28. Care sunt principalele responsabilitati ale managerilor ?

De ce credeti ca Drucker a
stabilit ordinea acestor responsabilitati asa cum apar mai sus?
-planificarea, diagnosticarea, delegarea, edinele, asimilarea de metode i tehnici specifice
pentru fundamentarea deciziilor, ameliorarea continu a relaiei manager-subordonat,
eficientizarea continu a muncii secretariatului (i, acum, buna stpnire a unor instrumente
simple de secretariat, precum programul informatic Microsoft Outlook). Aceste activiti
trebuie continuu mbuntite, pentru a duce la rezultate eficiente i pentru a se evita
suprasolicitarea managerilor.
Responsabilitati:
-cunosterea teoriei afacerilor
-luarea deciziilor
-decizia asupra oamenilor
-sustinerea implementari
-disciplina inovarii
-urmarirea eficientei afacerii
-Cunoasterea teoriei afacerilor este prima responsabilitate a unui manager aflat in cautarea
eficientei. De aceea, managerii buni trebuie sa tina pasul cu noile teorii, penru a preveni
crizele posibile si pt a putea percepe cat mai repede eventuale etape dificile.
A doua responsabilitate a managerilor este aceea de a lua decizii. Drucker arata ca orice
decizie presupune o judecata cu un anumit grad de risc cu urmatorii pasi in luarea sa efectiva:
clasificarea problemei
definirea problemei
specificul raspunsului la problema
definirea a ceea ce este correct comparative cu ceea ce este acceptabil pt limiteledeja aflate
deciderea actiuniicare trebuie implementata
testarea validitatii si a eficientii deciziei luate in functie de cursul evenimentelor
A treia reponsabilitate a managerilor este decizia asupra oamenilor. Desi recrutarea este o
problema care tine de politica de resurse umane , definirea fisei postului si alegerea fianala a
noilor angajati este realizata,in mare parte,de manageri.
A patra responsabilitate este gandirea pe termen lung fara sa ignore totusi micile idei.
Orientarea este spre mediul extern in cautarea si valorificarea oportunitatilor de afaceri. De
aici deriva responsabilitateta managerilor de a-I stimula pe angajati ca in unele situatii sa se
considere pe ei insusi ca fiind antreprenori.
A cincea resp. este reprezentata de disciplina inovarii. Managerii au responsabilitatea
stimularii ei la nivel organizational. Oportunitatile inovarii exista atat in interiorul
companiilor cat si in exteriorul lor.
A sasea resp. este urmarirea eficientei afacerilor pt ca scopul final al muncii managerial este
acela al obtinerii a celor mai bune rezultate economice din resursele disponibile. Pt asta
managerii trebuie sa analizeze faptele, sa aloce resursele in conformitate cu rezultatele sis a ia
decizii potrivite.
29. Care sunt principalele tipuri de manageri?

Tipurilor de management le corespund diferite stiluri de conducere, care au n vedere mai ales
dimensiunea uman n condiiile unei puternice implicri a grupului. Tipul i stilul de
conducere cu care angajaii vin n contact pot fi comparat cu un iceberg.

Caracterizarea managerilor dupa atitudine si comportament este cea mai des intalnita in
literature de specialitatea. Cele mai importante caracteristici ale celor trei tipuri sunt:
Tipul de manager participativ se caracterizeaza printr-o temeinica pregatire profesionala si in
domeniul managementului. Acest tip de manager se straduieste sa-si realizeze cat mai bine
atributiile sale, practica metoda delegarii ori de cate ori este nevoie pt realizarea unor actiuni
de anvergura. Se preocupa de remarcarea persoanei sale si isi asuma responsabilitatile ce I se
cuvin in cazul unui esec. In planul rel;atiilor interumane, asigura un climat fara tensiuni
favorabil desfasurarii activitatii, prin evaluarea corecta a contributiei fiecarui subordonat.
Dispune de posibilitati mari de autocunoastere, pe baza careia desfasoara o activitate continua
de autoperfectionare.
Tipul autoritar aperciaza totul prin prism pozitiei sale, functia ocupata in sistemul de
management al firmei reprezinta un prilej de a se impune prin autoritatea formala conferita.
Din teama de pretendenti la post,practica pe sscara redusa ,,managementul prin delegare, iar
pe plan relational creeaza tensiuni in colectivul pe care il coordoneaza. Este un manager care
pune accent deosebit pe indrumare si control.
Tipul participativ-autoritar combina in proportii relative egale, caracterisitcile esentiale ale
tipurilor participatv si autoritar. In plan relational, acesta consulta subordonatii si practica
metoda dereglarii-adesea cu o nuanta de autoritate.

Practicarea unui anumit stil de management, pe langa rezultatele economice pe care le

genereaza isi pune amprenta si asupra comportamentului colaboratorila lor si a subordonatilor,
fenomen ce se mentine o anumita perioada de timp dupa inlocuirea sa.
1

30. Care sunt si prin ce se caracterizeaza stilurile de conducere?

Stilul de management depinde:

de temperamentul managerilor (care poate fi coleric, melancolic, flegmati..etc)

intensitatea muncii depuse ( fie fac totul singuri si nu deleaga sarcini/ nu se implica
deloc si dau sarcini/ deleaga doar in cazurile in care este nevoie)
modul de adoptare a decizilor ( sunt exclusivisti, luand singuri decizii / isi consulta
superiorii/ isi consulta subordonatii)
manifestarea vointei (care poate fi puternica/ slaba / aparent slaba, dar care se
dovedeste a fi eficienta)
atitudinea si comportamentul managerului (participativ/ autoritar/ participativautoritar)

Tipuri de management:
1

Stilul autocractic, in cadrul careia fluxul informatiei circula de sus in jos. Acesta
presupune o supraveghere stricta a angajatilor, unde frica este folosita ca o modalitate
de control.
Stilul birocratic, comunicarea se realizeaza in special in scris. Se pune accent pe
documente pentru a controla angajatii si activitatea acestora. In cazul acestui stil se
descurajeaza initiative, lucru care afecteaza moralul angajatilor.
Stilul lasses-faire, acesta presupune o mare libertate de actiune pentru angajati,
rezultand un control nul din partea conducerii. Se foloseste mai mult in firme mici, sau
care se afla la inceput.
Stilul democratic, comunicarea circula in toate directile (sus-jos, jos sus, pe
diagonala)

31. Cum se definete marketingul?

-arta si stiinta de a vinde
- stiinta care se ocupa cu satisfacerea nevoilor consumatorilor si descoperirea unor noi
niste, in scopul obtinerii unui profit.
- Kotler il defineste ca nevoia de a oferi clientilor cea mai buna solutie

nelegerea consumatorilor i a mediului de afaceri;

- anticiparea oportunitilor i a riscurilor din mediul de afaceri, n sensul optimizrii
potenialelor ocazii, n funcie de resursele i capacitile interne ale firmei;
- fixarea i coordonarea strategiei de furnizare de valoare pentru consumatori, n scopul construirii de relaii
de durat cu acetia.

32. Care a fost evoluia conceptului de marketing pn azi? Prin ce se definete

fiecare dintre abordrile care au marcat diferite etape n istoria practicii
marketingului?
Pana astazi, conceptul de marketing a acumulat principii de eficienta, operativitate si
responsabilitate. Etapele dezvoltarii domeniului sunt:
1

Abordarea orientata catre productie

-Filosofia firmelor ce abordeaza acest concept este ca pe piata vor fi preferate
produsele cu cele mai mici preturi
-Se concentreaza pe imbunatatirea procesului de productie/distributie, scazand
costurile si micsorand in acest fel preturile.

Orientarea catre produs

-Filosofia firmelor ce abordeaza acest concept este ca important este sa aiba produse
de cea mai inalta calitate/ performanta
-Dezvolta o obsesie pentru tehnologie

Orientarea catre marketing

- Satisfacerea dorintelor consumatorilor intr-un mod mai bun decat concurenta,
castigand un avantaj

Orientarea catre vanzare:

- Orientate catre succes si promovare, firmele care abordeaza acest concept se
concentreaza pe efectele pe termen scurt, asupra profitului imediat si punerea in
centru a produselor pe care consumatorul nu le doreste.

33. Care este locul marketingului n firme?

Organizatiile integreaza activitatea de marketing cu celelalte activitati prin relatii interne
corelate in scopul de a obtine valoare pentru consumatori.
- In literatura de specialitate, locul marketingului este mentionat ca fiind diferit de la caz la
caz. In majoritatea situatilor, decizile sunt centrate la nivel de unitate de afaceri, sau la nivelul
pietei produsului.
- Orice echipa de Top Management a unei organizatii ar trebui sa contina profesionisti din
domeniul marketingului.-Barierele de comunicare dintre marketing si alte departamente duc la
tensiuni si conflicte.

34. Care sunt funciile marketingului? De ce exist n continuare puncte de vedere

divergente n acest sens?

Pentru literatura de specialitate academic, funciile marketingului sunt nelese, de asemenea,

destul de diferit. Astfel, pentru Kotler133, marketingul se caracterizeaz prin trei atribute
fundamentale care i dau principalele elemente de misiune n organizaie:
1 ofer concepia cluzitoare a concentrrii asupra satisfacerii nevoilor celor mai
importante categorii de consumatori;
2 furnizeaz date necesare n acest scop organizaiei, prin identificarea ocaziilor de pia
atractive i prin evaluarea capacitii interne de a le valorifica;
3 identificarea strategiilor necesare atingerii obiectivelor organizaiei, n funcie de
potenialul su.
Pentru Michael Baker134, funciile marketingului sunt foarte pragmatice i mai degrab
operaionale, fr a detalia, ns, aspectele structurale ale organizaiei care ar putea pune
piedici n calea unei concretizrii acestor funcii chiar de departamentele de marketing (de
exemplu, un produs nou este mai degrab atribuie a marketingului sau a cercetriidezvoltrii?):
prospectarea pieei (analiza i prognoza);
dezvoltarea i proiectarea produselor;
influenarea cererii prin design, publicitate etc.;
asigurarea serviciilor specifice (de distribuie i post-vnzare).
Marketingul trebuie s ndeplineasc, ns, toate aceste funcii numai n condiii de
profitabilitate.
Marketingul presupune identificarea si satisfacerea dorintelor clientilor. Practica arata ca
putini manageri stiu cum sa puna in practica functia legata de client, motiv pentru care inca
exista puncte de vedere diferite in ceea ce priveste functiile marketingului.
Acesta fie este privit ca filosofie dominanta a afacerilor, fie nu este pus in practica de Top
Management-ul firmei.
35. Ce presupune marketingul integrat la nivelul ntregii organizaii? De ce?
Organizaiile cu gndire de marketing integreaz activitatea de marketing cu celelalte
activiti, prin redesenarea structurilor i prin dezvoltarea de procese i relaii interne
corelate n scopul obinerii de valoare pentru consumatori.
n multe organizaii, exist bariere majore de comunicare ntre marketing i alte
departamente, care duc la nenelegeri i conflicte. De exemplu, informaiile colectate i
analizate de departamentul de marketing nu sunt corect sau sunt insuficient folosite de
departamentul de cercetare-dezvoltare, ca urmare a rivalitii i a competiiei pentru putere
intern ntre cele dou uniti. Analog, apar conflicte, tot mai mult, ntre marketing i vnzri,
ca urmare a dou mari surse de friciune: economic (divizarea bugetului comercial) i
cultural (orientarea analitic a marketerilor vs. orientarea relaionist a oamenilor de vnzri).
Drept urmare, marketerii trebuie s dovedeasc aptitudini superioare de coordonare i
de integrare n activitile lor a altor arii funcionale existente n cadrul organizaiei.

Micarea ctre procese a companiilor face ca acest aspect s devin imperativ i

includem, aici, exemple precum planificarea noilor produse, coordonarea canalelor de
distribuie, analiza preurilor sau alianele strategice de marketing.
Integrarea ideilor de marketing la nivelul ntregii organizaii este specific marketingului
strategic, care coreleaz strategiile de afaceri cu cele de marketing, la nivel managerial. Procesul
de marketing strategic cuprinde patru etape 129:
-Analiza strategic a situaiei;
-Designul strategiei de marketing
-Dezvoltarea programei de marketing
-Implementarea si conducerea strategiei de marketing