P. 1
Sistemul Nervos Central

Sistemul Nervos Central

|Views: 6,613|Likes:
Published by siika1982

More info:

Published by: siika1982 on Jan 15, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/08/2013

pdf

text

original

Sections

Sistemul nervos ne controleaza activitatea de la o miscare la alta ,totul, fara exceptie. Sistemul
nervos este cea mai complexa si cea mai importanta retea de control si de distributie a
informatiilor. Fara sistem nervos nu exista auz si vedere. Nu este durere si bucurie, dar nu
sunt nici miscari coordonate, ar fi de neinchipuit reglarea unor functii fiziologice ca digestia
sau respiratia fara sa mai vorbim despre importanta memoriei si a luarii de decizii, despre
sentimente, afectivitate, gandire si vorbire.

Partile sistemului nervos:
Elementele de baza sunt celulele nervoase, numite neuroni, in numar de mai multe milioane,
care impanzesc tot organismul uman asemanator unor conductori dintr-un aparat electric
complicat. Rolul lor este de a primi informatii dintr-un anumit punct al organismului si de a
transfera aceste informatii altor celule nervoase care sa declanseze o anumita reactie, de
exemplu contractia anumitor grupuri musculare.

Celulele nervoase sunt sensibile la stimulii exteriori: leziuni mecanice, infectii, presiune,
modificarea chimica a mediului inconjurator sau lipsa de oxigen, toti acesti factori le pot
deteriora. Deteriorarea celulei nervoase poate avea consecinte grave, deoarece celulele
distruse nu se refac niciodata. Sis- temul nervos are doua parti importante, cu efecte reciproce:
sistemul nervos central , care cuprinde creierul si maduva spinarii si sistemul nervos periferic,
ce cuprinde totul in afara de tesutul nervos din sistemul central.

Sistemul periferic are doua componente importante: sistemul nervos somatic si cel
vegetativ.O sarcina importanta a sistemului nervos somatic este adunarea informatiilor de la
organele de simt si transmiterea lor la sistemul nervos central, a doua sarcina este transmiterea
impulsurilor primite de la siatemul nervos central la muschii scheletici, producand astfel
miscarile comandate.

Constient sau inconstient:
Sistemul nervos vegetativ coordoneaza functionarea organelor interioare si a glandelor cum ar
fi inima, stomacul, rinichii si pancreasul. Sistemul nervos somatic are are doua componente
importante: sistemul senzorial si cel motor. Informatiile venite din mediul exterior sunt culese
de organele de simt. Durerea, impulsurile tactile, temperatura pielii sunt receptionate prin
celule receptoare. Din acesti receptori impulsurile rezultate in urma excitatiei ajung prin
fibrele nervoase senzitive in sistemul nervos central. Informatiile despre mediul exterior sunt
adunate si transmise prin siruri de semnale, compuse din milioanele de impulsuri pe minut,
spre sistemul nervos central.

In timp ce nervii senzitivi transporta in sistemul nervos central impulsurile venite din organele
de simt, nervii motori transmit comenzile sistemului nervos central spre muschi si in organele
motoare.Cea mai mare parte din drumul strabatut de impulsuri se face prin nervii senzitivi si
cei motori, dar nici nervii senzitivi si nici cei motori nu sunt formati numai din fibre nervoase.
Fiecare celula nervoasa are si un corp celular din care pornesc numeroase prelungiri. Fibrele
motorii si senzitive ale sistemului nervos periferic sunt formate din cele mai lungi prelungiri
ale celulelor. Celulele fibrelor senzitive sunt in imediata apropriere a creierului si a maduvei
spinarii, in timp ce celulele fibrelor motoare se gasesc chiar si in maduva spinarii.

Manuchiul de fibre motorii si senzitive ce inpanzesc un organ sau teritoriu bine determinat
alcatuiesc nervii. Diferitele organe si diferitele zone sunt "deservite" de nervi diferiti. Din

sistemul nervos central pornesc in total 43 de perechi de nervi: 12 perechi de nervi cranieni
din creier si 31 de perechi de nervi din partile laterale ale maduvei spinarii.

Nervii cranieni inerveaza in primul rand oraganele de simt si muschii capului, unul dintre ei
fiind foarte important, nervul vag, care ajunge si la apara-tul digestiv , la inima si la branhii.
Nervii cranieni, de exemplu nervul optic, sunt formati din fibre senzitive.

Deci sistemul nervos periferic transmite informatiile de la organele de simt la sistemul nervos
central, si comenzi ale acestuia spre muschii si glande. In analiza impulsurilor organelor de
simt, respectiv in initierea impulsurilor motorii nu are nici un rol, acestea fiind sarcina
sistemului nervos central.

Sistemul nervos central:
Creierul si maduva spinarii formeaza "procesorul central" al sistemului nervos. Acesta
primeste din organele de simt si din receptori impulsurile sosite prin nervii senzitivi, le
filtreaza si le analizeaza , apoi prin nervii motori transmite concluzii, obligand muschii si
glandele sa reactioneze corespunzator la impulsurile primite. In sarcinile indeplinite de
maduva spinarii situatia este simpla, creierul fiind acela care face analiza complexa, proces la
care participa mii de celule nervoase diferite.

Maduva spinarii:
Maduva spinarii are o lungime de aproximativ 40 de cm, de forma cilindrica, este format din
tesut nervos si ocupa interiorul coloanei vertebrale, de la partea inferioara a creierului pana la
partea inferioara a spatelui. Ca organ independent are de indeplinit doua sarcini de baza.

In primul rand realizeaza legatura in dublu sens dintre creier si sistemul nervos periferic cu
ajutorul acelor celule nervoase senzitive si motorii ale caror fibre parasesc anumite zone ale
creierului sub forma de manuchiuri lungi, care parcurg un drum mai lung sau mai scurt in
maduva spinarii, iar la capatul lor cel mai indepartat de creier intra in legatura cu celulele sau
fibrele senzitive si motorii ale sistemului nervos periferic. Prin golul dintre doua celule, prin
asa numita sinapsa, impulsurile trec cu ajutorul unor substante chimice, denumite mediatori
chimici. In al doilea rand, rolul maduvei este sustinerea unor reflexe.Reactiile
fulgeratoareale sporti-vilor de performanta dovedesc capacitatea fantastica a sistemului
nervos.

STRUCTURA SISTEMULUI NERVOS

Sistemul nervos al organismelor vii, inclusiv al omului, este foarte complicat si poate fi
comparat doar cu universul. La ora actuala, cu toate cercetarile sofisticate efectuate in
institutele de cercetare specializate in neurologie, psihologie si neuropatie nu s-au facut
progrese esentiale, decat in stabilirea unor anumite procese responsabile de unele actiuni -;
insa care este mecanismul functionarii sistemului nervos ramane o enigma pentru fiinta
umana. Sistemul nervos coordoneaza comportamentul organismelor vii in mediul
inconjurator, dar cel mai important lucru il reprezinta relatiile dintre oamenii dintr-o
comunitate, unde fiecare individ trebuie sa aiba locul lui si sa-l indeplineasca conform
capacitatilor lui, fara a deranja alti indivizi. t7n13nz
Confruntarea intre fiintele umane este interzisa, divergentele intre diferite conceptii ne poate

costa foarte scump: disparitia partiala sau totala de pe Terra. Relatiile dintre oameni pot fi
armonioase numai printr-o gandire rationala care sa rezolve interesele tuturor indivizilor de pe
Terra, indiferent de nationalitate, religie, culoare s.a.
Relatiile dintre celelalte vietuitoare sunt complicate, deoarece toate organismele vii au
tendinta de a domina celelalte fiinte. Multe dintre ele au un potential foarte mare de inmultire
asa cum sunt toate microorganismele. Sub actiunea unor factori de distrugere iau nastere alte
generatii, cu o putere de reproducere si mai mare pentru a putea domina. Un exemplu
convingator este relatia dintre om si insecte, care nu numai ca sunt in concurenta pentru hrana,
dar mai sunt si organisme intermediare de raspandire a multor boli infectioase. Omul, fara sa
se gandeasca foarte mult, a utilizat arma chimica, folosind cele mai puternice substante toxice,
dar nu si-a dat seama ca in asemenea situatii el se autodistruge, deoarece substantele toxice
ajunse in mediul inconjurator ii va afecta si lui sanatatea. Au aparut multe maladii, imunitatea
a scazut considerabil, longevitatea s-a redus catastrofal. In Asia, unde existau oameni ce traiau
120-130 de ani, acum s-a ajuns ca durata existentei sa se reduca la 50-60 de ani.
Este foarte interesanta organizarea familiilor de albine si de furnici, unde exista o ordine
perfecta de coordonare -; fiecare individ trebuind sa indeplineasca o anumita functie in cadrul
societatii. In acest fel de societate structura familiala pare a fi perfecta, dar numai la prima
vedere, deoarece exista conflicte si in aceste societati, fenomene pe care ratiunea umana nu
are informatii suficiente pentru a le intelege.
Sistemul nervos capteaza prin intermediul organelor de simt precum: ochii, nasul, limba,
urechile, pielea, anumite informatii pe care le transmite organului central: creierul. In creier
are loc analiza informatiilor primite de la receptori, iar apoi informatiile sunt transmise
anumitor centre care indeplinesc functiile cuvenite.
Structura sistemului nervos la vietuitoare, dar mai ales a omului, nu poate fi comparata nici cu
cel mai sofisticat calculator; el poate fi comparat doar cu un univers imens. Noi cunoastem
numai morfologic structura sistemului nervos si structura celulelor nervoase, dar mecanismul
de functionare ramane inca necunoscut.
Sistemul nervos are doua parti importante cu efecte reciproce: sistemul nervos central, care
cuprinde creierul si maduva spinarii si sistemul nervos periferic ce cuprinde totul in afara de
tesutul nervos din sistemul central.
Sistemul periferic se imparte in sistemul nervos vegetativ si sistemul nervos somatic. Sistemul
nervos al vietii de relatie poate fi impartit la randul lui in sistemul central si sistemul periferic.

Sistemul nervos vegetativ coordoneaza acivitatea organelor interne (inima, rinichii,
pancreasul). Componentele principale ale sistemului nervos vegetativ sunt simpaticul si
parasimpaticul. Aceste doua componente executa asupra fiecarui organ actiuni antagoniste:
unul stimuleaza, celalalt inhiba. Excitatia simpatica mareste catabolismul, deci creste caldura
in organism si accelereaza bataile inimii. Parasimpaticul are actiuni inverse: el creste
anabolismul.
Tesutul nervos este construit din doua componente esentiale: neuronul si nevralgia (tesutul de
sustinere). Neuronul este unitatea anatomo-functionala a sistemului nervos si este alcatuit din
corpul celular si prelungirile acestuia: axonul -; prelungire prin care influxul nervos pleaca de
la celula, si tendrile -; prelungiri scurte prin care influxul vine la celula. Fibra nervoasa este
continuarea axonului si este alcatuita dintr-un fascicul de neurofibrile numit cilindru care
poate fi invelit sau nu intr-o teaca de mielina. Prin intermediul fibrelor se realizeaza legatura
dintre neuroni si poarta denumirea de sinapsa.
Circulatia informatiei nervoase la nivelul sinapsei se realizeaza intr-o singura directie -; de la
cilindru spre dendrite si corpul celular. Energia care circula de-a lungul fibrelor nervoase
poarta denumirea de influx nervos. Dupa sensul impulsului se deosebesc doua tipuri de
neuroni: neuron aferent care conduce impulsul de la periferie catre centru si neuron eferent

care conduce impulsul nervos de la centrul nervos catre periferie.
Sistemul nervos periferic este alcatuit din fibre nervoase si organe terminale. La actiunea
diferitor factori interni si/sau externi se produc excitatii care se transmit prin fibre nervoase
spre centru. Excitatiile provenite din mediul extern cat si cele provenite din mediul intern (de
la muschi, tendoane, articulatii) se transmit prin intermediul sistemului nervos al vietii de
relatie. Excitatiile plecate de la viscelare se transmit pe calea sistemului nervos vegetativ.
Aceste senzatii sunt receptionate de organe specializate -; receptori, care pot fi: extrareceptori
ce pornesc de la mediul extern si proprioreceptori care primesc informatii de la muschi,
tendoane, articulatii. Mai exista si anteroreceptori, care culeg excitatiile viscerale.
Nervii periferici pot fi senzitivi sau senzoriali motori, vegetativi. Pe calea acestor nervi vin de
la periferia corpului sau de la organele interne spre centru. Din nervii periferici fac parte
nervii cranieni - 12 perechi - si nervii rahidieni.
Sistemul nervos central este alcatuit din encefal, care este format din doua emisfere cerebrale,
formatiunile de la baza creierului, cerebel si maduva spinarii.
Emisferele cerebrale prezinta partea cea mai dezvoltata a sistemului nervos. Fiecare dintre ele
cuprinde cate patru lobi: frontal, parietal, temporal si occipital. Acestia sunt impartiti, prin
santuri, in circumvolutiuni. Encefalul este format din substanta cenusie si substanta alba.
Substanta cenusie reprezinta scoarta cerebrala, iar in profunzime se gasesc nucleii cerebrali.
In scoarta se afla 14 milioane de celule.
In substanta alba se gasesc fibre nervoase care fac legatura dintre zonele corticale avand rol in
coordonarea functiilor sistemului nervos. In aceasta zona are loc reprezentarea si selectionarea
ideiilor -; gindirea, rationamentul -; activitatea nervoasa superioara. Aceasta parte a creierului,
conform ultimelor date afecteaza legaturile de integritate a tuturor organelor corpului uman.
Lobul frontal corespunde circumvolutiei frontale ascendente; este sediul neuronului motor
central, deci sediul miscarilor voluntare. Leziunile lobului frontal sunt insotite de tulburari
motorii (paralizii), tulburari in vorbire, tulburari de comportament.
Lobul parietal este sediul cortical al analizatorului sensibilitatii generale. Aici se analizeaza
toate informatiile ce tin de sensibilitate. Leziunile lobului parietal vor fi insotite de tulburari
privind aprecierea volumului si forma obiectelor care ne inconjoara. Distrugerea totala a
lobului parietal duce la pierderea orientarii asupra formelor obiectelor ce ne inconjoara.
Lobul temporal cuprinde centrul cortical al analizatorului auditiv. Eliminarea acestui lob duce
la pierderea partiala sau totala a auzului ceea ce conduce la pierderea partiala sau totala a
vorbirii. Uneori persoana in cauza pierde semnificatia cuvintului vorbit sau scris.
Lobul occipital este sediul terminatiilor corticale ale analizatorului vizual. Leziunea duce la
tulburari in spatiu, halucinatii, tulburari de vedere.
Formatiunile de la baza creierului sunt diencefalul si corpii striati.
Diencefalul este alcatuit din: talamus -; statie principala de releu pentru toate fibrele senzitive
care merg catre scoarta cerebrala; hipotalamus -; coordonatorul sistemului vegetativ si al
sistemului endocrin.
Corpii striati sunt formati dintr-un numar de nucleie de substanta cenusie, fiind segmentul cel
mai important al sistemului extrapiramidal. Leziunile in aceasta zona duc la aparitia
sindromului extrapiramidal.
Creierul are trei parti principale: trunchiul cerebral, aflat in prelungirea maduvei spinarii pe
care se afla cele doua emisfere cerebrale -; creierul mare (cerebrum), locul gandirii constiente,
iar sub cele doua emisfere, in spate, se gaseste a treia parte, creierul mic (cerebellum).
Trunchiul cerebral este alcatuit din pedunculi cerebrali, protuberanta inelara si bulbul
rahidian, care face legatura cu maduva spinarii. Leziunile acestora provoaca decesul. De la
acest nivel pornesc cele 12 perechi de nervi cranieni, care indeplinesc functii importante in
organism.
Cerebelul este alcatuit din doua emisfere laterale, cu rol in coordonarea motorie, si o regiune

mediana, care contribuie la mentinerea echilibrului, numita vermis. Functia principala este
coordonarea miscarilor.
Maduva spinarii, ultima portiune a sistemului nervos central, are o lungime de aproximativ 40
centrimetri si are forma de cilindru. Este formata din tesut nervos si ocupa interiorul coloanei
vertebrale, de la partea inferioara a creierului pana la partea inferioara a spatelui. Este
alcatuita din substanta alba si substanta cenusie.
Substanta cenusie este situata in interior avand forma literei H. Coarnele anterioare ale
substantei cenusii sunt alcatuite din celule nervoase motorii, cele posterioare din celule
nervoase senzitive, iar cele laterale contin celule nervoase vegetative. Cordonul lateral
cuprinde fascicule care conduc spre centrii nervosi informatiile cu privire la durere si
temperatura. Leziunile maduvei spinarii provoaca tulburari senzitive, motorii si vegetative.
Pe traiectul radacinii posterioare se afla ganglionul spinal, care include corpul celular al
primului neuron senzitiv periferic. Nervii rahidieni dau nastere nervilor periferici.
Sistemul nervos central este protejat de trei foite meningiene: duramater -; o membrana
fibroasa ce intra in contact cu osul, arahnoida -; foita subtire care captuseste fata interna a
duramaterului, piamater -; un tesut celular bogat vascularizat care acopera tesutul nervos.
Spatiul subarahnoidian, aflat intre arahnoida si piamater, contine lichidul cefalorahidian.
Acest lichid patrunde in spatiile subarahnoide prin niste orificii denumite orificiile lui
Magendie si Luscha. Intre protuberanta si cerebel se afla ventricolul IV, care comunica cu
ventricolul III prin apenductul silvian.
Caile motorii includ trei elemente: neuronul motor central, neuronul extrapiramidal si
neuronul periferic. Neuronul motor central si cel extrapiramidal reprezinta cele doua cai
motorii care merg de la encefal spre maduva. La acest nivel calea motorie este unica, fiind
reprezentata de neuronul periferic numit si calea motorie finala comuna. Prin intermediul
acesteia se transmit atit impulsurile venite pe calea neuronului motor central (calea
piramidala) cat si din caile extrapiramidale.
Neuronul motor central formeaza calea piramidala. Fascicolul piramidal include corpurile
celulare situate in scoarta circumvolutiei frontale ascendente. Axonul lor alcatuieste calea
piramidala si se termina in coarnele anterioare ale maduvei unde fac sinapsa cu neuronul
motor periferic. Fasicolul piramidal este format din fibre de lungimi si traiecte diferite:
fascicolul geniculat, care se termina in nucleii motori ai nervilor cranieni din trunchiul
cerebral, si fascicolul piramidal incrucisat, care reprezinta cea mai mare parte si se
incruciseaza cu partea inferioara a bulbului. Datorita incrucisarii bulbare a acestor fibre se
intelege de ce o leziune enfalica antreneaza o paralizie de partea opusa a corpului.
Fascicolul piramidal direct este alcatuit din cateva fibre care nu se incruciseaza la nivelul
bulbului ci cu cateva segmente mai jos, in coarnele anterioare ale maduvei spinarii. Prin
intermediul lui se transmit impulsurile active si impulsurile moderatoare ale scoartei pentru
activitatea automat-reflexa a maduvei.
Neuronii extrapiramidali formeaza calea extrapiramidala, o cale motorie indirecta. Caile
descendente se termina in coarnele anterioare ale maduvei prin diferite fascicule: rubro-spinal,
olivo-spinal, tactilo-spinal si vestibulo-spinal. Scoarta cerebrala la nivelul lobului frontal are
neuroni cu functie extrapiramidala, care joaca un rol important in miscarile automate.
Neuronul motor periferic este portiunea terminala a caii motorii. Corpurile celulare se gasesc
in coarnele anterioare ale maduvei, iar axonii trec prin radacina in nervii periferici
terminandu-se in muschi. Legatura dintre nerv si muschi se face la nivelul unei formatiuni de
tip sinaptic, numit placa motorie. Transmiterea influxului la acest nivel se face cu ajutorul
unui mediator chimic numit acetilcolina. Neuronul motor periferic primeste excitatii atat pe
calea neuronului motor cat si pe calea neuronului extrapiramidal si a arcului reflex medular,
de aceea se mai numeste si calea finala comuna. In leziunea neuronului motor periferic sunt
pierdute toate categoriile de miscari.

Informarea sistemului nervos asupra variatiilor mediului extern si intern se realizeaza prin
existenta la periferie a unor receptori specializati pentru toate tipurile de sensibilitate. In mare
parte se distinge o sensibilitate elementara si una sintetica, care cuprinde: sensibilitatea
superficiala sau cutanata, pentru tact, caldura, durere; sensibilitatea profunda sau
proprioceptiva, care provine din muschi, tendoane, articulatii, oase, etc. si sensibilitatea
viscerala, subcentralul sistemului nervos vegetativ.
Vascularizarea cerebrala este asigurata de un sistem arterial provenit din ramuri ale arterei
carotide interne, care se anastomozeaza la baza creierului si formeaza poligonul Willis. Se
asigura astfel un larg sistem de supleanta, indispensabil circulatiei cerebrale, deoarece
neuronii cerebrali nu rezista la lipsa de oxigen timp de 4 minute.
Patologia circulatiei cerebrale este disturbata de tulburarile de circulatie arteriala. In functie de
modificari apar sindroame clinice variate. Se disting doua sindroame clinice:
• Insuficienta circulatorie cronica cu simptomatologie discreta;
• Insuficienta circulatorie acuta cu simptomatologie de focar, uneori dramatica, manifestarile
fiind cunoscute sub denumirea de accidente vasculare cerebrale.
Hemoragia cerebrala este revarsarea de sange in parenchimul cerebral, care poate aparea din
cauza tensiunii crescute a sangelui sau a unor formatiuni care pot aparea spontan sau in urma
unor traume. Formele distincte pot fi urmatoarele: hemoragia cerebro-meningeana, hemoragie
cortico-meningeana, hematom intracerebral.
Din bolile infectioase ale sistemului nervos cele mai des intilnite sunt: meningitele,
encefalitele, mielitele, leuconevrozitele, scleroza in placi si mielita sifilitica. Pot aparea si
afectiuni de tipul epilepsiilor, care sunt sindroame clinice paralitice cu debut si sfarsit brusc,
urmate de pierderea constiintei si insotite de convulsii tonico-clonice si come care se
caracterizeaza prin pierderea completa a constiintei.

Sistemul Nervos - cum functioneaza, Constient sau inconstient, Sistemul nervos
central, Maduva spinarii, Creierul, Celulele nervoase, Transmiterea
impulsurilor cu ajutorul mediatorilor chimici

Sistemul nervos ne controleaza activitatea de la o miscare la alta ,totul, fara exceptie.
Sistemul nervos este cea mai complexa si cea mai importanta retea de control si de distributie
a informatiilor.

Fara sistem nervos nu exista auz si vedere. Nu este durere si bucurie, dar nu sunt nici miscari
coordonate, ar fi de neinchipuit reglarea unor functii fiziologice ca digestia sau respiratia fara
sa mai vorbim despre importanta memoriei si a luarii de decizii, despre sentimente,
afectivitate, gandire si vorbire.

Partile sistemului nervos:

Elementele de baza sunt celulele nervoase, numite neuroni, in numar de mai multe milioane,
care impanzesc tot organismul uman asemanator unor conductori dintr-un aparat electric
complicat. Rolul lor este de a primi informatii dintr-un anumit punct al organismului si de a
transfera aceste informatii altor celule nervoase care sa declanseze o anumita reactie, de
exemplu contractia anumitor grupuri musculare.

Celulele nervoase sunt sensibile la stimulii exteriori: leziuni mecanice, infectii, presiune,
modificarea chimica a mediului inconjurator sau lipsa de oxigen, toti acesti factori le pot
deteriora. Deteriorarea celulei nervoase poate avea consecinte grave, deoarece celulele
distruse nu se refac niciodata. Sis- temul nervos are doua parti importante, cu efecte reciproce:
sistemul nervos central , care cuprinde creierul si maduva spinarii si sistemul nervos periferic,
ce cuprinde totul in afara de tesutul nervos din sistemul central.

Sistemul periferic are doua componente importante: sistemul nervos somatic si cel vegetativ.

O sarcina importanta a sistemului nervos somatic este adunarea informatiilor de la organele de
simt si transmiterea lor la sistemul nervos central, a doua sarcina este transmiterea
impulsurilor primite de la siatemul nervos central la muschii scheletici, producand astfel
miscarile comandate.

Constient sau inconstient:

Sistemul nervos vegetativ coordoneaza functionarea organelor interioare si a glandelor cum ar
fi inima, stomacul, rinichii si pancreasul. Sistemul nervos somatic are are doua componente
importante: sistemul senzorial si cel motor. Informatiile venite din mediul exterior sunt culese
de organele de simt. Durerea, impulsurile tactile, temperatura pielii sunt receptionate prin
celule receptoare. Din acesti receptori impulsurile rezultate in urma excitatiei ajung prin
fibrele nervoase senzitive in sistemul nervos central. Informatiile despre mediul exterior sunt
adunate si transmise prin siruri de semnale, compuse din milioanele de impulsuri pe minut,
spre sistemul nervos central.

In timp ce nervii senzitivi transporta in sistemul nervos central impulsurile venite din organele
de simt, nervii motori transmit comenzile sistemului nervos central spre muschi si in organele
motoare.

Cea mai mare parte din drumul strabatut de impulsuri se face prin nervii senzitivi si cei
motori, dar nici nervii senzitivi si nici cei motori nu sunt formati numai din fibre nervoase.
Fiecare celula nervoasa are si un corp celular din care pornesc numeroase prelungiri. Fibrele
motorii si senzitive ale sistemului nervos periferic sunt formate din cele mai lungi prelungiri
ale celulelor. Celulele fibrelor senzitive sunt in imediata apropriere a creierului si a maduvei
spinarii, in timp ce celulele fibrelor motoare se gasesc chiar si in maduva spinarii.

Manuchiul de fibre motorii si senzitive ce inpanzesc un organ sau teritoriu bine determinat
alcatuiesc nervii. Diferitele organe si diferitele zone sunt „deservite” de nervi diferiti. Din
sistemul nervos central pornesc in total 43 de perechi de nervi: 12 perechi de nervi cranieni
din creier si 31 de perechi de nervi din partile laterale ale maduvei spinarii.

Nervii cranieni inerveaza in primul rand oraganele de simt si muschii capului, unul dintre ei
fiind foarte important, nervul vag, care ajunge si la apara-tul digestiv , la inima si la branhii.
Nervii cranieni, de exemplu nervul optic, sunt formati din fibre senzitive.

Deci sistemul nervos periferic transmite informatiile de la organele de simt la sistemul nervos
central, si comenzi ale acestuia spre muschii si glande. In analiza impulsurilor organelor de
simt, respectiv in initierea impulsurilor motorii nu are nici un rol, acestea fiind sarcina
sistemului nervos central.

Sistemul nervos central:

Creierul si maduva spinarii formeaza „procesorul central” al sistemului nervos. Acesta
primeste din organele de simt si din receptori impulsurile sosite prin nervii senzitivi, le
filtreaza si le analizeaza , apoi prin nervii motori transmite concluzii, obligand muschii si
glandele sa reactioneze corespunzator la impulsurile primite. In sarcinile indeplinite de
maduva spinarii situatia este simpla, creierul fiind acela care face analiza complexa, proces la
care participa mii de celule nervoase diferite.

Maduva spinarii:

Maduva spinarii are o lungime de aproximativ 40 de cm, de forma cilindrica, este format din
tesut nervos si ocupa interiorul coloanei vertebrale, de la partea inferioara a creierului pana la
partea inferioara a spatelui. Ca organ independent are de indeplinit doua sarcini de baza.

In primul rand realizeaza legatura in dublu sens dintre creier si sistemul nervos periferic cu
ajutorul acelor celule nervoase senzitive si motorii ale caror fibre parasesc anumite zone ale
creierului sub forma de manuchiuri lungi, care parcurg un drum mai lung sau mai scurt in
maduva spinarii, iar la capatul lor cel mai indepartat de creier intra in legatura cu celulele sau
fibrele senzitive si motorii ale sistemului nervos periferic. Prin golul dintre doua celule, prin
asa numita sinapsa, impulsurile trec cu ajutorul unor substante chimice, denumite mediatori
chimici. In al doilea rand, rolul maduvei este sustinerea unor reflexe

¬Reactiile fulgeratoareale sporti-vilor de performanta dovedesc capacitatea fantastica a
sistemului nervos.

simple prin acele celule nervoase care parcurg un drum scurt in sus sau in jos in maduva, si de
asemnea inter-neuronii care realizeaza o legatura apropriata intre celulele nervoase, senzitive
si motorii. De exemplu, daca din intamplare mana noastra atinge plita incinsa, receptorii
sensibilitatii dureroase prin fibrele senzitive transmit informatia in maduva spinarii. O parte
din aceasta informatie este transmisa prin inter-neuronii corespunzatori la nervul care
coordoneaza miscarea mainii si a bratului si in mod „automat” retragem mana. Cealalta parte
a informatiilor primite din receptorii durerii prin intermediul inter-neuronilor ajung la nervii
care regleaza miscarile gatului, declansand miscarea automata a capului in directia locului
unde s-a declansat durerea. In sfarsit informatia ajunge in creier unde se constientizeaza
sensibilitatea termica si dureroasa.

Creierul:

Are trei parti principale: trunchiul cerebral, aflat in prelungirea maduvei spinarii pe care se
afla cele doua emisfere crebrale, creierul mare(cerebrum), locul gandirii constiente iar sub
cele doua emisfere, in spate, se gaseste a treia parte, creierul mic(cerebellum).

Desi multi nervi senzitivi se termina la nivelul creierului si multi nervi motori pornesc, de
aici, totusi majoritatea celulelor din creier, sunt inter-neuroni cu rol in filtarea, analizarea si
depozitarea informatiilor. Un rol important al creierului este pastrarea informatiilor sosite de
la organele de simt. Creierul poate readuce mai tarziu aceste informatii pentru a fi folosite in
luarea de decizii. De exemplu durerea resimtita la atingerea plitei incinse intra in memorie
este readusa ori de cate ori ne gandim sa atingem sau sa nu atingem plita.

Limbajul si luarea de decizii:

Activitatile constiente ale creierului au loc la nivelul scoartei cerebrale, stratul exterior al
creierului. Anumite parti ale scoartei cerebrale iau parte la transformarea in simturi a
informatiilor transmise de organele de simt, altele coordoneaza vorbirea, iar altele au un rol in
coordonarea miscarilor prin centrel motoare.

Scoarta cerebrala cuprinde pe langa centrele motoare, senzoriale, centrul limbajului, alte zone
legate intre ele prin milioanele de celule nervoase, zone care sunt in stransa legatura cu
gandirea, cu simturile si cu luarea de decizii. Creierul mic se afla in imediata apropriere a
emisferelor cerebrale, este cuplat de trunchiul cerebral si in primul rand are rol in coordonarea
miscarilor.

Trunchiul cerebral prin diferitele structuri are multe roluri fiziologice: „centrele” reglarii
activitatii plamanilor, inimii si reglarea nervoasa a vaselor sanguine. Anumite parti ale
trunchiului cerebral functioneaza ca niste statii de transmitere a diferitelor impulsuri soste din
maduva spinarii si creier. Una din partile cele mai mici ale trunchiului cerebral este
hipotalamusul, care este centrul hormonal si al reglarii termice.

Celulele nervoase:

Au rol atat de important in functionarea intregului sistem nervos, incat necesita sa ne ocupam
mai indeaproape de aceste celule.

Tesutul nu este compus numai din celule nervoase, ci si din celule gliale care apara, hranesc si
sprijina celula nervoasa. Celulele nervoase se pot inmulti si pentru a avea o viata lunga, au
mare nevoie de aceste „celule de ajutor”. Daca o celula nervoasa este distrusa prin lezare sau
boala, nu va fi inlocuita niciodata de o alta celula nervoasa.

Celulele nervoase sunt foarte diferite, dar structura lor de baza este identica:au un nucleu aflat
in centrul corpului celulei, de unde, ca niste radacini subtiri, pornesc in numar mare niste fibre
subtiri, numite dendrite. In afara lor din corpul celulei se intinde o prelungire mai mare,
numita axon, care la capatul opus fata de corpul celular, se imparte in multa ramuri si fiecare
ramura se termina intr-o „maciuca” terminala.

Transmiterea impulsurilor cu ajutorul mediatorilor chimici:

Fiecare maciuca terminala se apropie de dendrita altei celule nervoase, dar nu o atinge in
totalitate, formand sinapsa. Cu ajutorul unor substante chimice de transmitere, neuro-
transmitatori, impulsurile trec dintr-o parte a sinapsei in alta. Cand excitatia atinge maciuca
terminala din axon, in anumite conditii poate sari sinapsa si isi continua drumul dendritele
celulei nervoase vecine.

Sistemul Nervos

Sistemul nervos:este format din elemente care sunt preocupate ,receptia
stimulilor,transmiterea impulsurilor,sau pentru activarea mecanismelor
muschilor.

Receptarea stimulilor este functia speciala a celulelor senzoriale.Elemente
ale sistemului nervos sunt celulele numite neuroni,acestia sunt capabili
numai de o activitate inceata si generalizata,desi pot fi si unitati
conductoare foarte eficiente.
Raspunsul specific al unui neuron-impulsul neuronic-si capacitatea unei
cellule sa fie stimulata fac aceaste cellule ca fiind unitati care transfera
informatia dintr-o parte a corpului in alta.

Desi multe animale-celulare au un fel de sistem nervos,complexitatea
organizarii difera considerabil intre diferitele animale.
La animalele simple ca:meduzele-celulele nervoase formeaza o retea
capabila sa mediatizeze numai raspunsuri stereo-tipuri relative.
La animalele mai complexe ca:insecte,paianjani,sistemul nervos este mult
mai compicat.Aceste grupuri de lanturi sunt legati intre ei prin procese
neuronice si formeaza lanturi de ganglioni.Astfel de lanturi sunt gasite in
toate animalele vertebrate,in care reprezinta o parte importanta a
sistemului nervos,relatat special pentru a regula activitatea
inimii,glandelor,si muschilor involuntary.

Sisteme Vertebrate:

Animalele vertebrate au o sira a spinarii foarte osoasa precum si a
craniului unde partea centrala a sistemului nervos este situat.
Creierul este o parte a sistemului nervos locat in craniu ,maduva spinarii
se afla in sira spinarii.Creierul si sira spinarii sunt una in continuarea alteia
printr-o deschidere a craniului ,ambele fiind si in contact cu alte parti ale
corpului prin nervi.Distinctia facuta dintre sistemul nervos central si

sistemul nervos periferic este bazata pe locurile pe care le ocupa diferit desi
apartiinand acceluiasi sistem.Unele din procesele corpurilor conduc
impresii si altele conduc raspunsurile nervilor ,numite reflexe,precum
acelea cauzate de durere.

In piele exista celule de diferite tipuri numiti receptori ,fiecare este senzitiv
in modul sau special la un anumit stimul.Terminatiile de nervi sunt liberi si
sunt activati direct.Neuronii activati trimit impulsuri in sistemul nervos
central si in alte regiuni unde alte celule care au axoni se extind in
periferie.Impulsurile sunt trimise mai departe la muschii efectori dupa ce
au fost procesate.Nervii cranieni sunt de la cap si gat trecand prin
deschiderea in craniu(cap).
Nervii spinali sunt acei nervi asociati cu sira spinarii si trec prin
deschiderile in coloana vertebrala.Ambele specii de nervi spinali si craniali
consista de un numar mare de de impulsuri ducand mesajul afara cat si la
sistemul nervos central.
Nervii craniali si spinali sunt facuti perechi :numarul in oameni-12si
31,respectiv,Nervii cranieni sunt distribuiti capului si gatului si alte done a
corpului cu o singura exceptie,al 10-lea nerv cranial numit vagus .

CREIERUL

Creierul uman, asezat in interiorul craniului, este mai sofisticat decat cel
mai performant computer. Cu ajutorul milioanelor de celule, acesta
directioneaza si monitorizeaza toate activitatile noastre – chiar si cand dormim.

Lobii scoarţei cerebrale includ lobii frontali (roşu), temporali (verde), occipital
(galben), şi parietali (portocaliu). cerebelul (albastru) nu face parte din
telencefal. In vertebrates a gross division into three major parts is used.

Creierul este principalul coordonator si centru de comanda al organismului.
Asemenea unei centrale telefonice, preia mesaje provenind de la ochi, urechi,
nas, limba si piele si trimite semnale spre muschi si glande. Creierul
functioneaza si ca un computer, procesand si inmagazinand informatii.
In interiorul sau se afla un sistem postal care trimite mesaje spre acea zona
a creierului, unde acestea trebuie sa fie descifrate.Activitatea creierului nu se
rezuma doar la manipularea datelor. El este centrul sentimentelor, emotiilor si
dorintelor, cu ajutorul caruia putem invata si crea ganduri si idei.

La nivelul celular

Creierul uman este alcatuit din peste 10 000 milioane de neuroni
microscopici sau celule nervoase. Fiecare din acestea are un corp celular ce
contine nucleul, din care radiaza numeroase proeminente subtiri. Corpurile
celulare sunt grupate in ciorchini sau centre, fiecare cu o functie specifica, cum
ar fi vederea, vorbirea sau controlul muscular. Ele formeaza "materia cenusie a
creierului", denumita astfel deoarece se inchide la culoare cand este tratata cu
anumite substante. Proeminentele celulare se unesc si formeaza un sistem de
retele complex, ce include fibre nervoase cuprinzand "materia alba" ( care nu isi
schimba culoarea ).

Activitatile creierului implica modificari de ordin electric si chimic in
interiorul neuronilor. De fiecare data cand un neron este "atins", el transmite un
impuls sau un mesaj nervos asemanator cu un mic curent electric. In functie de
directia, de sursa mesajelor si de numarul lor, fiecare centru al creierului le
examineaza sau le transmite unei alte portiuni, unde vor fi procesate.

II Activitatea electrica

Creierul este tot timpul activ, prin el circuland milioane de impulsuri in
fiecare secunda. Unele dintre aceste mesaje sunt legate de activitati constiente -
cele asupra carora detinem controlul, cum ar fi mersul, vorbitul si scrisul. Alte
mesaje provin din procesele vitale ale organismului, ce se desfasoara in mod
automat, spre exemplu respiratia, bataile inimii si digestia alimentelor pe care le
consumam.

In ultimii 25 de ani, cercetatorii au reusit sa elaboreze harta celei mai mari
parti a creierului, localizand diverse zone ce indeplinesc anumite functii. Ei au
realizat acest lucru prin folosirea unor tehnici variate. Prin plasarea unor senzori
electrici pe suprafata capului si introducerea unor electrozi ( ace conductoare
foarte subtiri ) in creierul animal si uneori si in cel uman, au reusit sa traseze
caile impulsurilor, care circula de exemplu de la ochi sau de la urechi spre
centrul vizual sau auditiv.
Efectele ranirilor sau ale indepartarii pe cale chirurgicala a anumitor
regiuni ale cortexului - portiunea fina si incretita de la suprafata creierului -
indica faptul ca acestea contin centrii ce au functii specifice. Insa acestea pot sa
nu fie singurele zone ce indeplinesc functiile respective. Spre exemplu, ranirile
in unele zone ale lobilor frontali, situati in fata emisferelor cerebrale, provoaca
dificultati in intelegerea vorbirii. Persoana respectiva este incapabila de a emite
sunete cu inteles in vorbire. Un alt efect asemanator este cauzat de rani in zonele
posterioare emisferelor. In acest caz persoanele respectiva nu pot intretine o
convor-bire constanta, aceasta fiind intrerupta in mai multe segmente .

III Un aranjament de unitati

Dintre toate mamiferele, omul are creierul cel mai avansat si mai dezvoltat
( desi nu are cele mai mari dimensiuni ). La toate vertebratele, insa, creierul
consta din 3 unitati structurale principale : emisferele cerebrale, trunchiul
cerebral si cerebelul.

Emisferele cerebrale au rol in procesarea mesajelor ce provin de la organele
de simt. Trunchiul cerebral este compus in special din fibre nervoase ce leaga
celelalte doua unitati. Cerebelul prezinta portiuni destinate echilibrului si
coordonarii activitatii musculare, dar este prevazut si cu cai nervoase spre si de
la sira spinarii, precum si nervi conducatori de mesaje spre organele majore ale
organismului.

De-a lungul evolutiei creierului, diferite portiuni ale sale s-au dezvoltat in
modul cel mai potrivit pentru supravietuirea organismului. La oameni, ai caror
stramosi au trait in copaci, coborand apoi pe pamant, unde era plin de pradatori,
iar competitia pentru hrana era foarte mare, emisferele cerebrale au devenit mai
mari si mai complexe, fiind centrii foarte importanti pentru interpretarea si
prelucrarea informatiilor provenite de la simturi. La Homo Sapiens, omul

modern sau "intelept" (adica noi ), emisferele cerebrale cuprind 80 % din
volumul creierului.

IV La nivel functional

Exista 3 unitati functionale principale ale creierului - zone cu cea mai
intensa activitate a neuronilor. Acestea sunt diferite de unitatile structurale.
Prima unitate functionala se afla la baza creierului. Este compusa din portiuni
denumite formatia reticulara, bulbul rahidian, cerebelul, talamusul si
hipotalamusul.

Formatia reticulara este principala zona la nivelul careia se realizeaza
schimbul de informatii, fiind si sursa puterii creierului. In aceasta retea de fibre
nervoase, fiecare neuron poate fi conectat cu alti 25 000. Formatia reticulara
primeste constant mesaje de la organele de simt, emitand la randul sau unde de
activitate electrica prin cortexul cerebral. Aceasta mentine starea de constienta.
Daca formatia reticulara isi reduce activitatea, persoana respectiva poate adormi
sau avea halucinatii, vazand, auzind si avand senzatii ireale. Rezultatul "privarii
senzoriale", cand o persoana este inchisa intr-o incapere intunecoasa, goala si
linistita timp de mai multe ore, este o "innebunire" aparenta, intrarea in transa
sau coma.

Trunchiul cerebral se comporta ca un tablou de comanda. Zona urmatoare,
bulbul rahidian, contine centri responsabili pentru controlul activitatilor
automatice ale organismului. Acesta face legatura dintre emisferele cerebrale,
sediul intelectului nostru, cu talamusul si sistemul limbic, responsabil pentru
starile de spirit, pofte si memorie. Talamusul transforma si sorteaza mesajele
provenite de la organele de simt si creeaza o constientizare a senzatiilor, cum ar
fi durerea, atingerea, caldura si
frigul.

Hipotalamusul este activ in
numeroase procese. In primul rand
acesta dirijeaza multe actiuni lente,
de lunga durata, ca de exemplu
cresterea, prin controlul pe care-l
exercita asupra hipofizei,
principalul centru de producere a
hormonilor din organism. In al
doilea rand, hipotalamusul
activeaza sistemul nervos
autonom, care supravegheaza unele
functii pe care nu le putem
controla, ca de exemplu contractia
muschilor in stomac, vezica si
caile respiratorii, precum si secretia de saliva si de lacrimi. ( Sistemul nervos

autonom ne impiedica sa ne tinem respiratia la nesfarsit. El este dispozitivul de
siguranta al organismului. ) Legat de aceasta, hipotalamusul pregateste
organismul pentru "fuga sau lupta" in cazul unor urgente sau pericole.
Hipotalamusul reprezinta sursa emotiilor noastre si a nevoilor fundamentale de
foame, sete si sex.

Cea mai mare parte a detaliilor referitoare la activitatile constiente ale
creierului au fost stabilite in urma studierii efectelor drogurilor asupra acestuia.
De exemplu, stimulentele ca amfetaminele si cofeina excita activitatea formatiei
reticulare si a hipotalamusului. Acesta transmite semnale la cortex si astfel
creste agitatia, starea de somn fiind alungata. Sedativele au un efect contrar.
Sunt prescrise adeseori ca tablete pentru somn.

V A doua unitate

A doua componenta functionala a creierului consta in jumatatile posterioare
ale emisferelor cerebrale. Acestea contin centrii de primire, procesare si
inmagazinare a informatiei obtinuta prin intermediul organelor de simt din
mediul extern.

Neuronii din fiecare centru nervos sunt caracteristici tipurilor de impulsuri
cu care opereaza. Spre exemplu, neuronii din centrii vizuali primari raspund
doar la mesaje referitoare la intensitatea sau nuantele culorilor, sau la curbura
sau neregularitatea suprafetelor. Acestia trimit semnale spre neuronii din centrii
vizuali secundari, care descifreaza, interpreteaza si aduna datele, creand modele
si forme ce alcatuiesc constiinta noastra vizuala.

VI Memoria

Cercetatorii cunosc acest lucru din consultatiile medicale. Daca sunt
introdusi electrozi in cortexul vizual primar ( in timpul unei operatii pe creier,
fara dureri ), trecandu-se un curent slab prin acestia, pacientul va vedea puncte
stralucitoare sau cercuri inaintea ochilor. Daca electrozii sunt introdusi in
cortexul vizual
secundar, pacientul
va vedea modele
complexe sau chiar
obiecte complete -
copaci leganandu-se
sau o veverita
topaind.Zonele
secundare par sa se
comporte asemenea
unui sistem al
memoriei vizuale.

Exista zone in interiorul emisferelor cerebrale care nu au fost inca
descoperite, dar par sa aiba de-a face cu toate tipurile de memorie. Prin ce
metode creierul selecteaza, sorteaza si inmagazineaza informatiile sub forma de
memorie ramane un mister pentru cercetatori.
Exista doua tipuri de memorie: de scurta durata si de lunga durata. Fiecare
element al memoriei poate fi retinut temporar sub forma de activitate electrica.
In functie de puterea acesteia, se pot produce schimbari chimice in interiorul
neuronilor sau in retelele dintre acestia. Astfel, elementul este retinut pentru mai
mult timp. Retinerea unui numar de telefon pe durata formarii lui, este un
exemplu de memorie de scurta durata. Reamintirea vacantei de anul trecut este
memorie de lunga durata.

VII A treia unitate

Aceasta ultima unitate cuprinde jumatatea din fata a emisferelor cerebrale.
Aici se afla centri responsabili cu dirijarea activitatilor noastre, in acelasi fel in
care ansamblul de programe ale computerului controleaza modul in care
monitorul unui televizor sau imprimanta unui computer opereaza si ce produc
acestea.

De aici, nervii se indreapta spre muschii din membre, fata, buze, ochi si
limba.Impulsurile trimise din centrii "motori" spre cortex declanseaza miscari
ale corpului, vorbirea, precum si expresii ale fetei, cum ar fi clipitul, zambirea,
incruntarea si strambatura.
Desi cele doua jumatati ale creierului uman au acelasi aspect, ele poseda
sarcini diferite. Acestea sunt unite printr-o portiune de tesut nervos, denumit
corp calos. In cazul in care acesta este taiat sau ranit, cele doua emisfere
cerebrale se vor comporta partial independent, avand ganduri si emotii separate.

Emisfera stanga controleaza miscarile din partea dreapta a corpului si contine cei mai
importanti centri: ai vorbirii, limbii, perspicacitatii in matematica si gandirii logice. Emisfera
dreapta controleaza partea stanga a corpului, fiind suprafata insarcinata cu senzatii vizuale,
talent muzical si gandire abstracta sau libera. Impulsurile circula in mod constant intre cele
doua emisfere si chiar atunci cand corpul calos este deteriorat, acestea continua sa functioneze
impreuna.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->