UNIVERSITATEA DE VEST VASILE GOLDIS ARAD

FACULTATEA DE MEDICINA, FARMACIE SI MEDICINA DENTARA

SPECIALIZAREA: ASISTENTA MEDICALA GENERALA

IGIENA APEI
Referat la IGIENA

Pop Lavinia Anca

Anul III Grupa 1

Arad, 2013

Apa are rol biologic, fiind elementul esential In fiziologia umana, si rol socio-economic,
prin contributia activa la dezvoltarea sociala.

Cantitatea totala de apa din organism reprezinta la adult 60-70% din greutatea corporala. Din
totalul volumului de apa, 50% este apa intracelulara, 15% interstitiala si 5% circulanta. Repartitia in
tesuturi este diferita: tesutul adipos 20%, osos 33%, conjunctiv 60%, muscular 77%, nervos 85%, In
lichidele biologice de la 90% (plasma) pana la 99,5% (saliva).
Apa transporta in tot organismul diferitele substante utile proceselor vitale si elimina produsele
rezultate din metabolism. Are rol important in hidrolizele digestive, transformand macromoleculele
primite prin alimente in molecule asimilabile. Acestea si numeroase alte functii confera apei importanta
de lichid biologic in fiintele vii.
In organism apa se gaseste in echilibru stabil, in sensul ca aportul de apa echivaleaza pierderile.
Cantitatea de lichide pe care o pierde organismul, in interval de 24 de ore, este de aproximativ
2500 ml, prin mai multe cai: urinara, in medie 1500 ml zilnic, fecale 150 ml, tegumente 600-800 ml
(perspiratie insensibila, transpiratie) si prin umidificarea aerului expirat, aproximativ 300-400 ml.
Aportul de apa zilnic trebuie sa fie in cantitatea egala cu pierderile, de 2500 ml. El se realizeaza
prin bauturi - 1500 ml, restul fiind acoperit de apa care intra in constitutia alimentelor, variabila de la un
aliment la altul, si prin apa endogena, rezultata din combustiile care au loc la nivelul tesuturilor.
Apa este un bogat izvor de energie si constituie un bun economic cu rol activ In dezvoltarea societatii.

1. SURSE
Sursele de apa care pot fi folosite in alimentarea cu apa a populatiei sunt reprezentate de cele 3
faze ale circuitului apei In natura: ape subterane, ape de suprafata, ape meteorice.
A. Apele subterane
Apele freatice se acumuleaza din precipitatii, in cursul procesului de infiltrare, deasupra primului
strat impermeabil de sol. Marea lor majoritate se afla intre 2-3 m si 10-12 m adancime, uneori sunt la
adancimi mult mai mari. Au variatii atat de debit cat si ale proprietatilor fizice, chimice si biologice. Sunt
ape sarace in substante minerale, datorita micii lor adancimi. Sunt usor contaminabile, prin reziduurile
de la suprafata solului. De cele mai multe ori, stratul freatic serveste la alimentarea fantanilor rurale.
B. Apele de suprafata
Provin din precipitatiile atmosferice, topirea zapezilor s i din izvoare. Compozitia acestor ape
variaza in limite largi, in raport cu natura rocilor, terenurilor pe care le traverseaza, sezon, aportul si
proprietatile altor ape pe care le primesc. Prin utilizarea apelor de suprafata in diferite scopuri (menajere,
industriale, agricole) si, mai ales, prin deversari de ape uzate, caracteristicile naturale ale acestor ape
sunt puternic modificate. Apele de suprafata se clasifica in: ape curgatoare si ape statatoare.
Apele curgatoare sunt constituite din rauri si fluvii, utilizate frecvent in aprovizionarea cu
apa a centrelor poluate. Acestea prezinta variatii foarte mari de debit, legate de volumul precipitatiilor.
Din punct de vedere calitativ sunt necorespunzatoare, datorita continutului crescut in substante chimice
poluante si agenti biologici.
Apele statatoare sunt reprezentate de lacuri, mari si oceane, a caror apa se gaseste in depresiuni
ale scoartei terestre.
C. Apele meteorice
Provin din precipitatiile atmosferice: apele de ploaie si cele rezultate din topirea zapezilor.
Compozitia chimica a apei meteorice difera de cea a celorlalte surse de apa.
Apele meteorice, pure in momentul formarii, se impurifica incepand cu trecerea lor prin
atmosfera.
2

Obisnuit, apele meteorice nu indeplinesc cerintele igienice pentru a fi utilizate de populatie in

scop potabil. Au debit foarte variabil, sunt poluate, au gust fad, datorita lipsei de saruri minerale.
2. POLUAREA SI AUTOPURIFICAREA
Prin notiunea de poluare sau impurificare a apei se intelege, in sens larg, perturbarea echilibrului
biologic al ecosistemului acvatic, in urma modificarilor proprietatilor sale naturale. Poluarea apei poate fi:
naturala (modificarile se produc fara interventia omului) si artificiala (modificarile se datoresc activitatilor
umane).
A. Poluarea naturala
Calitatea apelor poate fi modificata de unele procese naturale chimice, fizice si biologice. La
baza acestor modificari stau reziduurile organice de origine vegetala si animala, care sunt descompuse
prin actiunea bacteriilor prezente in mod normal in apa. lmpurificarea naturala cea mai frecventa este
cunoscuta sub denumirea de ,Inflorirea apei" si se caracterizeaza prin dezvoltarea excesiva a algelor
albastre sau verzi. lmpurificarea naturala, produsa prin diferite modalitati, nu are caracter de durata, ea
constituind o alterare pasagera a echilibrului biodinamic al diferitelor ecosisteme acvatice.
B. Poluarea artificiala
Principala cauza a poluarii apelor se datoreaza activitatilor domestice si industriale efectuate de
om. Sursele de poluare artificiala pot fi impartite in doua categorii: surse organizate si surse neorganizate.
B1 Surse organizate:
apele reziduale comunale - rezulta din utilizarea apei in locuinte, instalatii publice, unitati
comerciale etc. Aceste surse au un potential epidemiologic crescut.
apele reziduale industriale - provin de la diferite Intreprinderi industriale de pe teritoriul
colectivitatilor.
apele reziduale zootehnice sunt eliminate de unitatile de crestere a animalelor.
Sursele de poluare organizate sunt bine cunoscute, permanente si au avantajul de a putea fi sub
supraveghere continua, ceea ce nu este posibil pentru sursele neorganizate.
B2 Surse neorganizate
Sunt surse de mai mica importanta, au un caracter temporar si difuz, adeseori accidental. Printre
cele mai importante sunt:
reziduurile solide depozitate de malurile raurilor;
apele de irigatii Incarcate cu substante chimice :;i suspensii
diversele utilizari sezoniere ale apei
deversari de reziduuri solide.
Aceste surse de poluare, precum si altele posibile, sunt foarte variate, sub aspectul debitului si
compozitiei lor, si pot produce diferite grade de poluare a apei bazinului natural receptor.
C. Autopurificarea apei
Sursele de apa poluata au capacitatea de a se debarasa de impuritati primite, partial sau pana la
puritatea lor anterioara poluarii. Aceasta proprietate este cunoscuta sub denumirea de proces de
autopurificare.
C1 Factori fizico-chimici
Dilutia. Dupa deversarea unui efluent rezidual intr-un bazin natural de apa are loc amestecul intre
cele doua medii lichide, rezultatul final fiind reducerea concentratiei poluantilor deversati.
Sedimentarea. Consta in depunerea treptata a suspensiilor din apa pe fundul

albiei raului. Sedimentarea imbunatateste transparenta, scade continutul microbian si in materie

organica.
Radiatiile solare, si mai ales cele U.V., exercita o actiune bacteriostatica sau bactericida, indeosebi la
suprafata apei.
Temperatura. In bazinele naturale in care temperatura apei este scazuta, se distruge in timp scurt flora
microbiana patogena si conditionat patogena, dat fiind ca aceste grupari microbiene necesita
temperaturi mai ridicate pentru supravietuire. Temperatura ridicata mai favorizeaza si unele procese
fizico- chimice, cum sunt precipitarea, adsorbtia, absorbtia.
C2 Factori biologici
Concurenta microbiana. In biotopul acvatic, grupele de microorganisme patogene sunt distruse de
flora saprofita supraadaugata prin poluare, proces cunoscut sub numele de antagonism microbian.
Distrugerea de catre organisme acvatice. Unele organisme acvatice, cum sunt protozoarele,
infuzorii, crustaceii, molustele, au ca suport nutritiv bacteriile din apa.
Actiunea litica a bacteriofagilor. Contribuie la reducerea florei patogene din apa.
lnterventia bacteriilor in procesele biochimice din apa. Diverse grupe de microorganisme (bacterii,
fungi, protozoare etc) actioneaza asupra substantelor chimice de origine organica sau anorganica
din apa, in scopul procurarii substratului nutritiv.
3. EFECTELE PRODUSE DE APA CU EXCES DE SUBSTANTE CHIMICE
In mod normal, apa are o compozitie chimica variata, cu un mare numar de elemente chimice
dizolvate. Ca urmare a poluarii, la compozitia normala se pot adauga si alte substante chimice, care
produc o multitudine de situatii in care apa poate avea efecte directe sau indirecte asupra organismului
uman.
Apa poate constitui o cale de transmitere a numeroase substante chimice cu actiune toxica. Acestea
pot patrunde in organism prin apa de baut zilnica, in cantitati mici, timp indelungat, ceea ce favorizeaza
imbolnavirile cronice. In alte situatii, de obicei accidentale, substantele toxice pot fi prezente in concentratii
mari, producand intoxicatia in forma acuta.
a) Nitratii
In mod normal, apa contine cantitati mici de nitrati, rezultati din mineralizarea materiei organice
proprie apei (mg/l). In situatii particulare, nitratii sunt prezenti in concentratii mari (zeci sau sute de mg/l),
a caror provenienta poate fi:
- antrenati de apa din soluri intens mineralizate
- patrunderea In apa a materiilor organice din solurile intens poluate cu reziduuri organice
- antrenati de apa din solurile intens tratate cu Ingra:;aminte pe baza de azot.
Consumul de apa cu nitrati in concentratii mari produce afcetiunea numita ,intoxicatie cu nitrati",
,methemoglobinemie" sau ,cianoza infantila". Incidenta este variabila, Intre 5-62/100000 loc. (populatie
infantila 0-1 an). Se intalneste aproape exclusiv in localitatile rurale si este determinata de consumul de apa
de fantana cu concentratii mari de nitrati.
Tratamentul consta, in principal, in intreruperea alimentarii cu apa poluata cu nitrati - nitriti.
b) Substantele pesticide
Sub denumirea de substante pesticide sunt grupate o serie de substante chimice cu efect de
distrugere in masa a daunatorilor (insecte, fungi, rozatoare, plante neproductive etc.). Prin tratarea chimica
a terenurilor agricole, o parte din substantele pesticide sunt fixate de sol, de unde sunt incorporate in
plante sau raman in cantitati reziduale pe suprafata lor, iar o alta parte este antrenata de apa de precipitatii
4

in straturile de apa subterana sau in bazinele naturale de suprafata.

Pesticidele sunt substante care exercita numeroase actiuni si asupra organismelor umane sau
animale. Efectele pot fi acute sau cronice.
Efectele acute se produc in conditii accidentale, in episoade temporare de poluare intensa, si
sunt determinate, cu precadere, de grupul organo-fosforatelor. Actiunea toxica are ca substrat
biochimic inhibarea colinesterazei, care nu mai poate hidroliza acetilcolina. I n organism are loc
acumularea de acetilcolina, cu efecte asupra sinapselor ganglionare. Aceasta va determina
hiperexcitabilitatea sistemului nervos parasimpatic si central. Manifestarile intoxicatiei acute constau
din cefalee, varsaturi, crampe abdominale, transpiratii, salivatie, lacrimare, iar in formele severe si
contractii musculare, abolirea reflexelor, dificultati in respiratie, lipotimie si deces.
Efectele cronice sunt mai frecvente dupa expuneri la substante pesticide organo-clorurate.
Acestea sunt liposolubile si, in concentratii oricat de mici, se acumuleaza in depozitele de grasime ale
organismelor. Efectele cronice produse de pesticide (cu referire speciala la organo-clorurate) pot fi:
hepatotoxice, cu alterarea functiei ficatului pana la producerea hepatitei cronice;
neurotoxice, de la simple modificari functionale ale EEG pana la encefalopatii;
gonadotoxice, manifestate la femei prin reducerea numarului de sarcini, avort spontan, perturbarea
ciclului menstrual, iar la barbati prin sterilitate;
cancerigene.
c) Plumbul
Consumul de apa cu concentratii de Pb crescute (in limitele permise), tim indelungat, poate
determina intoxicatia cronica manifesta. Simptomele sunt, in cea mai mare parte, nespecifice: oboseala,
paloare, anorexie, diaree sau constipatie, dureri articulare sau musculare, iar in forme mai grave: anemie,
insomnie, iritabilitate, tremuraturi, greata, gust metalic. Diagnosticul de intoxicatie cronica saturniana se
pune pe baza examenelor paraclinice, care arata cantitati de Pb sau metaboliti, In organism, la valori
crescute si, concomitent, concentratii mari de Pb in apa potabila consumata.
d) Detergentii
Sunt substante cu proprietati de curatire, care au, in prezent, o foarte larga utilizare (gospodarie,
industrie), ceea ce determina prezenta ubicvitara in mediul ambiant, cu deosebire in sursele de apa. Se
numesc si agenti de suprafata, datorita capacitatii de a scadea tensiunea superficiala a lichidelor cu care vin
in contact, mecanism prin care se realizeaza procesul de curatire a obiectelor.
Poluarea surselor de apa cu detergenti se face prin deversarea in sursele de apa a apelor reziduale
menajere si industriale, precum si prin tratarea agricola cu insecticide care contin si detergenti si care
ajung, prin filtrare, in apele subterane.
Una din principalele consecinte ale poluarii apei cu detergenti este modificarea proprietatilor
fizico-chimice si organoleptice.
Efectele asupra organismului uman sunt de mai multe categorii. Avand toxicitatea redusa (1g/kg
greutate corporala) intoxicatia este greu realizabila. Aceasta nu se produce si datorita faptului ca
modificarea proprietatilor organoleptice face apa improprie de a fi consumata in scop potabil. Prin
proprietatile de modificare a tensiunii superficiale, detergentii pot modifica permeabilitatea mucoaselor
tubului digestiv, ceea ce favorizeaza patrunderea altor substante poluante cu efecte cancerigene, toxice
sau de alta natura. Patrunsi in organism exercita efect methemoglobinizant (interfereaza transportul
oxigenului). Au importante efecte alergizante.
4. BIOELEMENTELE
Apa contine un numar mare de substante minerale importante pentru fiziologia umana.

Fluorul
Fluorul este larg raspandit in natura (sol, apa, alimente), cel mai frecvent sub forma de fluoruri
minerale sau organice, uneori sub forma de ioni si, foarte rar, in stare elementara. Apa constituie o sursa
esentiala de fluor pentru organismul uman, deoarece absorbtia acestuia este superioara celorlalte surse.
Rol
Fluorul previne formarea cariei dentare. Unele ipoteze arata ca prezenta fluorului in cantitate
optima transforma hidroxiapatita din smaltul dentar in fluoroapatita (conferind rezistenta crescuta dintelui
la diverse agresiuni). Fluorul mai intervine si prin actiunea sa bactericida, inhiband metabolismul
microbian al bacteriilor acidofile din fluora cavitatii orale. Fluorul are si efecte antienzimatice, oprind
desfasurarea proceselor cariogene la nivelul smaltului. Toate aceste actiuni trebuie luate in considerare
in evaluarea fluorului in prevenirea cariei dentare.
Carenta
Carenta de fluor este recunoscuta ca factorul principal in formarea cariei dentare, profilaxia
acesteia constand in normalizarea aportului de fluor al organismului. Aceasta se poate face prin mai
multe metode:
fluorizarea apei - metoda cea mai frecvent utilizata, deoarece apa potabila aduce organismului cel
mai mare aport de fluor
suplimentarea orala cu fluor - cu comprimate administrate pana la varsta de 19 ani;
aplicatii locale;
fluorizarea alimentelor - lapte, sare de bucatarie etc.
Exces
Consumul de apa si alimente cu concentratii mari de fluor exercita efecte nocive asupra
organismului, simptomatologia depinzand de doza primita si timpul de expunere.
lntoxicatia acuta cu fluor survine doar accidental si poate duce la deces prin inhibitie enzimatica,
perturbarea generarii si transmiterii influxului nervos.
lntoxicatia cronica apare la expuneri indelungate, la doze care depasesc necesarul si care permit
acumularea fluorului in cantitati excesive in oase si dinti.
5. CONDITII DE POTABILITATE
A. Conditii organoleptice
Aceste caracteristici pot fi determinate exclusiv cu ajutorul organelor de simt. Sunt determinari
care au caracter de subiectivitate, dar este subiectiva si conditia de apa placuta, cuprinsa in definitia apei
potabile. Conditiile organoleptice sunt gustul si mirosul.
Gustul este rezultatul prezentei in apa a elementelor minerale si a gazelor dizolvate, cu deosebire a
oxigenului, care confera prospetime apei. In lipsa lor, apa este neplacuta, si nu satisface senzatia de
sete.
Mirosul. Apa potabila nu trebuie sa prezinte miros sesizabil de consumator. Mirosurile particulare sunt
date de substante poluante.
B. Conditii fizice
Obisnuit, ele se determina cu anumite aparate, avand caracter de obiectivitate. Ele servesc atat pentru
aprecierea calitatilor care asigura senzatia subiectiva in timpul consumului de apa cat si ca indicatori de
poluare. Conditiile fizice cuprind: pH, conductivitate electrica, temperatura, culoare, turbiditate.

pH-ul este determinat de concentratia ionilor de H din apa. Modificari pot surveni prin patrunderea
poluantilor. Cresterea sau scaderea concentratiei ionilor de H are efecte nocive asupra mucoase
gastrice.
Conductivitatea electrica a apei exprima cantitatea de saruri dizolvate in apa.
Temperatura.Pentru a avea gust placut si a satisface senzatia de sete, temperatura apei trebuie sa fie
cuprinsa Intre 7-15C. Valori mai mari de 17C determina gust neplacut, datorita pierderii gazelor
dizolvate (mai ales a oxigenului). Apa cu temperaturi foarte scazute (sub 7C) are efecte negative asupra
starii de sanatate (scade rezistenta organismului fata de infectii, determina amigdalite, faringite, laringite,
determina accelerarea tranzitului intestinal).
Culoarea. Apa potabila trebuie sa fie incolora. Aparitia culorii in apa limiteaza consumul de catre
populatie, din punct de vedere organoleptic, iar unele substante chimice au si potential toxic. Indeplineste
rol de indicator igienico-sanitar de poluare.
Turbiditatea este produsa de materiile insolubile, prezente in apa sub forma de particule in suspensie. Ele
pot fi de natura minerala sau organica, antrenate din sol sau provenite din alte surse. Prezenta lor limiteaza
consumul de catre populatie si constituie suport de dezvoltare a microorganismelor (cele de natura
organica), de captare a substantelor radioactive sau a particulelor minerale. Turbiditatea este indicator de
poluare a apei.
C. Conditii chimice
Substantele chimice din apa pot fi compusi naturali ai apei (prezenti in mod obisnuit) sau provin
prin poluare. Atat pentru cei naturali cat si pentru poluanti, este necesara fixarea unor limite de
concentratie (concentratii maxime admisibile - CMA), care limiteaza substantele chimice la valori
care nu sunt nocive organismului uman.
D. Conditii bacteriologice
Apa potabila, din punct de vedere bacteriologic, este cea in care bacteriile patogene sunt total
absente. ldentificarea acestora in apa nu este posibila totdeauna, datorita timpului lor de supravietuire
(uneori scurt), sensibilitati mari la clor, densitatii lor reduse i n apa si lipsei metodologiei de
determinare adecvata. Prezenta bacteriilor patogene in apa poate fi pusa in evidenta prin alte grupari
bacteriene, care sunt prezente in apa totdeauna in conditii de poluare cu bacterii patogene, si a caror
determinare este simplu de executat. Ele constituie indicatorii igienico-sanitari bacteriologici.
E. Conditii biologice
Organismele vegetale si animale din apa sunt grupate in asociatii (biocenoze), a caror componenta
depinde de fondul fizic, chimic si biologic al apei in care traiesc. Analiza biologica este rapida, nu
necesita tehnici deosebite si prezinta specificitate. lndicatorii biologici prevazuti in standardele de apa
potabila cuprind organisme vizibile cu ochiul liber sau microscopic, organisme indicatoare de poluare,
indicatori de modificare a proprietatilor organoleptice ale apei etc.
F. Conditii de radioactivitate
Apa potabila prezinta un grad redus de radioactivitate, datorita substantelor radioactive
componente ale solului care delimiteaza sursele de apa, denumita radioactivitate naturala. La aceasta se
poate adauga radioactivitatea artificiala, provenita in principal din deversarile de ape uzate cu continut
radioactiv. Determinarea radioactivitatii se face prin masurarea radioactivitatii globale (emitatori de
radiatie si ), care se raporteaza la dozele limita admise, prevazute in standarde. Emitatorii de radiatii nu
sunt normati, nivelul lor fiind stabilit de organele sanitare locale, conform fondului radioactiv.

BIBLIOGRAFIE
1. Jompan A. - Igiena comunitara - editia a III-a, Ed. Eurostampa, Timisoara, 2007.
2. Indrei L.L. - Igiena Sinteze didactice, Casa de Editura Venus, Iasi, 2005.
3. Alexa L, Gavt V, Melinte C. - Curs de igien, Litografia UMF, Iasi, 1994.
4. Ionut C, Popa M, Laza V, Sirbu D, Curseu D, Ionut R. - Compendiu de igienA, Ed. Medicala
Universitara Iuliu Hatieganu, Cluj Napoca, 2004.
5. Verban C.V., - Igiena apei si a solului, Ed. C. M. Imago, Piatra Neamt, 2004.