Sunteți pe pagina 1din 13

Adrian Punescu

Totui, iubirea
i totui exist iubire
i totui exist blestem
Dau lumii, dau lumii de tire
Iubesc, am curaj i m tem.
i totui e stare de veghe
i totui murim repetat
i totui mai cred n pereche
i totui ceva sa-ntmplat.
Pretenii nici n-am de la lume
Un pat, ntuneric i tu
Intrm n amor fr nume
Fiorul ca fulger czu.
Motoarele lumii sunt stinse
Reele pe ci au czut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezete-le tu c-un srut.
Acum te declar Dumnezee
Eu nsumi m simt Dumnezeu
Continu lumea femeie
Cu plozi scrii n numele meu.
Afar roiesc ntunerici
Aici suntem noi luminoi
Se ceart-ntre ele biserici
Fcndu-i acelai repro.
i tu i iubirea exist
i moartea exist n ea
mi place mai mult cnd eti trist
Tristeea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele


Cu capul m sprijin de cer,
Tu eti n puterile mele,
Dei nchiziii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
M-ntorc la silaba dinti,
Prval peste tine pdurea:
Adio, adic rmi.
i totui exist iubire
i totui exist blestem
Dau lumii, dau lumii de tire
Iubesc, am curaj i m tem.
Adrian Paunescu - A Mea

Cum treci acum si apa e-n ruine,


si-ti este bine si mi este bine,
as vrea sa-ti spun, iubito, ca n tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu mila si mirare
cu ntrebare si cu disperare,
cu gelozie si cu larma mare,
c-un fel de fardelege care doare.
Si jur pe tine si pe apa toata
care ne tine barca nclinata
ca vei ramane - dincolo de numar
si dincolo de forme, masti si vorbe a mea, de-a pururi, ca un brat n umar.

Iubii-v pe tunuri
M voi feri ca de foc de pericolul
C dragostea s devin
Obiect al meditaiei,
Al speculaiei,
Al filozofiei.
Fereasc Dumnezeu

De acea dragoste retoric,


n stare s ucid
Numai eroii
Pe scenele de scndura uscat.
Alt fel de dragoste am trit eu
n zilele i-n nopile vieii mele.
Am fost devorat,
De patimi reale,
i nici un regizor
Nu mi-a putut iscli pieptul
Cu biata lui cerneal roie,
De care s-au nvrednicit toi actorii.
Eu nsumi am ceva teatral
n fiina mea.
Dar eu nu sunt actorul,
Eu nu sunt regizorul,
Eu sunt autorul
Tragediei pe care o joac atia.
Adolesceni i adolescente
Se vor regsi teatral
n poemele mele de dragoste
Pe care le restitui lumii
Ca pe-o boal de care voiesc s m lepd
i nu pot.
Cci nici o boal nu devine
Mai mic n tine
Dac se molipsesc i alii de ea;
O, dragostea mea devsttoare,
Ci tineri i vor face iluzia
C-i poi salva cnd te vor cii
n cuvintele mele.
Nu exist propriu-zis experien uman,
Nimic nu e valabil dect o singur dat,
Ca o sering n vremea modern.

Totul se arunc dup folosin,


nclusiv dragostea unui poet
Citit n crile lui.
Nici Biblia nu folosete,
Nici Biblia n-are un coninut exemplar,
Experiena din Cntarea Cntrilor
Se pierde ca un proces verbal de edint,
Nu e nimic de fcut,
Nu e nimic de ales
Din toate acele cuvinte,
Dect plcerea estetic.
Eu simt autorul tragediei,
Eu declam mpreun cu actorii,
Eu fac fibrilaie la inim odat cu regizorii,
Eu aplaud i huidui mpreun cu spectatorii,
Eu m spnzur mpreun cu administratorul teatrului
n acest final de veac
n care dragostea
A ajuns att de prost vandabil.
Se joac, dragii mei,
Tragedia dragostei
n faa scaunelor goale.
Murim i nimeni nu se uit la noi,
Actorii turbeaz pe scndura goal
i poate ca de-atta singurtate
n slile n care joac
Ei ncep s ia n serios
Rolurile din tragedia dragostei.
N-a fost chip s scap de aceste cuvinte,
A trebuit s vi le spun
Gelos pe Shakespeare,
Care a avut rbdarea
S-i omoare toi eroii,
Stiind
C v fi absolvit de marea lui vin

Pentru c, ntre timp, oricum,


Toi aveau s moar,
De moarte fireasc.
Dar eu sunt poet liric,
Eu nc n-am deprins nvul
De-a pune la persoana a treia
Ceea ce devor persoana nti.
i de-attea ori am simit nevoia
S m salvez cu un plural al majestii
i n-am putut i unii dintre voi
Au numit, prostete,
Aceast care mi s-a ntmplat,
Egoism.
i nici nu am blestemat
Rceala de cuget
A efului de cadre
Care iubete-n tain,
n vreme ce acioneaz
Cu dosare i referine de tot felul
mpotriva tuturor iubirilor i a tuturor celor
Care iubesc.
Dragostea mea are un aspect
Aproape clasic,
n romantismul ei
Desuet i expresionist.
Iubesc
n numele tuturor umilinelor,
i al tuturor aa-ziselor faradelegi pedepsite
De legi fr de lege.
Vai mie, autor de tragedii,
O s-ajung exemplar, o s se predea
Lecii de literatur universal
Pe textele mele,
Biat autopsie,
Vinovat i impudic autopsie,

Cti din voi, care v vei supra pe copii votri


C-au luat note mici
La lecia "Poezia lui Adrian Punescu",
N-ai fi azi n stare
S m ucidei
Pentru poezia de dragoste
La care nu copii votri, ci voi ai putea rmne repeteni.
V voi trece clasa,
Pe voi i pe femeile voastre,
n faa crora ngenunchez
Pentru sfnta rbdare pe care o au cu noi
i pentru misteru1 care ne leag.
V voi trece clasa, v voi trece veacul,
Vei supravieui n poezia mea,
i poate mai mult n pozia mea de dragoste,
Care nu e reglementat
Prin hotrre a Consiliului de Minitri.
O, bieii mei prieteni!
Scriu poezie de dragoste
i tiu c n-am nici o ans
n timpul vieii mele.
Sunt fcut s par altceva,
Suport interdictia de a v fi unul din semeni,
Teatral uneori,
Pentru c-n cldirea teatrului nostru
A ascuns armata
Toata muniia, toate drapelele.
Teatral uneori
Pentru c n oraul nostru
Nu mai e loc nicieri altundeva de poei
ntruct primaria e plina de funcionari.
Teatral, teatral, ntr-adevr,
i rugindu-v,
Implorindu-v,
Ordonidu-v:
Pace i dragoste

i dac sunt pe lume i dragostea, i pacea


Va fi i Truda de-a le pstra.
Bucurai-v c mai avei
Poeti din acest os,
Psri de aceast marc,
mpulsuri n aceast direcie.
Bucurai-v, bucurai-v, plngnd,
C n vreme ce voi m credeai surghiunit
n sintaxa unei singure orientari,
S lucrez ca orbetele
Pentru infiarea voastr festiv,
Eu iubeam i scriam
Poezie de dragoste.
Iar pe voi, fraii mei tineri,
Pe voi, care m vei cii creznd
C vei avea ceva de nvat din poezia mea de dragoste
V rog, nu pariai prea mult
Pe aceast iluzie.
Nimic nu se nva de la nimeni
Pn cnd nu nvei acel lucru
Din propria ta experien.
Voi m vei iubi
Abia dup ce
Vei ajunge-n situaia mea.
Poezia mea nu e de dragoste, ea e dragoste,
Poezia mea de dragoste nu e iniiere,
n versurile mele nu vei gsi
Descrise somptuos
Poziiile dragostei
Ca-n manualele de pornografie indiana
Sau chiar danez.
O, nu. Toat poezia mea de dragoste
E o imensa vatr de cenu
La temelia unui rug
Ce arde nc.
Luai aceast carte-n mini,

Aceast machet a unui teatru tragic,


Iubirea e tragic.
Pentru c iubirea e moarte,
Iubirea e tragic
Pentru c actorii o rostestesc cu suflarea tiat,
Mrea cum e
n scriitura pe care au nvat-o,
Dar abia ateapt s coboare
Dupa ce i-au mbrcat hainele de strad
n fierbintea, urt, dar pasionata lor
Iubire de oameni.
n sal pe fiecare-l ateapt-o femeie,
Undeva, la balcon, o fat pur plnge,
Cnd iubitul ei, actor la Teatrul municipal,
Se srut pe scen cu o actri.
Vai, eterna contradicie
Dintre art i via!
Nu v luai dup spusele mele, ci dup cele scrise
Citii cartea mea
Cnd viaa v-a obosit de-ajuns ntr-o zi,
Eu nu am pretenia s v nv nimic,
N-am dect orgoliul de-a m alatura
Cu toat cenua distrugerii mele
Cenuilor voastre,
Cci fiecare dintre voi
E un cuplu
De la care ar putea ncepe
Iarai BR> Lumea.
i cnd vei vedea
n faa ochilor votri arznd de iubire
Tunurile veacului pregtindu-se s--distrug
Cmpiile i fabricile,
Oamenii i munii,
Psrile i petii,
Bibliotecile i spitalele,
Mormintele i bisericile,
Nu pregeti, aruncai-v hainele de pe voi,

mbriai-v, srutai-v,
i pentru c pmntul e rece,
Iar tunurile care vor s-l distrug sunt calde,
O, voi, tineri ai planetei mele
Convulsionat de-attea arme,
Sub ochii holbai ai armatelor,
Sfrimnd ochelarii greoi ai generalilor,
Fr nici o ruine,
n numele singurei religii care ne unete,
Credina n continuitatea speciei umane,
Iubii-v,
Iubii-v pe tunuri!
Concediai tunarii
i dezamorsai obuzele
i dai-ne acest prim i netrector
Semn al pcii universale.
Iubii-v,
Iubii-v pe tunuri!
Iubii-v pn le vei hodorogi,
Pn le vei scoate din funciune,
Iubii-v aruncnd din mini
Tot ce vi se-ntmpl s-avei n mini,
Actele voastre, banii votri, oglinzile,
Chiar i aceast carte care nu are dect meritul
C aparine unui om
Care n viaa lui, dei n-a avut norocul
S fac dragoste pe nici un tun,
Cnd n-a dormit i n-a scris,
A iubit
Cu disperarea condiiei umane,
Cu lacomia venitului de pe front,
Cu grija medicului
i cu druirea muribundului.
Fac-se profeia mea,
Fie o dat pentru totdeauna a tinerilor
Iubirea pe tunuri!

Va trebui sa recunosc, in fine,


Cu-n fel de ultima sinceritate,
Ca te-am iubit, iubita mea, pe tine,
Mai mult decat pe celelalte toate.
Ca TU mi-ai fost mereu si rea si buna,
Obsesia in orice insomnie,
Si cat ti-am daruit cu totul tie
N-avura celelalte impreuna.
De-acum nici inapoi, nici inainte
Nu mai exista oamenii si timpul.
Tu-mi esti acum iubirea pur si simplu,
Si singura ce mi-o aduc aminte.
Ingenunchiat le cer acum iertare
De tot ce afla din aceste randuri,
Si tie-ti cer sa nu te mai inganduri,
Sa poti sa duci povara asta mare.
Nici nu mai ai acum de ce te teme,
Sunt spuse toate cele spuneri,
Si tu acum incepi sa porti pe umeri
Broboada impletita de blesteme.
Si totusi simt ca asta nu ajunge,
Nu satura si nici nu te cultiva
Iubirile ramase in arhiva.
Tu simti ca existam cand curge sange....

Adrian Paunescu - Fosta iubire

Nici amintirea nu te mai pastreaza


De-as vrea sa-ti cant m-as poticni afon
Ai fost o nebunie si o raza
Ramai un numar vechi de telefon.
As vrea sa te mai vad dar nu se poate
Am auzit ca te-am vazut candva
Dar ca prin geam cu marginile mate
Priveam prin fosta draga fiinta ta.
Mai vine cineva si mai imi spune
Cate ceva de bine sau de rau,
Dar noi n-avem nici amintiri comune
Te-ai dus luand tot ce era al tau.
Candva te presimteam pe-o filfaire

Stiam apropierea sa ti-o gust.


Acum chiar sa ma tai tot nu am stire
Ca mie aproape pasul tau ingust.
A fost iubire ? Sau minciuna lunga?
Te rog da voie gandului curat
Din departarea mea sa te ajunga
La orice nume azi te-ai fi mutat.
Un telefon uitat si o adresa...
Aud ca suferi si traiesti urat
Si-ti cureti zilnic cuvenita lesa
Si tu, cu mana ta, ti-o pui la gat.
E greu sa-ti spun, dar viata impreuna
Oricat de scurta, m-a trimis sa-ti spun
Un adevar mai grav ca o minciuna,
Mai trist, mai inflamabil, mai nebun.
Nu mai existi, esti trasnetul de vara
Ce mi-a lasat in creier cer topit
Dar cand te-am aruncat pe usa-afara.
Eu cel mai mult atuncea te-am iubit.
Sa-ti spun sa te intorci ? Astepti zadarnic,
Ramai si-mbraca-ti viata in vopsea,
Marita-te mai bine c-un paharnic,
Sa aiba dromaderii ce sa bea.

Adrian Paunescu - Actorul

O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viata e un teatru trist.
Actorul a iesit n strada,
Sa-si cumpere ceva salam,
Era n haine de parada,
Ca Voievod peste un neam.
Printre masini, printre tramvaie
Actorul se grabea firesc
Urma sa vina-un nor de ploaie
Perucile se dezlipesc.
Si cnd s-a asezat la coada

Cu palos, mantie si scut


Deodata oamenii din strada
Ca Voievod l-au cunoscut.
S-au dat deoparte cu sfiala
Multimea toata murmura
Vazndu-i hainele de gala
Sa ne traiesti Maria-Ta!
Republicani, ma rog, cu totii
Descoperisera alt mod
De-a da cuvnt la noi emotii
Si se-nchinau la Voievod.
Dar ploaia a venit deodata
Si ei vaznd cu ochii lor
ntreaga-i fata demachiata
I-au aruncat un fel de plata:
Lasati-l dracu', e-un actor.
O, biet actor
O, biet artist
Rolurile mor
Viata e un teatru trist.

Adrian Punescu
Ce simplu mi-ai fi, dac nu te-a ubi
Altceva nu-i nimic
i mereu m complic
i ce simplu mi-ar fi,
Dac nu te-a iubi.
Dac m-a lua dup pretexte,
dac-a trage unde e uor,
nici nu trebuia s-aud de tine
i-mi era mai de folos s mor.
M-am bgat de bun voie slug,
dragostei morale ce i-o port,
dar pricep c mi-ar fi fost rentabil
s privesc destinul ca pe-un sport.
Nu-i o simpl ncpnare,

pentru un ambiios pariu,


dar aleg o cale complicat,
tocmai din motivul c sunt viu.
Eu detest relaia burghez,
decorat circumstanial,
m nchin la legile naturii
i salut iubirea, ca scandal.
Mama ei de via prefacut,
tatl ei de soart la mezat,
te iubesc n felul unui trznet,
te prefer aa cum s-a-ntmplat.
Greu mi e i greu i e i ie
cu acest fel de a tri al meu,
totui, vreau s tii c, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fr care-ar fi cu mult mai greu.