Arhitectura in Roma antica

http://www.aliexpress.com/item/Top-Quality-PU-Wallet-Leather-Flip-Case-ForSamsung-GALAXY-Trend-Duos-S7562-S-7562-GT/1911079492.html

Arhitectura este domeniul cel mai reprezentativ, ca urmare a preluarii

traditiilor constructive etrusce si grecesti. Romanii au perfectionat unele
dintre aceste procedee, spre exemplu prin inventarea unui fel de ciment
compus din amestecul de pietris, nisip si materii vulcanice peste care se
turna in cofraje mortar. Peretele realizat din acest material era apoi acoperit
cu caramizi arse sau blocuri mici de piatra taiate in forma de romb. Tehnica
caramizilor arse a dus la realizarea unor elemente arhitecturale destinate
acoperirii edificiilor, cu scop constructiv dar si decorativ, cum sunt bolta si
cupola, necunoscute arhitectilor greci. Noile sisteme constructive au permis
in acelasi timp realizarea unor edificii de mari dimensiuni, cu diferite
destinatii.
Dintre tipurile de monumente caracteristice, bazilica era o cladire publica de
mari proportii, cu intrare pe una din laturile mari sau mici, compusa dintr-o
vasta sala dreptunghiulara, impartita in mai multe spatii interioare prin siruri
de coloane. Situate in apropierea Forului, bazilicile erau locurile unde se
tineau sedintele tribunalelor, loc de intalnire al comerciantilor si in general al
oamenilor de afaceri. Din arhitectura bazilicilor deriva cea a palatelor si
primelor bazilici crestine din Imperiul bizantin. Apeductele erau destinate
aprovizionarii cu apa a oraselor romane, prin tuburi si canale subterane,
sustinute la suprafata prin arcuri. Primul apeduct, cu o lungime de 16,6 km,
dateaza din secolul IV i. Hr. Mai tarziu a fost construit pentru Roma un
apeduct lung de 91 km, altele in unele provincii, ca Franta sau Spania (la
Segovia).
Templul reprezinta o sinteza a traditiilor grecesti si etrusce. Asezat pe un
podium de piatra inalt, avea uneori o forma dreptunghiulara, cu intrarea

flancata de un rand de coloane si incaperea centrala (cella) inconjurata de

coloane adosate (partial ingropate in zid), precum templul Fortunei Virile din
Roma. Alte temple aveau o forma circulara (templul Vestei din Roma) sau
patrata, ca cele pastrate pe teritoriul Frantei. Coloanele erau ionice sau
corintice, preluate din arhitectura greaca sau, ceea ce era tipic pentru
decoratia si a altor edificii romane, erau suprapuse cele trei ordine
arhitecturale grecesti doric, ionic si corintic fiecare pe cate un rand. Una
dintre capodoperele arhitecturii religoase este Panteonul din Roma, templul
tuturor zeilor. Construit initial in secolul I i. Hr., a fost refacut succesiv de
mai multi imparati. Are forma circulara, e precedat de un vestibul sustinut de
16 coloane asezate pe doua randuri. Inaltimea, de peste 40 m, este egala cu
diametrul, este acoperit de o imensa cupola, decorata in interior cu cinci
randuri concentrice de casetoane. Deschiderea rotunda, cu diametrul de 9
m, din mijlocul cupolei era unica sursa de lumina.

Arcul de Triumf al lui Constantin cel Mare

Arcul de triumf, realizat pentru prima data in secolul I i. Hr., are forma unei
porti boltite, cu 1-3 deschideri frontale, uneori si laterale, ornamentata cu
coloane, basoreliefuri si statui. Deasupra se plasa un grup statuar sau trofee
care aminteau victoriile din razboaiele de cucerire purtate de imparati,
despre virtutile carora erau inscriptionate texte pe fronton (partea centrala

superioara a arcului). Cele mai impunatoare arcuri de triumf existente la

Roma sunt ale imparatilor Titus, Constantin, Septimius Severus. La
Beneventum (Italia) se afla cel inchinat imparatului Traian, altele in zone ale
Italiei si Frantei, dedicate lui Octavianus Augustus. Portile de intrare in orase
erau de asemenea monumentale dar s-au pastrat doar partial, ca cel din
orasul german Trier. Erau flancate de turnuri si aveau atat rol de aparare cat
si decorativ.