Sunteți pe pagina 1din 9

SERBARE CRACIUN 2007

În clinchet de clopotei, Vă poftim cu noi, aici,


Pe aripi de porumbei, Sa v-aducem bucurie,
Cad fulgi moi, din cer dansând Sănătat, rodnicie,
Şi coboară pe pământ. Cu-ale noastre glasuri mici.

Azi, la fiecare casă Cerul azi e-n sărbătoare


Se aud colindători Şi pământul s-a-nnoit
Şi colinda lor frumoasă, Căci la noi smerit coboară
Tot răsună până-n zori. Pruncul cel făgăduit.

MOŞUL: -Măi Marie, mai lasă pregăteala că e destul pentru azi!


Stai şi tu lângă mine că trebuie să vină clindătorii!
Ai pregătit colacii şi nucile?

BABA: - Sunt gata de mult! Numa să vină!

MOŞUL: - În sara asta-i mare sărbătoare


Pentru întreaga suflare!
Asta-i seara sfântă
Când colindele se cântă!
E seara de Ajun
A bătrânului Crăciun!

BIA:- Primiţi colindătorii?

Moşul+baba: -Primim, primim!!!!


Intră copiii cântând: “DESCHIDE UŞA CREŞTINE”

BABA: -Haideţi,oamnei buni, poftiţi,


Lângă noi acum să fiţi
Pe Hristos dacă-l iubiţi
Cu noi ca să prăznuiţi
Că-i sara Ajunului
Sfântului Crăciunului!

Copil 1: Copil 2:
Am venit să colindăm, Şi dacă tot am venit
De bine să vă urăm, Vom petrece negreşit
Sănătate şi noroc Vom cânta şi vom juca,
Şi tot anul plin de rod! Colinde vom asculta
Şi proverbe, zicători,
Cum e datina la noi!

Copil 3: Copil 4:
Ce drag mi-e satul nostru, Pe-un picior de plai,
Căsuţe ca-n poveşti, Pe-o gură de rai,
Izvor de dulci miresme Iată, vin în cale,
Şi datini strămoşeşti. Se cobor la vale,
Ce dulce-I versul doinei, Trei turme de miei
Şi cum să nu-l îngâni, Cu trei ciobănei
El e comoara vie, Unu-I moldovean,
Lăsată din bătrâni. Unu-I ungurean
Şi unu-I vrâncean.
Când e al pâinii praznic, Fluieraş de fag,
Lângă izvor vin toţi Mult zice cu drag,
Şi chiuie şi saltă, Fluieraş de os,
Bunici şi strănepoţi. Mult zice duios,
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!

:
Ei, da vorba multă-I sărăcia omului!
Mai bine hai să cântăm un cântecel românesc!
COR: CIOBĂNAŞ CU 300 DE OI
Copil 5: Copil 6:
Luna-şi picură argintul, Dar, auzi, căţelul latră,
Tremurându-l pe fereastră, Se-aud şopote-n ogradă
Vede-atâta împăcare Şi se-aude supt opincă
Străjuind căsuţa noastră. Scârţâitul de zăpadă.
Lângă pat, zâmbină, stă mama, S-a curmat povestea iată,
Adormindu-şi copilaşii, Şi-I tăcere multă-n casă
Cămăşuţe de mătasă Osteniţi dorm ochelarii
Le-a cusut mâna nănaşii. Pe ceaslovul de pe masă.

MARIA: Se sub ţol, ridică fruntea


Licărind, o rază-atinge Două fete bucălaie,
Geamul uşii de la tindă, Bland zâmbeşte din icoană,
De trei glasuri legănată Cuviosul Nicolae.
Se-nfiripă o colindă…

COR: GALBENĂ GUTUIE


Copil 7: Copil 8:
Alergând ca de năpastă Mai târziu, pe înserat,
Au venit buluc pe coastă A intrat şi baba-n sat
Doi băieţă, mai isteţi Uite-o-n capul podului
Să dea de veste la neveste În văzul norodului
C-au văzut pe deal la stână Pe-un butuc de lemn uscat
Coborând din vârf de munte Cu cojoc de căpătat
Peste ape fără punte Cu năframă de furat
Iarna sură şi bătrână. Cu catrinţa de aba
Vântul să-l strecori prin ea!
Copil 9: Copil 10:
Tremură de frig gorunul Iarna nu e o bătrână
Au căzut întâii fulgi, Cu nuia şi dinţi de lână,
Şi l-am prins în zbor pe unul. E o fată de cristal
Cu cercei şi-obraz oval.
Migălos lucrată-n fir, Truţuri drepţi ca la paradă,
Floarea mică şi rotundă Paşi de iepure-n zăpadă,
S-a topit şi a murit Pe obrajii ei anină
O minune de-o secundă. Roşi bujori ca de grădină.

COR: MARE IARNĂ O PICATU


Copil 11: Copil 12:
Basmu-i un tărâm fără hotare, Când iarna blând se-arată,
În preajma sobei începutul are, În blănuri de ninsori,
Când ziua-n geam se face tot mai mică Ne-nghesuim în sănii,
Şi toarce după sobă o pisică. Cântăm la sezători.

Acolo, unde raza de văpaie, Spre grădiniţă-agale


Caudate umbre mişcă în odaie Se-ndreaptă câte-un ţânc
Şi unde Făt Frumos se-arată, Iar vântul rece-aleargă
Cutreierând împărăţia toată Cu frunze la oblânc.

Şi merge el o zi, o săptămână, Sorbind miresme-ntruna


Şi tot n-ajunge şi mai merge, până, Aici noi creştem mari
Pe fruntea micilor copii se-aşterne Şi păstrători de datini
Zăpada caldă-a somnului în perne. Şi vrednici gospodari.

EDI: - Haideţi băieţi să le cântăm fetelor!!!

COR BĂIEŢI: “DESCHIDE, DESCHIDE FEREASTRA”


Deschide, deschide fereastra,
Numai o vorbă să-ţi spun,
Căci nimeni în lumea asta,
Frumoasă ca tine nu-i.

Copil 13: Copil 14:


Albă-I ia cu altiţă Sunt româncă, bine.mi pare,
Cu ciucuri şi cu lămâiţă, Port în păr o mândră floare,
Şi catrinţa îi ţesută şi de mâna mea Roşie, de trandafir
cusută! Şi-n oglindă mă admir.
Iar poalele uneori Sunt plină de voie bună
Parcă scapără de flori! Şi din flori eu fac cunună
Sunt voinică şi drăguţă Mă învârt de multe ori.
Mă vedeţi? Sunt româncuţă!
Şi nu obosesc deloc,
Nici la horă, nici la joc!

COR: MI-O ZIS MAMA CĂ MI-O DA

IONUŢ:
- Păi cântecul asta merge cu vorba aia:
Toată ziua e-n oglindă
Şi gunoiu-i până-n grindă!
Hai să prindem 6 boi
Să mai scoatem din gunoi!

ALEXANDRA:
Eeee...dar mai stim şi noi o vorbă pentru voi!!!
La plăcinte înainte, la război , înapoi!!! (Râd fetele)

Copil 15: Copil 16:


Mă cunoaşte orişicine Joc cu foc până în zori!
Sunt roman şi-mi sade bine Mult îmi place şi iubesc
Mândra mea o-nvârt cu foc Portul nostru românesc
Atunci când mă prind în joc! Cu suman şi cu iţari
Hai români, haideţi la joc, Ma port doar la zile mari
Şi să ne-nvârtim cu foc! Pană port la pălărie,
Stânga unu, dreapta doi, Aşa cum îmi place mie!
C-aşa-I hora pe la noi! Nu mă satur de cântat
Atunci când e horă-n sat

TEO: - Ei, fetelor, sa le cântăm şi noi băieţilor!

COR FETE:
Pocnind din bici, pe lângă boi,
În zori de zi el a trecut
Cu plugul pe la noi.
Şi după bici l-am cunoscut
Şi cum ţeseam , nici n-am ştiut
Cum am sărit şi m-am zbătut
Să ies de la război.

Copil 17: Mă-nţepa, dar nu-l lăsam,


Astăzi, dis de dimineaţă, De la capăt o luam,
Am luat un ac şi-o aţă Ba o frunză, ba o floare,
Şi pe-un colt de etamină, Pân-am prins îndemânare.
M-am gândit să cos… grădină! Iată cum am reuşit
La-nceput a fost mai greu, Şi grădina a-nflorit!
Aţa tot ieşea mereu, Eu sunt hărnicuţa Bia
Acul nu-mpungea defel, Care-acum îşi coase ia.
Chiar dacă strigam la el.

COR: BUNDITA

Copil 18:
Urarea mea cred c-o să-ţi placă
În lumea asta cam pestriţă
Să fii de-a pururea boboacă
Şi niciodată …gâsculiţă!!!

Copil 19:
Găsculiţe, gâsculiţe, dar mai stim şi noi cât de viteji puteţi să fiţi!
Prin sat treceau holteii
Şi era noaptea-n toi
Şi se fereau, căci îi lătrau căţeii….de usturoi!!!(Râd fetele)

Copil 20:
Măi mândruţă, nu fi re!
Nu glumi pe sama me!
Că şi io de-oi şugui
Tare bine nu ţi-a fi!

Copil 21: Copil 22:


Pui, pui!E zăpadă mare Românaşului îi place
Şi n-aveţi pic de mâncare Apa rece de izvor
Uite colea bob de mei, Libertatea, viaţa, pacea
Găinuşă, ştiu că vrei! Veselia în pridvor.
Sunt o mândră gospodină
Harnică ca o albină Hora noastră-i românească,
Casa toată o-ngrijesc Cine-o joacă să trăiască
Masa eu o pregătesc Un pas mare înapoi
Fac plăcinte până-n zori Si-nainte acuma doi
Şi aştept colindători! C-aşa-I hora pe la noi!

COR: BADE , PĂLĂRIE NOUĂ

Copil 20:
- Ooofff, mai fetelor dar pretenţioase mai sunteţi!
Acuma sunteţi ca în proverbul acela:
Când era o copiliţă
Mulţi i-ar fi cerut guriţă
Astăzi unii ce n-ar da
Să scape de gura sa??
Copil 23: Nici mănuşi şi nici fular!
Gol în crivăţ, stă-n ogradă Pe o iarnă-aşa cumplită
Omul nostru de zăpadă O să facă-amigdalită
Nici şoşoni n-are măcar, Gripă şi temperatură!
COR: ASTĂZI S-A NĂSCUT HRISTOS

IARNA PE ULIŢĂ
1. 2.
A-nceput de ieri să cadă Gură fac ca roata morii
Câte-un fulg, acum a stat. Şi de-a valma se pornesc
Norii s-au mai răzbunat Cum prin gard se gâlcevesc
Spre apus, dar stau grămadă Vrăbii gureşe, când norii,
Peste sat. Ploi vestesc.

Nu e soare, dar e bine Cei mai mari, acum din stradă,


Şi pe râu e numai fum. Stau pe-ncăierate puşi,
Vântu-I liniştit acum Cei mai mici, de foame-aduşi
Dar năvalnic vuiet vine Se scâncesc şi plâng grămadă pe la uşi.
De pe drum.

Sunt copii cu multe sănii


De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând
Prin zăpadă fac mătănii
Vrând-nevrând.

3. 4.
Colo-n colţ, acum răsare Şi tot vine, tot înoată,
Un copil al nu sţiu cui Dar deodată , cu ochi vii
Largi de-un cot sunt paşii lui Stă pe loc: să mi te ţii!
Iar el mic, căci pe carare Colo, zgomotosă gloată de copii.
Parcă nu-i.
5.
Haina-I măturând pământul -Uite-I mai, căciula frate!
Şi-o târăşte abia-abia Mare cât o zi de post!
Cinci ca el încap în ea! Auleu, ce urs mi-a fost,
Să mă bată soro vântul dac-o vrea!!! Au sub dânsa 7 sate adăpost!!!

El e sol precum se vede, 6.


Mă-sa l-a trimis în sat Vine-o babă-ncet pe stradă
Vezi, de-aceea-I încurcat În cojocul rupt al ei
Şi se-avântă şi se crede că-I bărbat! Şi încins cu foi de tei
Stă pe loc acum să vadă şi ea ce-i.
Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţinel
Toată lâna unui mile
O căciulă mai voinică decât el!

7. 8:
Se-oţărăşte rău bătrâna Astfel, tabăra se duce
Pentru micul Barbă-Cot Lălăind în chip avan
Baba-n mijloc , căpitan
-aţi înnebunit de tot! Scuipă-n sân şi face cruce
Puiul mamei, dă tu mâna să te scot! De satan.

Ba se răscolesc şi câinii
Bate-njură, dă din mâini, De prin curţişi sar la ei
De prin garduri ies femei
Se urnesc miraţi bătrânii din bordei.
-Dracilor, sunteţi păgâni?
Maica mea, să stai cu băţul
Ca la câini! -Ce-i pe drum atâta gură?

-Nu-i nimic. Copii ştrengari.


Aoleu, vedea-i-aş mari!
Parcă trece-adunătură de tătari!
COR: IARNA NE-A SOSIT ÎN ZORI

LĂCRI:
Şi acum hai să jucăm
Mîinile să ni le dăm!
Urmeaza un dans popular.

Serbarea se incheie cu intrarea lui Mos Craciun si impartirea darurilor.

S-ar putea să vă placă și