Responsabilitatea sociala corporatista este un concept fundamental, precum

libertatea sau egalitatea, ce este redefinit in permanenta pentru a corespunde nevoilor

aflate si ele intr-o permanenta schimbare de la o epoca la alta.
In contextual actual, organizatiile nu mai sunt evaluate doar in functie de calitatea
produselor. Organizatia moderna este evaluata, dincolo de performantele sale economice,
calitatea managementului si politica de comunicare, si in functie de contributia la viata
sociala a comunitatii din care face parte. Companiile trebuie sa devina din ce in ce mai
inventive pentru a-si putea pastra angajatii. Simpla oferire a unui salariu satisfacator nu
mai este suficienta. Implicarea sociala, comunicarea eficienta a acesteia atat in interiorul
cat si in exteriorul companiei, implicarea salariatilor in programele de responsabilitate
sociala, ajuta la crearea acelui simt al apartenentei fata de companie.
Frana, cea mai mare ar a Uniunii Europene, se ntinde de la Marea Nordului
pn la Marea Mediteran. Peisajul su este foarte variat. Zonele de est i de sud se
caracterizeaz printr-un relief muntos, incluznd Mont Blanc, cel mai nalt vrf din Alpi
i din Europa de vest (4810m). inuturile de cmpie se desfoar de-a lungul a patru
bazine hidrografice: Sena n nord, Loara i Garonne, care curg nspre vest i Rhne, care
izvorte din lacul Geneva i se vars n Marea Mediteran.Preedintele republicii are un
rol politic important. El conduce reuniunile Consiliului de Minitri (cabinetul) i
rspunde integral de domenii eseniale cum ar fi afacerile externe i aprarea. Guvernarea
de zi cu zi a rii intr n competena primului ministru. Preedintele este ales prin vot
popular direct, pe o perioad de cinci ani. Parlamentul cuprinde Adunarea Naional, ai
crei membri sunt alei prin vot direct o dat la cinci ani, i Senatul, ai crui membri sunt
desemnai de ctre un colegiu electoral.Frana are o economie industrial avansat i un
sector agricol eficient. Principalele activiti economice sunt: producia de automobile,
industria aeronautic, tehnologia informaiei, electronica, industria chimic i
farmaceutic i moda.

Statul francez a adoptat recent noi prevederi legislative care obliga companiile sa
raporteze informatiile privind impactul de mediu si social. In plus, noua lege impune ca
aceste informatii sa fie verificate de o terta parte autorizata. Legea franceza a mediului,
GrenellePana acum, in Franta, doar companiile listate la bursa erau obligate sa raporteze,
conform unei legi instituite in 2001. Prevederile intrate in vigoare in acest an (articolul
225 din legea franceza a mediului, Grenelle II) extinde aceasta cerinta, incluzand si
companiile nelistate la bursa.
Obligatia de raportare se impune companiilor nelistate, in trei etape:
Din 2012 pentru companiile cu cifra de afaceri de peste 1 miliard de euro si peste 5.000
de angajati
Din 2013 pentru companiile care au cifra de afaceri de peste 400 de milioane de euro si
cu un numar de angajati de peste 2.000
Din 2014 pentru companiile care au o cifra de afaceri de peste 100 de milioane de euro si
peste 500 de angajati
Legea solicita un set suplimentar de informatii companiilor listate la bursa, fata de
celelalte companii.
De asemenea, legea mai prevede verificarea informatiilor furnizate de companie de catre
o terta parte, incepand cu 2012 pentru companiile listate, respectiv din 2017 pentru restul
companiilor. Organizatia care verifica trebuie sa aiba acreditare de la Comitetul francez
de acreditari (COFRAC ) sau sa fie o organizatie acreditata international.
Conform reprezentantilor Deloitte, Franta se situeaza in fruntea Europei in ceea ce
priveste raportarea de CSR, citeaza cotidianul La Tribune . Cu toate acestea, o mare
parte din societatea civila franceza sustine ca actuala reglementare ar putea fi mai stricta.
Criticile se refera in special la lista dubla de indicatori de raportare existenta in lege: una
pentru companiile listate si alta pentru restul companiilor. Astfel, Forumul cetatenilor
pentru Responsabilitate Sociala si de Mediu (Forum citoyen pour la RSE ) considera ca

legea revizuita nu este destul de stricta, din cauza acestei diferentieri intre companii, si a
facut recurs . De asemenea, Confederatia generala a muncii (CGT ), unul dintre
sindicatele salariatilor din Franta, este impotriva aceastei legi, pe care o considera in
favoarea companiilor.Trebuie mentionat ca, in cadrul conferintei Rio 20+, Franta, alaturi
de Danemarca, Brazilia si Africa de Sud, si-a luat angajamentul de a impune companiilor
sa raporteze masurile pe care le iau in favoarea dezvoltarii durabile.
Model standardizat versus model propriu de raportare :
Exista eforturi de a standardiza ori reglementa cadrul de raportare sociala. Franta, de
exemplu, a introdus o reglementare prin care companiile sunt obligate sa raporteze
masurile pe care le iau cu privire la consecintele sociale si de mediu ale activitatii lor.
Punctele 2 si 3 ale articolului 148 din Decretul Nr. 221 din 20 Februarie 2002 specifica
destul de clar care sunt informatiile care trebuie sa apara intr-un astfel de raport. In 2007,
Guvernul francez a decis abrogarea punctului 2 din respectivul articol, dar presiunea
pentru raportare sociala asupra companiilor franceze continua sa-si faca simtita prezenta.
Danemarca, spre deosebire de Franta, a preferat sa adopte in luna mai a acestui an un
Plan de Actiune pentru CSR, care continua politica Guvernului danez privind
dezvoltarea sustenabila si care traseaza in mod explicit liniile de raportare. Nu este o
lege, dar are forta unei legi pentru toti cei care doresc sa se alinieze politicii responsabile
a Guvernului danez.Pe de o parte, exista o tendinta globala printre marile companii in a
apela la un model standardizat. Pornind de la ideea ca este nevoie de acelasi model la
nivel global pentru o cat mai mare transparenta si eficienta, aceste companii apeleaza la
sistemul GRI G3 dezvoltat de Global Reporting Initiative. Pe de alta parte, sunt companii
care prefera sa foloseasca un model propriu, special realizat pentru a corespunde
standardelor SA 8000 sau AA 1000.Dincolo de beneficiile pe care cu siguranta ca le
introduce un sistem standardizat (nu unic-vezi nota) de raportare, exista si un posibil
dezavantaj: organizatiile care adopta un astfel de sistem ar putea deveni interesate doar sa
bifeze la capitolul "raportare, in loc sa evalueze programele de CSR si ulterior sa
comunice performantele. Dintr-o responsabilitate asumata, raportarea sociala ar putea

deveni o nevoie de piata care mentine un jucator economic in cadrul definit de cei care
folosesc un anumit sistem (indiferent ca este vorba de GRI G3, SA 8000, AA 1000 sau
altul). Dorinta companiilor de a deveni cat mai bune in ceea ce fac ar putea disparea
treptat, singura lor preocupare fiind aceea de a raspunde unor structuri rigide.
Scopul raportarii sociale :
Raportarea sociala, pe langa faptul ca asigura evaluarea si comunicarea modului in care
lucreaza companiile, contribuie si la construirea credibilitatii. Nu e suficient sa renunti la
becurile obisnuite sau sa le oferi angajatilor posibilitatea sa munceasca fara a-si face griji
pentru siguranta copiilor. Este necesar ca stakeholderii (de la actionari si angajati pana la
ONG-uri si comunitate) sa fie convinsi ca repectivele actiuni asigura dezvoltarea durabila
a companiei si a comunitatii.