Sunteți pe pagina 1din 13
Directe Directe Indirecte Indirecte 1
Directe Directe Indirecte Indirecte 1
Directe Directe Indirecte Indirecte 1

Directe

Directe

Indirecte

Indirecte

1
1
Sunt metode prin care valoarea măsurandului este obţinută nemijlocit şi nu prin măsurarea unor mărimi legate

Sunt metode prin care valoarea măsurandului este obţinută nemijlocit şi nu prin măsurarea unor mărimi legate funcţional de măsurand.

Exemple:

-Măsurarea unei lungimi cu ajutorul unei rigle gradate; -Măsurarea unei mase folosind balanţa cu braţe egale.

2
2
3
3
Etalon Compararea simultană prin comparare 1:1 sau Obiect 1:n supus Aparat Operator măsurării Comparare 1 Etalon
Etalon Compararea simultană prin comparare 1:1 sau Obiect 1:n supus Aparat Operator măsurării Comparare 1 Etalon
Etalon
Compararea simultană
prin comparare 1:1 sau
Obiect
1:n
supus
Aparat
Operator
măsurării
Comparare
1
Etalon
Aparat
a
succesivă-
Obiect supus
Aparat
Operator
2
măsurării
1
1 în cazul
etalonării;
2-în cazul
măsurării
-
4

Metode dede măsurare

Metode

măsurare prin

prin comparare

comparare

simultană

simultană 1:1

Compararea directă 1:1, prin metoda diferenţială şi 1:1
Compararea directă 1:1, prin metoda diferenţială şi
1:1

metoda zero

a)Metoda diferenţială

Constă în măsurarea nemijlocită a diferenţei dintre măsurand şi o mărime de referinţă cunoscută, de valoare apropiată de cea a măsurandului:

x  x  d 0
x
 x  d
0

unde: x=valoarea măsurandului; x 0 =valoarea de referinţă cunoscută; d=diferenţa măsurată direct. Exemplu: măsurarea lungimii unei piese,

prin comparare cu o piesă de referinţă (un

b)Metoda zero

Este un caz particular al metodei diferenţiale, în care diferenţa dintre

măsurand şi mărimea de referinţă

este

adusă la zero.

x  x 0
x  x
0

Aparatul este folosit ca un indicator de nul, iar influenţa sa în timpul

de de măsurare Metode prin comparare simultană simultană 1:1 Compararea directă 1:1, prin metoda diferenţială

măsurării este mică.

x x ui

0

etalon, o cală plan paralelă), măsurând cu un comparator cu cadran diferenţa d dintre lungimile pieselor.

de de măsurare Metode prin comparare simultană simultană 1:1 Compararea directă 1:1, prin metoda diferenţială

unde: ui este incertitudinea datorită insensibilităţii indicatorului de nul.

5
5

Compararea indirectă

Compararea

indirectă 1:1

1:1

a)Metoda comparării 1:1 indirecte simple, constă în compararea celor două mărimi (măsurand şi de referinţă) cu un aparat numit comparator 1:1. Se obţine expresia:

x  Kx 0
x  Kx
0

unde: K- factor introdus de comparator,aproximativ egal cu 1. Acesta adaugă o sursă importantă de incertitudine în procesul de măsurare, ceea ce face necesară introducerea în relaţie a unui coeficient de

K1
K1

corecţie ε.

Compararea indirectă Compararea indirectă 1:1 1:1 a) Metoda comparării 1:1 indirecte simple , constă în compararea

6

a-compararea simplă; b-metoda substituţiei; c-metoda permutării

Compararea

Compararea

indirectă

indirectă

1:1

1:1 (Borda)

b.Metoda

substituţiei

sau “metoda efectelor egale”,

elimină eroarea sistematică,

printr-o măsurare dublă. Cele

două mărimi de măsurat se aplică

succesiv aparatului, egalitatea lor

fiind asigurată de faptul că au

acelaşi efect asupra aparatului,

astfel eroarea aparatului este

eliminată. Sensibilitatea

aparatului şi erorile aleatoare

influenţează incertitudinea

măsurării.

Exemplu: se compară două mase,

cu balanţa cu talere egale;

utilizăm masa necunoscută x şi

masa etalon x 0 şi o masă auxiliară

x t numită “tară” cu valoare

apropiată de x şi x 0

-prima măsurate compară x şi x t ;

pentru echilibru variem valorile lui

x t şi din legea pârghiilor obţinem

prin legea pârghiilor: l 1 *x=l 2 *x t

7
7

-a doua măsurare foloseşte x 0 în locul lui x şi reechilibrăm balanţa prin valorile lui x 0 , obţinem: l 1 *x 0 =l 2 *x t ; unde x 0 asigură echilibrul

-cele două relaţii sunt echivalente cu:

x/x 0 =1

şi x=x 0

-rezultatul nu depinde nici de raportul lungimilor braţelor de pârghie l 1 /l 2 , nici de masa auxiliară x t .

Datorită faptului că exclude influenţa erorilor sistematice ale balanţei, metoda se aplică în măsurările de cea mai înaltă precizie.

Compararea

Compararea

indirectă

indirectă 1:1

1:1

c.Metoda permutării (Gauss),

numită şi metoda

“transpoziţiei”, reprezintă o altă

posibilitate de eliminare a erorilor

în cazul unei comparări 1:1. Se

vor face două măsurări succesive,

prin schimbarea între a mărimilor

comparate, ceea ce face ca erorile

aparatului să afecteze cele două

mărimi pe rând, în egală măsură.

Exemplu: se foloseşte tot o

balanţă cu braţe inegale,

comparând două mase;

-prima măsurare-aşezăm masa

necunoscută x pe primul taler şi

masa etalon x 0 pe cel de al doilea.

8
8

Se obţine: l 1 *x=l 2 *x 0

-a doua măsurare – schimbăm x şi x 0 între ele; dacă l 2 ≠l 1 , este necesară o modificare a masei etalon, pentru echilibrare. Fie x 0 noua valoare ce echilibrează balanţa, vom obţine:

  • l 1 *x 0 =l 2 *x -cele două relaţii sunt

echivelente cu:

' x  x x 0 0
'
x 
x
x
0
0

x/x 0 =x 0 /x şi

Şi în acest caz, rezultatul final ce reprezintă media geometrică a celor două rezultate parţiale este independent de raportul lungimilor braţelor de pârghie l 1 /l 2 .

Metoda de măsurare prin comparare

simultană 1:n

Compararea 1:n este o metodă de

comparare simultană, la care măsurandul se compară cu o mărime de referinţă cu valoare diferită. Există două posibiolităţi de a compara doi măsuranzi de valori diferite.

1.Metode de adiţionare

(însumare), prin combinarea mai multor valori, ca în final să se permită o comparare 1:1

-se etalonează prima masă de 1 kg, prin comparare cu etalonul de referinţă de 1 kg.

-se etalonează a doua masă auxiliară de 1 kg în acelaşi fel, prin comparare cu referinţa.

-se etalonează a treia masă auxiliară de 2 kg cu masa însumată.

9
9

2.Metode de multiplicare (de

raport) în care se foloseşte un dispozitiv de raport intermediar prin comparare.

Metode de comparare prin adiţionare

Folosesc valori auxiliare şi un nr.suficient de comparări, astfel încât compararea 1:n să se realizeze printr- un nr.anumit de comparări 1:1.

-se etalonează a patra masă auxiliară de 5 kg cu masa însumată.

-se compară masa de 10 kg cu masa însumată, determinându-se valoarea ei în raport cu masa de referinţă şi masele auxiliare.

Exemplu: etalonarea unei mase de 10 kg, prin comparare cu o masă de 1 kg, cu valoare cunoscută /se folosesc mase auxiliare de 1 kg (1’), 1 kg (1”), 2 kg, 5 kg (ale căror valori nu trebuie să fie cunoscute).

Metoda de măsurare prin comparare simultană 1:n

Metode de comparare 1:n

prin multiplicare se mai

numesc şi metode de raport,

deoarece folosec un dispozitiv

de raport ce permite

compararea simultană a două

Exemplu: compararea a două mase cu ajutorul unei balanţe cu braţe inegale

Masa de măsurat este dată de

relaţia:

x=(l 2 /l 1 )*x 0 ; unde x 0 -masa de

referinţă, l 1 ,l 2 -lungimea braţelor de pârghie ale balanţei; Precizia metodei depinde de precizia raportului l 1 /l 2 .

mărimi de valori diferite.

  • Dispozitiv

  • x de

Metoda de măsurare prin comparare simultană 1:n Metode de comparare 1:n prin multiplicare se mai numesc
  • x 0

raport

Metoda de măsurare prin comparare simultană 1:n Metode de comparare 1:n prin multiplicare se mai numesc

Metodele de multiplicare sunt

folosite în special în măsurarea

mărimilor electrice, având o precizie

ridicată, datorită preciziei

  • dispozitivului de raport (divizoare rezistive, inductive). Ecuaţia generală de măsurare:

x=k*x 0, unde k este parametrul

Aceste metode sunt similare

cu metodele de zero, în care o

mărime este comparată cu un

multiplu sau cu o fracţiune din

cealaltă mărime. Raportul de

mulriplicare sau de divizare,

reprezentat de un nr.adiţional,

este dat de dispozitivul de

caracteristic de raport şi poate avea una sau mai multe valori fixe (în acest caz este necesar variaţia valorii de referinţă

  • x 0 ).

Alte dispozitive de raport permit variaţia lui k în trepte fixe, astfel că mărimea de referinţă poate avea o valoare fixă sau mai multe valori fixe.

raport.

Metode de comparare prin comparare

Au avantajul simplificării

succesivă

Exemplu: un miliampermetru magnetoelectric; curentul de măsurat este convertit într-un cuplu mecanic care acţionează asupra acului indicator al aparatului; cuplului activ i se opune un cuplu rezistent, creat de elementul elastic. Poziţia indicatorului aparatului este determinată de echilibrul celor două cupluri. Se produce astfel o comparare între cuplul activ şi cel rezistent. Mărimea de măsurat (tensiune, curent, rezistenţă) este convertită într-o tensiune sau în frecvenţă, care este comparată cu o mărime de referinţă. Are loc conversia mărimii de măsurat x, într-o mărime intermediară v, ce este comparată cu o mărime de acceaşi natură v 0 , generată în interiorul aparatului.

Are loc deci o comparare simultană la care nu participă măsurandul ci mărimi intermediare v şi

operaţiei de măsurare. Se folosesc ca metode de măsurare a mărimilor fizice pentru care nu este posibil realizarea unui etalon care să servească pentru compararea directă.

Metoda de comparare succesivă este specifică aparatelor de măsurat indicatoare, în care au loc una sau mai multe conversii ale mărimii de măsurat.

  • v 0.

x-mărime de intrare; y-mărime de

Compararea succesivă înlocuieşte compararea simultană măsurand-mărimea de referinţă cu compararea simultană între două mărimi.

METODE DE MĂSURARE

INDIRECTĂ

Valoarea măsurandului se

obţine din valoarea măsurată a altei mărimi, legată de măsurand.

Se aplică acelor mărimi pentru care nu se dispune de procedee practice avantajoase de comparaţie cu o mărime cunoscută de acelaşi tip.

Valoarea se obţine prin intermediul unor mărimi de altă natură, direct măsurabile şi în raport de care există relaţii cunoscute de dependenţă a mărimii de măsurat.

În funcţie de aceste relaţii de dependenţă se deosebesc:

Metode indirecte

explicite;

Metode indirecte

implicite.

Metode indirecte explicite

Se utilizează atunci când mărimea care se

măsoară indirect depinde de metodele

direct măsurabile printr-o relaţie explicită.

Exemplu: suprafeţele şi volumele nu se

determină prin comparaţie directă cu

unitatea, ci se măsoară lungimile laturilor,

apoi se calculează suprafeţele şi volumul pe

baza relaţiilor cunoscute.

Alte exemple:

- măsurarea densităţii prin măsurarea masei

şi a volumului, apoi aplicarea formulei;

- măsurarea rezistenţei, a lungimii şi a

secţiunii unui conductor şi determinarea

conductivităţii.

Măsurările indirecte explicite constau din

mai multe măsurări directe simultane,

urmate de calcule relativ simple efectuate

de operator.

1
1

R

R

0

1



0

 

0

2

 

 0
0

2

R

3