1.

Efectul de sera
S-a constatat ca anumiti poluanti gazosi existenti in atmosfera absorb
radiatiile solare si impiedica pierderile de caldura spre spatial cosmic,
producand incalzirea exagerata a straturilor inferioare ale atmosferei,
fenomen cunoscut sub denumirea de efect de sera. Principalul gaz de sera
provenit din activitatile antropice ese considerat dioxidul de carbon. Actiunea
acestuia este amplificata si de contributia altor gaze cu effect de sera,
precum metanul, oxizii de azot si compusii organici de tipul halogenurilor.
Cea mai mare cantitate de dioxid de carbon provine din procesele de ardere
din industria energetica.
La nivelul comunitatilor umane, efectul de sera este amplificat si din cauza
gradului de urbanizare, orasele fiind adevarate enclave de caldura, deoarece
materialele de constructii absorb radiatiile solare de trei ori mai mult decat
un sol umed.
Consecintele acestui fenomen se manifesta in cascada, cele mai importante
fiind:
-

Topirea partiala a calotelor glaciare, care conduc la cresterea nivelului

oceanului planetar si inundarea unor zone joase
Infiltrarea apei sarate marine in panza freatica terestra cu perturbari
severe in ceea ce priveste cantitatea si calitatea apei potabile, cu
perspectiva penuriei acesteia
Diminuarea productiilor agricole, prin instalarea unor perioade de
seceta prelungita si extinderea fenomenului in directia S-N

In general, contracararea efectului de sera impune luareaunor masuri ferme

si de durata, la scara planetara, cum ar fi un program de reimpaduriri
massive, restructurarea energeticii la scara mondiala cu trecerea la utilizarea
larga a resurselor energetice neconventionale, regenerabile si nepoluante
(ceea ce necesita investitii suplimentare) sau utilizarea carburantilor
alternative in transporturile rutiere etc
Distrugerea stratului de ozon
Stratul de ozon ce inconjoara Pamantul formeaza un ecran protector care
filtreaza radiatiile ce vin din spatial cosmic, fiind, din punct de vedere al
radiatiilor ultraviolet benefic pt existent vietii pe Pamant. Fenomenul de
deteriorare a stratului de ozon a fost corelat cu cresterea poluarii natural ca
rezultat al eruptiilor vulcanice, frecvente si puternice din ultimii 20 de ani,

precum si cu activitatile antropice. In special cu utilizarea abuziva a freonilor

si intensificarea traficului rutier.

2. Ploile acide
Reprezinta precipitatii atmosferice cu pH acid, mai mic de 5,6. Germania a
fost prima tara afectata de acest tip de poluare, denumit sindromul padurii
muribunde care s-a intins ca o epidemie pe suprafete mari de conifere si
foioase. Fenomenul este cauzat de prezenta in atmosfera a dioxidului de sulf
si oxizilor de azot, gaze usor solubile in apa, cu care formeaza acizii
corespunzatori. Marii utilizatori de carbine, in special industria energetica,
raspund pentru 86% din cantitatea de dioxid de sulf existenta in atmosfera,
iar oxizii de azot apar in atmosfera , in special, din cauza intensificarii
traficului rutier.
Poluarea cu dioxid de sulf este o poluare aproape invizibila ce afecteaza:
-

Atmosfera, prin formarea cetii acide care impiedica desfasurarea in

conditii normale a traficului auto, feroviar, acvatic etc
Solul, padurile, livezile, vegetatia, culturile agricole, prin spalarea
substantelor nutritive si scaderea rezistentei pomilor la inghet sau
perturbarea ciclului de crestere al arborilor
Cladirile, statuile, obiectele de arta prin corodarea finisarilor experioare
Sanatatea umana, in special caile respiratorii, provocand tuse, astm,
dureri de cap, iritatii ale ochilor, nasului si gatului. Un effect indirect
consta in poluarea toxica cu metale grele, prin intermediul lantului
trofic. Astfel, mercurul acumulat in organelle si tesuturile animalelor
creeaza disfunctionalitati cerebrale, boli ale sistemului nervos, leziuni
ale creierului, in special la copii, iar peste o anumita varsta devine letal
Ecosisteme acvatica, prin scaderea productiei piscicole din lacurile si
raurile aflate in zonele poluate, pestii fiind deosebit de sensibili la pH-ul
acid al mediului acvatic.

Pentru diminuarea efectelor cauzate de ploile acide se practica masuri de:

-

Restructurare a energeticii si aplicarea conceptului de central electrica

ecologica (nucleara, eoliana, solara, geotermala etc)
Purificarea avansata a gazelor de ardere si a gazelor de esapament,
prin investitii sustinute
Reimpadurire la nivel global cu specii de arbori rezistente

3. Poluarea hidrosferei
Poluarea apei reprezinta reprezinta o alterare a calitatilor fizice, chimice si
bilogice ale acesteia, produsa direct sau indirect de o activitate umana, in
urma careia apa devine improprie pt o folosire normal, in scopul in care
aceasta utilizare era posibila inainte de a interveni alterarea.
Sursele care produc poluarea apei de suprafata
-

Surse de poluare concentrate sau organizate, reprezentate de apele

uzate industrial, cu descarcare continua sau intermitenta, si care au un
anumit grad de epurare
Surse de poluare neorganizate, dispersate pe suprafata bazinului
hidrografic al cursului de apa, constituite din apele de precipitatii care
spala suprafetele localitatilor si drumurilor, depozite de reziduuri etc
Surse de poluarea accidental, aparute ca urmare a unor avarii

Poluarea uni receptor se face in functie de directia de deplasare a efluentului

fata de sursa poluanta. Gradul de poluare depinde de viteza de deplasare a
efluentului si a mediului receptor, fiind posibile urmatoarele situatii:
a. Deplasarea efluentului face in aceeasi directie cu receptorul
- Viteza receptorului mai mare decat viteza efluentului, posibila in cazul
apelor curgatoare, situatii in care poluantii se depun si apa raului
respectiv devine curate
- Viteza efluentului mai mare decat viteza receptorului, situatie intalnita
in cazul lacurilor si marilor inchise, cand efluentul disperseaza in tot
bazinul respective
- Atunci cand apa curgatoare, ce poarta impuritati solide, intalneste in
care un obstacol apare fenomenul de siaj, situatie in care creste
concentratia impurificatorilor in aval de obstacol
b. Deplasarea efluentului si receptorului se face in contracurent si viteza
receptorului este mai mare decat viteza efluentului, situatie in care se
poate produce fenomenul de intoarcere a efluentului, cu cresterea
gradului de poluare in punctul de evacuar.
Evacuarea apelor uzate intr-un receptor se face prin canale de suprafata,
deschise sau prin canale subterane, de submersie.
Dispersia poluantilor se realizeaza conform legilor de difuzie, care
actioneaza si in cazul poluarii atmosferice, cu forma de tip egreta.
Concentratia maxima a poluarii se produce pe axa directiei de deplasare a

efluentului, urmata de tendinta de depunere si de impingere a

impuritatilor solide spre marginile receptorului/albiei de rau.

Surse de poluare a apelor subterane:

-

Impurificari cu ape saline, gaze sau hidrocarburi produse ca urmare a unor lucrari miniere
Impurificari produse de infiltratiile de la suprafata solului si a tuturor categoriilor de ape
uzate
Impurificari produse in sectiunea de captare a apelor

Principalii efluenti poluanti deversati in mediile acvatice:

-

Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse activitati industrial, dar si deversari

deliberate ale unor poluanti
Scurgeri de la rezervoarele de depozitare si de la conductele subterane de transport, mai
ales in cazul produselor petroliere
Utilizarea antidaunatorilor
Folosirea ingrasamintelor chimice anorganice, pe baza de azot, fpsfor, potasiu
Dejectii animaliere din activitatea fermelor si combinatelor zootehnice
Deversarea apelor menajere uzate din sistemul de canalizare in rauri si mari
Utilizarea sari, ca antiderapant pe timpul iernii
Depunerile de poluanti din atmosfera, prin intermediul ploilor acide etc

Clasificarea poluantilor dupa natura lor:

1. Poluanti de natura fizica:
a. Poluarea radioactive
b. Poluarea termica
2. Poluanti de natura chimica(substante chimice diverse, de la cele organice degradabile,
pana la cele toxice cu remanenta indelungata. Acesti impurificatori au cea mai mare arie
de raspandire atat prin tipurile si nr de substante poluante, cat si prin efectele nocive oe
care le produc).
a. Poluarea cu plumb
b. Poluarea cu mercur
c. Poluarea cu azotati
d. Poluarea cu azotati
e. Poluarea cu hidrocarburi
3. Poluanti de natura biologica. In functie de gradul de poluare biologica, exista trei
categorii de ape: polisaprobe foarte puternic poluate, mezosaprobe impurificate de la
moderat pana la puternic si oligosaprobe considerate curate.

a. Eutrofizarea reprezinta efectul unei poluari organice a apelor continentale, cauzata de

deversarea antropica a unor cantitati excesive de nutrient
b. Poluarea menajera
c. Poluarea agro-zootehnica
Clasificarea poluantilor dupa persistenta:
1. Biodegradabili, care pot fimetabolizati si neutralizati de fauna si flora acvatica
2. Nebiodegradabili, care se mentin ca atare in ape, acumulandu-se in timp.
Particularitati de poluare a marilor si oceanelor este prezenta mai ales in estuare, la gurile de
varsare a marilor fluvii, sau zonele costiere si de litoral cu activitate industrial, turistica si de
transport intense. Aceasta poluare poate avea 2 cauze principale:
1. Poluarea cu rezidii industrial
2. Poluarea cu petrol

Poluarea cu produse petroliere petrolul reprezinta unul dintre cei mai periculosi poluanti ai
mediului marin, intinzandu-se la suprafata apei, sub forma unor pelicule negre, plutitoare, care
impiedica oxigenarea si patrunderea luminei in apa, facand dificila respiratia organismelor si
asimilatia clorofiliana. Efectul major consta in perturbarea si reducerea fotosintezei
fitoplanctonului. Poluarea petroliera poate proven din mai multe surse:
1.
2.
3.
4.

Extractia petrolului
Transportul petrolului
Rafinarea petrolului
Transportul naval

4.Poluarea si degradarea solului

Solul este un ecosistem complex, bogat, dar fragil, reprezentat de stratul afanat, moale si arabil
de la suprafata scoartei terestre care formeaza impreuna cu atmosfera invecinata mediul de viata
al plantelor. Solul se afla intr-o evolutie dinamica permanenta, putand fi expus degradarii natural

sau artificiale. De-a lungul timpului, la suprafata solului s-a format stratul de humus, un
material organic amorf de culoare neagra sau bruna, alcatuit din elementele carbon, hydrogen,
sodium, potasiu, fosfor ce intra in alcatuirea acizilor humici, substante organice complexe cu
character slab acid care asigura fertilitatea solului.
Poluarea solului se manifesta prin degradare fizica, chimica sau biologica. Degradarea solului
constra in pierderea stratului de humus, cu schimbarea compozitiei sale calitative si cantitative,
schimbare de natura sa afecteze evolutia normala a biocenozei aferente lui. Fenomenele a caror
amploare efecteaza profund calitatea solului sunt eroziunile si alunecarile de teren, saraturarea
solului, crustele de suprafata, despadurirea si desertificarea solului sau asanarea mlastinilor,
acumularea deseurilor etc. Pe langa unele cause naturale, factorii cei mai agresivi la adresa
calitatii solului sunt generate de activitatile umane, in special cele industrial, agricole sau
zootehnice.
Suprapasunatul ca urmare a procesului de pasunare intensive de catre animalele ierbivore are
loc distrugerea covorului vegetal al ecosistemului.
Defrisarea padurilor. Padurile reprezinta un factor determinant in mentinerea echilibrului
ecologic, climatic si hydric, constituind un ecosistem cu capacitate de regenerare de 3-5 ori mai
mare decat a oricarui alt ecosistem natural. In fiecare minut, se pierd 26 de hectare de padure si
daca procesul va continua in acelasi ritm, Terra va ajunge o planeta lipsita de paduri. Aceasta ar
reprezenta o catastrofa ecologica, din cauza faptului ca padurea constituie habitatyl natural al
multor specii de plante, animale, pasari etc dar si datorita faptului ca padurea constituie cel mai
eficace organizator natural in ceea ce priveste:
-

Circuitul apei in natura prin scaderea in intensitate a procesului de evaporare a apei din
sol, disparitia padurii antrenand dupa sine perturbarea regimului precipitatiilor
Oprirea sau duminuarea intensitatii vanturilor puternice, cu reducerea substantial a
antrenarii unei cantitati importante de humus
Reglarea continutului de dioxid de carbon si oxygen din atmosfera
Retinerea unei importante cantitati de praf si impurificatori atmosferici
Stabilizarea conditiilor climatice, astfel incat temperaturile atmosferice cresc iarna cu 1-2
grade si scad vara cu 5-6 grade.
Crearea unui sol bogat in humus, pe termen lung si mentinerea echilibrului biocenozelor

Exista mai multe cauze ce conduc la acest fenomen.

-

Nevoia de suprafete libere din ce in ce mai mari, destinate culturilor de cereal, legume si
pt pasunatul vitelor, impusa de necesarul tot mai mare de hrana al unei populatii aflate
intro expansiune dinamica
Nevoia de lemn de foc, pentru gospodariile mici din zonele putin dezvoltate economic
Nevoia de lemn de constructii. Materie prima pt hartie etc

Dintre efectele immediate ale disparitiei perdelelor de padure enumaram eroziunea stratului de
sol fertil, care insotita de saraturare si colmatare duce in timp scurt la aparitia desertificarii. Pe
termen mediu si lung, disparitia padurilor contribuie la efectul de sera, la disparitia speciilor de
plante si animale, respectiv a ecosistemelor padurilor prin afectarea proceselor interne a acestora.