Iar
cnd era ger i-i venea s se duc pentru sine afar, venea drdind de frig, cu picioarele degerate.
i sta busumflat pe cuptor ca un bosoi.
Si necontenit l tot ntreba pe tat-so cnd are s se duc o dat s-i aduc ciboelele de la
cibotar?!...
Tat-so, ca s scape de el, i-a spus c cibotariul i-a fgduit c le-a aduce singur, cnd or fi gata.
Ionel atepta i cteodat zicea ctre alde tat-so:
Oare ce face cibotariul cela de nu-mi mai aduce ciboelele? Ce gnd are el?! Heeei! amarnic am
s-1 mai ocrsc cndo veni!...
i fiindc Ionel scncea mereu pe cuptior, c nu are ciboele i c nu poate s se deie cu sniua
ca ceilali biei, i-a fcut tat-so o sniu de stejar, cu vrful tlpilor de dinainte bourate.
i Ionel toat ziulica trgea descul sniua prin cas i prin tind.
i cnd degera la picioare, se suia pe cuptior cu sniua cu tot. Se uita la ea cu drag i ncepea a
vorbi ncet cu sine: ... i cnd mi-o aduce cibotarul ciboelele, am s m ncal cu ele... i cnd oi
umbla au s fac: scr-scr... i o s-mi iau sniua i o s m duc cu ea la liuuuu..."
... i cnd o s m dddau odat de-a luiuul... hurrraa!..."
Tat-so i m-sa ascultau, zmbind. Apoi m-sa l ntreba:
Se apropia Crciunul. Cumtru Vasile tia c Ionel o s-i fac zile fripte dac nici de srbtori nu
i-o lua ciboele.
Ce-a chitit, ce-a socotit, c s-a hotrt s spuie lui Ionel, precum c cibotariul a murit; i c nu
mai are de unde-i lua ciboele; dar las' c are s-i cumpere el la anu altele mai frumoase.
Atunci Ionel a nceput a scnci:
--, tocmai la anul!...
Ca s-1 liniteasc i-a fcut un pluguor frumos; iar lelii-sa i-a mpodobit coarnele
pluguorului cu smocurele de busuioc, legate cu a roie. i bdii-so 1-a nvat cum s hiasc cu
pluguorul n ziua de ajun de Anul Nou.
i unde hia Ionel, descul, prin cas:
His, plugul cu doisprezece boi! La coad codlghei, Hi!
La coarne bourei, nfruntenrei, Hi!...
Pzii cu smna, C se usuc brzdia, Hi!...
Pzii cu nucuoarele, C se mpung giuncuoarele, Hi!...