Sunteți pe pagina 1din 5

CAPITOLUL VI

TEHNOLOGIA PRELUCRARILOR PRIN PRESARE LA RECE


1.Generalitati
Procedeele de prelucrare prin presare la rece sunt acelea care se executa prin deformare plastica a
materialului prelucrat, cu sau fara separarea acestuia, la temperaturi inferioare celei de recristalizare. Procedeele de
prelucrare prin presare la rece se pot clasifica astfel (fig.6.1):

Fig.6.1 Clasificarea procedeelor de prelucrare prin presare la rece


Semifabricatele sunt, in general, produsele laminate i trase sub forma de benzi, table, bare, profile i
srme.
Procedeele se pot imparti in doua mari grupe: cu deta are de material - denumite taiere sau tantare - i de
deformare plastica - denumite matritare (fig.6.1)
Echipamentul tehnologic folosit poarta numele de tante, pentru prelucrari de taiere, i matrite, pentru
deformari plastice.
Tehnologia de deformare plastica la rece are o larga utilizare in industria constructoare de ma ini i
aparate, mecanica fina, electrica i electronica, industria bunurilor de larg consum, a utilajelor agricole, a
mijloacelor de transport i pentru industria alimentara. Aceste procedee se pot realiza prin tehnologii conventionale
1 i neconventionale 2, utilizarea lor depinznd in special de prelucrabilitatea materialului semifabricatului i
determinnd o anumita productivitate (fig.6.2).

1 - tehnologii conventionale; 2 - tehnologii neconventionale


Fig.6.2 Alegerea tehnologiei in functie de prelucrabilitatea materialului i productivitatea muncii
Procedeele de prelucrare prin deformare plastica la rece asigura o serie de avantaje:
- se obtin piese de forme foarte apropiate de cele finite, cu adaosuri minime sau chiar fara adaosuri de
material, rezultnd astfel importante economii de materiale;
- se obtin piese intr-o gama de forme i dimensiuni, cu precizii ridicate;
- procedeele tehnologice sunt simple, iar productivitatea este ridicata
- utilajul este de tip universal, putnd fi deservit u or;
- se poate introduce u or mecanizarea i automatizarea.
Dintre dezavantajele acestor prelucrari amintim pe cele legate de proiectarea i executarea tantelor i
matritelor i posibilitatile de aplicare in productia de serie mica.
Structura materialelor metalice se caracterizeaza printr-o stare cristalina cu repartitie regulata a atomilor in
reteaua tridimensionala. Astfel, se deosebesc materiale cu retea cubica cu volum centrat (Fe , Cr, Mo, W, Ti, Ta,
Li, Na), reteaua cubica cu fete centrate (la Al, Cu, Ni, Fe , Ag, Ca), retea hexagonala compacta (la Mg, Zn, Be) sau
retea tetragonala (la Mn, Sn).
Diferenta intre proprietatile acestor materiale sunt dictate de distanta diferita dintre atomi i deci
proprietatile fizice, chimice, mecanice sunt specifice fiecarui metal in parte, chiar daca cristalizeaza in acela i
sistem.
Monocristalul se obtine prin solidificarea materialelor metalice. Rezulta o periodicitate riguroasa a celulei
in tot corpul metalic, spre deosebire de policristal, la care se observa o periodicitate a celulei elementare in portiuni
mici.
Aceasta duce la definirea policristalului ca fiind o aglomerare a mai multor cristale. Corpurile metalice
obi nuite sunt agregate policristaline, cu o orientare absolut intmplatoare a grauntilor cristalini, ceea ce face ca
proprietatile acestui ansamblu sa fie aproximativ acelea i in toate directiile. In acest mod, fiecare graunte este
anizotrop, iar corpul in ansamblu poate fi considerat izotrop. In procesul de prelucrare grauntii cristalini pot capata
o orientare comuna, agregatul devenind astfel anizotrop.
Deformarea plastica se produce prin doua mecanisme de baza: alunecarea i maclarea (vezi cap II). Un
material metalic in stare solida are, in volumul sau, numeroase abateri sau imperfectiuni de la distributia perfecta a
atomilor in reteaua cristalina. Putem intlni ca defecte in retea locuri vacante in nodurile retelei, atomi din structura
de baza ce ocupa pozitii intre nodurile retelei, atomi straini care substituie alti atomi in structura de baza constituite ca defecte punctiforme - iruri de atomi cu care se termina in interiorul unei retele un semiplan atomic
sau in jurul caruia un plan cristalin se desfa oara sub forma de spirala - constituite ca defecte liniare - regiuni de
trecere dintre cristale sau la marginea acestora avnd orientari diferite - constituite ca defecte de suprafata. Cu toate

ca imperfectiunile de retea reprezinta numai o mica parte din intreg volumul materialului, totu i acestea
influenteaza asupra proprietatilor de baza ale acestuia. Pentru prelucrarea prin deformare plastica la rece un rol
important il detin defectele liniare, dislocatiile (linii de demarcatie intre partea cristalului deformat i partea
cristalului nedeplasat), deoarece pe baza lor se produce alunecarea sau maclarea.
Prin deformare plastica a agregatelor cristaline densitatea dislocatiilor cre te i, ca urmare, pentru
continuarea alunecarii este necesar ca tensiunile sa creasca. Cu ct procesul deformarii plastice a cuprins un numar
mai mare de graunti cristalini, cu att metalul se deformeaza mai mult i deci rezistenta pe care o opune la
deformare este mai ridicata. In felul acest, deformarea plastica determina cre terea rezistentei la o urmatoare
deformare i mic orarea plasticitatii materialului prelucrat, adica, in general, caracteristicile de rezistenta mecanica
1 (limita de elasticitate, de curgere, duritatea, rezistenta la rupere) cresc, iar cele de plasticitate 2 (alungirea,
gtuirea) se reduc (fig.6.3).

1 - caracteristici de rezistenta
mecanica (limita de elasticitate; de
curgere, duritatea, rezistenta la
rupere); 2 - caracteristici de
plasticitate (alungirea, gtuirea)
Fig.6.3 Variatia proprietatilor mecanice
in functie de gradul de deformare

Aceasta stare a materialului plastic cu proprietatile modificate datorita deformarii plastice se nume te
ecruisare. Ecruisarea este determinata de frnarea mi carii dislocatiilor de catre bariere ce apar chiar in timpul
procesului de deformare plastica. Pentru continuarea procesului trebuie invinsa rezistenta obstacolelor prin
cre terea tensiunilor. Ecruisarea face posibila largirea domeniului de utilizare ale materialelor metalice prin variatia
pe care o da proprietatilor acestora.
Procesul de modificare a structurii (alungirea, turtirea grauntilor, fragmentarea grauntilor, orientarea
preferentiala a lor dupa directia in care s-a produs alunecarea) depinde hotartor de temperatura. Astfel, la cre terea
temperaturii, caracteristicile de rezistenta se mic oreaza, iar cele de plasticitate cresc (fig.6.4).

1 - caracteristici de rezistenta; 2 - caracteristicii de plasticitate

Fig.6.4 Variatia caracteristicilor fizico - mecanice ale materialelor prelucrate prin deformare plastica la rece in
functie de temperatura
Procesul prin care se realizeaza, la incalzire, trecerea dintr-o stare ecruisata in una neecruisata se nume te
recristalizare. In urma recristalizarii unui metal care a fost puternic deformat este posibil sa fie redate aproape
integral proprietatile de plasticitate i, in felul acesta, el se va putea prelucra din nou prin presare.
Materialele metalice, in functie de comportarea lor la deformare, se clasifica in: elastice, plastice, vscoase,
deosebindu-se intre ele prin modul in care factorii tehnologici (gradul de deformare, viteza de deformare, presiunea
hidrostatica la deformare) influenteaza asupra rezistentei la deformare a materialului (tabelul 6.1).
Tabelul 6.1 - Variatia rezistentei la deformare R d cu gradul de deformare , cu viteza de deformare i cu
presiunea hidrostatica p

Un material ideal - plastic se caracterizeaza prin capacitatea de a suferi deformatii remanente mari, care
produc schimbari structurale in masa acestuia, fara ca viteza i gradul de deformare sa influenteze rezistenta la
deformare. La aceste materiale, cunoscute i sub denumirea de rigido - plastice, deformatiile elastice sunt mult mai
mici dect deformatiile plastice ce apar sub actiunea unor forte deformatoare i, in consecinta, neglijabile. Un
material ideal - vscos poate suferi numai deformatii remanente, fara ca deformarea sa conduca la modificari
structurale in masa sa. La astfel de materiale, cre terea vitezei i a presiunii hidrostatice de deformare conduc, in
general, la marirea rezistentei la deformare.
Materialele reale au proprietati mult diferite de a celor ideale, avnd o comportare complexa sub actiunea
fortelor deformatoare, ele manifestndu-se ca materiale elasto-fragile, elasto-plastice sau elasto-plasto-vscoase
(fig.6. 5 a, b, c).
Factorii tehnologici au o deosebita influenta asupra comportarii la deformare a materialelor metalice. Prin
incalzire cre te agitatia termica a atomilor i, in acest fel, deformarea se va produce la tensiuni mai mici,
materialele tinznd a se comporta ca materiale vscoase. Starea vscoasa este i mai evidenta daca temperatura
depa e te temperatura de recristalizare a metalului sau aliajului, spre deosebire de situatia in care temperatura de
deformare este inferioara temperaturii de recristalizare i cnd metalele sau aliajele se comporta ca materiale cu o

buna plasticitate.

a - materiale elasto-fragile; b - materiale elasto-plastice; c - materiale elasto-plasto-v scoase


Fig.6.5 Variatia rezistentei cu gradul de deformare
De asemenea, tendinta de comportare vscoasa a materialelor este amplificata de cre terea gradului de
deformare i a tensiunilor unitare hidrostatice i de marirea vitezei de deformare.
Schemele mecanice ale deformatiilor plastice in procese reale de prelucrare arata ca deformarea se produce
pentru stari de eforturi complexe i variabile in timp, chiar pentru acela i proces, astfel inct starea tensionala a
materialului se determina, in cazul general, prin marirea eforturilor unitare principale i directiile axelor principale.
Starea de eforturi unitare la atingerea primei stari limita este determinata de corelatii ale starilor de eforturi intr-un
punct al corpului i proprietatile sale mecanice conditii ce poarta denumirea de conditii de plasticitate.
Criteriul de plasticitate Huber - Misses - Hencky sau teoria energetica a plasticitatii se enunta astfel:
deformarea plastica incepe atunci cnd in material se acumuleaza o cantitate determinata de energie potentiala
pentru schimbarea formei corpului, energie ce nu depinde de marimea tensiunilor de deformare. Criteriul

de

plasticitate Tresca - Saint Venant sau teoria tensiunilor tangentiale maxime se enunta astfel: deformarea plastica a
unui corp metalic aflat sub actiunea unei stari de tensiuni va incepe atunci cnd tensiunea tangentiala maxima
generata de tensiunile principale va fi mai mare dect tensiunea tangentiala maxima ce ia na tere in momentul
inceperii curgerii sub actiunea starii de tensiuni liniara.
Materialele care se prelucreaza prin presare la rece trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa asigure
rezistenta, duritatea, rigiditatea cerute, la o greutate minima i un cost ct mai scazut, sa aiba capacitatea de a fi
prelucrat prin matritare, sa aiba grosimea necesara, pe ct posibil standardizata. La operatiile de deformare plastica
la rece costul manoperei este destul de scazut, 60 ...80 % din costul produsului fiind acoperit de costul materialului.
Se pot prelucra materiale metalice (oteluri, cuprul i aliajele lui, aluminiul i aliajele lui, magneziu, titanul, zincul,
plumbul, aurul, argintul) i nemetalice (textolit, celuloid, sticla organica, carton, hrtie, piele, bachelita).
Determinarea caracteristicilor mecanice i tehnologice ale tablelor se face prin incercari mecanice la
tractiune i de duritate i prin incercari tehnologice.