Sunteți pe pagina 1din 8

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Universitatea POLITEHNICA din Bucure ş ti Prof. Dr. Ing. Aurelian VI Ş AN, Conf. Dr. Ing.

Prof. Dr. Ing. Aurelian VIŞAN, Conf. Dr. Ing. Nicolae IONESCU

TEHNOLOGII DE PRELUCRARE PRIN ELECTROEROZIUNE 1

Pentru uzul studenţilor

Partea întâi

BAZELE TEORETICE ALE PRELUCRĂRII PRIN ELECTROEROZIUNE

Capitolul 1

LOCUL Ş I IMPORTAN Ţ A PRELUCR Ă RII PRIN ELECTROEROZIUNE

Rezumat

Bucureşti, UPB, Catedra TCM

Capitolul 1

LOCUL Ş I IMPORTAN Ţ A PRELUCR Ă RII PRIN ELECTROEROZIUNE

1.1. LOCUL ELECTROEROZIUNII ÎN CADRUL M ETODELOR Ş I PROCEDEELOR DE PRELUCRARE

A. Conceptul de prelucrare

Definiţia prelucrării: în cazul cel mai general, prin prelucrare se înţelege “o transformare locală sau globală prin care se modifică dimensiunile, forma, constituţia sau aspectul unui material pentru obţinerea unor produse finite”.

În general, în CM se consideră produs finit unul din cele 3 elemente:

1. Piesa;

2. Subansamblul;

3. Ansamblul.

Conform definirii prelucrării – aceasta cuprinde procese de transformare fizică în care se modifica dimensiunile şi forma, dar şi procese complexe chimice sau de altă natură prin care se modifică constituţia şi aspectul.

Concret, aspectul se referă la toate posibilităţile de modificare a acestuia prin metode denumite de acoperiri (metalice, anorganice, organice etc.) iar constituţia se referă la modificarea compoziţiei chimice, structurii şi proprietăţilor materialului, prin metode cuprinse generic în denumirea de tratament termic şi termochimic.

B. Locul electroeroziunii în cadrul metodelor şi procedeelor de prelucrare

a. Principalele activităţi tehnologice de fabricare

În general, pentru obţinerea unui produs de tip piesă se impune realizarea unor activităţi tehnologice care sunt cel puţin de patru categorii, respectiv:

1. Activităţi de prelucrare;

2. Activităţi de asamblare;

3. Activităţi de inspecţie;

4. Activităţi de manipulare-transport, depozitare etc.

Dintre acestea, activităţile de prelucrare sunt cele mai importante şi în cadrul lor se modifică concret caracteristicile unui material arătate în definiţia prelucrării.

b. Principalele metode şi procedee de prelucrare asociate acestora:

Principalele criterii de clasificare

I. Din p.d.v. al stadiului realizării caracteristicilor prescrise

1. Metode şi procedee de prelucrare primară-de semifabricare

2. Metode şi procedee de prelucrare intermediară sau /şi finală

II. Din p.d.v. al proceselor fizice care le determină

1. Metoda turnării şi procedee de turnare

2. Metoda deformării şi procedee de deformare

3. Metoda agregării şi procedee de agregare

4. Metoda aşchierii şi procedee de aşchiere

5. Metoda eroziunii şi procedee de eroziune

6. Metoda tratamentului şi procedee de tratament

7. Metoda acoperirii şi procedee de acoperire

8. Metode şi procedee combinate

Prof. Dr. Ing. Aurelian VIŞAN, Conf. Dr. Ing. Nicolae IONESCU, Tehnologii de Prelucrare prin Electroeroziune 1 Pentru uzul studenţilor, Cap. 1. Locul şi importanţa prelucrării prin electroeroziune - Rezumat

2

b1.

Metode şi procedee de prelucrare primară - de semifabricare

1.

Metoda turnării şi procedeele de turnare

Procedee de turnare în forme temporare

 

Turnarea în forme temporare din amestec obişnuit

Turnarea cu formare manuală

Turnarea cu formare mecanizată

Turnarea cu formare după şablon

Turnarea în forme temporare din amestec special

Turnarea în forme cu liant termoreactiv

Turnarea în forme cu modele uşor fuzibile

Turnarea în forme cu autoîntărire

 

Procedee de turnare în forme semipermanente

Procedee de turnare în forme permanente

 

Turnarea în cochilă, statică, liberă-fără suprapresiune

Turnarea sub presiune, statică, cu suprapresiune

Turnarea prin aspiraţie, statică, cu vid

Turnarea centrifugală, orizontală sau verticală, în mişcare de rotaţie, fără suprapresiune

Turnarea continuă

2.

Metoda deformării plastice şi principalele procedee de deformare

Procedee de deformare plastică la cald

Laminarea

Tragerea

Trefilarea

Refularea

Forjarea

Forjarea liberă

Forjarea de profilare

Matriţarea

Matriţarea la ciocan

Matriţarea pe prese

Extrudarea

Extrudarea directă

Extrudarea inversă

Extrudarea combinată

Procedee de deformare plastică la rece

Procedee de tăiere

Retezarea

Decuparea

Perforarea

Crestarea

Secţionarea

Tăierea marginilor

Tăierea prin străpungere

Procedee de îndoire

Îndoirea

Roluirea

Răsucirea

Procedee de ambutisare

Ambutisarea fără subţierea materialului

Ambutisarea cu subţierea materialului

Procedee de fasonare

Reliefarea

Răsfrângerea găurilor

Bordurarea

Umflarea

Gâtuirea

Procedee de asamblare prin presare

Îmbinarea prin bordurare

Îmbinarea prin fălţuire

Îmbinarea prin extrudare şi nituire

Îmbinarea prin sertizare

Îmbinarea prin îndoire

Strângerea prin presare

Procedee de presare volumică

Lăţirea

Formarea în matriţă

Refularea

Calibrarea prin presare

Extrudarea

Marcarea

Ştamparea

Punctarea

3.

Metoda agregării de pulberi şi principalele procedee de agregare

Procedee de agregare prin presarea pulberii

 

Presarea pulberilor în matriţă

Presarea pulberilor la cald

Presarea izostatică a pulberilor

Presarea pulberilor prin explozie

Extrudarea pulberilor

Laminarea pulberilor

 

Procedee de agregare fără presarea pulberii

 

Vărsarea simplă fără tasare

Vărsarea în forme de ipsos

Vărsarea simplă şi compactizarea prin vibrare

4.

Metode şi procedee combinate de prelucrare primară - de semifabricare

Deformarea plastică şi tăierea

Deformarea plastică şi sudarea

Deformarea plastică şi lipirea

Alte combinaţii

b2.

Metode şi procedee de prelucrare intermediară sau /şi finală

1.

Metoda aşchierii şi principalele procedee de aşchiere

Procedee de aşchiere neabrazivă

Pilirea

Răzuirea

Ferestruirea

Rabotarea

Mortezarea

Frezarea

Lamarea

Strunjirea

Broşarea

Centruirea

Prof. Dr. Ing. Aurelian VIŞAN, Conf. Dr. Ing. Nicolae IONESCU, Tehnologii de Prelucrare prin Electroeroziune 1 Pentru uzul studenţilor, Cap. 1. Locul şi importanţa prelucrării prin electroeroziune - Rezumat

3

Burghierea

Lărgirea

Adâncirea

Alezarea

Filetarea

Şeveruirea

Procedee de aşchiere abrazivă

Lustruirea

Polizarea

Rectificarea

Honuirea

Rodarea

Lepuirea

Vibronetezirea

Tobarea

2. Metoda eroziunii şi principalele procedee de eroziune

Procedee de eroziune termică

Electroeroziunea

Eroziunea cu plasmă termică

Eroziunea cu fascicul laser

Eroziunea cu fascicul de electroni

Eroziunea cu fascicul de ioni Procedee de eroziune chimică

Eroziunea chimică

Eroziunea electrochimică

Eroziunea fotochimică

Procedee de eroziune mecanică

Eroziunea abrazivă în câmp ultrasonic

Eroziunea cu jet de apă

Eroziunea cu jet abraziv

Eroziunea cu jet hidroabraziv

Procedee de eroziune complexă

Eroziunea prin contact electric

Eroziunea complexă

3. Metoda deformării plastice şi principalele procedee de deformare. Idem mai sus

4. Metoda tratamentului şi principalele procedee de tratament

Procedee de recoacere

Recoacerea de omogenizare

Recoacerea de globulizare

Recoacerea de recristalizare

Recoacerea de detensionare

Recoacerea de normalizare

Recoacerea completă

Recoacerea incompletă

Recoacerea izotermă

Recoacerea subcritică Procedee de călire

Călirea clasică

Călirea întreruptă

Călirea locală

Călirea superficială

Călirea în trepte

Călirea izotermă

Călirea directă

Călirea dublă

Călirea sub zero grade

Călirea la alb

Călirea cu autorevenire

Călirea de punere în soluţie

Procedee de revenire

Revenirea înaltă, la 450-650 grade

Revenirea medie, la 300-450 grade

Revenirea joasă, la 150-250 grade

Revenirea multiplă

Autorevenirea Procedee de cementare

Carburarea

Carburarea în mediu solid

Carburarea în mediu lichid

Carburarea în mediu gazos

Nitrurarea

Nitrurarea gazoasă

Nitrurarea ionică

Cianizarea şi carbonitrurarea

Cianizarea la temperatură înaltă

Cianizarea la temperatură medie

Cianizarea la temperatură joasă

Carbonitrurarea

Nitroferoxarea

Nitroferoxarea în vapori de apă şi amoniac

Alitarea

Alitarea în mediu solid

Alitarea în mediu lichid-băi de aluminiu topit

Cromizarea

Cromizarea în mediu solid

Cromizarea în mediu lichid

Cromizarea în mediu gazos

Silicizarea

Silicizarea în mediu solid

Silicizarea în mediu gazos

Sulfizarea

Sulfizarea la temperaturi medii, 540-560 grade

Sulfizarea la temperaturi joase, 170-200 grade

Sulfizarea electrolitică, la temperaturi de 96-98 gr.

Sulfocianizarea

Sulfocianizarea în băi de săruri-în mediu lichid

Scherardizarea

Scherardizarea în praf de zinc

Zincarea

Zincarea în băi de zinc

Titanizarea

Titanizarea în mediu solid

Titanizarea în mediu lichid

Titanizarea în mediu gazos

Titanizarea ionică-în plasmă

Borurarea

Borurarea în mediu solid

Borurarea în mediu lichid

Feroxarea

Feroxarea în cuptor cu aburi

Prof. Dr. Ing. Aurelian VIŞAN, Conf. Dr. Ing. Nicolae IONESCU, Tehnologii de Prelucrare prin Electroeroziune 1 Pentru uzul studenţilor, Cap. 1. Locul şi importanţa prelucrării prin electroeroziune - Rezumat

4

5. Metoda acoperirii şi principalele procedee de acoperire

Procedee de acoperire cu depuneri metalice

Procedee de depunere electrochimică

Cuprarea

Nichelarea

Cromarea

Zincarea

Cadmierea

Argintarea

Aurirea

Procedee de depunere prin cufundare în băi de metale topite

Zincarea

Cositorirea

Procedee de depunere prin pulverizare-metalizare

Metalizare prin pulverizare cu gaz

Metalizare prin pulverizare cu curent electric-Electrometalizarea Procedee de acoperire cu pelicule anorganice

Procedee de acoperire prin oxidarea metalelor

Oxidarea prin tratament termic în cuptor

Oxidarea cu vapori de apă supraîncălziţi

Oxidarea chimică

Oxidarea electrochimică

Procedee de acoperire prin fosfatare

Fosfatarea chimică

Fosfatarea electrochimică

Procedee de acoperire prin cromatare

În băi de acid cromic

Procedee de acoperire cu pelicule organice

Procedee de vopsire cu pensula

Procedee de vopsire în tambure

Procedee de vopsire prin imersiune-cufundare

Procedee de vopsire prin pulverizare

Cu aer comprimat

Fără aer comprimat

În câmp electrostatic

Procedee de vopsire prin curgere

Procedee de vopsire prin electroforeză

Procedee de acoperire cu straturi de silicaţi

Procedee de emailare umedă

Procedee de emailare uscată

Procedee de acoperire cu materiale plastice

Procedeul imersiei în plastisoli

Procedeul imersiei în pulbere fină

Procedeul pulverizării electrostatice

Procedeul laminării la cald

Procedeul căptuşirii cu polimeri

Procedee de acoperire a maselor plastice

Procedee de depunere electrochimică

Procedee de depunere prin pulverizare

III. Din p.d.v. al proceselor fizice care le determină

1. Metode şi procedee bazate pe acţiuni de curgere a substanţei:

Turnarea;

Deformarea plastică.

2. Metode şi procedee bazate pe acţiunea de rupere a materialului:

Aşchierea;

Eroziunea.

3. Metode şi procedee bazate pe acţiunea de agregare a materialului:

Agregarea de pulberi;

Sudarea; Lipirea.

IV. Din punct de vedere al cunoaşterii şi aplicării metodei şi procedeelor:

1. Metode şi procedee convenţionale:

Turnarea;

Deformarea plastică;

Aşchierea;

Agregarea de pulberi;

2. Metode şi procedee neconvenţionale

Metoda eroziunii şi procedeele de eroziune

Procedee de eroziune termică

Electroeroziunea

Eroziunea cu plasmă termică

Eroziunea cu fascicul laser

Eroziunea cu fascicul de electroni

Eroziunea cu fascicul de ioni Procedee de eroziune chimică

Eroziunea chimică

Eroziunea electrochimică

Eroziunea fotochimică

Procedee de eroziune mecanică

Eroziunea abrazivă în câmp ultrasonic

Eroziunea cu jet de apă

Eroziunea cu jet abraziv

Eroziunea cu jet hidroabraziv

Procedee de eroziune complexă

Eroziunea prin contact electric

Eroziunea complexă.

V. Din punct de vedere al modificării masei:

1.

Metode şi procedee cu îndepărtare de material:

Aşchierea şi procedeele de aşchiere;

Eroziunea şi procedeele de eroziune.

2.

Metode şi procedee cu adăugare de material

Metoda acoperirii şi procedeele de acoperire.

3.

Metode şi procedee fără modificarea masei:

Metoda turnării şi procedeele de turnare;

Metoda deformării şi procedeele de deformare;

Metoda agregării şi procedeele de agregare;

Metoda tratamentului şi procedeele de tratament.

Concluzii:

Conform celor 5 criterii de clasificare a metodelor şi procedeelor de prelucrare, rezultă că locul

electroeroziunii în cadrul metodelor şi procedeelor de prelucrare este dat de următoarele 5 caracteristici esenţiale:

1. Aparţine metodei “eroziunii, iar în cadrul acesteia face parte din procedeele de eroziune termică, bazându-se, preponderent, pe eroziunea termică a materialelor;

2. Este un procedeu de prelucrare intermediară sau /şi finală;

3. Se bazează şi pe acţiunea de rupere a materialului;

4. Este un procedeu neconvenţional de prelucrare;

5. Este un procedeu de prelucrare cu îndepărtare de material.

În consecinţă, toate caracteristicile electroeroziunii vor fi comparate cu procedee similare din punct de vedere al mecanismului, respectiv al criteriilor de clasificare.

© Fiecare student poate realiza o singură copie a acestui material, numai pentru uzul personal. Orice altă multiplicare / utilizare fără acordul autorului contravine legilor dreptului de autor / copyright şi poate fi pedepsită în baza acestora.

Prof. Dr. Ing. Aurelian VIŞAN, Conf. Dr. Ing. Nicolae IONESCU, Tehnologii de Prelucrare prin Electroeroziune 1 Pentru uzul studenţilor, Cap. 1. Locul şi importanţa prelucrării prin electroeroziune - Rezumat

5

1.2. TENDINŢE ŞI FACTORI CARE AU IMPUS INTRODUCEREA ŞI DEZVOLTAREA PRELUCRĂRII PRIN ELECTROEROZIUNE

A. Principalele tendinţe care au impus introducerea şi dezvoltarea prelucrării prin electroeroziune

1. Creşterea ponderii materialelor greu prelucrabile (prelucrabilitatea este însuşirea acestora de a fi prelucrate printr-o anumită metodă şi procedeu, în condiţii normale de înzestrare tehnică şi cu respectarea condiţiilor tehnice prescrise - impuse ca nivel standard pentru toate materialele), cu proprietăţi înalte-duritate, rezistenţă la uzură etc., în structura celorlalte materiale folosite, materiale precum:

Oţeluri inoxidabile şi refractare;

Carburi metalice;

Materiale mineralo-ceramice;

Materiale compozite.

2. Creşterea ponderii suprafeţelor foarte complexe ale pieselor. Acestea determină dezvoltarea continuă şi chiar descoperirea unei noi metode şi procedee pentru prelucrarea lor.

3. Creşterea preciziei de prelucrare a pieselor, referitor la:

Precizia dimensiunilor: liniare şi unghiulare (care determină mărimea şi poziţia suprafeţelor pieselor);

Precizia formei macrogeometrice a suprafeţelor: forma profilelor, forma suprafeţelor;

Precizia poziţiei relative a suprafeţelor: poziţia nominală, orientarea şi bătaia suprafeţelor;

Precizia formei microgeometrice - netezimii suprafeţelor.

Precizia proprietăţilor stratului superficial al suprafeţelor.

4. Creşterea diversificării gamei dimensionale a pieselor, existând două tendinţe, respectiv:

Miniaturizarea produselor determinată de dezvoltarea microelectronicii.

Agabaritizarea produselor (creşterea produselor cu dimensiuni mari şi foarte mari impusă de dezvoltări mari din construcţia de maşini.).

B. Principalii factori care au impus introducerea şi dezvoltarea prelucrării prin electroeroziune

Principalii factori care au impus introducerea şi dezvoltarea tehnologiilor neconvenţionale şi a prelucrării prin electroeroziune, în special, sunt:

1. Viteza de funcţionare a produselor, care variază în limite foarte largi, respectiv:

(1 - 2) m/s - (2.000 - 3.000) m/s;

(0,3 - 0,5) rot/min - 1.500.000 rot/min.

2. Temperatura de funcţionare a produselor, care variază între limitele:

(200 - 220) °K - (6.000 - 12.000) °K.

3. Puterea de funcţionare a produselor, care variază între limitele:

1.002 W - (1.500.000 - 2.000.000) C.P.

4. Presiunea de funcţionare a produselor, care variază între limitele:

(

10

13

10

14

) tor - la zeci de mii de atmosfere.

Concluzii :

1. Aceşti factori au determinat dezvoltarea celor mai performante metode şi procedee de prelucrare şi pe această bază a tehnologiilor asociate acestora, printre care şi cele de prelucrare prin electroeroziune;

2. Se apreciază că din totalul tehnologiilor neconvenţionale aplicate, tehnologiile de prelucrare prin electroeroziune se aplică în proporţie de peste 80%.

Prof. Dr. Ing. Aurelian VIŞAN, Conf. Dr. Ing. Nicolae IONESCU, Tehnologii de Prelucrare prin Electroeroziune 1 Pentru uzul studenţilor, Cap. 1. Locul şi importanţa prelucrării prin electroeroziune - Rezumat

6

1 . 3 . LOCUL PRELUCRĂRII PRIN ELECTROEROZIUNE ÎN CADRUL PROCEDEELOR DE PRELUCRARE CLASICE Ş I NECONVEN Ţ IONALE

Pentru analiză se vor alege:

Indicatori, caracteristici de prelucrare:

1. Productivitatea prelucrării Q w ;

2. Precizia suprafeţelor prelucrate;

3. Netezimea suprafeţelor prelucrate.

Variabile:

1. Prelucrabilitatea materialelor;

2. Complexitatea suprafeţelor prelucrate;

3. Dimensiunile suprafeţelor prelucrate.

A. Influenţa prelucrabilităţii materialelor asupra utilizării tehnologiilor

Indicatori: Q w ; Prec. Netez. Tehnologii convenţionale Tehnologii neconvenţionale (Electroeroziunea) Prel.
Indicatori:
Q w ;
Prec.
Netez.
Tehnologii
convenţionale
Tehnologii
neconvenţionale
(Electroeroziunea)
Prel.
Prel.
Prelucrabilitatea
mică
mare
materialelor

Fig. 1.1. Influenţa prelucrabilităţii materialelor asupra utilizării tehnologiilor

Conform figurii 1.1, influenţa prelucrabilităţii materialelor asupra tehnologiilor folosite este:

în cazul materialelor greu prelucrabile, adică cu prelucrabilitate mică, cele mai bune caracteristici de prelucrare se obţin în cazul aplicării tehnologiilor neconvenţionale;

în cazul materialelor uşor prelucrabile, adică cu prelucrabilitate mare, cele mai bune caracteristici de prelucrare se obţin în cazul aplicării tehnologiilor convenţionale.

Recomandări:

Din punct de vedere al prelucrabilităţii, utilizarea tehnologiilor de prelucrare se recomandă să se

facă astfel:

pentru materiale greu prelucrabile (oţeluri înalt aliate, refractare, carburi metalice, mineralo-ceramice şi compozite) se recomandă utilizarea tehnologiilor neconvenţionale, respectiv prelucrarea prin electroeroziune;

pentru materiale cu prelucrabilitate bună se recomandă aplicarea tehnologiilor convenţionale, corelat însă şi cu influenţa celorlalţi doi indicatori.

B. Influenţa complexităţii suprafeţelor prelucrate asupra utilizării tehnologiilor

Indicatori:

 
     

Q w ; Prec. Netez.

 

Tehnologii

neconvenţionale

(Electroeroziunea)

 

Tehnologii

convenţionale

ionale (Electroeroziunea)   Tehnologii conven ţ ionale   Complex. Complex. Complexitatea mic ă mare
 

Complex.

Complex.

Complexitatea

mică

mare

supraf. prelucrate

 

Fig. 1.2. Influenţa complexităţii suprafeţelor prelucrate asupra utilizării tehnologiilor

Conform figurii 1.2, influenţa complexităţii suprafeţelor prelucrate asupra tehnologiilor folosite este:

în cazul suprafeţelor foarte complexe cele mai bune caracteristici de prelucrare se obţin în cazul aplicării tehnologiilor neconvenţionale;

în cazul suprafeţelor simple, adică cu complexitate mică, cele mai bune caracteristici de prelucrare se obţin în cazul aplicării tehnologiilor convenţionale.

Recomandări:

Din punct de vedere al complexităţii suprafeţelor prelucrate, utilizarea tehnologiilor de prelucrare se recomandă să se facă astfel:

pentru suprafeţe foarte complexe se recomandă utilizarea tehnologiilor neconvenţionale, dintre care preponderent tehnologiile de prelucrare prin electroeroziune.

pentru suprafeţe simple, cu complexitate mică, se recomandă aplicarea tehnologiilor convenţionale, corelat însă şi cu influenţa celorlalţi doi indicatori.

Prof. Dr. Ing. Aurelian VIŞAN, Conf. Dr. Ing. Nicolae IONESCU, Tehnologii de Prelucrare prin Electroeroziune 1 Pentru uzul studenţilor, Cap. 1. Locul şi importanţa prelucrării prin electroeroziune - Rezumat

7

C. Influenţa dimensiunilor suprafeţelor prelucrate asupra tehnologiilor

Indicatori: Q w ; Prec. Netez. Tehnologii convenţionale Tehnologii neconvenţionale (Electroeroziunea) Dimens.
Indicatori:
Q w ;
Prec.
Netez.
Tehnologii
convenţionale
Tehnologii
neconvenţionale
(Electroeroziunea)
Dimens.
Dimens. Dimensiunile
mici
mari
supraf. prelucrate

Fig. 1.3. Influenţa dimensiunilor suprafeţelor prelucrate asupra utilizării tehnologiilor

Conform figurii 1.3, influenţa dimensiunilor suprafeţelor prelucrate asupra tehnologiilor folosite este:

în cazul suprafeţelor cu dimensiuni foarte mari cele mai bune caracteristici de prelucrare se obţin în cazul aplicării tehnologiilor convenţionale;

în cazul suprafeţelor cu dimensiuni mici cele mai bune caracteristici de prelucrare se obţin în cazul aplicării tehnologiilor neconvenţionale.

Recomandări:

Din punct de vedere al dimensiunilor suprafeţelor prelucrate, utilizarea tehnologiilor de prelucrare se recomandă să se facă astfel:

pentru suprafeţe cu dimensiuni mari şi foarte mari se recomandă utilizarea tehnologiilor convenţionale, corelat însă şi cu influenţa celorlalţi doi indicatori.

pentru suprafeţe cu dimensiuni mici se recomandă aplicarea tehnologiilor neconvenţionale.

CONCLUZII FINALE

Pe baza analizei influenţei celor 3 variabile asupra principalelor caracteristici ale prelucrării, rezultă că tehnologiile neconvenţionale, în general, şi prelucrarea prin electroeroziune, în special, se recomandă să se aplice preponderent în următoarele situaţii:

1. La materiale greu prelucrabile, chiar dacă complexitatea suprafeţelor este mică sau dimensiunile acestora sunt mari;

2. La suprafeţe cu complexitate mare şi foarte mare, chiar dacă materialele sunt uşor prelucrabile şi dimensiunile suprafeţelor sunt mari.

3. La prelucrarea unor suprafeţe cu dimensiuni foarte mici, chiar dacă materialul este uşor prelucrabil iar complexitatea suprafeţei este mică.

Prof. Dr. Ing. Aurelian VIŞAN, Conf. Dr. Ing. Nicolae IONESCU, Tehnologii de Prelucrare prin Electroeroziune 1 Pentru uzul studenţilor, Cap. 1. Locul şi importanţa prelucrării prin electroeroziune - Rezumat

8

1.4. CARACTERISTICI DE UTILIZARE A UNOR METODE ŞI PROCEDEE DE PRELUCRARE CLASICE Ş I NECONVEN Ţ IONALE

A. Comparaţie între metoda aşchierii şi metoda eroziunii

Comparaţie între metoda aşchierii şi metoda eroziunii

Tabelul 1.1

   

Productivitatea

Productivitatea specifică

Precizia

METODA

Procedeul

maximă

maximă

mm

3 /min

mm 3 /min KW

(mm)

 

Degroşare

10

5

10

4

0,01

AŞCHIERE

Semifinisare

10

3

10

3

0,001

Finisare

1

10

2

0,0001

 

Electroeroziune

10

4

10

2

0,01

Electrochimie

10

5

10

2

0,05

Plasma termică

10

5

10

3

0,5

EROZIUNE

Ultrasunete

10

2

10

2

0,005

Chimică

10

0,05

 

Eroziune complexă

10

3

1,0

0,1

Laser

10

10

0,01

Fascicul cu electroni

10

2

10

0,01

Concluzii:

1. Procedeele de prelucrare prin eroziune, deci procedeele neconvenţionale, sunt competitive în raport cu toate procedeele clasice ale metodei aşchierii;

2. Pe baza indicatorilor de productivitate şi precizie, se constată că procedeele eroziunii sunt mai competitive decât cele ale aşchierii, dacă se iau în considerare factorii care determină stabilirea unei tehnologii, respectiv prelucrabilitatea, complexitatea suprafeţelor şi dimensiunile acestora.

B. Costuri comparative privind utilizarea unor procedee neconvenţionale

Costuri comparative privind utilizarea unor procedee neconvenţionale

Tabelul 1.2

Procedeul

     

COSTURI

   

neconvenţional

Simbol

Utilităţi

Scule

Consum

 

Consum

 

Cheltuieli

Total

de prelucrare

şi scule

şi dispozitive

energetic

 

scule

întreţinere

Plasmă

PAM

 

3

2

 

2

 

2

 

2

11

Laser

LBM

 

4

2

 

2

 

1

 

3

12

Ultrasunete

USM

 

3

2

 

2

 

3

 

2

12

Electroeroziunea

 

EDM

 

4

3

 

2

 

4

 

3

16

Electrochimia

ECM

 

4

5

 

3

 

1

 

4

17

Fascicul de electroni

EBM

 

5

4

 

3

 

2

 

4

18

Legendă:

 

1. Costuri foarte scăzute;

 

2. Costuri scăzute;

 

3. Costuri mijlocii;

4. Costuri ridicate;

5. Costuri foarte ridicate.

 

Concluzie:

 

Cu

un

total

de

16

puncte,

electroeroziunea

este

unul

dintre

cel

mai

competitiv

procedeu

neconvenţional, dacă se ia în considerare precizia obţinută în raport cu celelalte procedee din faţa sa (plasma, laser şi ultrasunete).

C. Posibilităţi de utilizare a procedeelor neconvenţionale pentru prelucrarea diferitelor materiale

Utilizarea procedeelor neconvenţionale pentru diverse materiale

 

Tabelul 1.3

Procedeul

   

MATERIAL

   

neconvenţional

Simbol

   

Super-

 

Nefe-

Cera-

Mater.

 

Total

de prelucrare

Alum.

Oţel

aliaje

Titan

roase

mice

Plast.

Sticla

Electrochimia

ECM

2

3

3

2

2

12

Plasma

PAM

3

3

3

2

1

1

13

Electroeroziunea

EDM

2

3

3

3

3

14

Ultrasunete

USM

1

2

1

2

3

3

2

3

17

Laser

LBM

2

2

2

2

3

3

2

2

18

Fascicul de electroni

EBM

2

2

2

2

3

3

2

2

18

Legendă:

1. Neindicat;

2. Bun;

3. Foarte bun.

Concluzie:

Luând în discuţie ponderea acestor materiale în totalul produselor utilizate în CM, rezultă că electroeroziunea rămâne şi din acest punct de vedere unul dintre cele mai competitive procedee de prelucrare neconvenţionale.