Sunteți pe pagina 1din 1

DEFINITIA MANAGEMENTULUI

Strategia de cumparare reprezinta procesul de planificare, implementare, evaluare,


control strategic si operationalizarea deciziilor privind coordonarea tuturor activitatilor
legate de achizitiile strategice, in vederea atingerii obiectivelor pe termen lung.
Managementul achizitiilor este localizat la granita dintre organizarea corporativa externa si
retele interne de afaceri. Reteaua de afaceri reprezinta o retea de activitati, actori si resurse.
Pe partea interna a retelei de afaceri, activitatile de achizitie sunt coordinate in cadrul proprii
organizatii, iar resursele sunt deseori detinute de firma de contact. Pe partea externa a retelei
industriale, activitatile de achizitii sunt conditionate de modalitatile de abordare a
furnizorilor. Resursele sunt detinute de catre furnizori sau detinute in comun de catre diferiti
actori cum ar fi: concurenti, clieti si furnizori.
Actorii de pe partea externa a retelei industriale sunt furnizorii.
Organizarea achizitiilor. Functiile achizitiilor
Structura departamentului de achizitie este deosebit de importanta pt retele interne si externe. Modelul organizatoric
folosit trebuie sa faciliteze activitatile pt diferite niveuri strategice si pt a face fata schimbarilor din mediul extern.
Achizitiile necesita facilitarea activitatilor specifice din 3 motive diferite: operational, tactic si strategic. Strategia de
achizitii include 4 functii: comanda, negociere, aprovizionare si gestionarea lantului de aprovizionare.
Comanda include in principal partea administrative de aprovizionare, in functie de urgenta comenzii.
Negocierea se ocupa cu selectarea din punct de vedere economic a furnizorilor dintr-o lista acceptata de top
management, in timp ce aprovizionarea implica procesul propriu-zis de asigurare a resurselor necesare.
Tendintele caracteristicii achizitionarii sunt:
Cresterea rolului politicii de cumparare in strategia corporative
Tranzitia catre un control centralizat al activitatilor de achizitiiReducerea nr de funizor
Cresterea nr de contracte pe termen lung
Cresterea puterii de negociere cu furnizorii prin aderarea la grupurile organizate de cumparatori.
Structura departamentului de achizitie. Centralizarea
Principalele atribute diferentiate ale structurilor departamentelor de achizitii sunt considerate a fi centralizarea
si formalizarea. Centralizarea implica activitatile de achizitii care integreaza cerintelor de resurse din partea
compartimentelor unei firme, care sunt gestionate de o singura functie centralizata sau de fiecare locatie
responsabila pentru deciziile de cumparare.
Centralizarea achizitie are loc mai frecvent in companii care ofera acelasi produs sau serviciu in
mai multe locatii.
Avantajele centralizarii:
-cresterea profesionalismului angajatilor din departamentul de achizitii
-alocarea mai eficienta a bugetului de achizitii
-o mai mare putere de negociere
-alocarea unui rol strategic de cumparare in ierarhia corporative
-contact direct cu furnizorii
Dezavantajele centralizarii:
cresterea specializarii poate limita functia de integrare a achizitiilor cu alte departamente
contact indirect intre furnizor si utilizatorul real al produsului
Avantajele descentralizarii:
-contacte mai eficiente ale departamentului de achizitii cu furnizorii locali
-capacitatea de a se concentra pe conditiile locala si ajustarea in consecinta a activitatii de
cumparare
Dezavantajele descentralizarii:
-dificultati de coordonare intre diferitele locatii ale unei firme
-specializare redusa si puterea de negociere mai mica
-nu este specifica o lista clara a fluxului de materiale de intrare care sa consuca la ineficacitate
Majoritatea companiilor se situeaza undeva intre centralizare si descentralizare in ceea ce
priveste utilizarea avantajelor ambelor configuratii
Colaborarea departamentului de achizitie cu cel de productie
Exista o relatie strategica semnificativa intre activitatile desfasurate de departamentul de
achizitie si cel de productie. Selectarea eficienta a furnizorilor si mentinerea unei relatii stranse
cu acestia poate sprijini eficienta si fiabilitate productiei.
Procesul de luare a deciziilor adduce un plus de valoare intregului lant decisional, de la
introducerea de noi produse in vederea personalizarii, pana la livrarea de incredere. Unele dintre
deciziile strategice de achizitionare, precum selectia furnizorlui, contractarea si evaluarea
furnizorilor, nu sunt posibile fara un parteneriat strans cu departamentul de productie.
Companiile au tendinta de a reduce costurile lor totale ale lantului de aprovizionare, incercand sa
raspunda asteptarilor clientilor intr-o maniera voalata.
Metode de selectie a furnizorilor
Procesul de achizitie este format din 6 etape principale, selectarea furnizorului fiind una dintre
aceste sase etape. Selectarea furnizorului este de multe ori o decizie care tine cont de mai multe
criterii, din moment ce acel mod de lucru de multe ori pare a fi cel mai bun mod de aliniere a
procesului de selectare a furnizorului cu strategia companiei sau cu obiectivele generale ale
companiei. Gasirea furnizorului potrivit poate aduce eficienta costurilor la achizitia bunurilor si
serviciilor, care de multe ori duce la cresterea competitivitatii unei companii.
Modalitatea de alegere a furnizorului poate fi impartita in 4etape. Etapele care au fost alese pt a
descrie procesul de selectie a furnizorului sunt: definirea criteriilor de selectie a furnizorului,
restrangerea potentialilor furnizori, selectia finala si evaluarea continua.
Pt a alege furnizorul potrivit, trebuie definite criterii de selectie, iar decizia de selectie a
furnizorului trebuie sa fie bazata pe un set de criterii multidimensionale. In2004, un autor a
grupat criteriile in 4 mari domenii: preturi competitive, fiabilitate, servicii si capacitate
tehnologica.Aceste criterii sunt de multe ori atat abordari cantitative cat si calitative care uneori
duc la diferite tipuri de conflicte. Alte criterii ce pot fi enumerate, pe care companiile pun cel mai
des accent sunt: calitate, prt, timp de livrare, capacitate tehnice.
Selectia furnizorului este o chestiune strategica si pt a o aborda cu o strategie de optimizare ar
putea san u ajute demersul unui manager. Astfel, putem vb despre aplicarea AHP ce implica o
abordare multicriteriala in selectia furnizorilor. AHP esteo metoda pt a ajuta factorii de decizie
sa se ocupe de decizii complexe. Ierarhia fiind formata din obiective, criterii si alternative;
criteriile fiind alese in urma preferintelor factorilor de deizie. In 1998 s-a remarcat o diferenta
intre achizitia de servicii si bunuri, serviciile sunt experiente ce nu pot fi duplicate. Etica in
managementul achizitiilor este determinata de structura situatiei de munca.
Matricea portofoliului de achizitii KRALJIC
Scopul matricei Kraljic este de a analiza portofoliul de cumparare. Modelul este o abordare cu
4etape, acestea fiind: clasificarea, analiza de piata, pozitionarea strategica si implementarea
planurilor de actiune. In etapa de clasificare, compania trebuie sa ierarhizeze toate articolele
cumparate. Acest lucru se face prin analiza a doua dimensiuni diferite: importanta cumpararii si
complexitatea pietei de aprovizionare. Matricea este apoi impartita in patru categorii:
managementul de cumparare si managementul surselor de achizitii.
Managementul materialelor: implica gestiunea unor componente specific, cum ar fi motoarele
electrice si uleiul de incalzire.
Managementul ofertei: se refera la obiecte strategice, cum ar fi componente de mare valoare sau
substante chimice.
Managementul de cumparare: aceste elemente sunt non-critice, cum ar fi aprovizionarea cu
resurse de tip consumabile pentru birou. Luarea deciziei nu este centralizata.
Gestionarea surselor de aprovizionare se refera la elemente cheie cum ar fi piesele electrice sau
mentenant. Atunci cand se analizeaza piata de aprovizionare si disponibilitatea de produse
strategice, compania trebuie apoi sa analizeze nevoile proprii de a obtine cele mai bune conditii
de aprovizionare.
Obiectivele achizitiei
Obiectivul1. Continuitatea aprovizionarii
Achizitionarea trebuie sa cuprinda un nr de activitati care reprezinta functia sa specifica si care
au rolul de a satisface nevoile operationale
ale clientilor interni. Odata cu cresterea dramatica a aprovizionarii externe, intreprinderile incep
sa se bazeze intr-o masura tot mai ridicata pe furnizori externi pt a-si asigura nu doar materiale si
produse, ci si tehnologii de informare, servicii si activitati de proiectare
Obiectivul2. A gestiona procesul de achizitie intr-un mod efficient si operational
Achizitionarea trebuie sa isi gestioneze operatiunile interne in mod efficient si operativ,
realizand urmatoarele activitati:
Determinarea nivelului de utilizare a personalului
Sa dezvolte si sa adere la bugetele administrative
Sa asigure pregatire profesionala si oportunitati de promovare angajatilor
Managementul achizitiilor are la dispozitie resurse limitate pt a gestiona procesul de achizitie si
trebuie sa lucreze in permanenta pt a imbunatati utilizarea resurselor. Resursele limitate se refera
la nr angajatilor care lucreaza in cadrul departamentului, la fondurile bugetate.
Obiectivul3. Dezvoltarea unui management al bazei de aprovizionare
Cel mai important obiectiv al functiei de achizitie este selectarea, dezvoltarea si mentenanta
aprovizionarii, process care uneori este descries drept managementul bazei de aprovizionare.
Gestionarea bazei de aprovizionare impune ca achizitia sa dezvolte relatii mai bune si fiabile cu
furnizorii externi, surse de aprovizionare de inalta calitate.