VIRUSOLOGIE

Virusurile:
Sunt ageni etiologici ai unor boli infecioase:
Poliomielita, rujeola, rubeola, varicela, infecia cu HIV.
Dimensiuni mult mai mici (nm) dect bacteriile => nu pot
fi evideniate la microscopul optic, ci doar la cel electronic.
Structuri acelulare !!!
molecul de acid nucleic (ADN sau ARN = genom viral )
protejat de un nveli proteic (capsid).
Caractere generale:
sunt inerte metabolic =>nu cresc i nu se multiplic pe
medii acelulare.
sunt parazii obligatori celulari: se multiplic doar n
interiorul celulelor.
sunt parazii la nivel genetic: genomul viral este adiionat
genomului celular.

MORFOLOGIE I STRUCTUR
Evideniat prin microscopie electronic
Molecul de acid nucleic = genomul viral
nveli proteic = capsid
Format din subuniti proteice
Dispus n jurul acidului nucleic, dup un tip de simetrie
- cubic, helicoidal
Asigur protecia acidului nucleic viral.
Acidul nucleic i capsida formeaz nucleocapsida viral
Proteine interne (de core) asociate acidului nucleic, fr
aezare simetric.
nveliul viral (anvelopa viral sau peplos) prezent la unele
virusuri

CLASIFICAREA VIRUSURILOR
Criterii:
Funcie de:
acidul nucleic: cu ARN sau ADN
simetria capsidei:
cubic
helicoidal
prezena sau absena peplosului:

 nvelite
nenvelite (nude)
Virusuri cu ARN
1. SIMETRIE CUBIC NENVELITE
A. Picornaviridae:
gen Enterovirus - rezistent la pH acid
v. poliomielitice 1,2, 3,
v. Coxsackie A, B
v. Echo: 34 tipuri
enterovirus 68, 69, 70, 71,
gen Rhinovirus - labile la pH acid
113 serotipuri: guturai, bronite, pneumonii,
gen Heparnavirus (fost enterovirus 72)
virusul hepatitei A - HAV
B. Caliciviridae:
HEV (virusul hepatiteiE)
C. Reoviridae:
genul Rotavirus: grup A, B, C: enterite de iarn la copii
mici; prevenie prin vaccinare
2. SIMETRIE CUBICA NVELITE
A. Togaviridae:
gen Rubivirus = v rubeolei - rubeola
B. Flaviviridae
V. Hepatitei C (HCV)
C. Retroviridae:
revers transcriptaz ataat ARN-ului viral - v.
imunodeficienei umane: HIV1; HIV2

3. SIMETRIE HELICOIDAL NVELITE

A. Orthomyxoviridae
virusurile gripale A, B, C
B. Paramyxoviridae:
gen. Paramyxovirul - virusurile paragripale 1,2,3,4; virusul
urlian parotidit epidemic (oreillon)

 gen Morbillivirus: virusul rujeolei

C. Rhabdoviridae
gen Lyssavirus: virusul rabic
D. Coronaviridae
infecii respiratorii (guturai - 10%);
infecii digestive izolate
E. Arenaviridae
produc febre hemoragice sudamericane
F. Filoviridae:
febre hemoragice africane; ex. Virusul Ebola
G. Bunyaviridae
transmise prin cpue
Virusuri cu ADN
1. SIMETRIE CUBICA NENVELITE:
A.Parvoviridae - gen Parvovirus(v. B 19)
eritem infecios (a 5-a boal erutiv a copilriei)
B.Papovaviridae - gen Papilomavirus (v. papiloamelor - 70
tipuri)
veruci cutanate, genitale
papiloame laringiene (tip 11, mam copil)
HPV-cancer de col uterin (carcinom cervical)
C. Adenoviridae
infecii respiratorii, oculare
gastroenterite (tip 40-41),
cistite
2. SIMETRIE CUBICA NVELITE:
A. Herpetovidirae - Herpetovirinae
gen Herpes simplex: herpes simplex 1 (HSV1); herpes
simplex 2 (HSV2)
gen Varicella Zoster: virusul varicelo-zosterian (VZV) -
Herpetovirinae
gen Citomegalovirus citomegalovirus (CMV):citomegalia
cu incluzii - Herpetovirinae
Virusul Ebstein Baar- mononucleoz infecioas, limfom
Burkitt, carcinom nazofaringian
HH6: Exantem subitum, roseola infantum - aduli: sd
mononucleozo - like, pneumonii, hepatite la
imunodeprimai
B. HEPADNAVIRIDAE
HBV virusul hepatitei B
3. SIMETRIE HELICOIDAL NENVELITE: Bacteriofagi

4. SIMETRIE HELICOIDAL NVELITE: Poxviridae (virusul

variolei - eradicat!!)

Virusuri cu simetrie helicoidal: nenvelit (2), nvelit (3)

Virusuri cu simetrie cubic: nenvelit (1), nvelit (2)

MULTIPLICAREA VIRUSURILOR

Virusurile sunt entiti infecioase, capabile de replicare i

transmitere de la o persoan la alta.
necesar ptrunderea ntr-o celul
ptrunde doar acidul nucleic viral (genomul viral)
capsida rmne la suprafaa celulei. => faze iniiale:
ataare
penetrare
decapsidare

 Pe baza informaiilor din genomul viral

utiliznd sistemul enzimatic al celulei => replicarea
genomului viral cu sinteza de noi
molecule de acizi nucleici i
sinteza proteinelor capsidale
faza de eclips
asamblarea acidului nucleic cu proteinele capsidale =>
descendeni numii vironi - particule virale mature dup
ce se nconjoar de structura capsidal, vor fi eliberai,
putnd infecta alte celule
faze terminale:
maturare
eliberare
liza celulei = v.citocide
nmugurire = v.nvelite

METODE DE CULTIVARE A VIRUSURILOR

Evidenierea virusurilor:
Examinarea microscopic a produselor patologice i a
esuturilor infectate (Modificri specifice virusurilor)
Cultivarea i identificarea prin metode specifice
Demonstrarea unei creteri a titrului
anticorpilor specifici (faza acut/
convalescen)

CULTIVAREA VIRUSURILOR
1. Inocularea la animalele de experien
Sunt utilizate animale mici
Exist diferene de sensibilitate n funcie de:
Specie
Ras
Vrst
Cile de inoculare la animalele de experien
Subcutanat
Intravenoas
Intranazal
Intraperitoneal
Scarificare cutanat sau corneean
Inoculare intracerebral
Evidenierea virusurilor:
Prezent n snge i tesuturisemne de boal
Pasaje oarbe (snge, triturat de esuturi) la un alt animal
replicare viral la titru corespunzator
Semne de boal
Demonstrarea replicrii virale:
Leziuni macroscopice/ microscopice
Reproductibilitatea leziunilor
Ex:Virusurile gripale - Instilare intranazal la oarecele
adult Pneumonie interstiial caracteristic
Keratoconjunctivita la iepure dupa scarificare corneean
2. Cultivarea virusurilor oul de gin embrionat:
Ou fecundate, cu cochilie alba
Splare/ degresare/ dezinfectare/ uscare/ incubare la 38C
4 zile / umiditate 60%
Examinare la ovoscopviabilitatea embrionului
Inocularea (0,2 ml) specific fiecrui tip de virusCamera
cu aer
Parafinare/ incubare

 Izolarea virusurilor gripale

Cavitatea amniotic/ alantoidian
Izolarea virusului urlian
Cavitatea amniotic/ sacul vitelin
Izolarea herpesvirusurilor
Membrana corioalantoidian
Criterii ce demonstreaz replicarea viral
Imobilitatea embrionului
Prezena de:
Hemoragii
Ingrori
Opacifieri
Noduli
la nivelul membranei corioalantoidiene
Proprieti caracteristice virusului replicat
(hemaglutinana)
Cultivarea virusurilor inocularea n culturi de celule
de celule

Recipiente pentru culturi

Microscopul reversat

Cultivarea virusurilor
celule
inocularea n culturi de celule

3. Culturi de celule diploide

Linii celulare stabilizate
De provenien uman

Incubator pentru culturile de

 De provenien animal
Inocularea virusurilor in sistemele celulare
ndeprtarea mediului de cultur
Inocularea produsului patologic-0,2ml/tub
1h la temperatura laboratorului (adsorbie pe receptori)
Incubare la 37c staionar sau cu rotaie
Criterii ce demonstreaza replicarea viral n culturi de celule
Inhibiia metabolismului cellular
Virarea spre violet a indicatorului colorimetric
(metabolii alcalini)
Efect citopatogen
De tip degenerativ (v. poliomielitice)
n focar (adenovirusuri)
De tip sincitial (Virusul respirator sinciial)
Incluzii celulare
Intranucleare - Adenovirusuri, herpesvirusuri,
papovavirusuri
Intracitoplasmatice - Paramyxoviridae, reoviridae,
Rhabdoviridae, poxviridae
Intranucleare si intracitoplasmatice - V. rujeolei,
citomegalovirus (CMV)
Incluzii celulare intranucleare la herpesvirusuri

Reacii antigen-anticorp utilizate n virusologie:

Evidenierea antigenelor (virusurile)
Evidenierea anticorpilor (creterea de cel puin 4 x a
titrului)
Reacii antigen-anticorp utilizate n virusologie
Reacia de hemaglutino-inhibare (HAI)
Reacia de fixare a complementului (RFC)
Reactia de seroneutralizare (rsn)
Reacia de inhibare a hemadsorbiei

 Teste de imunodifuzie
Reacii ag-atc cu reactani marcai
Imunoelectronomicroscopie

VIRUSURILE HEPATITICE
VHA, VHE, VHB, VHC, VHD
Hepatitele
Hepatitele boli inflamatorii ale ficatului cu etiologie
infectioasa sau noninfectioasa.
Hepatitele virale - produse de virusurile cu tropism
preferential pt. hepatocit
VH A,B,C,D (delta), E,G etc
virusuri facultativ hepatotrope
herpesvirusuri (V.citomegalic, V. Epstein-Barr),
enterovirusuri ( v. Coxsackie),
arbovirusuri (v. amaril, v. febrei Denga etc.)

VIRUSUL HEPATITEI A
VHA Fam. Picornaviridae Heparnavirus
Virus cu ARN
Hepatita A ("infectioasa" sau "alimentara")
endemica
la o virsta mai tinara
in regiunile cu igiena precara
nivel socio-economic scazut
procentaj ridicat de forme inaparente (90%)
nu se cronicizeaza.
la adulti poate determina forme severe
PROFILAXIA imunoglobuline standard i.m.
TRANSMITERE fecal-orala
Maini murdare
Obiecte contaminate
Apa (sursa de apa) contaminata fecal
Alimente contaminate (fructe, legume, etc.)
EPIDEMIOLOGIE
Diseminarea epidemica
contactul cu persoanele infectate
ingestia apei si a alimentelor contaminate

 comunitati supraaglomerate

Virusul hepatitei A Diagnosticul de laborator

Anticorpi anti VHA de tip 1g M infectie recenta apar la 23 saptamini de la infectia alimentara si persista 1-4 luni
Anticorpi anti VHA de tip 1g G persista ani de zile
Detectarea anticorpilor prin EL1SA, chemioluminiscenta
Antigenul VHA (virusul infectant) in scaun 2 saptamini
inainte si una dupa debutul simptomelor.
Detectarea prin metode moleculare a ARN-ul viral
Virusul stabil la caldura

Profilaxia hepatitei A
igiena personala si alimentara
consumul molustelor din apele marine, riverane marilor
porturimolustele filtreaza mari cantitati de apa pt. hrana si
acumuleaza virusuri si bacterii
1mnunizarea pasiva a contactilor din focarele endemice sau
turistilor catre zonele endemic imunoglobuline i.m.
protectie (peste 3 luni)
Vaccinarea este indicata pacientilor ce urmeaza sa lucreze in
zone endemice.

VIRUSUL HEPATITEI E
VHE etiologia unor hepatite nonA nonB
TRANSM1TERE fecal-orala
Apa (sursa de apa) contaminata fecal
Maini murdare
Obiecte contaminate
Alimente contaminate (fructe, legume, etc.)
CALICIVIRIDAE genom cu ARN
LABIL la stocaj (rezista numai 4 zile la 4 C )
nu poate fi cultivat in culturi celulare
EVOLUTIE severa la gravide

Diagnosticul de laborator in hepatita E

Detectarea anticorpilor specifici antivirali din serul
pacientului prin ELISA
Detectarea prin metode moleculare a ARN-ului viral din
scaun, ser

VIRUSUL HEPATITEI B (VHB)

VHB Fam. Hepadnaviridae virus cu AND anvelopa cu
antigenitate complexa (anvelopa = glico-lipo-proteina =
antigen de suprafata AgHBs)

Structura antigenica:
antigen HBc (antigen intern - de core)
antigen HBe (AND polimeraza - marker de infectiozitate)
antigen HBs (antigen de suprafata - invelisul viral)

Virusul hepatitei B Diagnostic

TESTE IMUNOLOGICE SPECIFICE:
Ag-HBs pozitiv (antigenul de suprafata al virusului
hepatitei B) = infectie cu virusul hepatitei B = posibila
transmiterea si la alte persoane
Anti-HBs pozitivi ( anticorpi impotriva antigenului de
suprafata al virusului hepatitei B) = imunitate impotriva
virusului hepatitei B (boala in antecedente sau vaccinare)
Anti-HBc pozitivi ( anticorpi impotriva antigenului core
nucleu - al virusului hepB) = infectie prezenta cu virusul
hepatitei B
Pentru persoanele infectate cu virusul hepatitei B, care au
nivele crescute ale virusului in sange, se mai pot determina
Ag HBe pozitiv ( antigenul e al virusul hepatitei B) si
HBV ADN pozitiv( ADN-ul viral)

 Detectarile de antigene/anticorpi prin teste imunoenzimatic

ELISA (enzyme linked immunosorbent assay),
chimioluminiscenta
NU antigen si anticorpul corespunzator in acelasi
timpprezenti in sange !!!
Ex. NU se poate ca antigen HBs pozitiv si anticorpi antiHBs
pozitivi in acelasi timp
Determinarea mai multor tipuri de antigene si anticorpi
Determinarea ADN-ului viral din sangele pacientului prin
metode
moleculare
Determinarea numarului de copii de virus (viremia) din
serul pacientului
Evolutia markerilor VHB in infectiile acute si cronice
Faza
Ag Anti Anti
bolii
HBs HBc
incubati HBs
+
e
Hepatit +
a
B
Hepatit
+
+
aB
Purtator+
+
ihepatit +
+
a
cronica

Anti Ag Anti ADN

HBc HBe HBe VHB
+
+
+
+
+/+

Virusul Hepatitei B Transmitere

Virusul hepatitic B se transmite de la o persoana infectata:
prin sange si produse din sange,

saliva,
sperma,
secretii vaginale,
lichid amniotic,
alte fluide corporale.

VERTICALA SAU PERINATALA, de la mama infectata la copil,

in timpul sarcinii sau nasterii;
ORIZONTALA, prin contact apropiat intrafamilial cu un
purtator de virus (de exemplu, prin utilizarea aceleiasi
periute de dinti, aparat de ras, vesela);
SEXUALA;
PARENTERALA, prin intermediul sangelui sau materialelor
contaminate.
Purtatorii cronici reprezinta o serioasa problema de sanatate
publica, fiind un rezervor de transmitere continua a virusului.
Perioada de contagioziate este de 2 saptamani inaintea
debutului bolii si dureaza pana la disparitia portajului de
AgHBs
Virusul hepatitei B Vaccinarea
Indicatii: nou nascuti, contacti ai bolnavilor cu hepatita B,
personal medical, dializatii cronici, transfuzati

Virusul hepatitei B Profilaxie postexpunere

Persoanele nevaccinate:
Vaccin + imunoglobuline specifice anti virus B (HB1g)
Dupa vaccinare:
Vaccinati cu raspuns = netratati
fara raspuns = vacc. + HB1g

Virusul hepatitei C
(VHC)
Hepatita C+ posttransfuzionala
Fam. Flaviviridae, virus cu ARN
Transmitere+ preponderent parenterala, prin sange si
obiecte contaminate cu sange (insrtumentar medical,
manichiura, pedichiura, tatuaje, etc.)+ transmisia sexuala
sau verticala, de la mama la fat.
Cronicizarea > 50% din cazuri
Factori de risc asociati cu transmiterea virusului hepatitic C
Transfuzii sau transplant de la donatori infectati
Injectarea de droguri
Hemodializa
Injurii accidentale cu ace, obiecte ascutite
Parteneri sexuali cu persoane HCV pozitive
Parteneri sexuali multipli
N.n. din mame infectate cu HCV

Evolutia infectiei cu virusul hepatitei C (HCV)

Diagnostic de laborator
Determinarea anticorpilor anti HCV
ELISA
Western blot
4-6 sapt fereastra serologica

 Determinarea antigenului HCV de core

ELISA
Determinarea ARN-ului viral (1-2 sapt. post infectie)
metode moleculare
Determinarea numarului de cpii de virus (viremia) din serul
pacientului
prin metode moleculare

Serologia infectiei acute cu HCV

 Testele ELISA specificitate si sensibilitate remarcabile

evidentiind anticorpi in raport cu proteinele virusului.
Pentru confirmarea reactiilor pozitive in tehnica ELISA se
foloseste tehnica Western blot
Numai pozitivarea ambelor teste discrimineaza probele
infectante de cele neinfectante (dar ELISA pozitive)
Pentru confirmarea finala se folosesc metode moleculare, de
determinare a ARN-ului viral din serul pacientului
Pentru urmarirea evolutiei bolii si a tratamentului se
determina numarului de copii de virus (viremia) din serul
pacientului

VIRUSUL HEPATITEI D
(HDV)
VIRION: sferic
RBV capsidal (RBs)
nucleoproteina RDV
ACID NUCLEIC: RNA
!!! Virus defectiv/satelit: se replica doar in prezenta virusului
HB

Modalitati de transmitere a virusului hepatitei D

Cale parenterala: contact cu sange infectat (instrumentar
incomplete sterilizat, manchiura, pedichiura, tatua]e, etc.)
Injectarea drogurilor
Contact sexual
Transfuzii de sange si preparate din sange

Hepatita D - Particularitati clinice

HDV se poate transmite
concomitent cu HBV = coinfectie
hepatita acuta severa
risc scazut de infectie cronica
la o pers infectata anterior cu HBV = Suprainfectie
cel mai frecv. dezv. hepatita cronica
risc crescut de afectare hepatica severa
poate determina si hepatita acuta.

DIAGNOSTICUL DE LABORATOR AL INFECT1E1 CU HDV

Diagnostie direct
evidentierea antigenului RVD (Ag.RDV) prin ELISA si RIA
evidentierea Ag. RBs
evidentierea Ag. Rbe
determinarea ARN-ului viral in serul pacientului prin
metode moleculare
Determinarea numarului de copii de virus (viremia) din
serul pacientului
Diagnostic serologic
evidentierea Atc. anti RDV prin ELISA, RIA
evidentierea Atc. anti RBs

VIRUSUL IMUNODEFICIENTEI UMANE

HIV

Retrovirus din familia Lentivirusurilor (1983)

HIV-1; HIV-2
Isi inscrie codul in codul genetic al celulei gazda
Se reproduce in celulele cu ADN
Distruge sistemul imunitar SIDA

HIV- Contaminarea
Caile de transmitere cele mai frecvente:
Cale sexuala (vaginal, anal);
Droguri administrate intravenos;
Transfuzii de sange si preparate din sange;
Intrauterin , in travaliu, prin alaptare;

 Se exclude transmiterea prin: secretia oculara, bucala si

transpiratie (concentratia virusului nu e suficient de mare);
pe cale aeriana
HIV- Evolutie clinica

Infectia cu HIV-l se asociaza cu scaderea numarului de

celule LT-CD4+ si cu cresterea incarcarii virale;
4 stadii:
Incubatia - asimptomatica (2-4 saptamani);
Infectia acuta - sindrom mononucleozic (~ 28 zile);
Perioada de latenta - cateva simptome/asimptomatica
(2sapt.-20 ani);
AIDS (SIDA) - infectii oportuniste
HIV-Diagnostic de laborator
Teste rapide;
Depistare prin metoda ELISA
Sensibilitate 99,7%
Specificitate 98,5%
ELISA determina Ac (anticorpii) anti HIV-1, anti HIV-2;
>12 saptamani de la contaminare;
A patra generatie de ELISA - eapacitatea de detectare a
Ag (P24) si a anticorpilor
Confirmare prin testul Western Blot;
Teste moleculare de diagnostic;
Determinarea rezistentei la medicamentele antiretrovirale

HIV-Diagnostic de laborator -ELISA

 Fereastra serologica = perioada dintre infectie (contactul cu

virusul HIV) pana cand testele serolgice se pozitiveaza
(seroconversie).
Testele care determina anticorpii anti HIV pot sa fie fals
negative in timpul acestei ferestre serologice (chiar daca
virusul HIV este prezent); fereastra serologica in cazul
infectiei cu virusul HIV poate sa dureze de la trei
saptamani pana la 6 luni din momentul infectiei cu virusul
si pana la productia anticorpilor antiHIV in cantitate
suficient de mare pentru a fi detectati prin teste
serologice
Majoritatea pacientilor dezvolta anticorpi in titru suficient de
mare pentru a fi detectat la aproximativ 30 de zile dupa
infectie
Aproximativ 97% dintre pacienti prezinta anticorpi in titru
suficient de ridicat la 3 luni dupa infectia cu HIV;
Utilizand testele moderne de diagnostic se urmareste
ingustarea ferestrei serologice;
In timpul ferestrei serologice un pacient infectat cu HIV poate
transmite HIV altor persoane, chiar daca testele serologice
sunt negative.
Situatii de reactii fals pozitive prin ELISA
Sarcini multiple
Transfuzii multiple
Boli autoimmune
Hepatite cronice
Alcoolism cronic
Vaccinare HBV
Doar un test ELISA pozitiv NU poate fi folosit pentru
diagnosticul de infectie cu virusul HIV.
Un prim test ELISA pozitiv trebuie confirmat si prin alte
tehnici serologice de diagnostic si prin Western Blot.
HIV-Diagnostic de laborator-Testul rapid
Testul rapid (Rapid/Simple test devices-2002) determina Ac
anti-HIV-1 si anti-HIV-2;
>12 saptamani de la infectare;
Important pentru determinarea necesitatii profilaxiei
postexpunere (contaminare prin intepaturi, taieturi);
Accesibil si in laboratoarele mai putin specializate.

HIV-Diagnostic de laborator-testul Western blot

Test de confirmare (ELISA/testul rapid sunt la limita
seropozitivitatii);
Se=99,9996%
>12 saptamani de la contaminare;
Determina mai multe tipuri de Ac;
+ cand demonstreaza prezenta a cel putin 2 tipuri de Ac;

HIV-Diagnostic de laborator-testul Western Blot

Interpretarea rezultatelor: (General Consensus)

Negative:
No bands present
Positive:
2 ENV band present
(WHO Guidelines)
Indeterminate:
Any bands present but do not meet criteria for positive

HIV-Diagnostic de laborator-Testul PeR

PCR (Polymerase Chain Reaction-2004) se utilizeaza la >1015 zile de la expunere;
Nu determina prezenta anticorpilor; determina ARN viral;
RT-PCR:
permite aprecierea indirecta a concentratiei virale
(determina copiile genomului HIV din sange);
Permite urmarirea evolutiei infectiei la seropozitivi.
HIV-Diagnostic de laborator-Rezistenta la antiretrovirale

 Metoda indirecta: stabilirea prin PCR a mutatiilor in anumite

gene raspunzatoare de rezistenta la medicamente;
Metoda directa: inmultirea in laborator a virusurilor si
testarea rezistentei la medicamente. Alternativ: extragerea
genelor din virusul HIV, introducerea in structuri asemanator
virale si testarea ulterioara.

ORTHOMYXOVIRIDAE
Virusurile gripale

virusuri cu ARN, simetrie helicoidala, invelite

"Myxo" = mucus,
100 nm
ARN segmentat (8 segmente => mare variabilitate
antigenica- reasortarii genelor
3 tipuri de virusuri gripale: A, B, C
Tipuri de virusuri gripale
1. Virusul gripal A
infecteaza omul si animale, pasari
variabilitate antigenica mare
reasortarii tipurilor umane cu cele animale daca ajung sa
infecteze acelasi organism => pandemii
2. Virusul gripal B
variabilitate antigenica mica, sporadica
Mutatiilor
3. Virusul gripal C
relativ stabil antigenic
Structura virusurilor gripale
7 proteine structural
clasificarea in tipuri: A, B, C: Clasificarea antigenica:
2 glicoproteine de invelis:
H (Hemaglutinina
N (neuraminidaza)
implantate in anvelopa

 Hemaglutinina (H) si neuraminidaza (N)

Antigene (Ag) majore care determina sinteza anticorpilor
(AC) neutralizani protectori
exista 16 H - H1, H2, H3 - om
exista 9 N - N1, N2 pot infecta omul

Variaia antigenica a virusurilor gripale

1. minor:
acumulare de mutaii punctiforme in genele care codifica H
sau N,
daca 2 sau mai multe mutaii pot fi susinute => tulpina noua
virala.
2. majora:
Variatie antigenica majora - 10 ani celula coinfectata cu 2
tulpini diferite de virus gripal (acelasi tip- A) => amestec al
segmentelor parentale "reasortare genica"=> virioni progeni
cu Ag de suprafata modificate =>izbucnirile epidemice ale
gripei

Diagnosticul de laborator in gripa:

1. Dg.direct
pp.recoltat:
splatura nazo-faringiana, SF, SN, gargara, fragmente de
necropsie
ex.microscopic direct:
vizualizarea Ag gripale in celulele epiteliale prin reactia de
imunofluorescenta, utilizand anticorpi antigripali
fluorescenti - microscop optic cu ultraviolete
determinarea ARN prin metode moleculare
Izolarea:
ou embrionat - demonstrarea hemaglutinarii pe hematii
de cocos
culturi de cellule- efect citopat minim => demonstrarea
hemadsorbtiei pe hematii de cobai

 Identificarea - Hemaglutinoinhibare (HAI) cu ser standard

ser standard diluat + suspensie Ag de virus izolat (60 min) +
Hematii de coco =>
HI - subtipul serului diluat corespunde cu Ag virusului de
identificat
HA - subtipul serului diluat nu corespunde cu Ag virusului
de identificat
RFC (reactia de fixare a complementului) determina numai
tipul virusului (A,B,C)

Immunofluorescence (direct detection of

virus antigens in infected cells or tissue)

2. Dg.indirect - serologic
demonstrarea cresterii in dinamica a titrului AC antigripali de
cel putin 4 X
tehnici
HI,
RFC,
ELISA
Tehnica HI (hemaglutinoinhibarii)
dilutie ser bolnav + Ag standard A si B din variantele
circulante - 60 min
hematii de cocos 0,5% - se citesc dupa o ora
HI prezenta (buton rosu la baza godeului) = AC pentru tipul
Ag cu care s-a lucrat in acel rand

 HA prezenta => HI absenta (retea de hematii, crenelata la

baza godeului) = NU sunt prezenti AC pentru tipul Ag cu care
s-a lucrat in acel rand de godeuri
Determinarea prin metode moleculare a prezentei ARN-ului
viral in produsele patologice recoltate de la pacient: secretie
nazala, spalatura nazala, secretie faringiana
Metoda este rapida, se utilizeaza in caz de epidemii
Costisitoare (aparatura speciala, reactivi), rezervata
laboratoarelor
de referinta

Tehnica HI (hemaglutinoinhibarii)

HERPETOVIRIDAE
Caracteristici:
virusuri cu ADN, simetrie cubica, invelite
virusuri mari,
determina infectii latente,
persista indefinit in gazdele infectate,
determina reactivari la pacientii imunosupresati.
3 subfamilii:
Alpha herpesvirusuri
Virusul herpes simplex 1 (HSV 1),
Virusul herpes simplex 2 (HSV 2);
Virusul varico-zoster (VZV) = virusul herpetic uman 3
Beta herpesvirusuri
Virusul citomegalic (CMV) = virusul herpetic uman 5;
virusul herpetic uman 6 (HHV 6);

 virusul herpetic uman 7 (HHV 7)

Gamma herpesvirusuri
Virusul Epstein-Barr (EBV)= virusul herpetic uman 4;
virusul herpetic uman 8 (HHV 8)= virusul herpetic
uman asociat cu sarcomul Kaposi
HSV, VZV -neurotrope
Virusul herpes simplex 1 (HSV 1)
si Virusul herpes simplex 2 (HSV 2)
Infectia primara:
Transmitere: contactul unei persoane susceptibile cu un
bolnav care excreta virusul
Virusul trebuie sa intalneasca o mucoasa sau leziuni la
nivelul pielii pentru a initia infectia
Infectiile cu HSV-1: limitate de obicei la orofaringe
HSV-2 transmis pe cale sexuala, de la mama la n.n. in
momentul nasterii
Replicarea virala: la locul infectiei, apoi v. invadeaza
terminatiile nervoase si e transportat retrograd pana la
nivelul ganglionilor radacinilor nervoase posterioare, unde
raman in stare latenta
HSV-1 - infectie latenta la nivelul ganglionului trigemenului
HSV-2 - infectie latenta in ganglionul sacrat
Infectiile primare: usoare, majoritatea asimptomatice

Infectia latenta:

 Virusul ramane latent in ganglionii nervosi (pt. toata viata)

Diversi stimuli pot reactiva virusul: leziuni ale axonilor, febra,
stres fizic sau psihic, expunere la ultraviolete
Virusul apoi urmeaza axonii pana la periferie, la nivelul pielii
sau mucoaselor, urmand replicarea virala
Imunitatea umorala si celulara limiteaza replicarea virala =>
infectiile recurente sunt limitate ca si gravitate si extindere

Infectii produse:
Herpesul oral
keratoconjunctivita
Herpesul genital
Infectii ale pielii (virusul NU patrunde prin pielea intacta)
la nivelul degetelor la stomatologi, personal medical
Encefalita
Herpes neonatal (transmitere de la mama, de la personal din
mediul spitalicesc)
Infectii la pacienti imunodeprimati (severe)

Herpesul oral

Virusul varicelo-zoster
(VZV) =virusul herpetic uman3
Infectia primara = varicela
Infectie usoara, contagioasa a copilariei
Eruptie veziculara generalizata (piele+mucoase)
Severa la adulti si imunosupresati
Reactivarea virusului = zona zoster
La adulti, pacienti imunosupresati care au trecut printr- o
prima infectie (simptomatica sau asiptomatica) cu VZV
Eruptie veziculara localizata la teritoriul inervat de un
singur ganglion senzorial + durere intensa

Virusul citomegalic
(CMv) = virusul herpetic uman5
Determina celulelor infectate un aspect tumefiat
Nucleii celulelor infectate contin incluziuni largi, cu aspect de
"ochi de bufnita"
Infectiile la adultii sanatosi: majoritatea asimptomatice
Infectii severe la pacienti imunodeprimati: pneumonii,
retinite, gastroenterite
Infectii congenitale: moartea fatului in utero, malformatii,
retard mental si staturo-ponderal, surditate, etc.

Virusul Epstein-Barr
(EBv)= virusul herpetic uman 4

Mononucleoza infectioasa ("boala sarutului")

Carcinom nazo-faringeal
Limfom Burkitt
Boli limfoproliferative la pacienti imunodeprimati

 Transmitere: saliva

Boala:
Determina o infectie latenta, dormanta in unele celule ale
sistemului imun.
Un mic procent din purtatorii de EBv pot dezvolta in cursul vietii
(sunt la risc) limfom Burkitt si carcinom nazofaringian;
EBv joaca un rol important in aparitia acestor boli maligne, DAR
NU este singura lor cauza.
Diagnostic de laborator:
Testul de aglutinare monospot (reactia Paul Bunnell)
determina anticorpii anti EBv in boala acuta - testul nu
este foarte specific sau foarte sensibil
In prezent se utilizeaza alte tehnici de diagnostic
Imunofluorescenta (standardul de aur) pentru
determinarea anticorpilor anti EBv
Celulele infectate cu EBv sunt tratate cu ser de la
pacient
Orice anticorp specific anti EBv care se cupleaza cu
virusul prezent in celule va fi detectat cu un anticorp
anti Ig uman[amarcat cu o substanta fluorescenta
Se utilizeaza microscopul cu ultraviolete.
Tehnicile ELISA permit determinarea anticorpilor specifici
IgM si IgG anti EBv din serul pacientului
Antigenele utilizate: viral Capsid Antigens (vCA) si
EBv Nuclear antigens (EBNA).
Determinarea combinata a acestor anticorpi permite
diferentierea intre o infectie achizitionata recent si o
infectie latenta reactivata.
Se utilizeaza pentru diagnostic si teste de aviditate:
determinarea aviditatii anticorpilor de clasa IgG
afinitate crescuta a anticorpilor = infectie veche
Se mai pot utiliza si teste de tip Western blot (sensibilitate
mare)
Epstein-Barr virus

 Cultura virala din produsele patologice se poate realiza

doar in anumite laboratoare specializate
Poate dura pana la 4 saptamani - nu se poate utiliza ca
diagnostic de rutina.
Metodele moleculare (Polymerase Chain Reaction = PCR)
ofera un diagnostic rapid in caz de meningita sau
encefalita determinata de EBv.
PCR poate determina si reactivarea virala.
Produse patologice din care se poate realiza PCR:
limfocite, plasma, ser, LCR, biopsii tisulare.
HHv 8 = virusul herpetic uman
asociat cu sarcomul Kaposi
Pacienti infectati cu HIv
Transmitere: saliva, cale sexuala, transplant de organe,
transfuzii

Diagnosticul de laborator al infectiilor herpetice

lzolarea in culturi de celule = "Gold standard" pentru
HSV, VZV, CMV
este un dignostic direct care dovedeste prezenta
virusului in celula infectata
Dezavantaje: dureaza mult timp, tehnica scumpa si
dificil

 Determinarea prezentei virusului in celule (tesuturi) prin

reactia de imunofluorescenta (microscop cu ultraviolete)

Diagnosticul serologic in infectiile herpetice

Anticorpii de clasa IgM sunt primii care apar, urmati de
anticorpii de clasa IgG
Teste serologice utilizate pentru determinarea
anticorpilor antiherpetici specifici:
ELISA - cea mai utilizata
RFC
chimioluminiscenta

Metode moleculare utilizate in diagnosticul infectiilor

herpetice
Metodele moleculare (Polymerase Chain Reaction =
PCR) ofera un diagnostic rapid in caz de meningita sau
encefalita

 PCR poate determina si reactivarea virala.

Produse patologice din care se poate realiza PCR:
limfocite, plasma, ser, LCR, biopsii tisulare.

VIRUSUL RABIC
Virus cu ARN, cu simetrie helicoidal, nvelit
Contaminarea uman
musctura animalului bolnav de rabie
transmiterea virusului prin aerosoli de la lilieci
transmiterea de la o persoan bolnav la o persoan
sntoas prin saliv: rar, la personal medical,
autopsieri, personal de laborator.
Virusul rabic

Corpusculi Babes Negri

Diagnosticul in rabie
Inoculare intracerebrala la soarece: Encefalita rabica
coloratie cu hematoxilina-eozina corpusculi Babes-Negri
IF (imunofluorescenta)

Vaccinarea uman dupa o muscatura de animal suspect

de rabie (sau animal la care nu se stie daca a fost
vaccinat)
Profilaxie:
ser antirabic
RIG: Ig antirabice umane
vaccinare (5 doze)

PAPILOMAVIRIDAE

Virusuri cu ADN, simetrie cubica, neinvelite

Tropism pentru cel. epiteliale din piele si mucoase
Multiple tipuri de papilomavirus, asociate cu diferite boli
Sunt asociate cu cancere: tumori genitale (cancer
cervical), carcinom cu celule scuamoase, carcinom
orofaringian (papilom laringean)
Tipurile 16, 18,31, 33, 35,39- asociate cu displazie
cervicala
( risc carcinogen crescut); in prezent exista vaccin
Determina condiloame ano-genitale (tipurile 6, 11,42, 44),
Determina veruci palmo-plantare (transmitere prin contact
direct, autoinoculare)
Transmitere: cale sexuala, de la mama a fat in timpul
nasterii
Dg. clinic, determinarea ADN-ului viral prin metode
moleculare