Sunteți pe pagina 1din 3

Introducere in masele ceramice utilizate in restaurari

estetice
Masele ceramic sunt singurele material existente la ora
actual care pot sa mimeze pana la perfectiune aspectul naturalal
dintilor umani, fiind simultan si cele mai biocompatibile material
dentare.
Progresele remarcabile din ultimele doua decenii- in special,
imbunatatirea proprietatilor mecanice ale ceramicilor cu
rezistenta crescuta, dezvoltarea de noi procedee de laborator
simplificate au dus la o reproductibilitate mai buna a restaurarilor
integral ceramic, procentul utilicarii lor clinice in favoarea
lucrarilor metalo-ceramice a crescut la peste 50% in unele tari in
2010- astfel incat putem afirma ca lucrarile integral ceramic vor
domina in scurt timp stomatologia restaurativa.
Scurt istoric
Termenul ceramica este de etimologie greaca, provenind
de la keramos care inseamna lut ars, deoarece componentele
de baza erau argilele care rin incalzire in cuptoare dadeau nastere
unor obiecte dure, dar casante, vasele din ceramica.
La inceputul secolului 20, rezultatele acestor sisteme
ceramic sunt slabe, datorita defectelor aparute la sinterizare,
lipsei adeziunii la substratul dentar si insuficientei cunoasterii a
proprietatilor si comportamentului lor.
Un pas important in ameliorarea proprietatilor estetice ale
maselor ceramice l-a constituit introducerea arderii ceramicii in
vid, care reduce porozitatea, ducand la un produs mai omogen si
cu transluciditate crescuta.
Compozitia ceramicii dentare
Masele ceramice de uz general sunt ceramici argiloase care
au in compozitia lor trei elemente de baza:

- Feldspatul (component principal)


- Cuartul
- Caolinul
Alaturi de componentele de baza mai sunt prezente si alte
substante:
- Pigmentii metalici anorganici (asigura culoarea masei
ceramice) : oxid de titan, oxid de mangan (violet), oxizii de
fier (maro)
- In trecut, se adaugau si oxizi de uranium pentru a obtine
si fluorescenta masei ceramic, dar datorita reactivitatii lui
au fost inlocuiti cu oxizi de lantanide
Proprietatile ceramicii dentare
A. Proprietati mecanice:
- Modul de elasticitate foarte ridicat
- Rezistenta mare la compresie
- Rezistenta la uzura
- Rezistenta mica la tractiune
- Este un material casant
- Rigid
- Sunt material extreme de sensibile la prezenta
microfisurilor de suprafata
- Duritate mai mare decat a smaltului, ducand la abrazia
dintilor antagonisti
B. Proprietati fizice:
- Densitate medie
- Material refractar cu temperature de topire foarte inalta
- Coeficientul de expansiune termica este redus
- Trasluciditatea este apropiata de cea a smaltului
C. Proprietatile chimice:
- Reactivitate redusa, material inert in mediul oral
- Lucrarile ceramice nu sunt influientate de pH-ul bucal,
ceramic nu este atacata de acizii prezenti in cavitatea
orala
D. Proprietati biologice:

- Are o foarte buna biocompatibilitate, fiind aproape total


inerte fata de tesuturile cavitatii orale

Variante de sisteme integral ceramice dupa


tehnologia de fabricare in laborator:
1. Sisteme pulbere/lichid prelucrate prin stratificare manuala
si sintetizarea pe modele refractare sau pe o matrice de
platina
2. Prelucrarea ceramicii in stare plastic prin injectare sau
turnare
3. Prin infiltrarea cu sticla a unor structure poroase si
sinterizare
4. Prin prelucrarea mecanica a unor lingouri ceramic
prefabricate
Conditii referitoare la tratament
Preparatia dintelui
Pentru fiecare dinte, cantitatea de dinte indepartat depinde
de urmatoarele:
1.
2.
3.
4.

Conditia dintelui
Rezistenta ceramicii
Grosimea minima necesara a ceramicii
Restaurarile existente