Sunteți pe pagina 1din 20

Capitolul II:

NTREPRINDEREA SI MEDIUL SAU N


ECONOMIA DE PIATA

II.1. Evolutia conceptului de ntreprindere


ntreprinderile sunt entitati economice de baza ale economiei nationale,
raspndite n teritoriu datorita raspndirii resurselor materiale, n special a
resurselor primare limitate sau a accesului la acestea, a resurselor de munca, a
consumatorilor. Datorita variatelor alternative de utilizare a resurselor (factorilor) de
productie n profil teritorial si a necesitatii utilizarii lor eficiente n procesele
economice, initiativa agentilor economici se diversifica pe masura adncirii procesului
de diviziune sociala a muncii. Notiunea de ntreprindere are la origine cuvntul francez
entreprise, iar n terminologia anglo-saxona se utilizeaza cu acelasi sens. De multe
ori se utilizeaza cu acelasi sens si notiunea de unitate economica sau firma. Ca unitate
economica, ntreprinderea are rolul de a administra cu eficienta maxima
resursele de care dispune n vederea realizarii obiectivelor stabilite de
managementul individual sau de grup si de proprietari .
n ntreprinderi se desfasoara activitati economice si sociale, prin urmare ele
functioneaza ca organisme economico-sociale care produc bunuri si servicii n scop de
profit. n cazul unor entitati de tip familial scopul prioritar al activitatii economice este
obtinerea unor venituri necesare familiei.
Conceptul de ntreprindere a cunoscut o lunga evolutie istorica n procesul de
formare si consolidare a economiei moderne. ntreprinderea de azi este esential diferita
de cea care a aparut la nceputul dezvoltarii capitalismului.
Henri Fayol considera ca ntreprinderea este un ansamblu tehnic si economicosocial, care are functii specifice si este condusa dupa principii de piata.
Dupa Franois Perroux ntreprinderea este o forma de productie prin care n
cadrul aceluiasi patrimoniu se combina preturile diversilor factori de productie adusi
de agenti economici distincti de proprietarul ntreprinderii, n vederea vnzarii pe
piata a unui bun sau serviciu si pentru a obtine din diferenta ntre doua serii de
preturi (pretul de vnzare si pretul de cost) cel mai mare cstig banesc posibil5.
Economistii romni au adus contributii la dezvoltarea conceptului de ntreprindere
dovedind originalitate si competenta cu privire la ntreprinderile industriale si agricole.
Gh. Baritiu, P.S. Aurelian, B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, D.P. Martian, V. Madgearu,
V. Slavescu etc. au pus bazele teoretice ale ntreprinderii industriale si au avut o
contributie evidenta la dezvoltarea industriei romnesti.
Virgil Madgearu n cursul de economie politica precizeaza ca pe baza
abordarii unitare a diferitilor factori de productie: capital, munca si partea naturala
pentru un scop anumit, ntr-o organizatie nchisa si independenta orice coordonator,
fabricant etc., au dreptul sa dispuna cum vor de fortele date6.

5
6

Fr. Perroux, Cours d'conomie politique, Paris, 1975, pag. 19.


V. Madgearu, Curs d economie politica, 1944, pag. 117-118.

Victor Slavescu sustinea ca ntreprinderea n sensul stiintei ntreprinderii este


tipul de organizatie economica dispunnd de un patrimoniu, urmarind obtinerea unei
rentabilitati pentru capitalurile ncredintate si care este exprimata n cifrele unui
bilant ce se ncheie n epoci de vreme stabilite n timp de legiuitor7.
Ion Ionescu de la Brad, Ion Raducanu au dezvoltat conceptul de ntreprindere n
strnsa legatura cu organizarea si conducerea unitatilor economice cooperatiste din
Romnia.
I.N. Evian n lucrarea Studiu practic al ntreprinderilor comerciale si industriale,
Cluj, 1934, a cercetat problematica conducerii ntreprinderii n strnsa legatura cu
functia financiar-contabila.
I. Tatos n Notiunea de ntreprindere, articol aparut n Independenta
economica, Bucuresti, 1946, cerceteaza procesul de conducere n conditiile utilizarii
resurselor proprii si straine, structura averii, profit, finantare, siguranta si risc,
organizarea muncii, politica de conjunctura etc.
Constantin Bungeteanu n lucrarea ntreprinderile particulare, 1934, se ocupa
de principiile de organizare si de pretul de revenire.
ntreprinderea privata, individuala sau colectiva are o ndelungata existenta
istorica si n tara noastra.
n Romnia antebelica rolul statului n procesul de dezvoltare prin investitii noi a
fost important, datorita lipsei de capital privat autohton. n anul 1936, capitalul investit
n ntreprinderile economice ale statului se ridica la peste 130,7 mld. lei.
Dupa 1944, pe baza principiului centralismului democratic, ntreprinderilor
economice, devenite n scurt timp n totalitatea lor ntreprinderi de stat si cooperatiste,
li s-a limitat dreptul de decizie si au fost incluse n sistemul planului national unic,
si-au pierdut independenta economica reala si autonomia functionala. Economia de
comanda si centralismul excesiv au denaturat principiul autonomiei functionale si al
autogestiunii economice si au limitat atributele decizionale ale ntreprinderii.
Preocuparile pentru definirea ntreprinderii au dat nastere la opinii diferite8, dar nu s-a
conturat un concept coerent si complet care sa exprime continutul ntreprinderii n
conditii de piata, ntruct nu erau ntrunite conditiile formarii unui astfel de concept.
Desi de multa vreme, pe plan mondial, ntreprinderea a ocupat un loc important n
analiza microeconomica traditionala, tratarea conceptului de ntreprindere s-a facut de
o maniera mecanica, abordndu-se legaturile sale cu mediul n principal prin sistemul
de preturi si n scopul maximizarii profitului, pe baza unui calcul economic rational.
Teoria economica a ntreprinderii, numita si neoclasica, a aparut n cadrul
gndirii liberale de la sfrsitul secolului XIX si nceputul secolului XX. Este vorba de
explicarea deciziilor de fixare a preturilor si a volumului de productie ca raspuns la
variatiile cererii si a costului factorilor de productie. Obiectivul principal era
maximizarea profitului . Pentru neoclasicii de la sfrsitul secolului XIX exista o
identitate ntre ntreprinzator si ntreprinderi, ntreprinzatorul proprietar impunea

V. Slavescu, Ce este ntreprinderea economica, Tiparnita nationala I. Ionescu de la Brad, Bucuresti, 1939
I. Blaga, Gh. Manea, Mecanismul economic al socialismului, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1977; Al. Detesan,
C. Jornescu, Cartea ntreprinderii, Ed. Viata economica, nr. 1-2/1972; A. Giurgiu, M.N. Costin, V. Pacuraru,
ntreprinderea unitate de baza a economiei nationale a R.S. Romnia, Ed. Dacia, 1978; V.D. Zlatescu,
Reglementarea legala a organizarii si conducerii unitatilor socialiste de stat, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1974;
Dictionar de economie politica, Ed. Politica, Bucuresti, 1974.
8

obiectivul sau personal: cel de maximizare a profitului. Teoria neoclasica se bazeaza


pe cinci ipoteze, care sunt:

1
Maximizarea
profitului

2
Rationalitatea
deciziilor (rolul
calculului economic).
Folosirea minimului
de mijloace si
obtinerea maximului
de rezultate

4
Mediul economic este
cunoscut. Vnzarile
potentiale si viitorul sunt
cunoscute

3
Functia economica a
ntreprinderii consta
n transferul
factorilor de
productie n produse
finite

5
Limitarea cmpului de
aplicare a teoriei la
studiul pretului si a
volumului de productie
al ntreprinderii

Aceasta teorie raspunde situatiei unei ntreprinderi fara probleme. Conform acestei
teorii exista doar proprietarul, acesta fiind unicul detinator al puterii de decizie,
cunoscnd cu precizie modalitatea de obtinere a profitului a carui maximizare era
sigurul obiectiv posibil.
Au fost formulate numeroase critici privind ipotezele acestei teorii. Dintre acestea
mentionam: absenta diferentierii dintre ntreprinzator si ntreprindere; separarea
produsa ntre proprietatea actionarilor si conducerea marilor ntreprinderi ncredintata
unor conducatori profesionisti (manageri) conduce la adaugarea la obiectivul de profit
si a obiectivelor proprii ale managerilor (obiective de prestigiu social, de exemplu).
ntreprinzatorul este confruntat cu constrngeri mai numeroase dect cele retinute de
teoria neoclasica (concurenti, consumatori, sindicate, Statul) si trebuie sa ia
majoritatea deciziilor sale ntr-o perspectiva incerta si n conditii de risc si
incertitudine. ntreprinderea nu este numai o realitate economica care are o
functiune de productie, cu o relatie stabila ntre volumul de munca, de capital si
de productie, ci este de asemenea o organizatie n care actioneaza importante
mecanisme de coordonare si de luare a deciziei .
Teoriile moderne despre ntreprindere pun accent pe existenta acesteia legata
de munca n echipa care conduce la cresterea productivitatii muncii9,10.
Munca n echipa este rezultatul necesitatii combinarii factorilor de productie care
permite o mai buna diviziune a muncii si astfel fiecare individ se specializeaza n
activitati pentru care el este cel mai competent si participa n grup la obtinerea
9

Costin Murgescu - Echipa de conducere n unitatile economice, Ed. Politica, Bucuresti, 1972
Jaques Genreau - Microeconomie, Hachette, Paris, 1995

10

produselor finale. Finalitatea specializarii si a combinarii factorilor de productie


este eficienta. Munca n echipa n cadrul unei ntreprinderi asigura costuri mai
rationale si controlul capacitatii muncii si a rezultatelor obtinute.

II.2. Caracteristicile si definirea ntreprinderii n economia de piata


ntreprinderile sunt organisme vii care au un rol fundamental n economia de piata,
ntruct produc bunuri si servicii si pe aceasta baza distribuie veniturile din activitatea
lor si creeaza locuri de munca.
ntreprinderea are trei caracteristici principale: este o unitate economica si de
productie, este o celula a societatii, este un centru de decizie economica.
Rolul major al ntreprinderii consta n faptul ca este un agent economic care exista
prin angajatii sai si datorita bunurilor si servi ciilor oferite pe piata consumatorilor sai.
1. ntreprinderea este o unitate economica si de productie, un agent economic
a carui functie principala este producerea de bunuri si servicii destinate vnzarii.
ntreprinderea are o forma juridica, deci este o persoana juridica, care poate fi
ntreprinzatorul individual sau societatea. n aceasta calitate ntreprinderea are un
patrimoniu, cont la banca, contabilitate proprie si ncheie bilant contabil.
ntreprinderea este o entitate juridica ce nu trebuie confundata cu forma sub care
functioneaza la un moment dat. n decursul existentei sale, ntreprinderea poate
cunoaste mai multe forme juridice (societate cu raspundere limitata, societate pe
actiuni etc.).
Productia ntreprinderii este destinata vnzarii pe piata, deci este comercializabila.
Prin aceasta caracteristica, ntreprinderea se delimiteaza de alti agenti, cum ar fi
administratiile publice (ministere, organisme neguvernamentale, colectivitati locale
etc.) care efectueaza servicii nemarfare.
Pentru a putea produce, ntreprinderea are nevoie de diferiti factori de productie
(munca, materii prime, semifabricate, energie, utilaje si echipamente de productie etc.)
care-i servesc sa obtina bunuri sau sa efectueze servicii destinate clientilor sai. n
acelasi timp, ntreprinderea are nevoie de informatii, de resurse financiare, de
rezultatele cercetarii stiintifice etc., toate aceste inputuri procurndu-le de pe diferite
piete ale factorilor de productie, din sectorul financiar-bancar etc. Fiind o unitate
producatoare de marfuri, ntreprinderea este si un agent de repartitie a
veniturilor. Din valoarea produsa de ntreprindere se scade valoarea
consumurilor intermediare (materii prime, materiale, energie etc.) si rezulta
valoarea adaugata. O mare parte din valoarea adaugata a ntreprinderii revine altor
agenti economici (impozite, cotizatii la asigurari sociale si fondul de somaj, dobnzi,
dividende etc.) si salariatilor sub forma salariilor si participarea la profit. Din valoarea
adaugata revine ntreprinderii partea destinata fondului de amortizare si
provizioanelor, ca si cea destinata constituirii fondurilor de investitii si de rezerva.
2. ntreprinderea este o celula de baza a societatii, avnd o importanta functie
sociala. Functia sociala a ntreprinderii rezida n faptul ca angajeaza personal si
satisface un anumit numar de nevoi ale angajatilor sai. Aceste nevoi vizeaza
stabilitatea angajatilor, nivelul remunerarii, promovarea, formarea profesionala etc.

ntreprinderea este totodata o organizatie autonoma, o celula sociala a carei


functionare depinde de toate grupurile sociale participante la viata acesteia (actionari,
manageri, personal de executie).
ntreprinderea trebuie nteleasa ca o organizatie care raspunde urmatoarelor
criterii:
este un grup social ce reuneste indivizii n scopul realizarii aceluiasi obiectiv;
este un grup rational organizat, n care exercitarea puterii este bine definita, cu
responsabilitati precizate prin diviziunea muncii si a functiilor sale;
este un grup durabil, structurat si organizat n vederea atingerii obiectivelor
stabilite.
ntreprinderea fiind o organizatie asigura coordonarea rationala a
activitatilor unui anumit grup de persoane n vederea atingerii unui scop comun.
3. ntreprinderea este un centru de decizie economi ca si ca urmare joaca un rol
important n economia de piata, ntruct ea hotaraste natura produselor si serviciilor pe
care le va obtine, combinatia factorilor, tehnologiile practicate, preturile n relatie cu
cererea si oferta de pe piata etc.
ntreprinderea nu este numai locul unde se desfasoara productia, ci este un
centru de decizie, condus de ntreprinzatori si are ca scop obtinerea de profit.
Pentru a putea sa produca si sa obtina profit, ntreprinderea consuma resurse materiale,
financiare si umane. Ea produce si distribuie cumparatorilor bunuri si servicii la preturi
mai mari dect costul lor. Fiind o unitate multifunctionala si desfasurndu-si
activitatea ntr-un mediu complex si riscant, ntreprinderea trebuie sa-si asigure
coerenta deciziilor privitoare la organizarea interna, la tranzactiile ncheiate, sa aleaga
deciziile cele mai eficace pentru a-si atinge obiectivele. n acest scop, ntreprinderea
trebuie sa-si bazeze deciziile pe calcule economice, sa utilizeze metode statisticoeconomice de fundamentare.
ntreprinderea este subiect al gestiunii economice, este organizatie economica
autonoma, ndeplinind cumulativ urmatoarele conditii:
? are un patrimoniu propriu, pe care l valorifica si l dezvolta;
? are autonomie decizionala cu scop lucrativ, de productie si executie de
lucrari;
? dispune de o relativa independenta n gestiune si de autonomie n luarea
deciziilor;
? si organizeaza sistemul informational astfel nct sa poata masura
veniturile, cheltuielile si rezultatele obtinute din gestionarea patrimoniului;
? si achita impozitele si taxele la bugetul statului, bugetele locale si fondurile
speciale.
Autonomia decizionala exprima puterea ntreprinderii de libera dispozitie privind
patrimoniul, adica dreptul proprietarilor de a dispune de activele productive si
financiare necesare exploatarii.
ntreprinderile au autonomie si independenta functionala. Autonomia
functionala reprezinta totalitatea drepturilor, atributiilor si responsabilitatilor organelor
de conducere n gospodarirea eficienta a patrimoniului. Autonomia se manifesta prin

dreptul ntreprinderii de a lua decizii n toate domeniile. Autonomia este principala


trasatura a gestiunii economico-financiare, de care depinde autofinantarea,
cointeresarea salariatilor, raspunderea materiala si controlul activitatii desfasurate.
Autonomia functionala genereaza legaturi economice directe cu alte unitati, relatii
financiare cu bugetul statului etc. ntreprinderea este titulara de conturi la banci,
contracteaza credite si alte mprumuturi. Relatiile cu agentii economici se deruleaza
pe baza de contracte. Prin onorarea contractelor si ncasarea valorii produselor
vndute, ntreprinderile pot sa-si recupereze costurile, sa obtina profit din care, dupa
achitarea obligatiilor fiscale, o parte este distribuita actionarilor ca dividende.
Autonomia functionala a ntreprinderilor se manifesta n toate etapele procesului
economic: procurarea resurselor, producerea bunurilor, vnzarea acestora si
repartizarea rezultatelor obtinute. Eforturile ntreprinderii trebuie canalizate spre
maximizarea rezultatelor financiare nete pentru a putea realiza o latura
importanta a gestiunii, autofinantarea.
Esential pentru ntreprindere n conditiile economiei de piata este faptul ca si
poate stabili singura planul economic pe baza situatiei date a pietei , statul
intervenind, prin intermediul institutiilor sale doar n cazul obligatiilor acesteia fata de
buget, n elaborarea legislatiei, n protectia concurentei.
Doua principii fundamentale stau la baza ntreprinderii economice libere:
a) principiul autonomiei economice si functionale;
b) principiul maximizarii profitului.
n perioada de tranzitie la economia de piata, ntreprinderile nu constituie nca
entitati independente, ca n cazul existentei si predominarii proprietatii private,
ntruct, n relatia furnizori-beneficiari nu exista un conflict real de interese. Att
debitorii, ct si creditorii ntreprinderilor se afla n multe cazuri n proprietatea statului.
Fiind o entitate juridica, ntreprinderea ncheie contracte cu furnizorii si clientii. Ca
entitate administrativa este administrata si ndrumata de manageri (individuali sau de
grup). ntreprinderea gestioneaza un ansamblu de resurse fizice si financiare si
are ca obiectiv principal obtinerea profitului . De aceea, n definirea ntreprinderii
trebuie facute precizari n legatura cu etapele dezvoltarii social-economice ale unei tari
si cu gradul de realizare a privatizarii.
Rolul primordial al ntreprinderii private n economie este o caracteristica a
economiei de piata. Stabilitatea si calitatea economiei nationale depind n masura
decisiva de functionarea unui numar ct mai mare de ntreprinderi, care sa produca
mari cantitati de bunuri si servicii, la costuri si preturi reduse, n concordanta cu
cerintele pietei interne si externe.
ntreprinderea este un organism economic autonom, dispunnd de mijloace umane
si materiale pe care le combina n vederea producerii de bunuri si servicii destinate
vnzarii.
n abordarea conceptului de ntreprindere n conditiile economiei de piata se
regasesc caracteristicile, scopul si obiectivele acesteia. Bressy Gilles si Cristian
Konkuyt considera ntreprinderea un organism economic autonom, dispunnd de
mijloace umane si materiale pe care le combina n vederea producerii de bunuri si
servicii destinate vnzarii11.
11

Bressy Gilles , Cristian Konkuyt - conomie dentreprise, Ed. SIREY, Paris, 1998.

Ov. Nicolescu si colaboratorii12 definesc ntreprinderea sau firma, astfel: un


grup de persoane, organizate potrivit anumitor cerinte juridice, economice,
tehnologice, care concep si desfasoara un complex de procese de munca, folosind cel
mai adesea si anumite mijloace de munca, concretizate n produse si servicii, n
vederea obtinerii unui venit net sau profit, de regula ct mai mare.
Legea 133/1999 precizeaza ca prin ntreprinderea se ntelege orice forma de
organizare a unei activitati economice, autonoma patrimonial si autorizata potrivit
legilor n vigoare sa faca acte si fapte de comert, n scopul obtinerii de profit prin
realizarea de bunuri materiale, respectiv prestari de servicii, din vnzarea acestora pe
piata, n conditii de concurenta 13.
Analiznd diferite abordari concluzionam ca ntreprinderea n economia de
piata este o unitate economica si de productie, un organism viu, autonom; este o
entitate juridica care dispune de un patrimoniu; are contabilitate proprie si cont
la banca; este un centru de decizie economica care dispune de mijloace umane si
materiale pe care la combina n vederea producerii de bunuri si servicii destinate
vnzarii pe piata; si gestioneaza astfel resursele si produsele nct sa obtina
profit maxim, dar cu respectarea cerintelor dezvoltarii durabile care impune
restrictii de natura ecologica.
ntruct n conditiile economiei de piata o mare parte din ntreprinderi au angajati,
inclusiv manageri, n special n cazul ntreprinderilor organizate ca societati are loc o
anumita delimitare a proprietatii de organizarea si conducerea economica. Pentru
activitatile de conducere este necesara o nalta calificare si specializare a angajatilor
manageri. Controlul activitatii ntreprinderilor organizate ca societati a cunoscut n
ultimul deceniu abordari noi (guvernarea societara, cap.V).
Dupa unii autori, o uniune de ntreprinderi, constituita sub o singura conducere
si gestiune financiara, este denumita firma comerciala.10
Firma comerciala poate sa cuprinda mai multe unitati (sucursale, filiale)
care presteaza activitati identice, localizate n diverse zone geografice sau filiale
care fac afaceri de genuri diferite n cadrul aceleasi zone. Activitatea ntreprinderii
genereaza doua categorii de fluxuri.
a) intrari de factori de productie, al caror cost determina fluxurile de cheltuieli
ale ntreprinderii catre agentii economici care furnizeaza acesti factori;
b) iesiri de bunuri, servicii etc., produse care sunt puse la dispozitia celorlalti
agenti economici care, la rndul lor, genereaza fluxuri de venituri obtinute n
urma comercializarii bunurilor respective.
Fluxurile de venituri si cheltuieli (cash-flow) trebuie sa fie ntotdeauna pozitive
pentru ca ntreprinderea sa poata supravietui si/sau sa-si extinda activitatea pe
piata.
Aceste grupuri de fluxuri sunt prezentate grafic n figurile 2.1 si 2.2.

12

Ov. Nicolescu si colab. - Management, Bucuresti, 1992


x x x Legea 133 privind stimularea ntreprinzatorilor privati pentru nfiintarea si dezvoltarea ntreprinderilor
mici si mijlocii, M. Of. al Romniei, nr.349/23 iul.1999
10
C. Barbulescu si colab. - "Economia si gestiunea ntreprinderii ", Editura economica, Bucuresti,1995.
13

Materii prime
Piata

Munca

factorilor

Capital

de
productie

Piata
consumatorilor
ntreprinderea

Consumuri
intermediare

sau
alte
ntreprinderi

Fig.2.1. Fluxurile generate de activitatea ntreprinderii


Sursa: Preluare dupa Jean Peyrelevade, conomie de l' entreprise, Fayard, Paris,1989.
Resurse naturale
SISTEM ECOLOGIC

Materii prime si
energie
Sistem tehnologic

Informatii
Sistem informational
Sistem
decizional

Sistemul
ntreprindere

Sistem de
productie

Salariati
Sistem social

OAMENI
SISTEM POLITIC

Fig.2.2. Activitatea ntreprinderii


Sursa: Preluare dupa J.L.Le Moigne si D.Carr, Auto-organisation de l'entreprise,
Les Editions d'Organisation, Paris, 1997.

Ca o celula de baza a economiei, ntreprinderea (firma) este veriga


organizatorica unde se desavrseste fuziunea ntre factorii de productie (natura, munca
si capital), n scopul producerii si desfacerii de bunuri economice (produse, lucrari,
servicii, informatii etc.) n structura, cantitatea si calitatea impusa de cerintele pietei si
obtinerea unui profit. ntreprinderea suporta costuri corespunznd remunerarii
factorilor de productie utilizati, care trebuie compensati prin rezultatele productiei sale.
Deci, ntreprinderea trebuie n mod necesar sa produca o valoare excedentara
costurilor sale. ntreprinderea se delimiteaza prin genul specific de activitate, prin
conducerea si gestiunea economica unica, prin unitatea sa financiara.

II.3. Mediul ntreprinderii


II.3.1. Conceptul si componentele mediului ntreprinderii
Ca agent economic, ntreprinderea (firma) si orienteaza si desfasoara activitatea
sub impactul conditiilor concrete ale mediului sau ambiant.
Notiunea de mediu ambiant este foarte complexa, incluznd un ansamblu de
factori eterogeni de natura economica, sociala, politica, stiintifico-tehnica, juridica,
geografica, demografica, factori naturali etc. ce actioneaza pe plan national si
international asupra ntreprinderii, influentnd puternic relatiile cu piata si deciziile
acesteia
n conceptie macroeconomica ntreprinderea este parte integranta a mediului
ambiant, o componenta economica a acestuia .
n conditiile actuale mediul organizatiilor de orice natura se caracterizeaza
printr-un dinamism accentuat, printr-o crestere spectaculoasa a frecventei
schimbarilor. ntre functiunile ntreprinderii si factorii interni si externi exista o
strnsa legatura (fig.2.3)
Analiza diferitelor circumstante existente si a efectelor acestora asupra
economiei si gestiunii ntreprinderii pune n evidenta trei tipuri de mediu:
? mediu stabil unde schimbarile sunt rare, de mica amploare si usor
previzibile;
? mediu schimbator unde schimbarile sunt frecvente, de o amploare
variata si n general previzibile;
? mediu turbulent unde schimbarile sunt foarte frecvente, de amploare
variata, cu incidente profunde asupra activitatii ntreprinderii si greu de
anticipat.

PIATA
- industriala
- de consum
- semiindustriala

- locala
- regionala
- nationala
- internationala

PRODUSE

NEVOI

INFORMATIE
Controlul
calitatii
produselor

Tehnologie

Lansarea pe
piata a
produselor

Cercetarea

Marketing

Productie

RESURSE
UMANE

nevoilor
pietei

ntreprindere

Relatii cu
clientii
Management

Gestiune
Forta de
munca

RESURSE
UMANE

Mediul
economic

Finante

Capital

Mediul
sociopolitic

Materii
prime

INFORMATII

Mediul
tehnologic

Fig.2.3. ntreprinderea si factorii de mediu


Preluat dupa Bressy Gilles, Cristian Konkuyt, 'economie d'entreprise,
Ed.SIREY, Paris, 1998.

O analiza a componentelor mediului ambiant necesita ncadrarea acestora n


micromediul si macromediul ntreprinderii (fig.2.4).

Pret

Capital

Pietele
factorilor

prestatii n
natura (ex.
transporturi)

mprumuturi

subventii

impozite

NTREPRINDERI

Cotizatii
sociale

Pietele
de
bunuri si
servicii

prestatii n
natura (ex.
scoli)

Munca

impozite

ADMNISTRATIA
venituri de
transfer

Interese

Bunuri

Salarii

MENAJE

Fig.2.4.Fluxurile ntreprindere mediu piete


Preluat dupa Ctin. Barbulescu (coordonator) Economia si gestiunea ntreprinderii, Ed.
Economica, 1995.

A. MICROMEDIUL ntreprinderii cuprinde ansamblul componentelor cu care


aceasta intra n relatii directe, pe termen scurt. Dintre acestea fac parte:
a) Furnizorii de marfuri. Acestia sunt reprezentati de diversi agenti economici
care, n baza relatiilor de vnzare-cumparare, asigura ntreprinderii resursele necesare
de materii prime, materiale, echipamente, masini etc. n contactarea acestor agenti de
mediu, ntreprinderea trebuie sa dispuna de informatii referitoare la dimensiunea si
calitatea ofertei, preturile practicate, politicile comerciale utilizate, cunoasterea unor
aspecte referitoare la climatul intern al ntreprinderii furnizoare (stabilitate economica,
disciplina tehnologica etc.), alte informatii referitoare la factorii perturbatori ai unei
aprovizionari corespunzatoare.
b) Prestatorii de servicii. Acestia sunt reprezentati de firme sau persoane
particulare care ofera o gama larga de servicii utile realizarii obiectului de activitate al
ntreprinderii, cum sunt firme de comert, de transport, agentiile de publicitate etc. Din
aceasta grupa fac parte si prestatorii de servicii bancare, ntlniti pe piata financiara.
c) Furnizorii fortei de munca. Acestia cuprind unitatile de nvatamnt,
Oficiile de forta de munca, persoanele ce cauta sa ocupe un loc de munca s.a.
Capacitatea de a atrage, motiva si retine resursele umane necesare producerii de bunuri
competitive este o variabila importanta pentru orice firma.

d) Clientii. n aceasta categorie intra consumatorii, utilizatorii industriali,


ntreprinderile comerciale, agentiile guvernamentale s.a., care alcatuiesc cercul
firmelor, institutiilor si al persoanelor individuale, carora le sunt oferite pentru consum
bunurile produse de ntreprindere.
e) Concurentii. Aceasta componenta a unei economii de piata concurentiala
poate fi reprezentata de firme sau persoane particulare care si disputa aceleasi
categorii de clienti, iar n situatii frecvente aceiasi furnizori sau prestatori de servicii.
f) Organismele publice. Aceasta componenta este reprezentata de asociatiile
profesionale, asociatiile consumatorilor, mediile de informare n masa, organizatiile
consumatorilor etc. n aceasta componenta se integreaza si organele de stat (financiare,
vamale, de justitie etc.) fata de care ntreprinderea are obligatii legale.
B. MACROMEDIUL (MEGAMEDIUL) cuprinde ansamblul factorilor de ordin
general, cu actiune indirecta si pe termen lung asupra activitatii ntreprinderii. n
general, printre componentele macromediului ntreprinderii se numara:
a) Mediul demografic care se poate defini prin indicatori specifici, ca: numarul
populatiei, structura pe vrste si sex, dimensiunea medie a unei familii, repartizarea
teritoriala si pe medii (urban/rural) etc. Analiza unor astfel de indicatori permite o
evaluare corecta a dimensiunilor cererii potentiale a pietei ntreprinderii.
b) Mediul economic care este format din ansamblul elementelor care compun
spatiul economic n care actioneaza ntreprinderea, cum sunt: structura pe ramuri a
economiei, nivelul de dezvoltare pe ansamblu si pe fiecare ramura economica, gradul
de ocupare a fortei de munca, situatia financiar-valutara etc.
c) Mediul tehnologic care implica ntreprinderea att ca beneficiar, ct si ca
furnizor, n principal prin intermediul pietei si se concretizeaza prin intermediul unor
elemente specifice, cum sunt: inventiile si inovatiile, marimea si orientarea fondurilor
destinate cercetarii-dezvoltarii, asimilarea de produse noi si modernizarea produselor
traditionale, reglementari viznd eliminarea sau restrngerea efectelor poluante ale
unor tehnologii etc.
d) Mediul cultural care este format din elemente referitoare la sistemul de valori,
obiceiuri, traditii, norme de convietuire etc. Ele pot influenta, n anumite mprejurari,
decisiv asupra comportamentului consumatorilor, a segmentarii pietelor, a
comunicarii ntreprinderii cu piata.
e) Mediul politic este specific fiecarei tari. Acesta influenteaza activitatea
ntreprinderii prin componente, ca: structura societatii, fortele politice si raporturile
dintre ele, gradul de implicare a statul ui n economie, gradul de stabilitate a climatului
politic intern, zonal, international etc. Mediul politic poate deveni un factor stimulativ
sau restrictiv, dupa caz ,al unor activitati de piata.
f) Mediul juridic este constituit din ansamblul reglementarilor prin care este
vizata, direct sau indirect, activitatea ntreprinderii.
g) Mediul natural (relief, clima etc.) influenteaza, ntr-o masura diferita,
proiectarea, organizarea si conducerea activitatilor economice.
h) Mediul international poate avea o influenta semnificativa asupra capacitatii
firmelor de a conduce business-ul n afara granitelor tarii-mama. De exemplu,
fluctuatiile dolarului comparativ cu alte monede straine poate influenta capacitatea
unei firme de a concura pe pietele internationale.

Medi ul extern
poate determina o multitudine de efecte asupra
ntreprinderii, cum sunt:
adoptarea de structuri organizatorice suple, adecvate frecventei si
complexitatii schimbarilor;
multiplicarea punctelor de contact ntre ntreprindere si mediul exterior,
pentru sesizarea operativa si corecta a schimbarilor;
diferentierea modului de definire a atributiilor n cadrul activitatilor, n
functie de gradul de afectare a acestora de schimbarile mediului;
sporirea importantei activitatilor de prognoza (de anticipare ) a schimbarilor.
Conjunctura economica interna si externa n care actioneaza ntreprinderile este
supusa unui proces intens de schimbare.
Conjunctura economica defineste starea curenta si concreta a fenomenelor,
proceselor si evenimentelor specifice unei ramuri, unei economii nationale, economiei
mondiale, n ansamblu. Influentele complexe ale conjuncturii economice pot fi
apreciate si urmarite prin intermediul unor indicatori, ca: volumul, structura si
dinamica cererii, resurselor, populatia activa si nivelul somajului, exportul, rata
dobnzii, rata inflatiei, balanta de plati, balanta comerciala s.a.

II.3.2. Relatiile complexe ntreprindere-piata


Principala componenta a mediului n care o firma apare att n calitate de
producator (ofertant), ct si de consumator (cumparator) este piata. Piata
mijloceste legaturile multiple ale ntreprinderii cu mediul sau (fig.2.5).

Piata financiara

Piata muncii

Burse
Banci
Creditori

Lucratori
Sindicate
NTREPRINDERI

Piata de aprovizionare

Furnizori de materii
prime etc.
Furnizori de
echipamente

Piata de desfacere
Clienti
Intermediari
Concurenti

Fig.2.5. Relatia ntreprindere piata

n relatia complexa ntreprindere-mediu n general, respectiv ntreprindere


piata n particular, trebuie avute n vedere o serie de aspecte si masuri, cum ar fi:

a) Studiul pietei constituie premisa, punctul de plecare n activitatea


ntreprinderii. Mecanismul pietei reprezinta pentru ntreprinderea moderna terenul
de confruntare a situatiei prezente cu cea de perspectiva, sursa de idei pentru
produsele noi sau pentru modernizarea celor existente, mediul de testare a unor
produse noi, a formelor si a metodelor noi de distributie si promovare a produselor.
Informatiile referitoare la piata, la consumatorii actuali si potentiali, la structura si
caracteristicile canalelor de distributie, la ntreprinderile concurente (gama produselor
ofertate, segmentele de consumatori etc.), la categoriile de preturi practicate etc., sunt
absolut necesare pentru fundamentarea deciziilor privind activitatea de aprovizionare productie - desfacere.
b) n fluxul aprovizionare productie - desfacere, primul stadiu
(aprovizionarea) si ultimul (desfacerea) reflecta legatura ntreprinderii cu piata.
c) Succesiunea logica n fundamentarea activitatii ntreprinderii trebuie sa fie:
desfacere-aprovizionare productie - desfacere. Initial, trebuie sa fie identificate
cererile nesatisfacute ale pietei (produse, servicii etc., cu cererea certa si desfacerea
asigurata). Se va fundamenta, deci, initial planul de desfacere, apoi planul de
aprovizionare si programele corespunzatoare de productie, care vor asigura realizarea
programelor de desfacere.
n general, pentru a fi eficienta, cercetarea de piata trebuie sa raspunda la
ntrebari, cum sunt:
? Ce piete ofera cele mai bune perspective pentru produsul respectiv ?
? Ce modificari trebuie aduse produsului pentru a se vinde mai bine ?
? Ce pret trebuie fixat pentru produsul respectiv ?
? Ce venituri se obtin prin exportul produsului ? etc.
d) Orientarea activitatii ntreprinderii catre obiectivele prioritare, cum sunt:
satisfacerea n conditii superioare a nevoilor consumatorilor, prin produsele create si
oferite, cresterea eficientei economice, pe baza sporirii vnzarilor totale si a profitului
realizat pe fiecare produs.
Aceste obiective definesc scopul si nsasi ratiunea existentei ntreprinderii, iar
realizarea lor este n functie de sporirea supletei, adaptabilitatii si flexibilitatii firmelor
n raport cu mediul lor ambi ant. n acest context se impune promovarea unui
management anticipativ, prevederea si cunoasterea permanenta a modificarilor n
perspectiva ale pietei, identificarea strategiilor optime de actiune. O firma bine
condusa trebuie sa fie puternic polarizata catre obiective care sa contribuie la marirea
solvabilitatii, a cifrei de afaceri, a profitului, la mentinerea si cucerirea de noi piete.
n conditiile actuale, sub raportul obiectivelor, ntreprinderea nu se poate
reduce la un organism simplu, avnd ca unic obiectiv maximizarea profitului. Ea
este un organism complex care se confrunta cu o multitudine de obiective
contradictorii ce tin de tactica si strategia dezvoltarii si de satisfacerea intereselor
proprietarilor si ale managerilor, interese care pot fi uneori divergente. Firmele
au astfel componente diferite si n functie de numarul lor, depinde puterea lor
economica de a influenta piata.
Analiza concurentei si a factorilor de monopol nu poate gravita doar n jurul
problemei pretului. Profitul nu poate fi considerat ca fiind singura motivatie n
functionarea mecanismului economiei de piata, orict ar fi el de important.

Concurenta consta dintr-o multitudine de forme de comportament ce se manifesta


n cadrul relatiilor dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele ct mai
numeroase. Pentru definirea acestor forme trebuie avute n vedere urmatoarele aspecte:
interesele si aspiratiile clientelei, tinnd seama de faptul ca aceasta este
eterogena. Clientela, formata din consumatori productivi si neproductivi, cu
niveluri diferite de disponibilitati financiare, creeaza segmente de piata
diferentiate.
libertatea de a actiona, interesele si aspiratiile producatorilor, n calitate
de ofertanti. Firmele actioneaza nu dupa principiul primului impuls, ci pe
baza unor scenarii strategice. Ele cauta sa ndeplineasca interesele curente
de asigurare a veniturilor cu cele viitoare de dezvoltare si consolidare a
pozitiei lor pe piata, recurgnd pentru aceasta la un set diversificat de cai si
metode.
existenta n mediul economic a unor reglementari juridice, a unor reguli
cutumiare si a unei stari psihosociale care impun sau favorizeaza anumite
actiuni sau comportamente din partea agentilor economici .
n economia de piata concurenta apare ca o necesitate obiectiva, face parte
din regulile de joc ale pietei.
Activitatea de piata a ntreprinderii este marcata de prezenta ntreprinderilor
concurente, care si disputa oportunitatile oferite de aceleasi piete.
n dubla lor ipostaza de cumparatori si v nzatori, ntreprinderile si plaseaza
competitia dintre ele n doua planuri: pe de o parte, si disputa furnizorii, prestatorii de
servicii, disponibilitatile de forta de munca etc., iar pe de alta parte si disputa clientii,
urmarindu-se obtinerea celor mai avantajoase conditii n asigurarea resurselor si n
plasarea produselor proprii pe piata.
Competitivitatea unei firme este determinata, n principal, de trei marimi
caracteristice, asa cum se arata n figura.2.6.

COSTURI

CALITATE
Design
Fiabilitate
Durabilitate

COMPETITIVITATEA
NTREPRINDERII

La ce costuri se realizeaza produsele


pentru a vinde la preturi competitive?

SERVICII
Ce servicii se ofera
n sprijinul
desfacerii produselor ?

Fig.2.6. ntreprinderea si factorii de competitivitate


Preluat dupa Gilles Bressy, Cristian Konkuyt, 'economie d'entreprise, Ed.SIREY, Paris,
1998.

Ansamblul raporturilor de interactiune n care intra agentii economici n


lupta pentru asigurarea surselor de aprovizionare si a pietei de desfacere
formeaza sistemul relatiilor de concurenta.
Gradul de intensificare a concurentei este impus de raportul cerere oferta, de
masura echilibrarii acestuia, pe de o parte, si de raportul de forte n care se plaseaza pe
piata agentii economici, pe de alta parte.
n general , mijloacele si instrumentele utilizate n relatiile de concurenta se pot
delimita n jurul celor patru piloni ai politicii de marketing, respectiv: produsul;
pretul; promovarea; distributia.
Concurenta cea mai evidenta este directa si se manifesta ntre ntreprinderile
care apar pe piata cu bunuri identice sau cu mici diferentieri, destinate satisfacerii
acelorasi game de nevoi. n acest caz, diferentierea dintre concurenti se realizeaza prin
imaginea de marca, prin concurenta ntre marci. Se poate manifesta si o
concurenta indirecta, cnd ntreprinderile se adreseaza acelorasi nevoi sau unor nevoi
diferite, prin oferta unei game variate de bunuri.
Forta competitiei si implicatiile ei asupra rezultatelor activi tatii ntreprinderii
depind de marimea si pozitia economica a celor care se confrunta.
Statul trebuie sa se implice n asigurarea unui cadru si climat concurential
normal, ceea ce presupune:
autonomia ntreprinderii;
libertatea de nfiintare a oricarui tip de ntreprindere;
promovarea celor mai rentabile produse din punct de vedere a intereselor
fiecarei firme;
reglementari economico-financiare egale pentru toti agenti economici,
indiferent de forma de proprietate , marime etc.;
formarea libera a preturilor;
stabilirea prin reglementari bugetare a obligatiilor fata de stat;
masuri pentru favorizarea participarii ntreprinderii pe piata externa;
reglementari clare pentru sanctionarea, prin instanta judecatoreasca, a
firmelor nerentabile etc.
Pentru Romnia, pe lnga accelerarea privatizarii, o importanta hotartoare n
formarea economiei de piata functionale care sa faca fata presiunilor concurentiale o
are implicarea statului n crearea sistemului institutional si elaborarea legislatiei
complete privind piata si dezvoltarea ntreprinderilor private.

II.4. Tipologia ntreprinderilor


Economia de piata se caracterizeaza prin existenta mai multor tipuri si forme de
ntreprinderi a caror coexistenta asigura un grad ridicat de diversificare a economiei
nationale, valorificarea superioara a resurselor si stimularea initiativelor private.
Mecanismul economic de piata din Romnia creeaza premisele si conditiile de
functionare a unei mari varietati de ntreprinderi care se diferentiaza dupa proprietate,
conducere, raspunderea actionarilor (asociatilor), domeniul de activitate, conditiile
locale, forma juridica, marime etc.
Tipologia ntreprinderilor reprezinta practic o expresie a analizei(cercetarii)
ntreprinderii prin intermediul a diverse unghiuri de abordare(criterii). Criteriile de
clasificare folosite sunt variate, astfel:
1. Dupa forma de proprietate, ntreprinderile economice sunt:
private; publice; mixte.
Intreprinderea privata este o unitate de productie si economica al carei
patrimoniu apartine fie unei singure persoane fizice (individuala), fie mai multora
(asociatii, societati).
Intreprinderea publica detine resurse ce apartin statului sau unor administratii
publice locale. Se mai numesc regii autonome sau regii publice.
Intreprinderea mixta este o unitate de productie al carei capital se formeaza
pe baza participarii unor proprietari individuali (sau asociati) privati si a diferitelor
ntreprinderi publice.
2. Dupa forma juridica de organizare, pot fi:

societati comerciale;
societati de persoane, organizate sub forma de:
? societati n nume colectiv ;
? societati n comandita simpla.
societati de capital, care se pot organiza n:
? societati n comandita pe actiuni;
? societati pe actiuni;
? societati cu raspundere limitata.
regii autonome.

3. Dupa ramura n care functioneaza, ntreprinderile pot fi:


industriale;
agricole;
de constructii;
de transporturi;
de comert;
de servicii.
4. Dupa tipul produselor realizate se deosebesc: ntreprinderi care produc bunuri
materiale sau produc sevicii, etc.

5. Dupa factorul de productie predominant, se deosebesc:


? ntreprinderi care folosesc predominant munca vie;
? ntreprinderi care folosesc predominant capitalul fix;
? ntreprinderi care folosesc predominant capitalul circulant.
6. Dupa marime, pot fi: ntreprinderi mici, mijlocii si mari;
ncadrarea ntr-una din aceste categorii se face dupa cifra de afaceri, numarul de
salariati, volumul capitalului.
7. Dupa apropierea de sursele de aprovizionare si/sau de pietele de desfacere,
pot fi:
ntreprinderi care depind de pietele de aprovizionare cu materii prime
(energie, materii prime agricole);
ntreprinderi dependente de un anumit loc (exploatari miniere, santiere navale
etc.);
ntreprinderile care depind de pietele de desfacere (care produc produse
agricole perisabile etc.).
8. Dupa mobilitate, pot fi: ntreprinderi cu pozitie fixa, respectiv legate de
bogatiile subsolului sau legate de folosirea pamntului; ntreprinderi partial fixe
(zootehnie, forestiere, etc.); ntreprinderi cu mobilitate relativ mare (industria usoara,
alte ntreprinderi industriale si de servicii).
9. n functie de apartenenta nationala, pot fi :
ntreprinderi nationale, al caror patrimoniu se afla n proprietatea unei
persoane fizice sau juridice din tara respectiva;
ntreprinderi multinationale, ale caror subdiviziuni organizatorice si
desfasoara activitatea n doua s-au mai multe tari ; aceste ntreprinderi se afla
n proprietatea unui grup economic privat sau cu caracter international ;
ntreprinderi mixte sau ntreprinderi organizate sub forma de joint-venture,
care se caracterizeaza prin participarea cu capital n proportii diferite a unor
persoane fizice sau juridice din tari diferite. Cstigurile obtinute sunt mpartite
n functie de contributia fiecarei firme la constituirea capitalului ntreprinderii
respective.
Clasificarea ntreprinderilor de Romnia dupa forma de proprietate, dupa
domeniile de activitate si organizarea juridica poate fi urmarita n figura 2.7.

NTREPRINDERI

ntreprinderi
individuale

ntreprinderi
agricole
- ntreprinderi
industriale, de
constructii etc.
- ntreprinderi
artizanale
(mestesugaresti)
- ntreprinderi
ale persoanelor
fizice din
sectorul
serviciilor

ntreprinderi
societare private si
societati comerciale cu
capital majoritar de
stat (n curs de
privatizare)

Societati de
persoane

Societati cu
raspundere
limitata

Societati de
capital (pe
actiuni)

ntreprinderi din
patrimoniul public

ntrep.
publice

ntreprinderi ale
sectorului economiei
sociale

ntrep.
semipublice

- Regii autonome
- Societati sau
companii publice
(industriale)
- Societati nationale

Cooperative
- productie
- distributie
- asigurari
- credit etc.

Societati mixte
Concesiuni

Fig. 2.7. Clasificarea ntreprinderilor dupa proprietate si organizare

Cuvinte si expresii cheie:

ntreprinderea celula de baza a societatii;


ntreprinderea unitate economica si de productie;
ntreprinderea ca organizatie;
ntreprinderea ca centru de decizie;
autonomia decizionala;
principiul maximizarii profitului;
firma comerciala;
fluxuri de venituri si cheltuieli;
mediul ambiant al ntreprinderii;
micromediul ntreprinderii;
macromediul ntreprinderii;
competitivitatea firmei;
tipologia ntreprinderilor.

ntrebari:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

Cum a evoluat istoric conceptul de ntreprindere?


Care sunt principalele caracteristici ale ntreprinderii n economia de piata?
Ce se ntelege prin ntreprindere ca subiect al gestiunii economice?
Care sunt principiile care stau la baza ntreprinderii economice libere?
Definiti ntreprinderea moderna.
n ce consta conceptul de mediu ambiant al ntreprinderii?
n ce constau relatiile ntreprindere piata?
Ce ntelegeti prin competitivitatea firmei?
Care este tipologia ntreprinderilor n Romnia?