Publius Vergilius Maro (71 sau 70 19 i.e.n.

Publius Vergilius Maro (cunoscut in limba romana ca Virgiliu, n. 15 octombrie 70 i.Hr.,

Andes d. 19 i.Hr., Brundisium/azi Brindisi) a fost un poet latin, autor al epopeii in versuri
Aeneis ("Eneida"), considerata epopeea nationala a romanilor. Multe din datele biografice nu
sunt sigure, cele mai multe informatii dateaza din perioada antica tarzie sau provin din legende
ale evului mediu timpuriu.
Publius Vergilius Maro sau Vergiliu, cum este cunoscut de toi s-a nscut n anul 71 sau
70 i.e.n. la Andes, n apropierea oraului Mantua. Tatl luiP.V.Maro, despre care s-a spus c ar fi
fost de origine modest, sau poate burghez, s-a ngrijit c fiul su s primeasc cea mai bun
educaie. Inc de cnd avea 12 ani, copilul a prsit Mantua i domeniul familial ca s studieze la
Cremona, la Milano i n sfrit la Roma.
Cam prin 44-43 se ntorsese la locul de batin i ncepuse s-i manifeste originalitatea
poetic n cercul cult din jurul lui Asinius Pollio, guvernator al provinciei n numele
lui Antoniu; Bucolicele, lansate una cte una, au provocat mai nti mirare prin aparena lor
rustic i apoi au plcut prin gingia lor monden; pentru ca n sfrit un grup de admiratori care
par s-i fi spus Arcadienii s se formeze n jurul lui Vergiliu.
n 39 Vergiliu a publicat o culgere (Eclogae) din Bucolicele sale (primele 9). ntre 39 i
29 a scris, n patru cnturi, un poem complet despre munca pmntului, Georgicele. Apoi, din ce
n ce mai ataat de Octavian August i, inlndu-i ambiiile, s-a druit cu totul poeziei epice. A
lucrat zece ani la Eneida.
Vergiliu nu ni se face cunoscut dect ncepnd de la 27-30 de ani i datorit acestui lucru
nu-i putem cunoate scrierile din tineree. O culegere cunoscut sub numele de Appendix
Vergiliana a pstrat cteva dintre ele, dar atribuirea lor nu i se poate face cu certitudine.
Virgiliu a murit inainte de a-si desavarsi opera. Augustus a dat ordin legatarilor
testamentari ai poetului, Varius si Tucca, sa nu distruga manuscrisul - cum dorise Virgiliu - ci sa-l
publice ca atare, cu un minimum de prelucrari. Chiar neadusa la perfectiune, Eneida a fost
recunoscuta de la inceput drept una din capodoperele literaturii, alaturi de epopeele homerice,
Iliada si Odiseea, care i-au servit ca model, influentand generatiile ulterioare de scriitori, pana in
perioada umanismului.

Eneida
Eneida (Aeneis), alcatuita din hexametri in 12 carti, este considerata
epopeea nationala a romanilor, bazata pe legenda conform careia, Enea,
erou troian de origine divina (era fiul zeitei Venus), dupa caderea Troiei si
lungi peregrinari, ajuns in Latium pe tarmurile Italiei, fondeaza o colonie, din
care va rezulta mai tarziu Roma. Conform legendei, fiul sau, Ascanius, va
intemeia cetatatea Alba Longa. Fiica unui rege al acestei cetati, Rea Silvia, va
da nastere celor doi gemeni, Romulus si Remus, fondatorii Romei.
Cele 12 carti ale epopeei sunt grupate in doua parti:
Primele sase carti infatiseaza evenimentele care au avut loc in al saptelea
an de rataciri pe mare. Dupa ce flota lui Enea este aruncata de furtuna pe
tarmurile Africii, regina Cartaginei, Didona, ii gazduieste pe troieni. Didona se
indragosteste de Enea, acesta insa - in urma indemnului lui Jupiter - o
paraseste pentru a-si indeplini menirea intemeierii unui stat infloritor in
Italia. Dezamagita, Didona se sinucide, injunghiindu-se cu sabia lui Enea.
In ultimele sase carti se povesteste debarcarea lui Enea in Italia, la gurile
Tibrului. Aici se casatoreste cu Lavinia, fiica regelui din Latium, Latinus.
Turnus, conducatorul rutulilor si logodnicul Laviniei, pregateste razboiul
contra lui Enea. Din aceasta lupta, eroul troian - cu ajutorul lui Jupiter la
insistentele lui Venus - iese victorios, apropiindu-se de indeplinirea misiunii
sale istorice.