Sunteți pe pagina 1din 18

Sindromul de preexcitatie sau WolffParkinson-White (WPW)

Patogenie
Cauze si factori de risc
Semne si simptome
Diagnostic
Tratament
Prognostic
Concluzie
Bibliografie
Sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW) este o
malformatie congenitala care implica prezenta unui tesut
conductiv anormal intre atrii si ventricule care este asociat
frecvent cu instalarea tahicardiei supraventriculare. Presupune
activarea ventriculilor inainte de contactia normala (preexcitatie)
datorita conducerii unui impuls atrial printr-o cale
extraatrioventriculara, numita cale accesorie, care ocoleste
nodulul atrioventricular1.
Elementele electrocardiografice clasice ale sindromului
Wolff-Parkinson-White includ:
prezenta unui interval PR scurt (<120 ms)
un complex QRS larg de peste 120 ms cu unda abrupta
ascendenta - unda delta
1 Wolff, L., Parkinson, J., White, PD. Bundle-branch block with short P-R
interval in healthy young people prone to paroxysmal tachycardia. American
Heart Journal
1

modificari ale segmentului ST si undei T.


Pacientii cu sindrom Wolff-Parkinson-White sunt la risc de
aritmii ventriculare periculoase datorita conducerii foarte rapide
prin calea accesorie daca dezvolta aritmie supraventriculara, cum
ar fi flutter sau fibrilatie. Doar un numar mic de pacienti sunt la
risc de moarte subita. La acesti pacienti studiile electrofiziologice
cardiace si ablatia pe cateter cu radiofrecventa pot fi curative. Alte
prezentari includ tahiaritmia supraventriculara simptomatica, care
poate fi tratata prin ablatie pe cateter. Pacientii asimptomatici
care reprezinta majoritatea bolnavilor necesita observatie
periodica2.
Copiii care dezvolta aritmii prin acest sindrom pot prezenta
dispnee sau pot fi letargici, cu alimentatie dificila sau se pot
observa pulsatii rapide ale zonei precordiale. Se poate instala
insuficienta cardiaca. Adolescentii sau persoanele de 20 de ani
care experimenteaza aritmie prin acest sindrom prezinta episoade
de palpitatii care incep brusc, frecvent in timpul excercitiilor fizice.
Aceste episoade pot tine citeva secunde sau pot persista cateva
ore. Pentru majoritatea persoanelor frecventa cardiaca rapida
prezinta disconfort si stres emotional. Se poate insoti de sincope.
Persoanele in varsta care prezinta sindrom Wolff-Parkinson-White
tind sa produca un tablou clinic mai bogat, cu mai multe
simptome cum ar fi sincopa, dispnea si durerea precordiala 3.
2 Duszanska A, Lenarczyk R, Kowalski O, Streb W, Kukulski T, Kalarus Z.
Evaluation of left ventricular systolic and diastolic function in patients with
atrioventricular re-entrant tachycardia treated by radiofrequency current
ablation. Acta Cardiol. Apr 2008
3 Sarubbi B, D'Alto M, Vergara P, Calvanese R, Mercurio B, Russo MG, et
al. Electrophysiological evaluation of asymptomatic ventricular pre-excitation in
children and adolescents. Int J Cardiol. Feb 15 2005
2

Episoadele de tahicardie paroxistica supraventriculara pot fi


stopate prin manevre care sa stimuleze vagul si care sa
incetineasca frecventa cardiaca. Acestea sunt mai eficiente daca
sunt aplicate imediat dupa instalarea aritmiei. Daca sunt
ineficiente se administreaza agenti antiaritmici intravenos, cum ar
fi verapamil sau adenozina. Pentru copiii sub 10 ani se
administreaza digoxina pentru a suprima episoadele de tahicardie.
Adultilor nu li se administreaza deoarece faciliteaza conducerea
prin calea accesorie si creste riscul de fibrilatie atriala care poate
degenera intr-o fibrilatie ventriculara mai periculoasa. Din acest
motiv digoxina este stopata cand bolnavul ajunge la pubertate 4.
Distrugerea caii accesorii prin ablatie prin radiofrecventa
printr-un electrod cateter inserat in inima este o metoda de succes
pentru peste 95% dintre bolnavi. Riscul de deces in timpul
operatiei este sub 1 la 1.000 de cazuri. Ablatia prin radiofrecventa
este folosita mai ales la persoanele tinere care ar trebui sa faca
tratament cu antiaritmice pentru toata viata.

Patogenie
Pacientii cu preexcitatie cardiaca sunt la risc de a dezvolta
tahicardie supraventriculara printr-un mecanism reintrant care
este facilitat de conexiunile accesorii. Geneza tahicardiei
reintrante implica prezenta unor cai de conducere duale intre atrii
si ventriculi.

4 Calkins H, Sousa J, el-Atassi R, et al. Diagnosis and cure of the WolffParkinson-White syndrome or paroxysmal supraventricular tachycardias during
a single electrophysiologic test. N Engl J Med. Jun 6 1991;pag:324
3

Aceste cai sunt urmatoarele:


tractul natural atrioventricular Hiss-Purkinje
tractul accesoriu (tracte de by-pass atrioventricular, fibre
Kent, fibre Mahaim).
Aceste doua cai prezinta proprietati de conducere diferite si
perioade refractare diferite care favorizeaza reintrarea. Perioada
refractara efectiva a caii accesorii este mai lunga decit cea a
tractului Hiss-Purjinje din nodulul atrioventricular.
Au fost descrise cateva tipuri de tahicardie supraventriculara,
incluzand tahicardia orthodromica, tahicardia orthodromica cu
cale accesorie ascunsa si tahicardia antidromica.
Tahicardia orthodromica
Cand se initiaza un impuls atrial ectopic prematur acesta
incepe sa traverseze inferior spre ventriculi si poate bloca calea
accesorie dar conducerea in calea traditionala normala inspre
ventriculi nu va fi afectata. Apoi impulsul reintra in calea accesorie
in mod anterograd pentru a perpetua o miscare circulara a
impulsului. Aceste tahicardii reintrante sunt descrise ca
orthodromice. Contractiile ventriculare premature pot de
asemenea sa initieze tahicardii orthodromice.
In tahicardia orthodromica calea normala este folosita pentru
depolarizarea ventriculara iar calea accesorie folosita pentru
reintrare. Pe electrocardiograma unda delta este absenta,
complexul QRS este normal iar undele P sunt inversate in
derivatiile inferioare si laterale.

Tahicardia orthodromica cu o cale accesorie


Unele cai accesorii nu pot conduce prin maniera anterograda.
Acestea sunt denumite cai accesorii ascunse. Desi nu exista nicio
evidenta a prezentei caii in timpul ritmului sinusal, tahicardiile
orthodromice pot apare.
Diferenta dintre acest tip de tahicardie supraventriculara si
tahicardia reintranta nodala comuna poate fi dificil de facut. Daca
frecventa cardiaca este peste 200 batai pe minut si se observa o
unda P retrograda dupa un complex QRS se suspecteaza o cale
accesorie ascunsa.
Tahicardia antidromica
Mai rar, o perioada refractara scurta in calea accesorie poate
cauza blocarea unui impuls atrial ectopic in calea de conducere
normala, cu conducere anterograda in jos pe calea accesorie si
reintrare retrograda a caii. Acest tip de tahicardie se numeste
antidromica. Pe electrocardiograma complexul QRS este larg, cu
exagerarea undei delta in timpul ritmului sinusal. Aceste tahicardii
sunt greu de diferentiat de tahicardia ventriculara.
Mecanismul care sta la baza majoritatii tahicardiilor la
pacientii cu sindromul Wolff-Parkinson-White este macrointrant
determinat de conducerea anterograda pe calea Hiss
atrioventriculara nodala si conducere retrograda pe o cale
accesorie-ortodromica. Mai rara la pacientii cu sindrom WolffParkinson-White este calea antidromica, cand calea accesorie
conduce doar in maniera retrograda si poate inca participa la
circuitul reintrant determinand tahicardia atrioventriculara
ortodromica de schimb.

Cauze si factori de risc


La pacientii cu sindrom Wolff-Parkinson-White malformatia
cardiaca structurala consta in prezenta unui tesut de conducere
accesorie care ocoleste calea normala a nodului atrioventricular
prin sistemul Hiss-Purkinje. Aceste cai sunt considerate a fi de
natura congenitala5.
Cauzele sindromului Wolff-Parkinson-White pot fi
clasificate astfel:
Congenitale sau ereditare
O cale accesorie poate fi congenitala desi manifestarile sale
pot apare peste ani si par castigate. Rudele pacientilor cu
preexcitatie cardiaca, mai ales cei cu multiple cai, prezinta o
prevalenta crescuta a preexcitatiei sugerand un mod ereditar de
castigare.
Asociate cu defecte cardiace congenitale
Pacientii cu anomalia Ebstein pot dezvolta sindromul WolffParkinson-White. Acestia prezinta frecvent multiple cai accesorii,
cele mai multe pe zona dreapta a inimii, pe partea posterioara a
septului sau peretele posterolateral. Preexcitatia cardiaca ocupa in
general ventriculii atrializati. Tahicardia de schimb orthodromica la
acesti pacienti se manifesta prin bloc de ram drept cu interval
ventriculoatrial lung.
Alte afectiuni cardiace asociate cuprind:
5 Pappone C, Vicedomini G, Manguso F, et al. Risk of malignant
arrhythmias in initially symptomatic patients with wolff-Parkinson-white
syndrome: results of a prospective long-term electrophysiological follow-up
study.Circulation. Feb 7 2012 pag:125
6

cardiomiopatia hipertrofica
stenoza subaortica hipertrofica
hipertrofia asimetrica.

Semne si simptome
Sindromul Wolff-Parkinson-White poate determina tahicardie
supraventriculara care foloseste o cale accesorie. Calea accesorie
poate fi in stare de asteptare si sa permita conducerea in timpul
altor aritmii supraventriculare, cum ar fi fibrilatia atriala sau
flutter-ul. Posibilitatea unei cai accesorii ascunse drept mecanism
la baza unor anumite tipuri de tahiaritmii supraventriculare
trebuie considerata deoarece optiunile de tratament variaza.
Tahicardia supraventriculara in sindromul Wolff-ParkinsonWhite poate debuta in copilarie sau poate sa nu apara pana cand
pacientul atinge 50 de ani. La unii pacienti la care primele
manifestari sunt in copilarie se poate caracteriza prin episoade de
tahiaritmie. Probabilitatea ca tahiaritmia sa persiste este de 75%
doar la pacientii peste 5 ani.
La pacientii asimptomatici probabilitatea de a pierde
capacitatea de conducere anterograda pe lnga calea accesorie
creste cu inaintarea in varsta, datorita modificarilor fibrotice la
locul de insertie a caii accesorii.
La pacientii cu sindrom Wolff-Parkinson-White tahicardia care
produce simptome poate fi o tahicardie supraventriculara, o
fibrilatie atriala sau flutter atrial.

Cefalea usoara si sincopa apare mai frecvent la persoanele


cu sindrom Wolff-Parkinson-White si cu tahicardie paroxistica
supraventriculara sau fibrilatie atriala decit la cei cu reintrare
nodala atrioventriculara. Tahicardia poate fi urmata de poliurie
prin dilatatie atriala si eliberare de factor natriuretic atrial.
Examenul fizic se caracterizeaza prin:
presiunea venoasa jugulara crescuta, cu unda presionala
constanta
caracteristicile clinice ale defectelor cardiace asociate
cuprind cardiomiopatia si anomalia Ebstein
in timpul tahicardiei supraventriculare ritmul este regulat
bataile cardiace sunt de intensitate constanta
pacientii pot prezenta diaforeza, extremitati reci
palpitatii, hipotensiune, ameteli, sincope
crepitante pulmonare.
In timpul unui episod de tahicardie supraventriculara
paroxistica pacientul este tahipneic si iritabil, iar paloarea este
comuna. Pulsul este rapid si diminuat. Frecventa cardiaca este de
200-250 batai pe minut iar prresiunea sanguina este scazuta.
Daca episodul este netratat pentru cateva ore, pacientul va
prezenta hipoperfuzie, hepatomegalie si insuficienta cardiaca.
Bolnavul este anxios dar stabil hemodinamic. Tahipneea
acompaniaza frecvent tahicardia. Dupa ce aritmia a incetat
examenul fizic este normal.

Diagnostic
Studii de laborator
hemoleucograma este necesara pentru a exclude conditiile
patologice noncardiace declansatoare de tahicardie

testele biochimice cuprind nitrogenul ureeic sanguin si


creatinina pentru investigarea functiei renale si bilirubina si nivelul
transaminazele pentru functia hepatica
testele pentru evaluarea functiei tiroidiene
nivelul sanguin pentru medicamentele antiaritmice in
timpul terapiei.
Studii imagistice
Electrocardiografia prezinta urmatoarele elemente:
interval PR scurtat
prezenta undei delta (o denivelare pe panta ascendenta a
complexului QRS
complex QRS largit de peste 0,12 secunde
modificari secundare repolarizarii reflectate modificari ale
segmentului ST si undei T.
In functie de localizarea caii accesorii in relatie cu nodulul
sinusal si de caracteristicile relative ale transmisiei caii accesorii si
nodulului atrioventricular, morfologia electrocardiogramei variaza
mult fata de o prezentare clasica normala.
Sindromul Wolff-Parkinson-White a fost descris ca fiind
de tip A sau B, in functie de aspectul undei delta si a complexului
QRS in derivatiile precordiale. Tipul A este descris ca avand o unda
delta pozitiva in toate derivatiile precordiale cu un R rezultant mai
mare decat amplitudinea S in derivatia V1. Tipul B are o unda
delta predominant negativa iar complexul QRS devine pozitiv in
derivatiile V1 si V2 fata de derivatiile laterale sugerand un bloc de
ram stang.
Aritmiile din cadrul sindromului Wolff-Parkinson-White.

Desi multe aritmii pot apare in sindromul WPW, tahicardia cu


miscare circulara si fibrilatia atriala sunt cele mai comune.
Tahicardia cu miscare circulara este denumita conductie
ortodromica si include tahicardia supraventriculara paroxistica.
Diferentierea celor doua la un pacient acut simptomatic cu ritm
regulat este dificila. Disritmiile cardiace cu frecvente mai mari de
220 batai pe minut la adulti sugereaza disritmia prin ocolirea
nodulului atrioventricular si este sugestiva pentru existenta unei
cai accesorii sau tahicardie ventriculara.
Fibrilatia atriala la pacientii cu sindrom Wolff-Parkinson-White
este frecvent intalnita cu o incidenta de 11-38%. Este cea mai
periculoasa aritmie pentru acesti pacienti datorita posibilitatii
deteriorarii in fibrilatie ventriculara. La persoanele sanatoase
inima este protejata de ritmurile ventriculare rapide de catre
perioada refractorie relativa lunga a nodulului atrioventricular. La
pacientii cu sindrom Wolff-Parkinson-White calea accesorie are o
perioada refractara anterograda mai scurta, permitand o
transmisie mai rapida a impulsului si frecvente corespunzatoare
crescute.
Fibrilatia atriala pe cale accesorie apare ca o tahicardie bizara,
neregulata, cu complexe QRS largi, ale carei frecvente ating 250
batai pe minut sau mai mult.
Proceduri efectuate
Teste de electrofiziologie esofagiana pot fi utile pentru a
investiga declansarea tahicardiei supraventriculare si raspunsul in
timpul terapiei.
Indicatiile pentru studiile electrofiziologice cuprind:
Indicatiile de clasa I:

10

pacienti evaluati pentru cateterizare si ablatie chirurgicala


a caii accesorii
pacienti cu preexcitatie ventriculara care au supravietuit
mortii subite sau au sincope inexplicabile
pacientii simptomatici la care este necesara determinarea
mecanismului aritmiei.
Indicatiile clasei II:
pacientii asimptomatici cu istoric familial de moarte
cardiaca subita sau preexcitatie ventriculara
pacientii cu preexcitatie care vor urma o interventie
chirurgicala cardiaca pentru alte patologii.
Indicatiile clasei III includ pacientii asimptomatici cu
preexcitatie ventriculara, exceptie facand cei de la clasa II.
Testul la stres poate fi util pentru a reproduce o aritmie
paroxistica tranzitorie, pentru a documenta relatia dintre exercitii
si declansarea tahiaritmiei, avaluarea eficacitatea terapiei si
investigarea raspunsurilor. Se va folosi o bicicleta ergometrica sau
o scara tripla.
Diagnostic diferential
fibrilatia atriala
flutter atrial
tahicardia supraventriculara paroxistica
tahicardia ventriculara
tahicardia de reintrare nodala atrioventriculara
anomalia Ebstein
sincopa
sindromul Lown-Ganong-Levine

11

sindromul Danon
boala de depozitare a glicogenului de tip I si II.

Tratament
Tratamentul aritmiei depinde de cauza declansatoare si de
factorii care prepetueaza aritmia. Cauza de baza include aritmiile
primare datorate unei anormalitati Epstein prin boala cardiaca
structurala care apare independent de tulburarile metabolice sau
hemodinamice. Asemenea aritmii includ boala cardiaca
coronariana, ischemia, cardiomiopatia, pericardita si sindromul
WPW. Factorii care perpetueaza aritmia cuprind aritmiile
secundare, cum ar fi dezechilibrul electrolitic, defectele
metabolice si tulburarile metabolice si hipoxemice.
Tratamentul sindromului WPW depinde de prognosticul sau
apropiat. Pacientii care prezinta doar evidente EKG ale
preexcitatiei cardiace, fara episoade documentate de tahicardie
nu necesita terapie agresiva6.
Exista trei terapii majore pentru acest sindrom:
terapia farmacologica
ablatia electrica
ablatia chirurgicala.
Terapia farmacologica
Antiaritmicele actioneaza pe nodulul atrioventricular, tesutul
miocardic si/sau caile accesorii. Acestia scad si sensibilitatea la
flutter-ul si fibrilatia atriala.
Agentii care actionea pe nodulul atrioventricular:
adenozina, verapamil, metoprolol, digitala prelungesc
conducerea si perioada refractara in nodulul atrioventricular
6 Jackman WM, Wang XZ, Friday KJ, et al. Catheter ablation of accessory
atrioventricular pathways (Wolff- Parkinson-White syndrome) by radiofrequency
current. N Engl J Med. Jun 6 1991
12

verapamilul si metoprololul nu afecteaza conducerea in


calea accesorie
digitala prezinta efecte variabile si poate chiar scadea
perioada refractara
niciunul nu trebuie administrat in faza acuta de preexcitare
cu fibrilatie atriala
digoxina este contraindicata in sindromul Wolff-ParkinsonWhite.
Agentii care actioneaza pe calea accesorie:
procainamida si flecainida, propafenona blocheaza
conducerea in calea accesorie
amiodarona si sotalol influenteaza nodulul AV si calea
accesorie
agentii clasei antiaritmice IA si IC care prelungesc perioada
refractara in calea accesorie sunt indicati.
Pentru pacientii care vor termina episodul de tahicardie in
fibrilatie atriala si/sau flutter atrial se va aplica manevra Valsalva,
adenozina intravenos, verapamil sau diltiazem intravenos,
procainamida si propranolol. Pacientii instabili hemodinamic sunt
indicati pentru cardioversie electrica sincrona.
Terapia chirurgicala
Se utilizeaza cu succes ablatia caii accesorii prin electricitate
sau radiofrecventa, criotermie, laser, microunde.
Ablatia prin radiofrecventa este tratamentul predominant
pentru majoritatea adultilor si copiilor cu sindrom Wolff-Parkinson-

13

White simptomatic. Rata de succes este de 90%. Mai intai se


efectueaza un studiu electrofiziologic pentru a localiza locul
ablatiei. Caile accesorii pot fi localizate in peretele cardiac liber
sau in septuri. Caile accesorii multiple se intilnesc la peste 5% din
bolnavi7.
Indicatiile ablatiei prin radiofrecventa includ:
tahicardia atrioventriculara reintranta simptomatica
fibrilatia atriala sau alta tahiaritmie cu raspuns ventricular
rapid
pacientii asimptomatici cu preexcitatie ventriculara a caror
stres ocupational si stare mentala este influentata
fibrilatia atriala cu raspuns ventricular controlat prin calea
accesorie
pacientii cu istoric familial de moarte cardiaca subita.
Ablatia chirurgicala este indicata in:
esecul repetat al radioablatiei
pacienti care necesita interventie cardiaca chirurgicala
simultana
pacienti cu alte tahicardii cu ectopii multiple.

Prognostic
7 Gulletta S, Tsiachris D, Radinovic A, Bisceglia C, et al. Safety and
Efficacy of Open Irrigated-Tip Catheter Ablation of Wolff-Parkinson-White
Syndrome in Children and Adolescents. Pacing Clin Electrophysiol. Jan 28 2013
14

Pentru pacientii care prezinta doar elemente ale preexcitatiei


electrocardiografice si sunt asimptomatici au un prognostic foarte
bun. Majoritatea acestor pacienti nu vor dezvolta simptome pe
parcursul vietii. Bolnavii cu istoric familial de moarte cardiaca
subita sau simptome semnificative ale tahiaritmiilor sau stop
cardiac prezinta un prognostic nefavorabil fara tratament 8.

Concluzie
Pe scurt , sindromul de pre-excitaie are o lung i o istorie
interesant. Aceasta anomalie ECG a fost iniial clasificata ca un
bloc de ram . La doi ani dup Wolff i articolul colegului sau,
Holzmann i Scherf i apoi Wolferth i Wood au sugerat
conexiunea accesorie ca si cauza a sindromului . n 1942 , Wood i
colaboratorii au raportat n primul rnd substratul anatomic uman
pentru sindromul de pre- excitaie . Cu toate acestea , chiar i
dup documentarea cai accesorii , cutarea de mecanisme
alternative a continuat . n cele din urm , studii electrofiziologice
i tratamentul chirurgical ablativ au confirmat conexiunile
accesorii A- V ca mecanism care st la baza Sindromului de preexcitaie i a pus dezbaterea pe odihn .

Bibliografie
8 23.Gulletta S, Tsiachris D, Radinovic A, Bisceglia C, et al. Safety and
Efficacy of Open Irrigated-Tip Catheter Ablation of Wolff-Parkinson-White
Syndrome in Children and Adolescents. Pacing Clin Electrophysiol. Jan 28 2013
15

1. Wolff, L., Parkinson, J., White, PD. Bundle-branch block with short P-R
interval in healthy young people prone to paroxysmal
tachycardia. American Heart Journal. 1930 pag:685-704.
2. Gollob MH, Green MS, Tang AS, Gollob T, Karibe A, Ali Hassan AS.
Identification of a gene responsible for familial Wolff-Parkinson-White
syndrome. N Engl J Med. Jun 14 2001. [Medline].
3. Sarubbi B, D'Alto M, Vergara P, Calvanese R, Mercurio B, Russo MG, et
al. Electrophysiological evaluation of asymptomatic ventricular preexcitation in children and adolescents. Int J Cardiol. Feb 15
2005. [Medline].
4. Durrer D, Schuilenburg RM, Wellens HJ. Pre-excitation revisited. Am J
Cardiol. Jun 1970.[Medline].
5. Calkins H, Sousa J, el-Atassi R, et al. Diagnosis and cure of the WolffParkinson-White syndrome or paroxysmal supraventricular
tachycardias during a single electrophysiologic test. N Engl J Med. Jun
6 1991;pag:324. [Medline].
6. Pappone C, Vicedomini G, Manguso F, et al. Risk of malignant
arrhythmias in initially symptomatic patients with wolff-Parkinsonwhite syndrome: results of a prospective long-term
electrophysiological follow-up study.Circulation. Feb 7 2012
pag:125. [Medline].
7. Pappone C, Santinelli V, Manguso F, Augello G, Santinelli O, Vicedomini
G. A randomized study of prophylactic catheter ablation in
asymptomatic patients with the Wolff-Parkinson-White syndrome. N
Engl J Med. Nov 6 2003;pag: 349. [Medline].
8. Sethi KK, Dhall A, Chadha DS, Garg S, Malani SK, Mathew OP. WPW and
preexcitation syndromes. J Assoc Physicians India. Apr
2007. [Medline].

16

9. Ehtisham J, Watkins H. Is Wolff-Parkinson-White syndrome a genetic


disease?. J Cardiovasc Electrophysiol. Nov 2005. [Medline].
10.

Brembilla-Perrot B, Yangni n'da O, Huttin O, Chometon F, Groben L,

Christophe C. Wolff-Parkinson-White syndrome in the elderly: clinical


and electrophysiological findings. Arch Cardiovasc Dis. Jan
2008. [Medline].
11.

Zhang Y, Wang L. Atrial vulnerability is a major mechanism of

paroxysmal atrial fibrillation in patients with Wolff-Parkinson-White


syndrome. Med Hypotheses. 2006. [Medline].
12.

Szumowski L, Walczak F, Urbanek P, Szufladowicz E, Ratajska E,

Kepski R, et al. Risk factors of atrial fibrillation in patients with WolffParkinson-White syndrome. Kardiol Pol. Mar 2004. discussion
217. [Medline].
13.

Bromberg BI, Lindsay BD, Cain ME, Cox JL. Impact of clinical history

and electrophysiologic characterization of accessory pathways on


management strategies to reduce sudden death among children with
Wolff-Parkinson-White syndrome. J Am Coll Cardiol. Mar 1
1996. [Medline].
14.

Attoyan C, Haissaguerre M, Dartigues JF, Le Mtayer P, Warin JF,

Clmenty J. [Ventricular fibrillation in Wolff-Parkinson-White syndrome.


Predictive factors]. Arch Mal Coeur Vaiss. Jul 1994.[Medline].
15.

Mark DG, Brady WJ, Pines JM. Preexcitation syndromes: diagnostic

consideration in the ED. Am J Emerg Med. Sep 2009. [Medline].


16.

Fengler BT, Brady WJ, Plautz CU. Atrial fibrillation in the Wolff-

Parkinson-White syndrome: ECG recognition and treatment in the


ED. Am J Emerg Med. Jun 2007. [Medline].
17.

Arruda, Mauricio S., et al. Development and validation of an ECG

algorithm for identifying accessory pathway ablation site in Wolff-

17

Parkinson-White syndrome. Journal of Cardiovascular


Electrophysiology. 1998.
18.

Burnes JE, Taccardi B, Rudy Y. A noninvasive imaging modality for

cardiac arrhythmias. Circulation. Oct 24 2000. [Medline]. [Full Text].


19.

Ghosh S, Avari JN, Rhee EK, Woodard PK, Rudy Y. Hypertrophic

cardiomyopathy with preexcitation: insights from noninvasive


electrocardiographic imaging (ECGI) and catheter mapping. J
Cardiovasc Electrophysiol. Nov 2008. [Medline]. [Full Text].
20.

Pappone C, Manguso F, Santinelli R, Vicedomini G, Sala S, Paglino

G. Radiofrequency ablation in children with asymptomatic WolffParkinson-White syndrome. N Engl J Med. Sep 16 2004.[Medline].
21.

Duszanska A, Lenarczyk R, Kowalski O, Streb W, Kukulski T, Kalarus

Z. Evaluation of left ventricular systolic and diastolic function in


patients with atrioventricular re-entrant tachycardia treated by
radiofrequency current ablation. Acta Cardiol. Apr 2008. [Medline].
22.

Jackman WM, Wang XZ, Friday KJ, et al. Catheter ablation of

accessory atrioventricular pathways (Wolff- Parkinson-White


syndrome) by radiofrequency current. N Engl J Med. Jun 6 1991.
[Medline].
23.

Gulletta S, Tsiachris D, Radinovic A, Bisceglia C, et al. Safety and

Efficacy of Open Irrigated-Tip Catheter Ablation of Wolff-ParkinsonWhite Syndrome in Children and Adolescents. Pacing Clin
Electrophysiol. Jan 28 2013;[Medline].

18