drept de crean.
Aciunea n revendicare este n principiu imprescriptibil din punct de vedere extinctiv.7 Dreptul
de proprietate nu se pierde prin neuz, aa nct el va putea fi aprat ntotdeauna prin aciunea n
revendicare, n acest sens, art. 21 din Decretul nr. 167/1958 prevede c dispoziiile decretului de fa
nu se aplic dreptului la aciune privitor la dreptul de proprietate, uzufruct, uz, abitaiune, servitute i
superficie.
Atunci cnd ns un bun imobil este dobndit prin uzucapiune, sau un alt bun mobil a fost
dobndit prin posesia de bun credin, dreptul de proprietate al proprietarului iniial s-a stins i el nu
v-a mai putea avea ctig de cauz ntr-o aciune de revendicare.

T. Ionacu, S. Brdeanu, oper citat, pag. 192.