La mine-n gnd o noapte ai uitat,

Cnd ruginiul toamnei destrmate

A rvit destinu-mi deghizat
n primveri i ierni imaculate...
Bat clopote de lut. Ce-a mai rmas?
Cine-o fi vrut s bat-a desprire?
Eu chiar n-am vrut s-ascult pmntul ars
Cerind ce am crezut c-a fost iubire...
Haotic jurmnt ai ncrustat
Pe adormite frunze de petunii...
Simeai cum ard i brusc m-ai ngheat
ntr-un cristal rvnit de toi nebunii.
Ct de srac e timpul ce-l mai am!
Bogat-i deprtarea c te are
Prezentul pare-a fi ultimul gram
Din mierea care-ai fost. Acum, eti sare.
Da, tuacelai tu pe care-l tiu,
Orbecind prin ce-a rmas din mine,
M-ntrebi: unu plus unufac?... nu tiu,
Cnd totu-n jur m are doar pe mine.
Spui c fac doi cci doi am fost... chiar crezi
C poi s-aduni i dragostea-mi pierdut?
Atunci de ce rmas-au ochii-i verzi,
O ecuaie cu o necunoscut...?