Sunteți pe pagina 1din 193

Descriera CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

COL TESCU, VIOREL

Istoria filosofiei / Viorel Coltescu. - Timioara:

Brumar, 2006
2 vol.
ISBN 973-602-144-0

Vol. 2. - Bibliogr. - ISBN 973-602-147-5

14(100)(091)

2006, Gabriela Coltescu

Editor: Robert Serban


Lector: Daciana Branea
Coperta: Loredana Tirzioru
Paginare: Gheorghe Stanj ic
Brurnar, 2006
Aparut: martie 2006
Tiparul executat la Brumar

300115 Timioara, Pestalozzi 22


Tel.!Fax: +40-256-203934

e-mail: office@brumar.ro

Viorel Uoltescn

Istoria
filosofiei
nt Ji
2 Xfi
idealismul german

BIBLIOTECA CENTRALA
UNlVERSITARA
TIMIOARA

11"1 1 "II' 1 '1' 1 '1 '1'1' 'II ' 1'1'1 1'1'1 'II 1"1
02246985

IIBRllMAR

Echipa redactionalll:
loan Bu
Gabriela Coltescu

Cuvantul autorului

Lucrarea de fata i i are obaria intr-un curs tinut timp de mai


multi ani la Universitatea de Vest din Timioara i pastreaza d e
aceea intentia monografidi i legatura directa cu textele. Observatiile
s tudentilor mei i discutiile din seminar mi-au aratat, mai bine decat
ori ce, care sunt dificultatile intelegerii filosofiei clasice germane i
unde anume interpretarea i explicatie trebuie aprofundata. M-am
convins astfel ca n umai printr-o abordare care sa imbine metoda
istorica cu cea sistemati ca ( ... ) se poate aj unge la un nivel s uperior
de claritate i inteligibilitate.
Curs ul spe cial de filosofie clas ica germana, destinat
s tudenti lor din anul terminal al Se ctiei de F ilosofie, a av ut, chiar de
la in cp ut , ca ob iect predile ct fil sofia l ui Kan t. I n locul unci
prezentari globale a ideal ismului german, care, in limitele timpului
disponibil, s-ar fi marginit in mod inevitabil la en untarea u nor idei
deja cunos cute de la cursul de Istoria filosofiei modeme, am preferat
sa ne concentram atenlia asupra filosofiei kantiene, cu gandul de a
o aprofunda. Alegerea aceasta n-a fos t intamplatoare . Unul d in
motive a fos t mentionat chiar de la inceput; un al doilea este propria
mea preferinta pentru acest gandi tor, pe care-l studiez i incerc sa-l
inteieg de mai multa vreme. Dar, i alte motive au determinat
alegerea l ui Kant.
Mai intai Kant este p un ctul de plecare pentru filosofia clasica
gennanii In ansambJu, aa Incat a-J aprofunda pc Kant Inscamna a ne

spori ansele de a-i intelege pe ceilalti mari ganditori gerrnani care


i-au urrnat. 0 astfel de idee trebuie sa fi avut in minte Hegel, atunci
cand, in tiinla /ogicii, s imtindu-se dator sa explice insistentele sale
referiri la filosofia critica, scria urrnatoarele: "Mil refer in prezenta
"Extrase din Cuvanl inain/e la cursul special Immanuel Kant, tipografia Universitiilii
de Vest, 1996, i din Carne/eie manuscris ale lui Viorel Collescu.

l u crare atat de fre cv e n t la fi losofia kan tianii ( . . . ) deoarece ea


constituie fundamentul i punctul de plecare al filosofiei germane i
a ce s t m er i t al ei n u e di minuat prin obie cli i l e ce i s -ar putea
aduce . " 1 Cred ca apreci erea hegeliana trebuie atent relinuta :
filosofia lui Kant consti tuiefundamentul .o;; i punctul de plecare, adica
nu numai originea dar i temeiul gandirii germane ulterioare. Intr
adevar, Kant este termenul constant de referinla al ganditorilor care
i-au urmat, Poziliile lor teoretice definindu-se tocmai prin aceasta
raportare. Nu vreau sii spun prin asta ca un Fichte, un Schelling sau
un Hegel ar fi simpli epigoni ai lui Kant. Ei sunt, rara indoiala,
ganditori originali i mari creatori in domeniul filosofiei. Si sper eli,
originalitatea i creativi tatea lor vor rezulta chiar i din prezentarea
lor in lucrarea de fatii. Dar nu este mai putin adevarat cii gandirea lor
cre te , daca ne putem exprima aa, pe solul kantian, adi ca este
s timulatii i hrani tii de ideile lui Kant, chiar i atunci dnd Ie
contestii. Contestalia , criti ca este ea Insiii 0 formii de dependenrii.
Dincolo insa de insemnatatea filosofiei kantiene ca punct de
plecare i fundament al fi l osofiei clasice germane i de acriunea ei
asupra gandirii secolului nos tru , un alt motiv care a determinat
ponderea pe care 0 acordam lui Kant In interiorul idcalismului
german este acela cii filosofia sa constituie un moment necesar in
cadrul a ceea ce s-ar putea numi, in stil hegelian, fenomenologia
spiritului filosofic. Filosofia cri ti cii este una dintre con figurariile
majore ale spiri tului filosofic, inreles atat ca spirit obiectiv, cc se
exprimii In istoria universalii a filosofiei, cit i ca spirit subiectiv, ce
se manife s tii in conti inta individului care gande te. l mpa ctul
filosofiei cri ti ce asupra individului care gandete a fost comparat de
S chopenhauer cu operaria de cataracHi care redii vederea cuiva lipsit
pana atunci de ea. Filosofia lui Kant n e invatii sa ved em eu adevarat
lumea .o;;i sa ne vedem pe noi Inine aa cum sun tem. Chiar dad nu
ramanem la ea, chiar daca ne yom cauta, pornind de la ea, alte
drumuri, chiar daeli, pentru unii, ea este numai "purgatoriul" , iar nu
paradisul insui, s tagiul kantian este obligato riu pentru ori cine vrea
cu adevarat sa s tudieze filosofia.
. .

Autorul

G. W. Hegel, $fiin{a /ogicii, trad. D.O. Roca, Ed. Academici, Bucureti, 1 996, p. 43.

IDEALISMUL GERMAN

Astlizi vom incepe analiza idealismului gennan, accentuind


asupra articularii sale in sistcmele de gindire denumite fie " filosofie
"
transcendenhi (M-me de StaeI), fie filosofie clasica germana. Prin
aceste expresii se desemneaza, indeobte, gindirea filosofica din
Gennania, din a doua jumlitate a secolului XVIII i prima j umatate
a secolului urmator.
Dei ironice, versurile acelui Dichter ganz und gar (" poet
"
des livir it ) care este Heinrich Heine, "Fran z6sen und Russen
geh6rt das Land, / Das Meer geh6rt den Britten: / Wir aber besitzen
im Lu ftreich des Traums / Die Herrschaft unbestritten"l, nu pot
anula adevarul ca, dei lipsitli de unitate politica i ramasa in urma
Angliei i Frantei din punct de vedere economic, Gennania devine
"
in perioada mentionata " tara filosofiei i a imaginatiei (Stendhal),
Elada lumii modeme. "Existii in Gennania 0 asemenea tendinta spre
reflexie inch intreaga naliune germana poate fi considerata naliunea
metafizica prin excelenta. In ea exista atitia oameni in stare sa
inteleaga problemele cele mai abstracte, incH chiar publicul obinuit
manifesta interes p entru argumentele folosite in acest gen de
1

"Pamlntul apartine francezilor i ruilor / Marea apartine englezilor: / Iar noi,


aezali in imperiul de aer al visului / Cu siguranta [pe acesta] it stapinim." In
acelai registru ironic, Heine ofera, in Despre istoria religiei $i a ji/osojiei in
Germania, una din primele istorii a idealismului german i, probabil, una din
cele mai spiriluale i nonconformisle. (Vezi H. Heine, Opere a/ese, Bucureli,
Editura Univers, 1 973, pp. 229-364.)

,
dis culii., 2 (La incepu tul celui de-al doilea deceniu al secolului XI X,
M-me de S taeI este primul intelectual de anvergura europeana care
intuiete importanla idealismului german. S chita pe care 0 face
acestuia este motivata de autoare: "spre a servi ca introducere la
examenul influenlei pe care filosofia transcendentalii a gennanilor
a exersat-o asupra de zvoltarii spiritului i asupra caracterului i
morali tatii natiunii unde domnete aceastii filosofie").)
Principalii reprezentanti ai idealismului gennan in perioada
lui clasi ca sint: Immanuel Kant, Johann Go ttlieb Fichte, Friedrich
Wilhelm Joseph S chelling i Georg Wilhelm Friedrich Hegel.
Tin sa preci zez, inca de la inceput, ca ponderea prelegerilor
mele cade pe Kant i Hegel. Pe Kant, pentru ca el se afla la originea
acestei s tralu ci te epoci filosofi ce a Germaniei i a lumii intregi,
pentru ca idealismul transcendental, filosofia kantiana, cons ti tuie
,>4 0
" fundamentul i punctul de plecare al filosofiei gennane moderne
spune Hegel insui. Cred ca j udecata hegeliana trebuie retinuta:
filosofia cri ti ca nu este doar originea, ci i temeiul idealismului
clasic gennan; pozitiile teoretice ale filosofilor ce i-au urmat au avut
ca te nnen constant de referinta filosofia kantiana. Pina i atunci cind
ideile ii erau contestate. Contestatia insiii - se uita adesea - este, in
multe privinte, 0 fonna de dependenta. Nu vreau sa spun prin asta
ca Fich te i S chelling sint simpli epigoni. Ei sint, nu incape indoiala,
ginditori originali i mari crea tori in domeniul filosofiei; atita doar
ca gindirea lor crete i se hriinete din solul kantian. Yom acorda,
de asemenea, 0 atentie mai mare lui Hegel, pentru cii idealismul
speculativ al acestuia, ca "filosofie a unitiitii subiective a subiectului
i obiectului " , este - dupa cum subliniaza Bernard Bourgeois - "In
toate sensurile, incheierea, desiivlrirea idealismului german " s i
pentru cii, asemenea lui Kant, Hegel a influentat i modelat, uneori,
chiar a dominat, d i s cursul fi losofi c u l terior, inriurirea lui
resimtindu-se i astazi in multe i diverse micari filosofice.
-

M-me de Stael, De L 'Allemagne, vol. II, Paris, Ernest Flammarion, f.a., p. 164.
Ibidem, p. 181.
4 Hegel, $tiinla logicii, traducere de D.O. Roca, 8ucureti, Editura Academiei,
1 966, nota p. 43.
5
B. Bourgeois, Etudes hegeliennes. Raison et decision, colec\ia "Questions",
Paris, PUF, 1 992, p. 6 .

KANT
I . Date biografice. Principalele lucrari
2. Pregatirea filosofiei critice
2. 1 . Periodizarea activitatii lui Kant
2.2. Perioada prccritica
2.2. 1 . Prima etapa
2.2.2. A doua etapa
2.2.3. Visurile unui vizionar i metafizica
3. Disertalia inauguralii i rolul ei in gindirea lui Kant
3 . 1 . "Marea lumina" din 1 769
3.2. Conceptul de lume
3 .3. Teoria sensibilitatii
3 .4. Teoria intelectului
3 .5. Metoda metafizicii
4. Filosofia teoretica
4. 1 . Principiul critic - criticism, dogmatism, scepticism
4.2. Criticism i apriorism
4.3. Judecatile analitice i judecatile sintetice
4.4. Estetica transcendentala
4.5. Analitica transcendentala
4.5.1. Logica transcendentala; obiectul i diviziunea ei
4.5.2. Categoriile
4.6. Dialectica transcendental a
4.6. 1 . Aparenta transcendentala
4.6.2. Ideile ratiunii pure
4.6.3 . Rationamentele dialectice ale ratiunii pure
9

4.7. Kant i metafizica


5. Filosofia practicli
5. 1 . Teoreticul i practicul. Specificul abordiirii critice a
domeniului moralitiirii
5.2. Metoda transcendentala in studiul moralitatii
5.3 . Imperativul categoric
5.4. Postulatele ratiunii practice
6. Finalitatea
6. 1 . Facultatea de judecare i func!ia ei mediatoare
6.2. Finalitatea subiectiva. Caracteristici ale judecatii estetice
6 . 3 . Finalitatea obiectiva

1. Date biografice. Principalele lucrari


Bi ografia lui Immanuel
Kant este interesanta din cel putin
doua puncte de vedere. Mai inti:i,
pentru lumina pe care 0 poate
arunca asupra operei. Desigur,
astazi nu mai credem - nici in
literatura, nici in fi los ofie - ca
viata unui autor ar fi cheia
universala pentru expli carea
operei sale, ca metoda biografica
ar fi principal a metoda de
cercetare in ti intele spiritulu i .
Discreditarea metodei biografice a
atins, probabil, punctul culminant
in deceniile VII -VIII, in perioada
dominatiei structuralismului, cind se ciiutau structurile obiective, iar
nu conditionarile subiective ale operei, i dnd a fost readus in
10

actualitate idealul, formulat cindva de Paul Valery, al unei istorii a


literaturii i a gindirii in care sli nu fie pomenit nici un nume de
autor. Dar moda structuralistli a trecut i ea, ca toate modele. In
domeniul ce ne intereseazli acurn, in perioada poststructuralistli, s-a
putut intelege din ce in ce mai bine adevlirul elementar cli opera este
totui fapta spirituala a unui anum it autor i cli, deci, cunoaterea
autorului sporete ansele intelegerii operei. " Reintoarcerea
autorului" a devenit astfel 0 caracteristica importanta a cercetarii
mai recente din aceste domenii.
Nu e yorba insa de a reveni la anecdotica existentei sau la
cautarea cu orice pret a unor radlicini biografice ale tuturor
caracterelor operei. Intereseaza mai cu seama mediul intelectual in
care se forrneazli i se dezvolta un autor i mai putin evenimentul
biografic insui. In cazul unui ginditor cum este Kant, evenimentele
biografice, adicii intimpliirile ieite din comun, sint rare, viata lui
desIaurindu-se de la un anumit moment incolo sub semnul ordinii
riguroase, al punctualitiitii neabatute i al evitarii hotarite a tuturor
situatiilor care I-ar fi putut distrage de la preocuparile sale. Viata
adevaratii a lui Kant se desIaoara inauntru, e viala sa spirituala, aa
cum se exprimii ea in meandrele operei. Kant cel autentic este deci
acela care, ca un nou meter Manole, diferit de meterul legendei,
s-a zidit pe sine insui in edificiul ideatic pe care I-a iniiltat. Dacii
vrem, intr-adevar, sa-l gasim, acolo trebuie sli-I cliutlim.
Aceasta nu insearnna insii cii biografia lui Kant, mai cu seamli
biografia sa intelectuala, ar fi inutila. Ea ne poate oferi inforrnatii
pretioase, uneori decisive, pcntru interpretarea i intelegerea operei
sale. Flira a-i supralicita importanta, metoda biografica ramine un
mij loc care nu trebuie neglij at in cercetarea kantianii. Atunci cind
aflam de la biografii lui Kant eli in ziua in care a inceput sli citeasca
Emil al lui Rousseau programul zilnic al filosofului, atit de riguros
respectat pina atunci, a fost incalcat i el n-a mai aplirut la ora
obinuita la plimbarea de dupa-amiaza, faptul biografic, anodin in
aparen!a, ne atrage atentia asupra unei chestiuni de fond: impactul
gindirii rousseauiste asupra filosofiei kantiene.
Un al doilea motiv ce ne poate determina interesul pentru
studiul vietii lui Kant este unul de ordin mai general: acela al valorii
exemplare a vietii marilor personalitati spirituale. Cautam, mai ales
II

la virsta tinerelii, modele de unnat, paradigme de viata, i la orice


virsta ne intereseaza pina la fascinatie modul in care a trait un mare
creator, pentru ca ne dezvaluie una dintre cele mai inalte posibilitati
umane. Chiar insatisfaclia adincli pe care 0 incercam atunci cind
constatam ca viata creatorului nu se situeaza la inallimea operei este
dovada indirecta a acestei nazuinle constitutive catre perfectiune. i n
ce-I privete, dei n-a fost scutit de anumite slabiciuni omeneti ,
Kant va ramine intotdeauna exemplar pentru daruirea totala in
slujba gindiri i, pentru iub irea pasionata a adevarului i pentru
subordonarea vietii fata de exigentele edificarii operei. Daca a reuit
sa-i ducli pina la capat monumentala opera, dei sariatatea i-a fost
intotdeauna ubreda, a putut-o face printr-o organizare riguroasa a
vielii i prin sacrificarea necrutatoare a tuturor superfluitatilor ei. De
aceea, ar trebui , poate, sa vedem in el mai putin un "geniu al
,,
pedanteriei i punctualitatii 6, cit un om cu 0 constitutie fragila care
a fost nevoit sa-i dramuiasca atent fortele, pentru a-i putea duce
pina la capat proiectul filosofic. Oricum, Kant nu era un taciturn sau
un mizantrop, iubea intilnirile i discutiile cu prietenii, ii placea sa
asculte povestiri de calatorie, ii placea sa se plimbe, iar in tinerete a
dus, e drept, numai pentru putin timp, 0 viata mondena destul de
agitata.
Din ambele motive - atit pentru lumina pe care 0 poate arunca
asupra operei, cit i pentru ca ne ofera un model de viata umana
superioara -, nu yom trece cu vederea biografia lui Kant, dqi
interesul nostru primordial se orienteaza clitre filosofia sa.
Principalele noastre surse pentru cunoaterea vietii lui Kant
sint unnatoarele trei lucrari: Ludwig Ernst Borowski, Darstellung
des Lebens und Characters Imm. Kants (Prezen tare a vielii !ii
caracterului lui Kant); Reinhold Bernard Jachmann, Immanuel Kant
geschildert in Briefen an einen Freund (Immanuel Kant infliliat in
Scrisori catre un prieten); i Ehregott Andreas Wasianski, Immanuel
Kant In seinen letzten Lebensjahren (Immanuel Kant in ultimii sai
ani de via/a). Aceste lucrari au aparut impreuna, in volumul intitulat
Uber Immanuel Kant (Despre Immanuel Kant), in 1804, anul mortii
6

W. Weischedel, Die philosophische Hinlerlreppe, Miinchen, Deutscher


Taschenbuch Verlag, 1 975, p. 177.

12

filosofului, ca un omagiu postum . 7 Autorii lor erau nu numai


contemporani ai lui Kant, ci i oameni care I-au cunoscut
indeaproape: Wasianski, de pilda, a stat alaturi de el i I-a ingrijit in
ultimii sai ani, pina in ceasul moI1ii. Mai mult dedt atit, ei au supus ,
cel putin in parte, manuscrisele lucriirilor lecturii lui Kant i au tinut
seama de observatiile i corecturile acestuia. Aa incit ne putem
bizui in deplinii siguranta pe relatarile lor, cel putin in privinta a ceea
ce Kant insui le-a dezvaluit.
Immanuel Kant s-a nascut la 22 aprilie 1724 in oraul portuar
Konigsberg, din Prusia orientala, intr-o familie modesta. Tatal sau,
Johann Georg Kant, era meter curelar. in familie se pastra credinta
cii stramoii pe linie paterna ar fi fost scotieni, emigrati cu un veac
in unna in Germania. Astazi se tie ca strabunicul viitorului filosof
a trait in Lituania8 , ceea ce nu exclude, totui, originea scotiana mai
indepartata a familiei. Mama sa, Anna Regina, nascuta Reuter, era
o femeie inteligenta i pro fund religioasa, cu un nivel de culturii
superior conditiei sale sociale. Dei a murit pe dnd Kant avea doar
13 ani, rolul ei in educatia i in orientarea spirituala a viitorului
filosof a fost considerabil. Fiul i-a pastrat 0 amintire pioasa i
recunoscatoare. "Nu voi uita niciodata - spunea el - pe mama mea,
caci ea a semanat i cultivat in mine cea dintii saminta a binelui; ea
a trezit i imbogiilit cunotintele mele, iar ideile ei au avut pururea
o iruiurire salutara asupra mea" (Jachmann, traducere de M. Florian).
Unii cercetatori kantieni pun orientarea rigoristii a moralei sale in
legatura cu influenta educatiei mateme.
Mama lui Kant era adepta a pietismului, 0 micare religioasa
de purificare i interiorizare a credintei, initiatii la sfiritul secolului
XVII de catre Spenner. La Konigsberg, reprezentantul eel mai
important al pietismului era Franz Albert Schultz, care, apropiindu-se
de familia Kant, i-a dat seama curind de inzestrarea intelectuala
deosebita a ceLui de-al patrulea copi!, a micuLui Immanuel. Drept
urmare, I-a ajutat sa se inscrie, la virsta de opt ani, la cea mai buna
7

cr. Imm. Kant. Ein Leben in Darste/lungen von Zeitgenossen. Die Biographien

von L. E. Borowski, R. B. lachmann und A. Ch. Wasianski, Berlin, Felix GroP,


Deutsche Bibliothek, 1 9 1 2 , pp. VII-Vm.
G. Schulte, Immanuel Kant, FrankfurtlNew York, Campus Verlag, 1 994, p. 1 74.

13

coala din localitate, renwnitul Collegium Fridericianum. Aici , Kant


a dobindit 0 solida cultura clasica, pasionindu-se de poetii latini,
indeosebi Lucretiu, din care putea sa recite, pina tirziu, la batrinete,
fragmente intinse, in original. De altminteri, lucriirile lui filosofice
i tiintifice sint pline de versuri latineti, citate probabi l din
memorie.
Dupii anii de colegiu (1732-1740), Kant se inscrie la
universitate, ale ciirei cursuri Ie urmeaza in perioada 1740-1746.
Studiazii teologia, filosofia i tiintele. Prin interrnediul tinarului sau
profesor de logicii i metafizicii, Martin Knutzen, ia cunotinta nu
numai de rationalismul wolffian, ci i de noua tiintii a naturii,
reprezentata de Newton. Interesele tiintifice ale lui Kant sint din ce
in ce mai puternice, aa inclt nu e de mirare cii primele lui scrieri sint
lucriiri de tiinta, iar nu de filosofie. Nu trebuie sii credem, totui, ca
orientarea lui catre filosofie ar fi intimplatoare sau ca a fost
deterrninatii de nevoile carierei didactice ulterioare. Ca sii intelegem
exact cum stau lucrurile, trebuie sii tinem seama de faptul cii in acea
vreme filosofia nu era riguros separata de tiinte (principal a operii a
lui Newton, 0 lucrare de fizicii, se intitula Principiile matematice ale
filosofiei naturale) , cii problemele lor f>e impleteau in dezbaterile
savante i cii in lucrilrile tiintifice insele - dupa cum yom constata
chiar de la prima dintre ele - interesul lui Kant are un caracter mai
curind metodologic deci't empiric-descriptiv. Legatura cu
problematica teoretico-metodologica a tiintelor va diiinui pinii mai
tirziu, cind Kant se va fi dedicat definitiv filosofiei.
La absolvirea universitatii, Kant elaboreazil lucrarea Gedanken
von der wahren Schiitzung der lebendigen Kriifte (Idei despre
adevarata masura a fortelor vii), care poarta pe foaia de titiu, ca an
de aparitie, 17469 . Aceasta este 0 lucrare tiintificii, in care Kant se
pronuntii cu mult curaj i cu deplina incredere in sine asupra unei
probleme tiintifice controversate, aceea a masuriirii fortei active a
corpurilor in micare, numitii pe atunci fortii vie. Siguranta cu care
acest tiniir de numai 23 de ani, abia ieit de pc biincile facultiitii, W
spune piirerea intr-o problema tiintifica dificila i pretentia lui de a
9

Immanuel Kant, Werke (Cassirer), I, Berlin, 1 922, p. I. Arthur Buchenau, editorul


lucriirii In editia Cassirer, indica totui 1747 ca anul real al aparitiei sale.

14

o fi rezolvat mai bine decit Descartes i Leibniz au stimit ironii


neincrezatoare. Lessing I-a onorat cu 0 epigrama cam taioasa, care
in traducere directa suna aa: " Kant se apuca de 0 treaba grea,
pentru lurninarea lumii: el masoara forte1e vii, dar pe ale sale proprii
nu le masoara".
Perioada urmatoare, de aproximativ noua ani, Kant i-a
petrecut-o ca profesor particular, angajat de citeva familii instarite
din imprejurimile K6nigsbergului. Era modalitatea in care tinerii
saraci, domici sa urrneze 0 cariera academica, ji procurau pe atunci
resursele materiale indispensabile, cel putin la inceput, cind salariile
erau foarte modeste. In aceasta perioada destul de lunga, Kant n-a
publicat nimic, dar putem presupune ca a continuat sa lucreze, de
vreme ce, dupa anii de tacere, i-au aparut, in 1754 , doua articole
tiinlifice consacrate schimbiirilor pe care le-a suferit Pamintul de-a
lungul timpului. Ideea unei evolutii in timp nu numai a Pamintului,
dar i a sistemului solar, ba chiar a universu lui in ansamblu,
implicata in cele doua articole, este amplu dezvoltata in lucrarea
Allgemeine Naturgeschichte und Theorie des Himmels (Istoria
generala a naturii i teoria cerului), publicata in 1755. Aceasta este
marea lucrare cosmogonica a lui Kant, devenita celebra mult mai
tirziu, cind s-a constatat asemanarea ipotezei sale centrale cu aceea
sustinuta, cu un aparat matematic mult mai bogat, de astronomul
francez Laplace in a sa Exposition du systeme du monde (1796).
Laplace nu a cunoscut lucrarea lui Kant, caci, din cauza unui
accident (falimentul editorului sau), ea n-a fost pusa in vinzarc. EI a
aj uns in mod independent la concluzii asemanatoare, aa incit
ipoteza cosmogoni cii in discutie poartii numele amindurora:
.. ipoteza Kant-Laplace".
1755 este i anul disertaliei tiintificc De iglle (Despre foc) ,
prin care Kant a dobindit titlul de magister, precum i al tezei
fi losofice Principiorum primorum cognitionis metaphysicae nova
dilucidatio (Noua explicare a primelor principii ale cunoaterii
metafizice), pe baza careia a dcvenit privat-docent (adica, potrivit
regulamentelor universitarc in vigoare, a primit dreptul de a prcda,
de a line cursuri) . incepe acum vasta activitatc didacticii a
filosofului, impresionanta prin Bumarul i varietatea curs uri lor pc
care le-a tinut. De-a lungul anilor, Kant a predat logica, metafizica,
15

matematica, mecanica, geografie fizicii, eticii, drept natural,


pedagogie .a. Unele cursuri se repetau de la un an la altul sau dupa
dtiva ani, in functie de solicitarile studentilor. Cele mai gustate erau
cursurile de geografie fizica i de antropologie, pe care Kant le-a
tinut aproape in fiecare an. Existau, desigur, manuale, iar practica
didactica a timpului impunea folosirea lor. Kant nu Ie urma insa
niciodata intocmai, ci Ie comenta critic in prelegerile sale, incerdnd
sa-i faca pe studenti sa gindeasca ei inii.
Kant nu i-a predat nicicind propria filosofie, nici chiar in
perioada critica. EI W tinea prelegerile, cum se obinuia pe atunci,
pe baza manualelor sau a compendiilor: logica - dupa Vernunftlehre
a lui G.F. Meier ( 1 7 1 8- 1 777), unnaul lui Wolff la Halle, etica i
metafizica - in principal dupa A.G. Baumgarten ( 1 7 1 4- 1762) , un
elev independent al lui Wolff, dreptul natural - dupa Jus naturale al
j uristului de la Gottingen, Achenwall .a.m.d. Cu toate acestea,
prelegerile sale " nu erau parafraze profesorale dupa 0 gindire
prefabricata". Prelegerea lui Kant era un "discurs liber, agrementat
cu spirit i improvizatie. Adesea, citate i trimiteri la lucrari pe care
abi a Ie citise, uneori anecdote care tineau insa intotdeauna de
subiect" (Borowski) 10. El voia sa-i invete pe studenti nu 0 filosofie
gata flicuta, ci sa filosofeze ei inii nicht Philosoph ie, sondern
Philosophieren ("nu filosofia, ci filosofarea"), dupa reuita fonnula
a lui Ottfried HOffe, adica 0 gindire critica, libera de prejudecati.
Kant avea 0 capacitate de reprezentare vie i totodata exacta.
" Fi losoful este in cel mai inalt grad insetat de cunoatere
(wiPbegierig) i de aceea se simte acasa in izbitor (auffallend) de
multe domenii de cercetare ale timpului sau; el nu este numai un
analist patrunzator, ci studiaza eu plaeere i in "cartea lumii "ll .
In anul urmator ( 1 756) , Kant publica trei articole despre
cutremurele de pamint, fenomen intrat brusc in actualitatea
tiintifica dupa dezastrul de la Lisabona din anul precedent, sustine
i publica teza latina Metaphysicae cum geometria junctae usus in
philosophia naturali, cujus specimen I continet m onadologiam
physicam (Folosirea metafizicii unitii cu geometria in filosofla
-

10

II

F.

Gro (Hrsg.), Immanuel Kant. Sein Leben in Darstellungen 1'011 Zeitgenossen.

Die Biographien von L.E. Borowski, R.B. Jachmann und A. Ch. Wasianski,
Darmstadt, 1968, p. 86.
O. HOffe, Immanuel Kant, Verlag c.H. Miinchen, 1 988, p. 27.

16

naturalii, al ciirei prim specimen conIine monadologia jizicii) i, de


asemenea, publica lucrarea Neue Anmerkungen zur Erliinterung der
Theorie der Winde (Noi observalii pen tru explicarea teoriei
vinturilor).
In anu1 1758, Kant da la iveala lucrarea Neuer Lehrbegriffder
Bewegung und Ruhe (Noua conceplie despre micare i repaos), in
care sustine relativitatea micarii i aparii indcpendenta cercetarii
tiintifice fata de sistemele filosofice, oricit de prestigioase ar fi ele.
Caci, spune Kant, adevarul n-are nimic a face "cu legile
prestigiului" (mit den Gesetzen des Ansehens). Lucrarea mentionata,
ca i cea publ icata in anul urrnator (1759), intitulata Versuch einiger
Betrachtungen iiber den Optimismus (incercare a citorva
consideralii asupra optimismului), era de fapt un "program", adica
prezentarea in rezumat a unui viitor curs.
Acestea sint lucrarile lui Kant de la sfiritul deceniului al
cincilea i din deceniul al aselea. Dacii lasam la 0 parte 0 seriere
ocazionala din 1760, Gedanken bei dem friihzeitigen Ableben des
Herrn Johann Friedrich von Funck (Ginduri la moartea timpurie a
d-lui J. von Funck), consolare in spirit stoic adresata mamei
defunctului, intre 1 759 i 1 762 survine 0 noua perioada de tacere,
eiireia ii urrneaza 0 aetivitate publieisticii intensa.
In 1 762 apare lucrarea, serisa - cwn spune filosoful insui - in
numai citeva ore, Falsche Spitzjindigkeit der vier syllogistischen
Figuren (Falsa subtilitate a celor patru jiguri silogistice); in 1763 ,
Der einzig mogliche Beweisgrund zu einer Demonstration des
Daseins Gottes (Singurul fundament posibil pentru 0 demonstralie
a ex istenlei lui Dumnezeu) i Versuch den Begriff der negativen
Grossen in die Weltweisheit einzuJiihren (incercare de a introduce
in jilosojie conceptul de miirimi negative); in 1 764 este publicata
lucrarea, consideratii de Mircea Florian "cea mai atriigatoare prin
euprins i fonnii" 1 2 din aeei ani, Beobachtungen iiber das Gefohl des
Schonen und Erhabenen (Observalii asupra sentimentului
frumosului i sublimului). I n acelai an apare i Untersuchungen
iiber die Deutlichkeit der Grundsiitze der natiirlichen Theologie und
12

M.

Florian, .. Immanuel Kant", in Is/oria filosofiei moderne, omagiu prof. Ion


Pctrovici, vol. II, Bucureti, Societatea Romana de Filosofie, 1938, p. 28.

17

Moral (Cercetiiri asupra evidenlei principii/or teologiei naturale i


ale moralei), scrisa de Kant ca raspuns la 0 tema de concurs propusa
de Academia de Stiinte din Berlin pentru anul 1 763. Concursul a
fost cWigat de Moses Mendelssohn, dar lucrarea lui Kant a fost
retinuta i publicata, impreuna cu cea cWigatoare, in 1 764.
In 1 765, Kant publica Nachricht von der Einrichtung seiner
Vorlesungen in dem Winterhalbjahre von 1765 bis 1766 (jntiinfare
asupra programului prelegerilor din semestrul de iarnii 17651766), care, cum se vede i din titlu , este 0 prezentare succinta a
continutului unor viitoare cursuri . Aici, Kant formuleaza ideea,
draga lui, pe care 0 va relua mai tirziu in Prolegomene, ca el nu
propune 0 filosofie gata fiicuta, ci vrea sa-i invete pe studenti sa
filosofeze ei inii, ca nu vrea sa impuna anumite ginduri, ci sa-i
obinuiasca pe auditorii sai cu gindirea.
In 1766 apare lucrarea Triiume eines Geistersehers erliiutert
durch die Triiume der Metaphysik (Visurile unui vizionar explicate
prin visurile metafizicii), consacrata in principal discutarii ideilor
misticului suedez Swedenborg, dar i criticii incisive a metafizicii
dogmatice. Peste doi ani, in 1 76 8 , filosoful publica micul, dar
substantialul studiu Von dem ersten Grunde des Unterschiedes der
Gegenden im Raume (Despre primul temei al deosebirii dintre
direcfiile spaliului) , care este ultima scriere precritica a lui Kant.
In anul 1 770, dupa citeva aminari i invitatii ale filosofului la
alte universitiiti germane, pe care le-a refuzat, Kant este numit, in
sfirit, profesor titular (professor ordinarius) de logicii i metafizica
la universitatea din Konigsberg. El ii deschide cursurile, cum se
obinuia pe atunci , cu 0 disertalie i naugural a in limba latina,
i ntitulata De mundi sensibilis atque intelligibilis forma et principiis
(Despre forma i principii/e lumii sensibile i ale lumii inteligibile).
Disertalia este socotita indeobte ca prima scriere critica, dei, cum
yom vedea, ea pastreaza inca multe reziduuri dogmatice.
Rastimpul de II ani care separa disertatia inaugural a de
Critica raliunii pure constituie 0 noua perioada de tacere, intrerupta
doar de publicarea unei recenzi i despre 0 lucrare de anatomie
comparatii, a articolului Von den verschiedenen Rassen der
Menschen (Despre di feritele rase de oameni) i a doua articole
dedicate unui institut filantropic. Anii acetia sint insa ani de
18

meditatie intensa asupra unor probleme pe care disertatia nu Ie


rezolvase i asupra extinderii criticismului la noi domenii, meditatii
la capatul carora Kant va scrie opera sa fundamentalii, Critica
rafiunii pure. (Intervalul a fost numit de Dilthey stille Jahrzehnt,
"deceniul tacut".)
Deceniul care unneazii (1781-1790) este, desigur, perioada
cea mai importanta i mai productiva a vie!ii lui Kant. Apar acum,
rind pe rind, marilc sale scrieri, care ii intregesc sistemul critic i-i
precizeaza articulatiile. In 1783 este publicata lucrarea care trebuia
sa fie rezumatul i expunerea accesibila a Criticii raJiunii pure,
adicii Prolegomena zu einer jeden kiinftigen Metaphysik, die als
Wissenschaft wird auftreten konnen (Prolegomene la orice
metajizica viitoare care se va putea infiMa ca tiin/a). 0 schita de
filosofia istoriei apare in anul urmator, sub titlul Idee zu einer
allgemeine Geschichte in weltbiirgerlicher Absicht (Idee pentru 0
istorie universala in perspectiva cosmopolita) . Tot in anul 1784,
Kant publica Bean twortung der Frage: was ist A ujkliirllng?
(Raspuns la intrebarea: ce este illlminismul?), in care Kant situeaza
criticismul in legatura sa organicii cu filosofia Luminilor.
Dintre lucriirile publicate in 1785 (recenzia capodoperei lui
Herder Idei cu privire la filosofia istoriei om enirii, articolul
tiin!ific Despre vulcanii din Luna, un articol despre drcpturilc dc
autor, un articol de antropologie, intitulat Ober die Bestimmung des
Begriffs einer Menschenrasse (Despre dejinifia conceptului de rasa
umana), yom reline Grundlegllng zur Metaphysik der Siften
(intemeierea metafizicii moravurilor), prima scriere criticii in
domeniul filosofiei practice. Din 1786: articolul Mutmasslicher
Anfang der Menschengeschichte (int:eputul presupus al istoriei
umanitafii), douii recenzii , lucrarea Was hei(Jt: siclz im Denken
oriemieren? (Ce fnseamnii a te orienta in gfndire?) i importanta
scriere de metafizica a naturii, Metaphysische Anfangsgriinde der
Naturwissenschaft (Primele principii metajizice ale tiin/ei naturii).
in 1787, Kant publica a doua editie - revizuita, iar pe alocuri
chiar rescrisa - a Criticii ra/iunii pure, modi ficiirile cele mai
i mportante suferindu-le capito lui " Deductia transcendentalii a
conceptelor pure ale intelectului" din Analitica transcendentala. in
1788 apar cea de-a doua Critica, Kritik der praktischen Vernunft
19

(Critica rafiun ii practice), i studiul Uber den Gebrauch


teleologischen Prinzipien in der Philosophie (Despre fo losirea
principii/or teleologice fn filosofie). Dintre lucrarile din 1790, cea
mai importanta este , desigur, cea de-a treia Critica, Kritik der
UrteilskraJt (Critica facultafii dejudecare).
Ultimul deceniu al vieii active a filosofului (1791-1800) este
j a10nat de urmatoare1e 1ucrari : in 1 791 - articolul Uber das
Misslingen aller ph ilosoph ischer Versuche in der Theodizee
(Despre eecul futuror incercarilor filosofice in teodicee), care
anticipeaza lucrarea de filosofia re ligiei; in 1792 articolul Vom
radikalen Bosen (Despre raul radical), ce va fi integrat in 1ucrarea
urmatoare; in 1793 Religion innerhalb der Grenzen der blossen
Vernunft (Religia in limitele simplei rafiulli), lucrarea de filosofia
religiei la care ne-am referit adineaori. A doua ediie a acesteia
apare in anul urmator. Tot in 1793 este publicat micul op Uber den
Gemeinspruch: das mag in der Theorie richtig sein, taugt ober nicht
fur die Praxis (Despre locul comun: acesta poate fi corect in teorie,
dar nu valoreaza nimic pentru practicii). in 1794 , Kant publica 0
alta lucrarc de filosofia religiei, Das Ende aller Dinge (Sfiritul
tuturor lucrurilor), ace1ai an fi ind marcat de confl ictul sau cu
autoritaile in legatura eu lucrarea anterioara de filosofia religiei.
Conflictu1 a fost determin at, desigur, de inasprirea masuri lor
impotriva gindiri i 1ibere, care s-a produs dupa moartea regelui
iluminist Friedrich al II-lea i insciiunarea lui Friedrich Wilhelm al
II-lea. Kant fusese obligat sa se angaj eze ea nu se va mai ocupa
niciodata de re1igie in eursuri lc i in lucrari1e sale, angajament de
care el s-a considerat eliberat dupa dispariia regelui. Atitudinea sa
nu a fost, ce-i drept, foarte curaj oasa i i s-a reproat adesea, de
atunci incolo, ca nu a luptat pentru idei1e lui. Nu trebuie sa uitam,
totui , ca filosofu) avea la acel moment 70 de ani, ca el a facut
promisiunea ca nu se va mai ocupa de rcligie, cu rezerva ca
promisiunea este va1abila cita vreme traiqte cel caruia i-a fost
facuta i ca, aa cum nota el insui intr-o Insemnare din acel an,
"retractarea convingerii proprii e josnica, dar tacerea intr-un eaz ea
eel prezent e 0 datorie de supus; i daea tot cc spunem trebuie sa fie
adevarat, nu este de aceea 0 datorie de a spune in public tot
adevarul". Slabiciunile batrineii se accentueaza, sanatatea sa, care
-

20

a fost intotdeauna precara, devine din ce in ce m ai ubreda. Kant


este nevoi t sa renunte la activitatea didactica, dar continua sa scrie
i sa publ i ce; in 1 795, da la iveala Zum ewigen Frieden (Pentru
pacea eternii); in 1 796 lucrarea polemica Von einem neuerdings
erhobenen vornehmen Ton in der Philosophie (Despre un ton dis tins
de curind adoptat in filosofie), indreptata impotriva modei
intuitioniste din filosofia timpului; in 1 797, publica Metaphysische
Anfangsgrunde der Rechtslehre (Primele principii metafizice ale
teoriei dreptului) i Metaphysische An fangsgriinde der Tugendlehre
(Primele principii metafizice ale teoriei virtu/ii) , care alcatuiesc
impreuna Metaphysik der Sitten (Metafizica moravurilor).
I n 1 798, lui Kant ii apare lucrarea de polemica anticlericala
Streit der Facultiiten (Conjlictul facultiifilor) i cursul sau de
antropologie, intitulat Anthropologie in pragmatischer Hinsicht
(Antropologia in perspectivii pragmaticii), in anul 1 800, Jasche da
p ub l i citati i prelegerile de logica, i ar in 1 8 0 2, Rink publ i ca
prelegeri le de geografie fiz i cii , apo i , in 1 803, prelegerile de
pedagogic ale lui K ant. i n 1 804 apare ultima 1ucrare antuma,
Welches sind die wirklichen Forfschritte, die in die MetapIJysik seit
Leibniz 'ens und Wolff's Zeiten in Deutschland gemacht hat! (Care
sint progresele reale pe care metafizica le-a flcut de la Leibniz i
Wolff incoace I), scrisa in 1 793 ca raspuns la 0 tema academica de
concurs. Lucrarca, e ditata de acelai F. Th. Rink, este importanta,
intruclt ne arata modul in care Kant insui situa filosofia critica in
evolutia gindirii germane modeme.
Filosoful se stinge din viata la 1 2 februarie 1 804, murmurind
impacat cuvintele: "es ist gut" ("e bine"). Pc piatra s a de mormint
este tnscrisa celebra fraza din finalul celei de-a doua Critici: Doua
"
lucruri umplu suflctul de venic noua i cres cln da admiratie i
veneratie, cu cit m ai des i m ai staruitor se indreapta gindul catre
ele: cerul fnstelat deasupra mea i legea moralii in mine".
Dupii moartea lui Kant au fost publicate lucrarile l3 : I) Kants
Vorlesungen iiber die Metaphysik (Prelegerile lui Kant despre
meta/izicii), editate de Politz in 1 82 1; 2 ) Reflexiollen zu Kants
A nthropologie (Reflecfii asupra antropologiei lui Kant); 3) Reflexionen
-

13

Dam lisla lucrarilor postume dupa M. Florian,

21

loco cit., pp. 32-33.

Kants zur Kritik der reinen Vernunft (Rejlecliile lui Kant asupra
Criticii ratiunii p ure), publicate de B. Erdmann in 1882 i, respectiv,
in 1884, cuprinzind 0 serie de adnotari, uneori foarte importante, ale
lui Kant pe marginea propriilor sale exemplare ale l u crarilor
indicate in titlu sau ale altor lucrari ; 4 ) Lose BUiter aus Kants
Nachlass (Foi detaate din postumele lui Kan t), publi cate
de R. Rei cke in 1889-1898; printre ele se afla aa-numita
Duisburgischer Nachlass (Postumele de la Duisburg), ce dateaza
din perioada elaboriirii Criticii raliunii pure; 5) Opus postumum,
lucrarea de metafizica naturii , la care Kant a s cris pina spre sfiritul
vietii , dar care poarta pecetea declinului facultatilor sale inte
lectuale; publi cata paqial in anii 1882-1884 de catre acelai Rudol f
Reicke, lucrarea aceasta neincheiata a fost publicata integral d e E.
Adi ckes in 1920 i de A. Buchenau in 1936; 6) Corespondenla lui
Kant, publicata mai intii de H . E. Picher (Kants Briefwechsel, 3 vol . )
i reluata apoi in editiile operelor; corespondenta arunca uneori 0
lumina neateptata asupra genezei anumitor idei critice , iar
cercetatorul kantian nu 0 poate neglija.
Dintre editi ile in l imba germana ale opere lor, cea mai
importanta este, desigur, A kademie-A usgabe (Edi/ia Academiei),
i n it iatii in 1902 de A cademia Regala Prusaca de Stii nte i
continuata, incepind de la volumul 23, de Academia Gennana de
Sti inte din Berlin. A ceasta edi!ie, intitulata Kant s Gesammelte
Schriften (Scrierile complete ale lui Kant), estc aIcatuita din patru
sectiuni: Werke (Opere), vol. 1-9; Briefwechsel (Corespondenla),
vol. 10-13; Handschriftlicher Nachlass (Manuscrise postume), vol.
14-23, i Vorlesungen (Prelegeri), vol. 24 i urm. 14
Merita sa fie amintite i alte editii, mai vechi, ale operelor lui
Kant (J. H. Tieftmnk, G. Hartenstein, K. Rosenkranz i F. W.
S chubert, 1. H. Kirchmann) sau mai noi (K. Vorl iinder, W.
Weischedel ) . 0 mentiune speciala se cuvine Iacuta pentru aa
numita editie Cassirer, in 11 volume (ultimul dintrc ele cuprinde 0
14

La biblioteca universita\ii noastrc sc gasete un singur volum din aceasta edilie,


vol. IV, care cuprindc: 0 parte a Criticii raliunii pure (edi\ia I), Prolegomene,

intemeierea metajizicii moravurilor i Primele principii metaji::.ice ale .yliinlei


na/urii.
22

importanta monografie Kant, s crisa de E. Cassirer); editia aceasta,


foarte apreciata de C. N o i ca, este Indeobte consi derata 0
capodopera a filologiei i criticii de text kantiene. Cu ea yom lucra
i noi In continuare.
Principala revista ce consemneaza rezultatele cercetarii i
interpretarii filosofiei kantiene este Kant-Studien (Studii kantiene),
infiintata de Hans Vaihinger i care este astiizi organul publicistic al
cunoscutei ,,Kant-Gesellschaft" ("Societatea Kant"), cu sediul la Bonn.

2. Pregatirea filosofiei critice


Poate ar trebui sa incep cu ideea cii Immanuel Kant a creat nu
atit 0 filosofie nouii, cit 0 nouii modalitate de a filosofa, un nou tip
de filosofie.
Dad filosofia anterioara era una constructiva, in care
metafizica o cupa locul central - acest tip de filosofie culminind cu
Chr. Wolff -, Kant introduce filosofia critidi, in sensul unei filosofii
care nu e di fi ca si steme, ci cerceteaza presupozifiile activitatilor
umane esentiale ( cunoatere, moralitate, arta, religie etc.). Kant
numete aceste presupozirii condifii de posibilitate.
Nu e yorba am de orientare a gnoseologica a filosofiei,
anterio ara lui Kant (vezi, mai
ales, Lo cke), de i se leaga de

acest lu cru. E yorba despre mai


mult: i ntro -ducerea fi losofi e i
criti ce, ca u n mod nou de a fa ce
filosofie, care va fi continuat
ulterior (filosofia analitica, Witt
genstein.etc.).
Fi losofia critica, marca
creatie teoreti ca a lui Kant, nu
este rodul unci iluminari brute,
al unei inspiraTii subite care s-ar
fi pro dus inca de la in ceputul
activiHitii sale, ci fructul tirziu al
23

unei meditatii indelungate, staruitoare i consecvente, meditatie ce


a explorat multe drumuri inainte de a Se angaja in mod definitiv pe
eel cu care a ajuns sa se i dentifi ce. Criticismul este, deci, rezultatul
unor cautari, a caror cunoatere e con ditia obligato rie pentru
intelegerea solutiilor la care Kant a ajuns. " La nici un alt ginditor
modem - spunea Mircea Florian - nu se impune atit de categori c
problema genezei doctrinei i a fazelor ei evolutive., ,15

2.1. Periodizarea activWitii lui Kant


Po rnind de la anumite ap re ci e ri ale fi losofului insui,
cercetatorii kantieni accepta in general existenta a doua perioade in
evolutia sa intelectuala: perioada precriti ca i perioada critica. Linia
de demareatie dintre ele s-ar s itua in 1770, anul dise rtatiei
inaugurale, sau in anul anterior, 1769, care, dupa euvintele dintr-o
insemnare manuscrisa, i-a adus lui Kant 0 " mare lumina" . Alti
cercetatori, cum este Herman de Vleesehauwer, situeazii " mare a
eezura" din evolutia lui Kant in 1781, 0 data eu aparitia Criticii
raliunii pure. De Vleeschauwer deosebete, in cea de-a doua palte
a evolutiei lui Kant, 0 perioada constructivii, care ne da principalele
lucrari kantiene, in primul rind trilogia criticii, situata intre 1781 i
1790, i 0 perioada defensivii , situata dupa 1790, in care Kant ii
apara i deile impotriva atacuri lor wolffienilor, dar !;Ii impotriva
interpretarilor inacceptabile ale propriilor sai discipoli 16. in aceasta
perspectiva, am avea deci 0 perioada pregiititoare, situata inainte de
1781, 0 perioada constructivii, intre 1781 i 1790, i 0 perioada
defensivii , dupa 1790. Evident ca nici de V1eeschauwer nu sustine
cil diferenta dintre ultimele doua perioade ar fi la fel de bine marcatii
p recum aceea dintre ele, pe de 0 parte, i p rima perioada, pe de alta
parte. Aa incit, aceasta periodlzare nu 0 anuleaza pe cea dintii
(aceea care imparte activitatea lui Kant intr-o perioada precritica i
una criticil), ci doar 0 precizeaza.
Ori cum ar sta, din acest punct de vede re, lucru rile,
cercetatorii de astazi subliniaza unitatca i ntcma a gindirii lui Kant
15

16

M. Florian, loco cit., p. 34.

H.-J. de Vleeschauwer, L 'evolution

Alcan, 1 939, pp. 7-8.

de fa pensee kantienne, Paris, Librairie Felix

24

de-a lungul diferitelor perioade ale evolutiei sale. Aceastii unitate


este datii de pre o cuparea permanentii a fi losofului pentfU
intemeierea metafizicii. Este 0 eroare sa se creada cii filosofia criti ca
ar fi 0 filosofie antimetafizica i ca trecerea lui Kant de la perioada
precritica la perioada criti cii ar insemna abandonarea completa a
metafizi cii, pe care pina atunci 0 acceptase. S chimbarea exista,
desigur, dar ea se refera la modul de intemeiere i la metoda, la tipul
de metafizi ca adoptat, nu la obiectivul fundamental insui, care
ramine, in ambele perioade, intemeierea metafizi cii. Metoda critica
are, ce-i drept, un element sau 0 componenta negativa, care consta
in respingerea metafizicii dogmati ce. Dar aceasta negatie este numai
momentul pregatitor al unei afirmati i : respingerea metafizi ci i
dogmatice e conditia prealabila a descoperirii unui nou fundament,
capabi l sa asigure edifi carea metafizicii eteme. Metoda critica este
un mij loc de edifi care a metafizicii, de fapt, singurul mijloc cert de
care dispunem - dupa parerea lui Kant - i nu de ruinare definitiva
a acesteia. Este, de asemenea, adeviirat ca, in Critica ra{iunii pure
i partial in Prolegomene, critica metafizicii dogmati ce sta in prim
plan, iar filosoful pare a opune critica sa ori carei metafizi ci . Dar
aceasta e numai 0 aparenta, de care s-a folosit mereu pozitivismul in
incercarea de a i-l alia pe Kant in campania sa antimetafizica. Kant
nu este insa un pozitivist i nu impiirtaete aversiunea
pozitivismului fatii de metafizicii. Dimpotriva, el vrea sa asigure
metafizi ci i un fun dament traini c. Ciiutarea acestui fundament
strabate intreaga opera a lui Kant, de la inceputuri pin a la Opus
poslumum, asigurin du-i astfel unitatea organicii, indestructibila
Totui, direclia cautarii nu ramine totui mereu acee:.l i; ceca ce face
ca unitatca sa se realizezc in diversitate, in varictate, sa fie unitatea
vie a unei diversitati, iar nu monotonia lipsita de viata a unei simple
repetitii.
Asupra atitudini i lui Kant fatii de metafi zi ea va trebui sa
revenim. Deocamdatii ne intereseaza doar acest rol un({ic.;ator pc
care obieetivul metafizic 11 joacii in raport cu meandrele, uneori
de con certante, ale opcre i . P utem spune, impreuna cu Mir cea
Florian, ca "Epoca precritica poartii in sine, in gestatie, orientarea
eriti cii de mai tirziu, intocmai cum epo ca crit i cii mentine i dei
25

esentiale din epoca precedentii" 1 7 . Ceea ce nu inseamna, desigur,


anularea deosebirii dintre ele: cum formuleazii exegetul roman,
"
"critic a nu existii inaintea criticii ; perioada precriticii dobindete
acest inteles pregiititor numai privitii retrospeetiv, de pe pozitiile
cucerite ulterior.

2.2. Perioada precritica


Dacii acceptiim anul 1770, anul disertatiei inaugurale ce
contine prima expunere - paqialii i imperfectii, e adeviirat - a
criticismului, ca demarcatie intre cele douii perioade principale ale
activitatii lui Kant, atunei perioada precriticii se situeazii intre 1747
i 1770. Lucriirile care-i apartin se inscriu in perimetrul dezbaterilor
tiintifice i filosofice ale timpului, generate mai ales de ciocnirea
metafizicii rationaliste de inspiratie cartezianii eu noua fizicii
newtonianii, orientatii inducti v i experimental. Principalele
probleme filosofice pe care Ie dezbat aceste lucriiri sint urrn iitoarele
patru l g : mai intii, i in strinsii legiiturii cu preocuparea centralii a lui
Kant privind intemeierea metafizicii, deosebirea metodologicii
dintre metaJizicii .$i matematicii; Kant va aj unge la ideea cii
metafizica, fiind 0 tiinlii despre real, nu poate recurge la metoda
deductivii, proprie matematieii, cum a crezut intregul rationalism
modem i mai cu seamii varianta lui cea mai dogmaticii, elaborata
de Christian Wolff; a doua problema, strins legatii de prima, e aceea
a raportului dintre gindire .$i existenlii: este existenta 0 nota a
conceptului, aa incH ea sii poatii fi stabilitii, prin descompunerea
acestuia, intr-o j udecatii analiticii?; a tre ia problema e cea a
cauzalitiilii, in legatura cu care se pune intrebarea despre raportul
dintre temeiul logic al unei judecati i temeiul real al unui lucru,
identificate de Leibniz in al siiu principiu al ratiunii suficiente (se
vede imediat legiitura dintre a treia problema i cea dc-a doua,
privind raportul dintre gindire i existenla); in sfirit, cea de-a patra
problema este aceea a spaliu/ui, in jurul careia se infruntau
conceplia leibniziana relativistii, dupa care spaliul decurge din
raporturile de eoexistenta dintre monade i are, deci, 0 existenta
17
18

M. Florian, loco cit., p . 36.


Ibid., pp. 38-3 9.

26

:.envata !?i relativa, dependenta de cea primordiala a monadelor, !?i


':0Dceptia newtonianii absolutista, potrivit careia spafiul exista in
me, independent de lucrurile care it ocupii. Kant va cintiiri cu grij ii
::neritele !?i neaj unsurile fiecarei solutii, inclinind mai intii catre
;rima, apoi catre cealalta !?i ajungind in cele din urma la propria sa
0nceptie apri orista, menita sa Ie faca dreptate amindurora,
indu-Ie totodaHi neajunsurile.
I n solutionarea acestor probleme, Kant n-a urmat mereu
!.:: e la!?i drum, a!?a cum s-a putut intelege, partial, din insa!?i
;'f"ezentarea lor. Gindirea lui evolueaza !?i in perioada precriticii, nu
::urnai in faza de trecere de la aceasta la perioada critica. Astiizi este
.:ceptata exi stenta a dOUG elape sau momen te ale perioadei
ritice, prima cuprinzind deceniul !?ase (anii 1750-1760), incluzind
51 lucrarea de debut, iar a doua - deceniul !?apte (anii 1760-1770).
Cercetiitorii contemporani nu mai accepta ideea mai veche, de
mspiratie hegelianii, de altfel, a lui Kuno Fischer, potrivit ciireia
Kant ar fi fost mai intii un rationalist dogmatic, ar fi trecut apoi, sub
rnfluenta lui Hume, la empirismul sceptic, pentru a ajunge in cele
jin urma la criticism, ce ar reprezenta sinteza momentelor opuse
:mterioare. Aceastii conceptie are un simbure de adeviir, dar
implifica prea mult lucrurile. Este adeviirat cii filosoful pe care it
tudiem a inceput prin a accepta ralionalismul leibnizo-wolffian,
cmectat de Crusius, ca un cadru general de gindire. Dar nu sc poate
spune cii c1 a fost un adept fidel al acestuia. Kant manifestii inca de
la inceput 0 atitudine independentii, aceastii pozitie fi indu-i,
probabil, transmisii in vremea studiilor universitare de profesorul pe
.:: are I-a indragit cel mai mult, Martin Knu tzen . De altminteri ,
Konigsbergul pare sa fi fost in acea vreme un centru foarte activ de
0pozitie impotriva anumitor idei leibnizo-wolffiene, in particular
:mpotriva armoniei prestabilite. 1 9 Kant a criticat de la inceput
anumite teme ale wolffinismului, a!?a incH nu se poate spune ca s-a
s:tuat rara rezerve pe pozitii leibnizo-wolffienc.
In orice caz, dad tinem seama de propriile declaratii ale lui
Kant din Prolegomene, la inceput el a 111clinat catre rationalismul
dogmatic, chiar dacii cu anumite rezerve !?i ezitiiri. i n aceea!?i
:9

H.-J. V leeschauwer,

op. cit., p. 1 9.

27

lucrare, Kant spune, cum se tie, ca cel care I-a trezit din "somnul
dogmatic " a fost Hume. De aici vine accentul pus in exegeza
kantiana mai veche pe rolul lui Hume in evolutia gindirii lui Kant.
In prezent se considera, la modul general, ca acest accent a fost
exagerat i, lara a se nega rolul stimulativ al lui Hume, se apreciaza
ca nu atit Hume, i nici ceilalti ginditori empiriti, cit mai cu seama
noua tiinta newtoniana a naturii I-a lacut pe Kant mai atent la rolul
experientei in cunoatere i i-a permis sa inleleaga adevarul
empirismului gnoseologic. La fel cum nu putem spune rara rezcrve
ca primul moment al perioadei precritice are un caracter rationalist
dogmatic, nu putem afirma cu certitudine nici ca cel de-al doilea
moment este unul empirist-sceptic. Chiar i in lucrarea Visurile unlli
vizionar, care este scrierea kantiana cea mai apropiata de scepticism,
filosoful nu renunta la marea sa idee a reformei metafizicii. i ntreaga
problema este, pentru Kant, aceea de a folosi metoda newtoniana, de
valabilitatea ciireia nu se mai Indoia, la reconstructia metafizicii.
Analiza succinta a celor mai importante lucrari din perioada
ce ne intereseaza confirma i completeaza ideile generale inlatiate
plna acum.
2.2. 1 . Prima etapa

Cea dintli lucrare, Idei despre adevarata miisura a forlelor


vii, scrisa, cum am vazut, In 1 746, este, dupa cum arata i titlul, 0
lucrare de fizica (de mecanicii, mai precis). Ea trateaza 0 problema
speciala, Indelung controversata In epoca: aceea a miisurii fortelor
care pun corpurile In micare, numite din acest motiv forte vii . La
ace I moment, existau doua solulii diferite ale problcmei : cea
propusa de Descartes, potrivit careia marimea fortei vii este egala cu
produsul masei corpului in micare i al vitezei cu care se micii
( f = m . v ), i cea propusa de Leibniz, dupa care marimca fortei vii
este egala cu masa inmultita cu patratul vitezei corpului in micare
( f = m v 2 ) . Solutia corecta fusese descoperita cu citiva ani inainte
de D ' Alembcrt, In al sau Tratat de dinamicii, publicat in 1 743

[f m;2 )
=

. Kant nu cUllotea lucrarca lui D' Alembert, aa lncit d

Incearca sa rezolvc diticultatea cu propriile sale mij loace. Pentru


28

.L:easta, nu apeleaza la masuratori empirice, ci recurge la principiul


;'0trivit caruia, atunci cind do i savanti de talia lui Descartes i
:"eibniz au pareri diferite despre acelai lucru, ei trebuie sa aiM
eptate fiecare in felul sau. Totul este sa descoperim modul ln care
.irerile lor pot fi conciliate, iar acest mod consta In a deosebi
':umeniile sau p lanurile la care acele pareri se raporteaza. Kant
rede ca formula lui Descartes este valabila pentru far!ele care
.i":lioneaza din afara asupra corpurilor, iar cea a lui Leibniz pentru
:0nele active inlauntrul corpurilor (micarea unei bile de biliard sub
:npactul altei bile - micarea unui corp ceresc).
Mai mult decit solutia care, considerata In ea Insai, este
p"eita, ne intereseaza modul de gindire al lui Kant, care consta, cum
.i...'Tl vazut, in punerea de acord a doua conceptii deosebite sau chiar
:-puse, prin delimitarea a doua domen i i diferite la care ele se
aporteaza. Unii cercetatori de astazi (Stephen Palmquist, de pilda)
':: unsidera eli aici se afla prima formulare a metodei critice kantiene .
.-\ceasta este, desigur, 0 exagerare; dar nu e mai putin adevarat eli
.:.cest mod de gindire ii este caracteristic lui Kant i ca procedeul
oncilierii prin discriminare e metoda sa favorita de rezolvare a
ificultatilor. Oricum - pcntru a face legatura cu problemele
:ilosofice men!ionate mai inaintc -, in spatelc celor doua feluri de
:nasurare a fortclor vii sc afla dcosebirea dintre metoda matematica
Je sorg inte cartesiana i cca fizica (i, in mod implicit, i cea
metafizica) leibniziana, deoscbirc care II va preocupa tot mai mult
pe Kant.
Lucrarea cosmologica Istoria generala a naturii .yi teoria
erului ( 1 755) propunc 0 ipotcza cvolutionista a sistcmului solar,
singura capabila, dupa Kant, sa explice anumite particularitati ale
structurii sale actuale. Daeli Newton, dupa marile lui contributii la
mecanica cereasca, incununate de principiul gravitatici universale,
se multumete sa recurga la vointa divina pentru a explica faptul ca
planetele se invirtesc in acelai sens i aproape in acelai plan in
jurul Soarelui, Kant socotete ca orice explicatie naturala, chiar cu
riscul de a fi greita, este preferabila: recursul la vointa Creatorului
inchide calea cercetarii, in timp ce ipotezele naturale, chiar daca se
dovedesc eronate, stimul eaza c ercetarea i permit gas irea
adevaratelor explicatii.
29

Ideea de baza a ipotezei cosmogonice kantiene este aceea ca


structura actuala a universului se explidi prin evolutia lui pornind de
la 0 nebuloasa originara, exclusiv prin actiunea legilor naturale ale
atractiei i respingeri i . Cu orgoliul savantului convins de
atotputemicia tiintei sale, Kant scrie: "Dati-mi materie i din ea va
voi cladi 0 lume" , adica "Dati-mi materie i va voi arata cum s-a
nascut din ea, pe cale strict naturala, lumea actuala " . In mod
semnificativ pentru gindirea sa , Kant considera ca explicatia
mecanica, pe care el insui 0 extindc la originca l umii, nu este,
totui, universala: ea nu poate da socoteala de provenienta materiei
i a fortelor de atractie i respingere ce 0 caracterizeaza, i nici de
originea organismelor vii. Nu putem explica mecanic nici cele mai
simple organisme vii. Mecanicismul este astfel restrins in favoarea
finalismului, iar aceasta noua conciliere prin delimitare, concilierea
mecanicismului i a finalismului, e un aspect esential al concilierii
mai generaIe a noii tiinte newtoniene a naturii cu metafizica.
Lucrarea latina Noua explicalie a primelor principii ale
cunoaterii metajizice, prezentata in acelai an 1 75 5 ca teza de
abi litare ca privat-docent, are nu numai implicatii metafizice,
asemenea lucrarilor de pina atunci, c i un conti nut metafizic
manifest, cum se vede chiar din titlu. Kant discuta principiilc
cunoaterii metafizice, acceptind ca principiu fundamental nu pe
ace[a al contradictiei - asemenea lui Wo lff -, ci pe acela a[
identitatii , ce are, dupa e l , 0 dubla forma: pozitiva (" tot ceea ce este
este" ) i negativii (" tot ceea cc nu este nu este"). eu privire la mult
discutatul principiu [eibnizian al ratiunii suficiente, Kant acccpta
observatia lui Crus ius ca nici 0 ratiune nu e suficienta, ci numai
determinanta, i i[ numete, in consec inta, princip iu[ ratiunii
determinantc.
Urmindu-l , de asemenea, pe Crusius, Kant distinge intre ratio
veritatis (expresie pe care e mai bine sa 0 traducem prin tem eiul
adevarului) i ratio existentiae ( " temeiul existentei " ), cea dintii
stind la baza adevarului, iar cea de-a doua, [a baza existentei unui
obiect.
Kant respinge argumentul onto logic cartesian, care deduce
existenta lui Dumnezeu din conceptul de fiinta perfecta, i 1\
inlocuiete cu altul: existenta lui D umnezeu dec urge din
30

tmposibilitatea de a gindi contrariul ei, adica inexistenta. Posibilul,


dica ceea ce po ate fi gindit, presupune 0 ex istenta necesarli .
.-\rgumentul acesta este de obicei considerat 0 modificare a
argumentului ontologie: de la posibil (conceptibil) la necesar. In
tima parte a lucrarii, Kant introduce doua noi principii metafizice,
principiul succesiunii i eel al coexistentei, prin care vrea sa explice
cTiunea reciproca a corpurilor (influxul fizic, cum se spunea pe
atunci), menita sa ia locul armoniei prestabilite leibnizo-wolffiene,
$i unicitatea spatiului, dominat de legea newtoniana a gravitatiei.
Din aceastii lucrare se degajii in mod evident pozitia rafionalistii pe
care se situeazii Kant, dar i spiritul liber in care el se raporteaza la
wolffianismul dominant, aceasta permitindu-i sa accepte anumite
obiectii anti-wolffiene ale lui Crusius.
Monadologia jizicii, lucrarea latina din 1756, prezentata de
Kant pentru ocuparea unui post de "profesor extraordinar" , adidi de
profesor suplinitor, are un continut tiintific i filosofic. Cum se
\ ede d i n titlul sau complet, ea vrea sa uneascii metaJizica i
geometria i n ap l icarea lor l a filosofi a naturi i , adica, i n fond,
monadologia leibniziana i mecanica newtoniana. Procedeul folosit
in acest scop este eel dej a intilnit de noi, concilierea prin
discriminare. Monadele nu sint in spatiu i, ca atare, scapa diviziunii
infinite la care e supus spatiul. Acesta din urma, la ri'ndul sau, este 0
entitate derivata, un fenomen nascut din actiunea reciproca a
monadelor (adica a fortelor) fizice. Kant accepta, aadar, ideea
leibniziana a fenomenalitatii i caracterului derivat al spatiului. La
fel ca in lucrarea cosmologica, el scrie eli metoda experimentala
unitii cu geometria explicii legile naturii, dar nu i originea lor.
Fizica trebuie completata prin metafizica, numitii pentru prima data
aici "filosofie transcendentala" .
2.2.2. A doua etapa

A doua etapa cuprinde, cum am vazut, anii 1760-1770, deci


deceniul al aptelea, in care opozitia dintre certitudinea tiintei i
i ncertitudinea metafizicii se accentueaza, iar dificultiitile i
neajunsurile metafizicii traditionale ii devin din ce in ce mai clare
lui Kant. Totui, interpretarea acestor schimbiiri ca 0 trecere de la
metafizica dogmatica la empirismul sceptic este exageratii, caci
31

proiectul fundamental al reformei metafizicii nu e abandonat.


Tendinte empiriste i sceptice existii, desigur, in gindirea lui Kant,
ele afUndu-se in legatura cu influenta lui Hume, a moralitilor
englezi i a lui Jean-Jacques Rousseau.
Dintre lucrarile acestor ani, cea intitulatii Singurulfundament
posibil al unei demonstrafii a existenfei lui Dumnezeu ( 1 763) reia i
dezvolti'i argumentul din Noua explicafie, potrivit diruia posibilul,
adica ceea ce este gindit lara contradictie, presupune necesarul; cu
alte cuvinte, lumea luerurilor presupune existenta lui Dumnezeu. In
aceasta lucrare apare i 0 alta idee importanta, eu consecinte
hotaritoarc pentru evoluria gindirii lui Kant, i anume ideea cii
"
"existenta nu este niciodatii atributul vreunei esente , aa incH sii
poatii fi stabilitii prin simpla analizii logicii a conceptului, ci "punere
absolutii " ; in termenii de mai tirziu, judecata de existentii este 0
judecatii sinteticii, iar nu una analitieli. Intr-adeviir, judeciilile
"
"
" Dumnezeu este atotputernic i " Dumnezeu exista sint total
deosebite; cea dintii e analitica, dar cea de-a doua nu, dici ea poate
fi formulatii i altfel : "ceva existent este Dumnezeu" . De un de tim
insii eli acest " ceva existent " estc Dumnezeu? Aici se situcazii
argumentul mentionat mai inainte, potrivit ciiruia posibilul , adicii
ceea ce este gindit tarii contradictie, presupune 0 existenpi necesara,
intrucit se intemeiazii pe trecerea de la gindire la existenta. Acest
argument poate fi socotit 0 reformulare a argumentului ontologic.
Incongruenta sa cu ideea distinctiei dintre gindirc i existenta este
evidenta. Trebuie sa precizam, insii, di pentru Kant este necesar sa
ne convingem de existenla lui Dumnezeu, dar nu e la fel de necesar
sa 0 i demonstra m; ceea ce ar putea sii insemne cii cl nu
absolutizeaza nicidecum valoarea acestui argument.
Lucrarea incercare de a introduce in filosofie conceptul de
m arimi negative, ce dateaza din acelai an ( 1 763), poate fi
consideratii 0 dezvoltare i aprofundare a distinctiei dintre gindire i
existenla din lucrarea anterioara. Conceptul miirimilor negative,
utilizat in matematicii, poate fi folosit i in tilosofie. Dar daeli in
matematica i logica el se leagii de ideea de contradictie, in filosofie,
se raporteazii la opozitia realii. Contradictia logicii se autoanuleazii,
in timp ce opoziria reala, in care termenii opui au amindoi un
caracter pozitiv, are ea insiii un rezultat pozitiv, aa cum constatiim
32

:n cazul compunerii fortelor opuse din paralelogramul fortelor.


Deosebirea dintre opozitia logicii i opozitia reala este astfel 0
:ranspunere sau 0 aplicatie ingenioasa a deosebirii mai generale
dintre gindire i existenta.
In acelai sens se inscrie deoseb irea dintre principiul
..:: a uzalitatii i cel al ratiunii suficiente, pe care rationalismul
leibnizo-wolffian tindea sa Ie identifice. Kant releva, dimpotriva,
.:Ieosebirea lor, care este, in fond, deosebirea dintre ordinea gindirii
- guvemata de principiul ratiunii suficiente - i ordinea existentei guvemata de principiul cauzalitiitii. Raportul dintre 0 propozitie i
:emeiul sau ratiunea ei suficienta, adica propozitia din care ea
decurge, este un raport de identitate, ce poate fi stabilit in mod
analitic. Raportul dintre efect i cauza nu mai poate fi stabilit insa
analitic: efectul nu poate fi dedus logic din conceptul cauzei .
lnfluenta criticii humeiste a ideii de cauzalitate este aici vadita, chiar
daca nu se intelege inca intreaga ei amploare i gravitate.
Lucrarea Cercetare asupra evidenlei principii/or teologiei
naturale i ale moralei ( 1 764), scrisa de Kant pentru un concurs
organizat de Academia de Stiinte din Berlin, releva dificultatile
"
metafizicii, considerata "cea mai grea dintre toate tiintele umane .
Ea nu poate urma modelul deductiv al matematicii, cum a crezut
rationalismul, ciici se deosebete profund de aceasta: geometria ii
construiete obiectul, metafizica il ia ca dat; geometria pleacii de la
un numar redus de concepte s i mple, pe care Ie definqte
construindu-le, din care deduce apoi ansamblul propozitiilor ce-i
alciituiesc continutul; obiectul metafizicii este complex i obscur, de
aceea meta{1zica trebuie sa apeleze la analiza experientei sau a
datului interi, r, pentru a obtine concepte uitime, nedemonstrabile i
foarte numer Jse. Metafizica e reflectia asupra datelor empirice, in
scopul ciarifi. rii concepteior celor mai generale pe care Ie cuprinde
experienta. 01 ;ntarea catre experienta, viidita aici, releva mai putin
influenta emp' 5mului filosofic, cit actiunea metodei experimentale
newtoniene.
Intemeierea moralei pe sentiment, inteles ca 0 facultate de a
cunoate nemijlocit binele - care vadete influenta moralitilor
englezi i a lui Rousseau -, preconizata In aceasta lucrare, este
reafirmata in Observalii asupra sentimentului frumosului $i

33

sublimu/ui, datind din acelai an ( 1 764). In scrierea mentionatii,


morala se intemeiazii pe ceea ce Kant numete " sentimentul
frumusetii i demnitiitii naturii umanc " , i ar nu pe principii
speculative, cum procedase rationalismul. Orientarea metafizicii
catre analiza experientei, in vederea descoperirii i clarificiirii
conceptelor celor mai generaIe pe care ea Ie implicii, i intemeierea
moralei pe sentiment sint demcrsuri complementare, care viidesc
noul curs al gindirii lui Kant, apropierea lui de empirism.
2.2.3. Visurile unui vizionar i metafizica

Lucrarea care exprimii in forma cea mai dramaticii


framintarile i indoielile lui Kant din acei ani este, desigur, Visurile
unui vizionar explicate prin visurile m etaJizicii ( 1 7 6 6 ) . Cine
cunoate numai scrierile critice ale filosofului va fi surprins sa
constate stilul alert i dezinvolt, tonul ironic i uneori sarcastic,
fraza ingrijita, ce dovedete preocupare pentru forma literara. Toate
aces tea fac din lucrarea lui Kant un eseu pe alocuri scinteietor, demn
sa stea alaturi de productiile similare cele mai bine cunoscute ale
epocii Luminilor.
Tema eseului este existenta i natura substantelor spirituale.
Ea a intrat in atentia lui Kant atunci cind au inceput sa circule
relatari despre capacitatea chimistului i misticului suedez
Swedenborg de a intra in legatura cu sufletele celor morti i de a
primi de la ele informatii atit despre cealalta lume, cit i des pre
evenimente petrecute in lumea aceasta, dar in locuri situate la mare
distanta. Intr-o scrisoare din 1 76 3 , adresata Charlottei von
Knobloch2o , Kant se refera la unele relatliri de acest fel, care vor fi
reluate in eseul din 1 766. Din acceai scrisoarc afllim eli destinatara,
o tinlirli aristocratli cu prcocupari intelectuale, i se adresase
filosofului cu rugamintea insistenta de a-i spune care este adevlirul
i eli filosoful a incercat sa se informeze desprc intimpliirile respective
de la unele cunotinte din Suedia i Olanda. Ba chiar i-a scris lui
Swedenborg, dar acesta, dqi a primit favorabil scrisoarea, nu i-a
riispuns, afilmind, dupa cum a aflat Kant de la nite cunotinte comune,
ca riispunsul la intrebiirilc sale va putea fi giisit in viitoarea lui lucrare.
20

Datarea acestei scrisori este nesigura; vezi 1. Kant, Werke (Cassirer), IX, pp. 34-39.

34

lntre timp, lucrarea promisa a fost publicata in limba latina la


Londra. Ea era intitulata A rcana coelestia i era alcatuita din opt
volwne masive. Kant i-a procurat-o eu mare difieultate i a eitit-o
cu interesul i curiozitatea pe care dirtile de acest fel Ie vor stirni,
probabil, intotdeauna. Dar filosoful a dimas foarte dezamagit. i,
cum spune el in gluma, pentru ca tot apucase sa cumpere cartea i,
ceea ce era inca mai rau, apucase s-o i citeasca, a hotarit sa dea curs
.,insistenfelor unor prieteni cunoscuti i necunoscuti" i sa scrie
el insui un eseu despre "visurile unui vazator de spirite "
( Geisterseher).
S-a remarcat adesea ambiguitatea atitudinii lui Kant fata de
Swedenborg, atit in eseu i in scrisoarea deja mentionata, cit i intr-o
alta scrisoare, catre Moses Mendelssohn, din 8 aprilie 1 7662 1 , in
care raspundea la recenzia eseului sau racuta de acesta din urma.
Kant nu-l poate invinui pe Swedenborg, rara niei 0 dovada, de
mistificare deliberata, dar nici nu-l poate crede rara rezerve. Inainte
de a aproba sau condamna, el vrea sa inteleaga.
Mult mai importanta, insa, decit pozitia fata de Swedenborg
este atitudinea lui Kant fata de metafizica, asociata inca din titlul
eseului cu " visurile" celui dintii. Aceasta asociere explica tern a
eseului, care, cum am spus, este aceea a exi stentei i naturii
substantelor spirituale. De aceea, aceasta asociere trebuie ea insai
lamurita. Asocierea se face prima oara in pasajul din 1, 3, unde ni se
vorbete despre inrudirea dintre visatorii senzaliei (die Triiumer der
Empfindung), care sint spirititii, vazatorii de spirite, de genul lui
Swedenborg, i visiitorii ra(iunii (die Triiumer der Vernunft), care
sint metafizicienii22 . Asemanarea sau inrudirea consta - spune Kant
In aceea cii "ei vad eeva ee nu vede niei un alt om siinatos" i "au
legatura lor personala eu fii nte care altminteri nu se dezvaluie
nimanui, oricit de bune simturi ar putea sa aiba" . i intr-un caz, i
In ceialalt, avem de-a face cu " visuri " sau mai exact reverii, cu
visuri in stare de veghe, " imagini nascocite care totui ineala
simturile ca nite veritabile obiecte " . Daca, in aceasta asociere,
spiritismul i metafizica sint puse oarecum pe acelai plan, 0 alta
21
12

Ibid., pp. 5 5-59.

I . Kant, "Traume eines Geistersehers ", in Werke (Cassirer), II, p. 358.

35

modalitate de a Ie asocia, evidentiata in studiul lui Gordon Treash23,


consta in aceea ca metafizica, inteleasa in sens traditional, ca teorie
a s uprasensibilului , este presupozifia povestiri lor (relatarilor)
spiritiste. Metafizica in discutie, ce-i are radacina in monadologia
lui Leibniz, afirma existenta substantelor spirituale. Kant analizeaza
argumentele ce sustin aceasta afirmatie. Mai intii, micarea din
lumea corpurilor, indeosebi micarea voita, deliberatii, a fiintelor
vii, nu poate fi explicata prin materia insai. Proprietatea definitorie
a corpurilor materiale este - cum observase Descartes - intinderea.
Or, intinderea i micarea sint radical eterogene i de aceea nu se pot
explica una prin alta. Drept Urmare, pentru a explica micarea pe
care 0 constatam in lumea materiala, trebuie sii presupunem
existenta substantelor imateriale, ce pun corpurile in micare. Cel
de-al doilea argument este de ordin moral: substantele spirituale i
lumea deosebita pe care ele 0 alciituiesc, lumea suprasensibila sau
inteligibilii, sint sediul sentimentului moral sau al vointei morale
universale, care, opunindu-se in noi egoismului, este unica sursa a
moralitatii.
Argumentul fizic i argumentul moral sustin astfel impreunii
i deea exi stentei unei alte lumi declt cea a corpurilor, lumea
inteligibilii. E demn de remarcat ca, aa cum Ie prezinta Kant, aceste
argumente au un caracter analitic, iar nu unul sintetic sau deductiv.
In Iucriirile anterioare, el contesta deja legitimitatea demersului
deductiv in metafizicii, adicii a demersului de la principii la
consecinte, considerind cii acest demers este propriu matematicii,
dar nepotrivit in fi losofie. Critica aceasta era indreptatii, evident,
impotriva wolffianismului , care excelase tocmai prin aceastii
constructie deductivii a metafizicii. Argumentele pe care Ie analizam
nu au un astfel de caracter, nu sint argumente deductive. Ele nu
dezvolta consecinte, pomind de la anumite principii, ci procedeaza
de la conditionat la conditie. Altfel spus, ele dezviiluie presupozifiile
pe care Ie implicii anumite afirmatii ale noastre.
23

G. Treash, "Visurile lui Kant i Critica", ln Revista defilosofie , nr. 2, 1 990. Este.
dupa cunotinta mea, studiul cel mai recent consacrat acestui eseu kantian,
prezentat la al VII-lea Congres Internalional Kant (Mainz, 1 990) i tradus in
romanete de Rodica Croitoru.

36

Din admiterea, pe baza argumentelor mentionate, a lumii


5pirituale sau inteligibile s-ar parea ca decurge nemijlocit acceptarea
metafizicii ca teorie sau tiinta despre aceasta lume. Lucrurile nu
stau insa nicidecum aa. Caci , dacii lumea inteligibila exista,
cunoaterea ei este in eel mai inalt grad problematica. Ceea ce ne
spune metafizica despre aceastii lwne e la fel de indoielnic ca i ceea
ce ne spun " vazatorii de spirite ", vizionarii. Numai experienta poate
intemeia 0 cunoatere autentica, rolul ratiunii constind in a reduce
prin analiza conceptele complexe la concepte simple, a caror sursa
este experienta insai . Lumea inteligibila, aa cum 0 presupun
deopotriva spirititii i metafizicienii, nu poate fi insa obiect al
experientei i, prin unnare, nici obiect al cunoaterii.
Din toate acestea se vede cu claritate ceea ce am putea numi
radicalizarea cercetarii kantiene a metafizicii. Metafizica existenHi,
metafizica rationalist-dogmaticii , fusese cercetata critic i inainte,
aducindu-i-se diverse obiectii, in special referitoare la metoda. Dar
acum este pusa in discutie insai posibilitatea metafizicii. Gordon
Treash afinna, pe buna dreptate, ca " Iucrarea (e yorba, desigur, de
Visurile n. ns.) apare ca prima incercare a lui Kant de a raspunde
la intrebarea dacii metafizica este posibila ca 0 disci pi ina rationala
sau ca 0 tiina" (loc. cit. , p. 1 68). De la cercetarea unei anumite
metafizici la cercetarea posibil itatii metafizicii in general, a
metafizicii ca atare: demersul kantian se largete i se aprofundeaza
i , in acest inteles, devine mai radical. Nu e nevoie sa repetam mereu
ca problema metafizicii este terna centrala i pennanenta a gindirii
lui Kant, ace a tema care confera gindirii sale unitatea organica,
dincolo de schimbarile de perspectiva, atit de derutante uneori.
Putem constata cii aceasta tema centra Hi este exprimata inca din
perioada precritica intr-o fonna radicaHi, pe care perioada critica 0
va relua, cu un aparat conceptual incontestabil superior.
Deocamdata, sa consemnam nota personala ce confera
demersului kantian acel dramatism de care vorbeam la inceput i pe
care 0 ureche atenta nu va intirzia sa-l depisteze printre tonurile
ironice, sarcastice i uneori frivole ale textului. Intr-adevar, in II , 2 ,
filosoful spune c ii soarta a vrut ca el sa se indragosteascii de
metafizica, rara ca metafizica sa-i raspunda in acelai fel. Autoironia
-

37

este vadita, dar e 0 autoironie amara. Amaraciunea din aceste rinduri


nu este nicidecum trucata, nici introdusa ca un simplu artificiu
stilistic. Ea este reala i ne arata dezamagirea adinca a filosofului
fala de metafizica rationalist-dogmatica wolffiana, dar i indoiala sa
fata de metafizica in general. S-a spus, pe buna dreptate, cii lucrarea
aceasta marcheaza punctul cel mai coborit al neincrederii kantiene
in metafizica, al indoielilor sale cu privire la insiii posibilitatea ei.
Este cu atit mai demn de remarcat faptul cii, nici miicar aici,
Kant nu eueaza pe 0 pozitie pur negativa, de contestare globala a
metafizicii, cum s-a intimplat adesea in epoca Luminilor (vezi
critica voltairianii sau humeista a metafizicii). Intrebarea cu privire
la posibilitatea metafizicii primete, totui, un riispuns pozitiv:
metafizica e posibila, dar cu conditia sa-i schimbe obiectul. Ea nu
este posibila ca tiinta a primelor principii ale lucrurilor, cum cerea
definitia baumgartianii, larg acceptata in epocii, a metafizicii. Dar,
aa cum am vazut, nu e posibila nici ca 0 cunoatere sigurii a
suprasensibilului, a lumii spirituale; in aceste domenii, nu este eu
putintii 0 cunoatere (a principiilor, a lumii spirituale), ci numai
opinii, variabile i nesigure, asupra lor. Metafizica este posibi la
numai ca ,,tiinlii a limite/or raliunii umane" ( Wissenschaft von den
Grenzen der menschlichen Vern unft) 24 . Sarcina ei constii in a
delimita clar domeniul cunotintelor intemeiate pe experienta,
singurele valabile - caei " noliunile experimentale " trebuie " sa
serveascii intotdeauna ca baza a tuturor judecatilor noastre" (ibid.) ,
de toate opiniile incerte care pot apiirea. De aceea, uti li tatea
metafizieii e mai mult negativa; Kant 0 compara (dei nu folosete
acest tennen) cu 0 tara mica, ce trebuie sa-i cunoasea bine i sa-i
asigure frontierele, in loe sa ineerce nebunete sa-i mareasca
teritoriul prin cuceriri.
Dei Kant insui recunoate ca n-a indicat in mod precis in
luerare aceste limite, este cu totul evidenta schi mbarea radicala,
reorientarea esentiala pe care el 0 impune metafizieii: in locul
constructiilor dogmatice trece studiul limitelor ratiunii umane.
Aceste limite nu sint arbitrare, stabilite la intimplare sau dupa bunul
plac al filosofului care Ie analizeaza. Ele - spune Kant (II, 3) sint
-

24

I. Kant, op.

cit., p. 384.
38

,
JLute prin natura raliunii umane, 25. Desigur, inca nu avem aici
fodajul ideatic complicat al filosofiei critice, care va intemeia in
Critica raliunii pure aceasta idee a l imite lor raliunii . Dar ideea
:ritica de baza a existenlei i a caracterului inevitabil al acestor
:.:mite este deja prezenta in gindirea lui Kant.
De aceea, s-a apreciat pe buna dreptate cii lucrarea pe care 0
.iisc utiim este importanta nu numai "ca indice al evolutiei gindirii lui
Kant la mij locul anilor ' 6 0 " , ci i " din punctul de vedere al
mticiparii semnificative i pozitive a unor componente de baza ale
;-rogramului critic" (Gordon Treash, loco cit. , p. 1 65). Pe un plan mai
eneral, ea este importanta pentru cii ne arata ca deosebirea dintre
;-oerioada precritica i cea critica, dei real a, nu are nicidecum sensul
.Jlle i separalii absolute i ca ceea ce ni se impune cu toata forta,
.:runci cind studiem perioada precritica, este rolul ei anticipativ fala
je perioada critica, i astfel, cum am mai spus, unitatea gindirii
:ui Kant.
Ultima lucrare precritica asupra careia ne yom opri este micul
5lUdiu Despre primul fundament al deosebirii dintre direc(iile
spaliu/ui, din 1 768. Tema lui este spatiul, care I-a preocupat pe Kant
Je la inceput i a ciirui intelegere are consecinle decisive asupra
:.ntregi i sale filosofii. In conceptia despre spatiu, el a oscilat intre
punctul de vedere al lui Leibniz, dupa care spatiul este 0 relatie ce
decurge din coexistenta monadelor, aa cum e perceputii aceasta de
subiect, i punctul de vedere al lui Newton, potrivit ciiruia spatiul
este 0 real itate absolutii, 0 condilie de existenta a corp uri lor,
lDdependenta de subiect. Cele doua conceplii - conceplia
relationista leibniziana i conceptia substantialistii newtoniana .:: o ntinuau sa se infrunte in gindirea tiintifica i filosofica a
rimpului.
Studiul in discutie este important pentru cii ne arata trecerea
lui Kant de la punctul de vedere relationist la cel substantialist,
argumentul dec isiv fiind aa-numitul argument al perechilor
incongruente, adica al deosebirii dintre partile simetrice (mina
dreapta i mina stinga, obiectul i imaginea sa in oglinda). Situatiile
acestea - faptul ca cele doua parti sint in aproape to ate privintele
: ; Ibid. , p.

386.
39

identice, lara a se putea totui suprapune, cum ne-o dovedete


imprejurarea ca manua de la mina dreapta nu se potrivete la mina
stinga - ne arata ca spaliul pe care-l ocupa acele parli este
proprietatea reala ce Ie deosebete i ca, deci, in general, spatiul este
o realitate absoluta.

Concepfia specific kantjana oespre spa}\u, caTuia \.

't>e v a

alatura timpul, va rezulta dintr-o valorizare diferentiata i


constructiva a ambelor teorii . Noua conceptie va fi expusa pentru
prima data in disertatia inauguraUi din 1 770, cu care incepe, dupa
opinia majoritatii comentatorilor, perioada critica.

3. Disertatia inauguraHi i rolul ei

in gindirea lui Kant


Prin di sertatia latina cu titlul De mundi sensibilis atque
intelligibilis forma et principiis, sustinuta in vara anului 1 770 i
publicata curind dupa aceea, Kant ii inaugura, aa cum am mai
spus, activitatea de profesor de logica i metafizica la Universitatea
din Konigsberg . Aceasta lucrare, numita pe scurt "disertalia
inaugurala" sau "disertalia d i n 1 770" , este ,,0 prima expunere a
,
criticismului , 26. Ea nu poate fi inteleasa dedt in contextul
preocuparilor din acei ani i indeosebi din anul precedent ( 1 769),
despre care fi losoful ne spune ca i -a daruit ,,0 mare lumina" . Sa
vedem despre ce este vorba.

3 . 1 . "Marea lumina " din 1 769

o insemnare manuscrisa, tiparita in volumul 1 8 al marii edilii


a Academiei de Stii nte din Berlin, contine aceste cuvintc
misterioase: " Das Jahr 69 gab mir grosses Licht" ( "Anul ' 69 mi-a
daruit mare lumina").
insemnarile de acest fel, dintre care unele au 0 importanta
decisiva pentru intelegerea evolutiei gindirii lui Kant, prezinta
inconvenientul major ca nu sint datate i nu se poate, prin urmare,
26

H.-J. de V leeschauwer, op. cit., p. 57.

40

stabili decit in mod aproximativ momentul in care fi l osoful a


formulat ideea sau aprecierea respectiva. Un alt inconvenient, nu
mai putin gray, decurge din caracterul lor eliptic. Aa cum stau
lucrurile i cu propozitia adineaori citata, ele ramin adesea
enigmatice. Citind cuvintele "Anul 69 mi-a daruit mare lumina", am

vrea sa .ftim in ce a constat aceasta IUlllina ofi cc cfi:c(c a a vu( ca

asupra gindirii filosofului. Opiniile comentatorilor sint, in aceasta


privinta, impaqite. eel mai bine ar fi insa, inainte de orice altceva,
sa studiem contextul apropiat al propoziriei ce ne intereseaza, adica
sa examinam intreaga Rejlexio care, in ediria Academiei, poarta
numarul 5037. Insemnarea suna astfel: " Daca reuesc doar atit, i
anume sa rna conving ca e laborarea acestei tiinre ar trebui
intrerupta pina a fost inteles acest punct, atunci aceasta scriere i-a
atins scopul. La inceput vedeam aceasta teorie (LehrbegrifJ) ca prin
ceara (wie in einer Diimmerung). Am incercat cu toata seriozitatea
sa dovedesc anumite propozitii i contrariul lor, nu pentru a edifica
o doctrina a indoielii , ci, intrucit banuiam 0 iluzie a intelectului, sa
descopar unde se afla ea. Anul 69 mi-a daruit mare lumina, >27. Se
presupune ca nota dateaza din perioada disertatiei inaugurale, aa
incH "scrierea" la care se face referinta ar fi tocmai aceasta.
Daca ne oprim acum la ceea ce este clar in insemnarea lui
Kant, lasind la 0 parte ceea ce ramine ireductibil obscur, putem
reline ca noua sa teorie, care nu poate fi alta decit filosofia
critica, a fost la inceput abia intrezarita, ca filosoful s-a exersat in a
dovedi propozirii opuse , ce-l Iaceau sa banuiasca existenra unei
iluzii a gindirii, i ca a vrut sa descopere de unde provenea aceasta
iluzie. Aceste propozitii contradictori i, care sint, aparent,
indreptarite in mod egal, se numesc la Kant "antinomii" . Insemnarea
noastra ne-ar spune atunci ca originea criticismului se afla tocmai in
27 Textul gennan suna astfel: " Wenn ich nur so viei erreiche dass ich liberzeuge,

man mlisse die Bearbeitung dieser Wissenschaft so lange aussetzen, bis man
diesen Punkt ausgemacht hat, so hat diese Schrift ihren Zweck erreicht. Ich sahe
anfenglich diesen Lehrbegriff wie in einer Dammerung. Ich versuchte es gantz
emstlich, Satze zu beweisen und ihr Gegenteil, nicht urn eine Zweifellehre zu
errichten, sondern weil ich eine I l lusion des Verstandes vermuthete, zu
entdecken, worin s i e stacke. Das Jahr 69 gab mir grosses L i cht " . (Cf.
Vleeschauwer, p. 57.)

41

antinomii sau, mai exact, in descoperirea antinomiilor. Dar nu putem


stabili mai precis dad "marea lumina" a constat in insai aceasta
descoperire sau in gasirea metodei de a le rezolva. Mai probabila
este prima ipoteza. In orice caz, naterea filosofiei critice este
indisolubil legata de antinomii.
Aceasta interpretare este confirmata in mod decisiv - dupa
cum a aratat Vleeschauwer - de 0 marturisire tirzie a lui Kant, dintr-o
scrisoare catre Garve din 1 798. Aici, Kant spune: "Nu cercetarea
existentei lui Durnnezeu, a nemuririi etc. a fost punctul de la care am
,,
plecat, ci antinomia ratiunii pure 28.
Dad punctul de plecare a fost antinomia ratiunii pure, ne
intrebam despre ce antinomie putea fi yorba in 1 769. Critica raliunii
pure imparte antinomi ile in doua clase: matematice i dinamicc.
Cele dintii sint antinomii ale spatiului i timpului, iar cele din a doua
c lasa, ale l ibertatii i necesitatii. In acel moment, s i ngurele
antinomii care puteau fi avute in vedere de Kant erau cele din prima
clasa. Caci " Tetrahotomia categoriala care comanda distributia
"
antinomiilor nu exista inca (Vleeschauwer, p. 58).
Antinomiile spatiului i, in primul rind, contradictia dintre
divizibilitatea infinita a spatiului i alcatuirea substantelor care-l
umplu din elemente simple , indivizibile (atomi i sau monadele) nu
puteau aparea dedt pe fondul concepliei despre caracterul absolut al
spaliului. Cita vreme Kant Inclinase catre conceptia leibniziana a
relativitatii spatiului, contradictiile launtrice ale acestuia n-aveau
de ce sa-l tulbure. Dar adoptarea, in articolul din 1 7 68 despre
deosebirea dintre directi ile spatiului, a punctului de vedcre
28

Textul german complet este urmatorul: "Nicht die Untersuchung vom Dasein
Gottes, der Unsterblichkeit, etc. ist der Punkt gewesen von dem ich ausgegangen
bin, sondern die Antinomie der reinen Vernunft: Die Welt hat einen Anfang -:
sie hat keinen Anfang, usw. bis zur vierten: Es ist Freiheit im Menschen, - gegen
den: cs ist keine Freiheit, sondern alles ist in ihm Naturnotwendigkei t; diese
war es, welche mich aus dem dogmatischen Schlummer zuerst aufweckte und
zur Kritik der Vernunft selbst hi ntrieb, urn das Skandal des scheinbaren
Widerspruchs der Vernunft mit ihr selbst zu heben" (An Christian Garve ( 1 798),
in Immanuel Kant, Werke (Cassirer), X, p . 3 5 2 ) . De notat ca., la fe l ca in
Pro/egomene, tara a-I mai invoca insa de data aceasta pe H ume, antinomiile sint

cele care, dupa propria-i miirturie, I-au trezit pe Kant din sornnu l dogmatic i I-au
condus la critic a ra\iunii.

42

newtonian al spatiului absolut I-a Iacut sa sesizeze imediat aceste


contradictii.
Antinomiile i, 0 data cu eie, criticismul insui, ca mod
specific de a Ie tematiza, nu puteau, prin urmare, sa apara inainte de
momentul respectiv. Dar noua conceptie despre spatiu genera i alte
dificultati. Conform articolului consacrat spaliului, acesta este
abso lut, substantial, dar totodata concret i unic, avi'nd deci
caracterul unei intuitii. Or, aceste insuiri erau incompatibile; mai
exact, sint incompatibile realitatea spatiului, adica existenta lui
independenta de mintea noastra, pe care 0 presupune caracterul sau
absolut, pe de 0 parte, i intuitivitatea lui, cxistenta lui ca intuitie a
min!ii noastre, pe de alta parte. Depairea dificultatii astfel aparute
presupunea 0 anumita revenire la Leibniz i la conceptia lui despre
dependenta ideii de spatiu de intelcctul nostru.
Revenirea la Leibniz se impunea i din alte motive. Lucrarea
epistemologica cea mai importanta a lui Leibniz, Noi eseuri asupra
intelectului uman, este 0 lucrare postuma. Ea a fost publicata abia
in 1 767 i numai din acest an a putut fi citita de Kant, care a avut
astfel posibiJitatea sa cunoasca adevarata concep!ie gnoseologica a
lui Leibniz. In privinta spa!iului, Noile eseuri prezentau urmatoarea
concep!ie : spa!iul e 0 idee pura a intelectului, a carei origine este
intelectul insui, care construiete acest concept in momentul
percep!iei sensibile. Aceasta concep!ie n-a fost acceptata de Kant
(caci, pentru el, spatiul nu e un concept intelectual), i totui, ceva
din ea a fost retinut: idealitatea spatiului, dependenla lui de
subiectul cunoscator. Ar fi, poate, mai corect sa spun em c a , in
lucrarea lui Leibniz, Kant a giisit 0 sugestie: sugestia caii de
urmat in cercetarea spatiului. Aadar, nu solutia problemei, ci calea
catre ea.
I nsii lucrarea lui Leibniz a avut i alte efecte, intr-un plan mai
general, asupra gindirii lui Kant. Leibniz introducea aici 0 concep!ie
epistemologica noua, conceMia inneita!ii virtuale, care, spre
deosebire de teoria ideilor innascute a lui Descartes, eonsidera eii
noi nu avem idei inniiscute, ci numai eapacitatea de a Ie forma, iar
aceasta virtualitate se aetualizeaza in experienta. Teoria rationalista
a eunoaterii devenea astfel mai supla i mai rafinata, capabila sa
respinga obieetiile empirismului. Legile func!ionale ale inteleetului
43

nu provin din experienta; ele sint a priori, dar se actualizeaza, devin


active, in contact cu materia cognitiva pe care 0 ofera experienta.
Deosebirea d i ntre continuturile cognitive provenite din
experienta i legile functionale ale intelectului, care sint a priori,
prefigureaza 0 distincti e gnoseologica hotiiritoare la Kant, aceea
dintre materia i forma cunotintei. Deosebirea dintre materie i
fonna provine, desigur, de la Aristotel. Ea a fost deja transpusa in
teoria cunoaterii , inaintea lui Kant, de matematicianul i filosoful
gennan Lambert, cu care Kant a corespondat vreme indelungata.
Pentru solutionarea problemei care il interesa, aceea a spatiului,
ideea de fonna i deosebirea dintre fonna i materie vor avea, cum
unneaza sa vedem, un rol hotaritor.
Acestea par sa fie, cel putin intr-o masura, explicatiile "marii
lumini " din 1 769, cu ajutorul carora putem intelege mai bine i
ideile disertatiei inaugurale din anul unnator.

3.2. Conceptul de lume


Daca am judeca dupa titlu i chiar dupa anumite aspecte ale
continutului, am putea spune ca notiunile centrale ale disertatiei sint
ace lea de m undus sensibilis ( " lume sensibila " ) i mu ndus
intelligibilis ( "lume inteligibila"). S-a remarcat de multii vreme cii
aceste notiuni au 0 origine platonicianii; ar fi poate mai potrivit sa
spunem ca ele provin din interpretarea traditionala a platonismului,
aa cum s-a impus ea prin neoplatonism. De aici, unii cercetatori
(Max Wundt .a . ) au tras concluzia ca rolul decisiv in geneza
criticismului revine influentei platoniciene. Chiar i Mircea Florian,
care nu accepta aceasta concluzie, se crede indreptatit sa afinne cii
"Un criticism nesustinut de ontologia platoniciana se refuza oricarei
intelegeri istorice, ,29 . De altfel, numele lui Platon apare de doua ori
in lucrare 3o, dei Kant se delimiteaza critic de anumite idei
29
JO

Mircea Florian, op. cit., p. 50.


Vezi I. Kant, Despre forma $i principiile lumii sensibile i ale celei inteligibile,
trad. rom. Constantin Noica, Tipografia Bucovina, Bucureti, 1 936, pp. 90 i
1 1 3 . Referinlele se vor raporta, in general, la aceasta traducere, pe aloe uri
modemizatii. Trimiterile la textul latin sint dupii edilia Cassirer, vol. II, pp. 40 1 436.

44

platoniciene i neoplatoniciene (vezi critica ideii de suflet al lumii,


p. 1 06).
Dihotomia lwnii sensibile i a lwnii inteligibile este precedatii
de 0 discutie a conceptului de lume in general, ceea ee intiirete
impresia eu privire la orientarea metafizieii a lucriirii. Lumea este,
dupii Kant, un concept ultim, unul dintre acei tenneni de care - cum
spune atit de sugestiv filosoful - m intea are nevoie ca " sii se
odihneascii" (p. 80). Ca i conceptul de element - opus i, totodatii,
corelativ -, e oneeptul de lume este definit, a spune m ore
geometrico, prin operalia care II produce. Dacii elementul este
tennenul final ce incheie analiza unui compus substantial, lumea
este tennenul ultim al sintezei intregului din piirtile sale. In ambele
cazuri, avem de-a face cu tenneni uftimi: ciici elementul e partea
care - cum spune Kant - nu mai este ea insai intreg (adica partea
indecompozabilii), iar lumea e intregul care nu mai este el insui
parte, adicii intregul care nu mai apartine, ca parte, altui intreg
supraordonat.
Intreaga C:iscutie ne atrage atentia asupra operafiilor prin care
sint definite cele douii concepte, analiza i sinteza. Data fiind
insemnlitatea decisiva a acestora in filosofia critica, sa ne oprim
putin asupra lor. Kant aratli cli cei doi termeni au un sens dublu:
anume, sinteza este fie calitativii, i atunci desemneaza un progres
in seria lucrurilor subordonate, de la cauzii la cauzat, fie cantitativa,
caz in care desemneaza un progres in seria eelor coordonate, de la 0
parte data, prin adaugarea celorlalte piirti, pina la tot. I n mod
asemanator, analiza, in sens calitativ, este regresul de la cauzat la
cauzli (sau, cum formuleazii alteori Kant, de la conditionat l a
conditie), iar i n sens cantitativ, este regresul d e la tot l a piirtilc
acestuia, pina la elemente] I . Kant precizeaza cli atit sinteza, cit i analiza
sint luate in disertatie in eel dc-al doilea sens. Aadar, analiza i sinteza
care produc conceptele de element i fume sint cantitative.
Coneeptul de lume, care il intereseazli in cel mai inalt grad pe
Kant, poate fi reprezentat in doua feluri: el poate fi gindit prin ideea
de compunere (sintcza) a intregului din parti date, situatic in eare
riiminem in plan strict intelectual, sau poate fi reprezentat in planul
31

!bid. , p. 78, nota.

45

intui/iei, ea rezultat al adaugarii succesive a unei paI1i la alta. I n


acest al doilea caz, sinteza presupune timpul i se supune astfel
legilor sensibilitatii.
Pentru ca reprezentarea intuitiva a conceptului de lume, ca i
cea a conceptului corelativ de element, obtinut prin analiza, sa fie
posibila, timpul in care se realizeaza sinteza (analiza) trebuie sa fie
jinit i determinabil. Or, tocmai aici apar dificultatile. Caci, in eazul
unei cantitati continue, analiza, adicli regresul de la intreg la paI1i,
precum i, in cazul injinitului, sinteza, adica progresul de la paI1i la
intreg, nu au capat, adica sint n elimitate. De un de rezuita ca in
aceste situatii nu sint posibile nici 0 analiza i nici 0 s inteza
completa i, astfel, nu e posibiHi reprezentarea adecvata a
eonceptelor respective in plan intuitiv. Daca, de aici, unii savanti ai
vremii au tras concluzia ca nOliunile de infinit i continuu trebuie
eliminate din tiinta i filosofie, Kant aratli cli nereprezentabilul nu
e totuna cu imposibilul i ca, din faptul ca reprezentarea intuitivii a
acestor coneepte este eu neputinta, nu deeurge nicideeum cii ele sint
l ip site de temei. i nca de pe acum, Kant atrage atentia asupra
deosebirii dintre sensibilitate i intelect, care explica de ce ideile
intelectului nu pot fi intotdeauna transpuse in plan intuitiv.
Problema, discutata aici oarecum in trecere, dar la care Kant va
reveni in ultimul capitol, consacrat metodei metafizicii, este in fond
aceea a antinomiilor, despre care spuneam, la inceputul acestui
capitol, ca a fost descoperita tocmai in acei ani. lar solutia lui Kant
este deosebirea riguroasli intre cele doua facultati i, in general, intre
sensibil i inteligibil.
Expunerea conceptului de lume continua cu prezentarea
"
punctelor
de care trebuie sa tincm seama in definitia lumii (p. 80),
"
deci a notelor earaeteristice sau a principii lor ei: materia, adieii
p artile (substantele) care 0 compun; form a , care eonsta in
"
" eoordonarea substantelor , adica in modal itatea prin care se
realizeaza conexiunea lor; i universalitatea (universitas), adiea
"totalitatea absolutii a piiI1ilor eomponente (compartium)".

3.3. Teoria sensibilitiitii


.

Dad! analiza de pinii aeum a conceptului general de lume i


dihotomia pe care 0 prefaleazli, aeeea a lumii sensibile i a lumii
46

inteligibile, par sa se inscrie, cel putin in linii mari, Intr-o


perspectiva metafizicli traditionala, schimbarea nu intirzie, totui, sa
se produca. C aci cele doua lumi nu sint definite prin anumite
caracteristici ontologice intrinseci, ci prin facultatile de cunoatere
de care depind: sensibilitatea i intelectul (ratiunea). Aa incit,
centrul de greutate al cercetarii se deplaseaza rapid de la ceea ce
parea sa fie 0 abordare ontologica de tip traditional clitre 0 abordare
epistemologica. Aceasta deplasare este specifica filosofiei critice,
iar prezenta ei aici ne pennite sa intelegem deja ca lucrarea pe care
o analizam este cea dintii expresie a criticismului.
Dar criticismul nu este prezent numai in aceasta forma,
oarecum implicita. EI este prezent i in mod explicit, atunci dnd
Kant, definind metafizica in stil baumgartian, ca " filosofia care
cuprinde primele principii ale intrebuimtarii intelectului pur' (p. 88),
adauga imediat cii ea are nevoie de 0 tiinlii pregiititoare (scientia
propaedeutica) 32 , care este, dei Kant nu folosete inca termenul,
critica insiii. tiinta pregatitoare (critica), pe care 0 i lustreaza
disertatia, are ca obiect principal " deosebirea dintre cunoaterea
senzitiva i cea intelectuala" .
Ideea de baza a lui Kant, ce va ramine un bun dtigat al
filosofiei critice, este aceea a deosebirii radicale i ireductibile
dintre sensibilitate i intelect. In opozitic explicitii cu rationalismul
leibnizo-wolffian, care considera ca deosebirea dintre ele este numai
una de grad sau logicii, senzitivul fi ind 0 cunoatere confuza, in
timp ce intelectivul ar fi 0 cunoatere distincta, Kant argumenteaza
ca deosebi rea este de esenta sau de natura. C aci cunotinte le
senzitive pot fi [oarte clare, iar cele intelective, foarte confuze, cum
ne arata, pe de 0 parte, geometria, iar pe de alta parte, metafizica.
Deci nu gradul de claritate sau de confuzie Ie deosebetc .
Deosebirea este data de natura specitidi a celor doua facultati de
cunoatere.
Sensibilitatea e capacitatea sub iectului de a fi afectat de
obiecte, este receptivitatea cognitiva a acestuia. Intelectul e
facultatea subiectului de a-i fonna reprezentari desprc obiecte chiar
i atunci c1nd ele nu afecteaza simturile. Sensibilitatea infiitieaza
32

Ibid., pp. 88, 12 1 ; in textul latin, pp. 4 1 1 , 435.

47

lucrurile aa cum ne apar ele, cafenomene, in timp ce intelectul sau


ratiunea ni Ie intatieaza aa cum sint, ca noumene (obiecte ale
gindirii) .
Ne-am fi ateptat ca, din caracterizarea sensibilitatii ca
receptivitate cognitiva a subiectului, Kant s a trag a concluzia
adecvarii ei la obiect, a capacitatii sale de a ne inflitia obiectul aa
cum este el. I mpreuna cu intreaga traditie rationalista, Kant neaga
insa accesul cunoaterii sensibile la esenta lucrurilor: ea ne releva
lucrurile nu aa cum sint, ci aa cum ne apar. La un moment dat,
Kant folosete chiar termenul aparenlii, identificind pur i simplu
fenomenul cu aparenta. Abia mai tirziu, la a doua editie a Criticii
raliunii pure, el va face deosebirea cuvenita intre ele, dindu-i
seama ca, daca vrea sa asigure adeviirul cunoaterii fenomenale,
ceea ce il preocupa deja, trebuie sa stabi leasca precis aceasta
distinctie.
Dar Kant continua sa creada, impreuna, iarai, cu traditia
fi losofica rationalista, ca, daca sensibilitatea nu are acces la
lucrurile insele, intelectul, eliberat de barierele senzoriale, ar avea
acces i ca, deci, el ar putea cunoate realitatea aa cum este.
Cunoaterea intelectuala ne-ar reda lucrurile nu aa cum ii apar ele
sensibilitatii, deci cafenomene, ci ca obiecte ale gindirii, aadar ca
noumene.
Acest optimism gnoseologic, intr-adevar neateptat, dad ne
amintim de scepticismul manifestat in Visurile unui vizionar, a fost
apreciat de comentatori ca 0 revenire brusca la pozitiile dogmatice
initiale. Ne aflam deci in situatia paradoxala eli lucrarea care initiaza
perspectiva critica revine oarecum compensator, parca spre a
contrabalansa indrazneala acestei noi perspective, la vechiul punct
de vedere optimist al rationalismului dogmatic. Desigur, nu trebuie
sa pierdem din vedere faptul ca disertatia este un moment al unei
evolutii i ca, mai tirziu, Kant va renunta definitiv la reziduurilc
dogmatice.
Daca teoria intelectului poarta inca pecetea vechiului mod de
gindire, in schimb, analiza sensibilitatii in disertatie este aproape in
intregime conforrna noii conceptii critice i va fi reluata, intr-o alta
redactare, desigur, in Estetica transcendentalii. Kant deosebete
materia !?i forma reprezentarilor sensibile i arata ca, dad materia
48

este senzatia i, deci, presupune prezenta obiectului, forma provine


din sensibilitatea insai . El descopera, de asemenea, eli principiile
formei cunotintei sensibile i ale lumii fenomenale insei sint
spatiul i timpul. Spaiul i timpul sint intuitii pure, originare, ce
provin din sensibilitatea noastra, iar nu de la lucrurile insele. Dei
Kant nu folosete inca in disertatie termenul a priori in sensu I
epistemologic precis, pe care-l va primi in Critica ra/iunii pure,
putem spune eli teoria apriorista a spatiului i timpului este, in ceea
ce are ea esential, elaborata in aceasta lucrare. Prin ea, Kant
depaete opozitia dintre substantialismul newtonian i rela
tionismul leibnizian, in orizontul carora se micase pina atunci.
I n analiza spatiului i timpului - care sint enumerate in
aceasta ordine, dar analizate in ordine inversa, incepind cu timpul , accentul cade pe argumentarea caracterului lor de intui/iipure. Ele
nu provin din perceptia sensibila, elici orice perceptie Ie prcsupune
i este condiponata de ele. Pe de alta parte, ele sint reprezentari
particulare: atit spatiul, cit i timpul sint unice, diferitele spatii i
timpuri concrete fi ind delimitari ale spatiului i timpului unic.
Intrucit reprezentarea ce are un singur obiect nu poate fi un concept
general, ci 0 intuitie, rezulta ca spatiul i timpul originar sint intuitii,
iar nu concepte. Aceasta linie de argumentare va fi pastrata in
Critica raliunii pure, unde se va face distinctia intre " expunerea
metafizieli" i " expunerea transcendental a" a conceptelor de spatiu
i timp (chiar daca ea nu va fi intotdeauna respectatii), iar
argumentele vor fi mai bine organizate.
Dependenta lor de subiect, i nu de lucrurile insele, ridica
problema dad. reprezentarile de spatiu i timp slnt innascu1e sau
dobindite. Dei, la un moment dat, referindu-se la forma cunotintei
sensibile, afirmase eli aceasta depinde de anumite "legi statomice i
inniiscute" (p. 85, subl. ns.), Kant ii precizeaza ulterior punctul de
vedere dupa care aceste reprezentiiri nu sint, propriu-vorbind,
innascute, ci dobindite. Apriorismul kantian nu e 0 noua varianta a
teoriei cartesiene a ideilor innascute. Am putea spune eli teoria
leibniziana a inneitiilii virtuale din Nouveaux Essais este termenul
mediu care leaga i totodata s eparii inneismul cartesian de
apriorismul kantian.
49

3.4. Teoria intelectului


Daca in analiza sensibilitatii gindirea critica a lui Kant a
cucerit pozitii ce pot fi socotite definitive, in cercetarea intelectului,
el este inca dependent de metafizica rationalista traditionala. Dar i
aici apar anumite idei care prefigureaza pozitiile critice de mai
tirziu. Este yorba, inainte de toate, de ireductibilitatea cunotintei
intelectuale la cea senzitiva. Ireductibilitatea decurge din caracterul
conceptual al cunotintei intelectuale, radical diferit de caracterul
intuitiv al cunotintei senzitive. Intrucit intuitia este reprezentarea
unui obiect particular, ea presupune atit prezenta obiectului, adica
presupune ca obiectul sa-i fie dat, cit i receptivitatea mintii noastre
fata de el, adica sensibilitatea insai. De aceea, intuitiile noastre sint
intotdeauna sensibile, i nu intelectuale. Noi, oamenii, nu putem
avea dedt astfel de intuitii. Numai intuitia divina, ce creeazii lucrurile
in insui actul cunoaterii lor i, deci, nu este supusa conditiei
receptivitatii, ca intuitia umana, poate fi 0 intuitie intelectuala.
Dar deosebirea nu se oprete aici. Kant distinge doua mod uri
de intrebuintare a intelectului, pe care Ie numete intrebuintarea
logica (usus logicus) i intrebuintarea reala (usus rea/is) 33 . In cea
dintii, intelectul subordoneaza conceptele unele altora, in functie de
gradul de generalitate, indiferent de provenienta lor. In cea de-a
doua, el creeaza anumite concepte, fie de lucruri, fie de raporturi;
aceste concepte, scrie Kant, sint "date prin insai firea intelectului,
nefiind abstrase din vreo intrebuintare anumita a simturilor i rara a
cuprinde vreo forma de cunoatere senzitivl'l ca atare, ,34. Folosirea
logica este comunl'l tuturor tiintelor; cea reall'l, insl'l, nu.
De cea mai mare importanta este observatia ca intrebuintarea
logica se poate exercita asupra unor reprezentari (cunotinte)
sensibi le , lara ca prin aceasta ele sa-i piarda caracterul sensibil ,
care Ie este propriu, i sa se transforme in reprezentari (cunotinte)
intelectuale. Caracterul unei cunotinte este determinat de originea
ei, care nu se modifica in urma intrebuintarii logice a intelectului.
Aa se face ca principii Ie geometriei ramin sensibile, iar cele ale
metafizicii, intelectuale.
)) Ibid., p. 86; in textul latin, p. 409.
Ibid., p. 87.

J4

50

Conceptele proprii ale intelectului, acelea care am vazut ea


provin din intrebuintarea lui reala, sint intrutotul diferite de eele
care ii au originea in sensibilitate. Kant Ie numete deocamdata
"
"idei pure , pentru a Ie deosebi atit de conceptele ce-i au originea
in fonnele sensibilitatii, cum sint acelea ale geometriei, care provin
din intuitia spatiului, cit i de conceptele 'empirice, adica de
conceptele provenite din experienta.
Intelectului, ca facultate specifid de cunoatere, ireductibilii
la sensibilitate, ii corespunde 0 " lume" specifica, lumea inteligibila.
Aceasta este lumea substanelor, a realitatilor noumenale, ce are ea
insiii 0 forma, ca i lumea fenomenala. Dad principiile formei
acesteia din unna sint spaliul i timpul, conexiunea i unitatea, adicii
forma lumii i nteligibile, ele insele au nevoie de un principiu
explicativ. Acest principiu este Dumnezeu, cauza prima i unica,
creatorul i totodatii arhitectul lumii. El sustine deopotriva lumea
fenomenala i mintea care 0 pereepe; iar spatiul i timpul care
explica lumea fenomenala, rara a se putea explica pe ele insele,
dobindesc acum explicatia cuvenitii, prin omniprezenta i etemitatea
lui Dumnezeu. Kant ii da seama, desigur, cii prin aceste idei
depaete " limitele sigurantei apodictice care se cuvine metafizicii "
i noteazii: " De fapt, mi se pare mai intelept sa ne marginim la
cunotintele ce ne sint date prin mediocritatea intelectului nostru,
dedt sa inaintam in inaltul cercetiirilor mistiee de acest soi - preeum
a Iacut Malebranche - ale carui afinnatii nu se indeparteaza dedt
putin de cele ce sint inIatiate aici: afinnatia anume ca intuim toale
lucrurile in Dumnezeu,,35 .

3.5. Metoda metafizicii


Capitolul final, al cincilea, al lucriirii, se ocupa de 0 problema
care I-a preocupat mereu pe Kant i care este strins legata de
p roblema fundamentala a intregii sale gindiri, posibil itatea
metafizicii: problema metodei in metafizicii. Dad in tiintele ce-i
iau principiile din intuitie - fie din intuitia pura, ca matematica, fie
din intuilia sensibila, ca tiinta naturii -, "practica da metoda" , adica
mai fntfi se constituie tiinta respectivii i abia apoi metoda ei, in
35

Ibid., p. 1 09 (sub!. lui Kant).

51

filosofia pura, i in primul rind in metafizica, lucrurile se petrec


invers: "metoda premerge oricarei tiinte" . Caci, daca in primul caz
intrebuintarea intelectului este numai logica, in metafizica, unde
conceptele i principii Ie provin din intelectul pur, avem de-a face cu
o intrebuintare reala a acestuia. Din pacate, insa, aceasta
particularitate a metafizicii a fost neglijata, iar preocuparea pentru
metoda sa specifica a fost abandonata. Aa se explica - dupa Kant eecul de pina acum in acest domeniu, munca de Sisif a meta
fi zicienilor, care n-au reuit sa inainteze nici macar cu un pas.
Preocuparea pentru metoda este, la Kant, strins legata de ideea
critica insai . Este, in fond, unul dintre aspectele esentiale ale
,,tiintei propedeutice" despre care a fost yorba mai inainte.
Fara sa putem intra in detalii, retinem ca nucleul metodei
metafizicii consta - dupa Kant - in a evita amestecul cunotintei
intelectuale cu cea senzitiva, in a pastra cu grija deosebirea dintre
ele. Amestecul se produce atunci cind, in j udecata, unui concept
intelectual luat ca subiect i se atribuie un predicat senzitiv, ca in
axioma: " tot ce exista se afla undeva" , in care conceptul ui
intelectual de existenta i se atribuie un predicat spatial. Eroarea
consta in aceea ca unor concepte intelectuale objective, care
desemneaza lucruri reale, Ii se atribuie predicate subjective, ce
privesc numai cunoaterea sensibila. Kant numete erorile de acest
fel vicii metajizice de subrepfie i se ocupa apoi de clasificarea
"
"axiomelor subreptice care provin din ele. Important aici este ca
evitarea aces tor erori, care stau la baza zadarniceior i inutilelor
dispute metafizice, se poate face prin pastrarea clara a deosebirii
dintre cunotinta intelectuala i cea senzitiva, care este, cum am
vazut, ideea conducatoare a intregii lucrari.
In rezumat, disertatia din 1 770 e prima expunere, partiala i
imperfecta, a fi losofiei critice. Dei nu utilizeaza inca termenul,
ideea critica este dej a prezenta in gindirea lui Kant, iar aplicarea
acesteia la analiza sensibilitatii se apropie de nivelul Criticii rafiunii
pure. In schimb, analiza intelectului este inca departe de acesta. Dei
Kant deosebete deja conceptele ce provin din intelectul insui
( " ideile pure " ) de conceptele empirice, ii lipsete inca ideea
"
"
"deducerii lor, in dubla ei modalitate, de " deductie metafizica i
"
de " deductie transcendentala . In analiza intelectului i mai cu
52

seama in ideea valabilitatii nelimitate a conceptelor acestuia, adica


a capacitatii lor de a accede la lucrurile insele, la realitatea
noumenala, se manifesta balastul dogmatic de care filosoful n-'\
reuit inca sa se elibereze. De asemenea, lipsete din disertatie ideea
deosebirii dintre intelect i ratiune i intreaga deductie a ideilor din
Dialectica transcendentalii. Ar fi insa fastidioasa i inutila
enumerarea tuturor deosebirilor dintre disertatie i lucrarea
fundamentala a lui Kant. Abia prin cercetarea acesteia din urrna vor
putea deveni limpezi deosebirile i, astfel, se va putea intelege de ce
Kant a avut nevoie de inca unsprezece ani de meditalie intensa
pentru a-i definitiva ideile. Disertatia din 1 770 este 0 piatra de
hotar i un jalon important pe un drum care nu s-a incheiat, ba chiar,
intr-un anumit sens, abia incepe.
Kant era nemultumit de unele parti ale Disertaliei, in special
de capitolul 3 . El credea ca, printr-o reelaborare rapida a acestora i
prin adaugarea " citorva idei " , va putea sa dea, in sfirit, noua
filosofie pe care 0 atepta de la el publicul cultivat din Gennania. In
aceasta munca, s-a adincit insa intr-un proces de gindire care a durat
mai bine de un deceniu. Corespondenta ne inIatieaza aminarea
repetata a lucrarii, pina la aparitia ei in primavara anului 1 78 1 .

4 . Filosofia teoretidi
Perioada critica ce incepe in 1 7 70, 0 data cu disertatia
inaugurala, este aceea in care Kant ii elaboreaza, dupa indelungi
cautari, conceptia filosoficil proprie, expusa in mod sistematic in
cele trei Critici, in primul rind in Critica raliunii pure. Cei
unsprezece ani care despart aceasta lucrare de disertalia inaugurala
au fost ani de meditatii intense, in care ideea critica a fost elaborata
i aplicata in domeniul fi losofiei teoretice, pregatind toto datil
celelalte aplicatii ale sale. La sfiritul acestui interval, in patru-cinci
luni, filosoful aterne pe hirtie "oarecum in graba" (gleichsam im
Fluge) 36, cum singur marturisete, rodul acelor meditatii, neglijind
36

I. Kant. Werke (Cassirer). Berlin. 1 922. vol. IX, p. 23 (scrisoarea caIre Moses
Mendelssohn din 1 6 august 1 783).

53

intr-o anumita masura forma lucrarii i claritatea expunerii . Ceea ce


I-a preocupat a fost nu eleganfa formei, ci exactitatea confinutului .
In prefata primei editii a Criticii, e l distinge, d e altfel, claritatea
discursiva (logica) -?i claritatea intuitiva (estetica), afirmind ca s-a
ingrij it indeaj uns de cea dintii, dar n-a putut satisface exigenta
legitima, chiar daca nu tot atit de stricta, a celei din urma. De aici
provin in parte dificultatile cu care au fost i continua sa fie
confruntati -?i astazi cititorii lucrarii . Critica ra!iunii pure este i va
ramine 0 lucrare dificila, dar nu ininteligibila. Iar comentariile,
inclusiv eel de fata, pot sa-i sporeasca inteligibilitatea i, in acest
sens, sa-l aj ute pe cititor, dar nu-l pot scuti nicidecum de efortul
propriu de intelegere.

4.1. Principiul critic - criticism,


dogmatism, scepticism
Punctul de plecare al cercetarii kantiene in Critica ra!iunii
pure este problema posibilitatii metafizicii ca -?tiin!a. Problema
aceasta nu s-a nascut abia acum, ea este, in alte forme, prezenta inca
in perioada precritica -?i va continua sa-l preocupe pina la sfirit pe
filosof. Dar, in lucrarea pe care 0 analizam, ea primete 0 formulare
precisa, indicindu-se totodata cu exactitate calea de urmat in
vederea solutionarii ei.
Pentru a stabili daca metafizica
este posibila ca tiinta, treb uie sa
analizam facultatile de cunoatere ale
,I
spiritul uman. Numai pe aceasta baza
-.
yom putea determina daca ele sint sau
. flll,tigm Daa,Dplif
t..
nu cap abile sa raspunda intrebarilor
. ai. emur "
ultime asupra existenfei, pe care i Ie
,
pune metafizica. Ideea lui Kant este deci
urmatoarea: inainte de a edifica un
sistem metafizic, inainte de a cauta un
raspuns la intrebarile metafizicii, trebuie
Z,
sa cercetam instrumentul cunoaterii
insui, adica facultatile de cunoatere de
care dispune spiritul nostru. Cercetarea
.
.
facultatilor de cunoatere, pentru a
.>(:

D(taomtl.

. .
, ,: ,

: .::." '

54

stabili intinderea i limitele lor i a detennina astfel daca. ele sint sau
nu capabile sa raspunda intrebiirilor metafizice, este numita de Kant
critica, iar principiul care 0 promoveaza ca demers primordial al
filosofiei , principiu critic sau criticism . Data fiind insemnatatea
metodologicii esentiala a acestui principiu pentru intreaga filosofie
kantiana, aceasta fi losofie a fost numita chiar de creatorul ei
jilosofie criticii sau criticism, denumiri sub care ea este indeobte
cunoscuta in istoria filosofiei.
Kant opune criticismul sau dogmatismului, pe de 0 parte, i
scepticismu/ui, pe de alta parte. Dogmatismul este acel tip de
filosofie care trece la elaborarea metafizicii lara sa se fi intrebat mai
intii daca mintea omeneasca este sau nu capabila sa raspunda
intrebarilor metafizice. Dogmatismul e 0 conceptie precriticii, naiva,
ce procedeaza - dupa comparatia sugerata de Kant - asemenea unui
om care, vrind sa traverseze marea, se imbarcii pe 0 corabie, lara sa
se fi asigurat in prealabil ca ea il poate duce la destinatia propusa.
In Prolegomene, Kant marturisete ca el insui a impartait multa
vreme aceasta conceptie. Cel ce I-a trezit din "soI1U1ul dogmatic" a
fost David Hume, prin critica unei idei de baza a cunoaterii umane,
ideea de cauzalitate. Legatura dintre cauza i efect - a aratat Hume - nu
are caracterul necesar ce i se atribuie de obicei. Noi percepem in
experienta 0 anumita succesiune a fenomenelor. Cind doua
fenomene se succed mereu in aceeai ordine - deci, dnd suc
cesiunea lor se repeta -, sintem inclinati sa afinnam existenta unei
Iegiituri cauzale intre eIe: fenomenul antecedent este numit cauza,
iar acela care unneaza e numit efect. Dar nimic nu ne autorizeaza sa
facem afinnatia cii primul fenomen flproduce pe al doilea, ca relatia
dintre ele are un caracter necesar. Experienta ne permite sa afinnam
doar succesiunea lor i nimic mai mult. Ea nu poate intemeia ideea
de necesitate. Ideea de cauzalitate este deci rezultatul unei
deprinderi psihologice, al obinuintei , lara a-i putea gasi un temei
obiectiv: asocierea repetata a doua fenomene ne face ca, ori de cite
ori apare primul, sa ne ateptam sa apara i al do ilea i sa Ie
consideram ca legate cauzal.
Critica humeiana a ideii de cauzalitate a fost hotaritoare
pentru Kant. Dei parerile comentatorilor sint impartite in privinta
momentului in care se situeaza i a propoqiilor sale reale , influenta
55

lui Hume nu poate fi in nici un caz neglijata sau subestimata, dad.


vrem sa intelegem intr-adevar evolutia gindirii lui Kant. EI va
generaliza problema pusa de Hume, va extinde analiza, de la
conceptele de substanta i cauzalitate, singurele cercetate de
fi losofu l scotian, l a toate conceptele fundamentale ale gindirii
umane. Dar Kant nu va impartai concluziile sceptice ale lui Hume.
Criticismul nu se deosebete numai de dogmatism, ci i de
scep ticis m . Deosebirea esentiala de scepticism consta in
recunoaterea necesitaii i obiectivitatii conceptelor gindirii, al
caror temei va fi cautat in alta parte dedt in experienta senzoriala caci Iectia sceptica, in ceea ce are ea valabil, va fi retinuta de Kant.
Cum apreciem principiul critic al lui Kant? Criticismul
kantian este, lara indoiala, una dintre cele mai importante tentative
ale gindirii umane de a lua cunotinta de puterea i de limitele sale.
Prin acest principiu, Kant se alatura marilor filosofi ai omenirii, care
au marcat - fiecare in felul sau i in cadrele epocii in care i-a fost
dat sa se nasca - momentele esentiale ale ascensiunii omului catre 0
tot mai clara i mai lucida contiinta de sine. Semnificatia majora a
acestui principiu se dezvaluie, de asemenea, prin raportul sau cu
iluminismul, pus in evidenta de Kant insui: "Epoca (Zeitalter)
noastra - scrie el - este adevarata epoca a criticii, careia toate
,
trebuie sa i se supuna >37. Iar in studiul Was ist Aujkliirung? ( 1 784),
raspunzind la intrebarea: " Ce este iluminismul? " , el spune ca
"
" iluminismul este ieirea omului din minorat , adica din starea in
care nu se conduce dupa inteligenta sa, ci se lasa condus de altii.
de inteligenta ta proprie "Sapere aude! jndraznete sa te serveti
,
aceasta este deci lozinca luminarii. ,38
Legatura criticismului cu iluminismul este recunoscuta de toti
cercetatorii kantieni. " Filosofia critica - scria cunoscutul exeget
kantian Alois Rieh l - este 0 creatie a epocii Luminilor
,
(Aujkliirungszeit) ,3 9 . Ea exprima tendintele i aspiratiile acestei
I. Kant, eriliea ra/iunii pure, tradueere in limba roman a de N. Bagdasar i El. Moi
sue, Bueureti, Editura tiin\ifieii, 1 969, p. 1 3 , nota. (Tradueere uor modi
fieatii.)
33 Idem, Ideea unei islorii ulliversale. Ce esle luminarea? .. , tradueere de T. Briiileanu,
Casa ::;eoalelor, 1 943, p. 8 3 .
39 A. Riehl, Philosophie der Gegenwart, 3 Autl., Teubner Verlag, Leipzig, 1 908, p . 76.
37

56

epoci i este, totodata, una dintre fortele sale spirituale cele mai
importante. De aceea, legatura in discutie trebuie explicata.
Criticismul kantian este 0 asimilare, dar, in acelai timp, l?i 0
depaire a iluminismului. Iluminismul a intreprins, cum se l?tie,
critica valorilor traditionale, a institutiilor i ideilor motenite. Baza
acestei critici era rafiunea, tribunalul suprem in fata caruia, cum s-a
spus, tot ceea ce exista trebuie sa se legitimeze sau sa piara. Dar
acest tribunal este el insui infailibil? N-ar trebui cercetata
legitimitatea lui, n-ar trebui analizate chiar pretentiile ratiunii?
Iluminitii nu i-au pus aceste intrebiiri. Si le-a pus, in schimb, Kant.
EI supune criticii insiii baza sau principiul criticii iluministe, adica
ratiunea. In acest sens, critica ratiunii a lui Kant a fost apreciatii ca
"
" autocritica a iluminismului , potrivit expresiei lui G. Rottgers.
Kant instituie astfel un nou palier reflexiv: ratiunea devine ea
insai obiect al criticii. Aceasta nu inseamna insii ca ea inceteaza sa
mai fie agentul criticii sau subiectul ei. Survine aici 0 dedublare
liiuntrica a ratiunii, riispunzatoare pentru faimoasa ambiguitate din
chiar titlul Criticii raliunii pure. Intr-adevar, ce inseamnii "critica
ratiunii pure"? Critica exercitata de ratiunea pura (ratiunea agent
sau subiect al criticii), sau critica indreptata spre ratiunea purii
(ratiunea
obiect al criticii)? Dubla orientare a genetivului
(genetivus obiectivus i genetivus subiectivus) din s intagma care dii
titlul lucrarii favorizeaza ambiguitatea. Ne intrebiim atunci ce sens
trebuie sa i se dea titlului, eel " obiectiv " sau eel " subiectiv "?
Riispunsul este ca trebuie sa i Ie atribuim pe amindoua: ciici ratiunea
este i subiect, dar i obiect al criticii. Putem intelcge mai bine acum
de ce Kant este un ginditor il uminist, dar i un ginditor situat
dincolo de iluminism, sau, mai simplu spus , de ce el asimileazii i
depiiete iluminismul.
=

4.2. Criticism i apriorism


Criticismul are mai multe consecintc filosofice importantc,
dintre care yom retine aici numai una, care este insa decisi v a :
apriorismul. Ce este apriorismul? Apriorismut estc conceptia dupa
c are facultatile noastrc de cunoatcrc sint inzestrate, inaintea
expcrientei i independent de ea, eu anumitc forme sau strueturi
potrivit ciirora ete reeepteaza obieetelc. A priori c un alt termcn de
57

baza al filosofiei kantiene, alaturi de critica. A priori inseamna, la


Kant, ceea ce nu provine din experienfa , ceea ce precede experien!a
i 0 face posibila. Aici trebuie sa facem 0 precizare importanta:
anterioritatea in di scutie nu este una cronologica, ci una
epistemologicii; forme Ie a priori sint anterioare experi entei, in
sensul ca sint conditii ale ei, conditii ce fac experienta posibila; ele
sint anterioare experientei in sensul in care conditia este anterioara
conditionatului . Aa cum am mai spus, apriorismul nu este 0
versiune noua a inneismului , a teoriei ideilor innascute. El se
situeaza in alt plan: nu in cel al originii psihologiee, ci in cel al
constituentilor structurali ai cunotintelor. Termenul opus lui a
priori este a posteriori, care inseamna ceea ce provine din
experienta , ceea ce urmeaza experientei , aadar ceea ee este
empiric.
Intelegem mai bine apriorismul daea il situam in eontextul
sau istorie real. Kant a nazuit sa depaeasca, in filosofia sa, opozitia
celor doua orientari gnoseologice fundamentale ale epoeii modeme,
empirismul i rationalismul. Empirismul , al carui reprezentant
principal a fost John Locke, a sustinut ca nu exista idei innascute,
ea toate ideile provin din experienla fie din experienta externa,
adica din senzalie, fie din experienta intema, adicii din refleetie. De
aceea, avem mai intii "idei simple", iar apoi, pe baza acestora, "idci
complexe" , care insa nu depaesc niciodata nivelul experientei .
Principiul empirismului, formulat inca din Antichitate, dar care a
devenit celebru sub pana lui Locke, este urmatorul : Nihil est in
intel/ectu quod non prius fuerit in sensu ("Nimic nu este in intelect,
care sa nu fi fost mai intii in simturi ").
In opozitie eu empirismul, rationalismul modem, reprezentat
de Descartes, Malebranche, Spinoza, Leibniz i Wolff, a sustinut ca
s ingurele cunotinte certe sint cele oferite de ratiune. Numai
ratiunea este capabila sa ne procure cunotinte clare i distincte. Ea
ar fi inzestrata cu 0 spontaneitate cognitiva proprie, datorita careia
poate aj unge la adevar. E xperienta ne ofera numai adevaruri
contingente; adevarurile necesare, acele adevaruri care sint valabile
"
- cum spunea Leibniz - "in toate lumile posibile , singurele ce
merita numele de adevaruri tiintifice, nu pot fi dobindite dedt prin
ratiune. E adevarat - admite Leibniz - ca in intelect nu se afla nimic
-

58

care sa nu fi fost mai intii in simturi , dar cu 0 exceptie: excipe


intellectus ipse, adica cu exceptia intelectului insw;i. Legile
functionale ale i ntelectului nu provin din s imturi, ci c hiar din
intelect. Ce-i drept, ele nu devin active dedt in urma contactului
empiric cu lucrurile. Prin teoria inneitalii virtuale, despre care am
mai discutat, Leibniz izbutea sa ocoleasca unele dificultati ale
teoriei rationaliste a cunoaterii i sa evite obiectiile empirismului.
Devenea astfel posibila reluarea priqcipalei teze rationaliste, aceea
ca ratiunea nu se reduce la datele s imturilor, ci este sursa unor
cunotinte superioare, care nu pot fi derivate din cele senzoriale.
Kant incearca, spuneam, sa depaeasca opozitia dintre cele
doua teorii gnoseologice, iar apriorismul este rezultatul acestei
depairi, in fond, dupa el, ambele opereaza 0 reductie ilicita - fie
reducerea senzorialului la rlltional, in cazul rationalismului, fie
reducerea rationalului la senzorial, in cazul empirismului.
Amindoua orientarile neglijeaza aportul specific al fiecarei facultati
de cunoatere. Este adevarat - concede el empiritilor - ca intreaga
noastra cunoatere fncepe cu experienta i ca, din punct de vedere
cron% gic , nici 0 cunotinta nu precede experienta. Dar aceasta nu
inseamna ca intreaga cunoatere provine din experienta. Kant reia
aici distinctia din disertatia inaugurala, dintre materia sau conlinutul
cunotintei iforma ac este i a. Materia provine din experienta i e stc ,
deci, empirica sau a posteriori. Forma, in schimb, provine din
facultatile de cunoatere insele, nu din experienta; ea este, aadar, a
priori. Distinctia in discutie este rezultatul analizei epistemologice,
al criticii cunotintei. Nu trebuie sa ne inchipuim ca ar fi yorba
despre doua componente separate, exterioare una alteia i care s-ar
alatura oarecum mecanic, pentru a forma cunotinta. In realitate,
cunotinta este unitatea lor organi ca, inseparabila; in p lanul
cunoaterii reale, ete sint legate indisolubil i nu exista scparat.
Separarea i caracterizarea lor diferentiata se realizeaza intr-un alt
plan: in cel al reflectiei asupra cunoaterii, in planul epistemologic
sau critic.
Apri orismul a putut sa para multa vreme 0 ci udiitenie, 0
bizarerie fiLosofica, aliituri de atitea altclc. Empirismul, ce piirca sa
aiba dtig de cauza 0 data cu dezvoitarea vertiginoasa a tiintelor
experimentale moderne, a respins intotdeauna ideea unei
59

predeterminari principiale a raportarii cognitive a subiectului la


obiect i a conceput cunoaterea ca un demers liniar de la obiect la
subiect, ca 0 reflectare a obiectului in contiinta subiectului. Acesta
este de altminteri i punctul de vedere al simtului comun, al mult
laudatului bun simt, pentru care cunotintele noastre nu pot fi
altceva dedt imagini ale lucrurilor. Astazi, insa, se recunoate din ce
in ce mai mult circularitatea demersului cognitiv i se accepta
existenta unui a priori relativ sau pragmatic. Este, astfel,
reconfirmata validitatea nucleului rational al apriorismului kantian.

4.3. Judecatile analitice i judecaple sintetice


Kant ii incepe in Critica rafiunii pure demersul critic printr-o
cercetare a j udecatilor, al carei scop este sa determine mai exact
obiectul intregi i sale investigatii. Aceasta analiza a j udecatilor pare,
la prima vedere, complet straina de tema fundamentala a cercetarii
kantiene din Critica raliunii pure, care este, cum am vazut,
posibilitatea metajizicii. Trebuie sa spunem ca una dintre sursele
dificultatilor cu care sintem confruntati in studiul lucrarii principale
a lui Kant este tocmai imbinarea intr-un demers unitar a unor teme
i probleme a caror legatura nu e intotdeauna evidenta. Kant nu este
numai maestrul distinctiilor, al concilierilor prin delimitari de
planuri i de domenii, ci i maestrul unor moduri insolite de a grupa
problemele, care Ie schimba uneori radical sensul, dupa cum
modifica perspectiva in care se va cauta
solutia lor. Chiar din introduce rea lucrarii
sintem confruntati cu acest amestec, la
prima vedere arbitrar, al unor teme
logice, epistemologice i metafizice. La 0
cercetare atenta, descoperim ins a ca,
dincolo de aparenta lor eterogenitate,
temele (problemele) respective au 0
unitate profunda, iar ansa de a Ie
solutiona sau trata corect depinde tocmai
de luarea in considerare a acestei unita(i.
De aceea, trebuie de fiecare data sa
ne indreptam efortul catre intelegerea
logicii interne a acestei grupari neobinuite
60

a problemelor. In cazul de falii, yom vedea ca problema general a a


posibilitatii metafizicii va putea fi solutionata tocmai pe baza acestei
clasificari a judecatilor, care, cum spuneam, pare, la prima vedere,
sa nu aiM nici 0 legatura cu ea. Judecatile vor fi privite aici din
perspectiva continutului lor cognitiv, aa cum se manifesta el in
raportul dintre subicct i predicat. Analiza va fi deci orientata
epistemologic, iar nu formal-logic. Filosoful distinge, din punctul de
vedere mentionat, doua tipuri de j udecati : judecalile analitice i
judecatile sintetice. Prefigurata de Leibniz i Hume, anticipata de
propriile sale cercetari din perioada precritica, prin distinctia dintre
metoda sintetica, proprie matematicii, i metoda analitica, proprie
metafizicii, deosebirea precisa a acestor doua tipuri de judecati este
racuta de Kant abia in Critica rafiunii pure.
Dar sa vedem in ce consta deosebira dintrc elc. ludccatilc
analitice sint accle judecati al caror predicat este continut - desigur,
in mod confuz, neexplicit - in conceptul subiect, judecata neraclnd
altceva decit sa expliciteze, prin analiza, continutul conceptului
subiect. Dupa exemplul lui Kant, j udecata "toate corpurile sint
intinse" este 0 judecata analitica. Caci predicatul fntinderii este una
din notele conceptului corp, pe care 0 descoperim atunci cind
analizam acest concept. In asemenea cazuri, judecata expliciteaza
un continut cognitiv, preexistent. De aceea, Kant numete judecati1e
analitice Erliiuterungsurteile, judediti "explicative ", adica judecaTi
care ofera in forma explicita ceea ce in mod implicit noi tiam
dinainte.
Spre deosebire de ele, judecatile sintetice sint acele judecati
in care predicatul nu e conti nut in conceptul subiect, ci i se adauga
din afara, judecata insai realizind sinteza a doua clemente diferite.
De unde i denumirea lor de judecati sintetice. lntrucit imbogatesc
cunoaterea, 0 extind dincolo de ceea ce era dej a cunoscut, Kant
numete aceste j udeciW Erweiterungsurteile, judecati extensive.
"
Judecata "toate corpuriIe sint grele este, dupa Kant, un exemplu de
j udecata sintetica, deoarece aici conceptului de corp i se adauga
predicatul greutiifii, care nu e continut in concept.
Judecatile analitice nu prezinta nici 0 difi cultate in a I e
caracteriza din punctul de vedere al naturii lor. Ele sint toate a priori,
intruci't iau natere printr-o analiza pura de concepte i nu au in nici
61

un fel nevoie de experienta pentru a se legitima. Chiar i atunci cind


conceptul de la care se pleaca provine din experienta (ca in
exemplul de mai inainte cu corpurile intinse, caci conceptul de corp
este unul empiric), judecata insai nu este empirica, ci a priori. Este
adevarat insa ca ea nu e pura. Mai complicata e situatia j udeciitilor
sintetice. Exista judecati sintetice al caror temei este experien!a
completa sau, in orice caz, liirgita a obiectului pe care il gindim
numai partial in conceptul subiect. Judecata luata adineaori ca
exemplu este una de acest fel: caci predicatul greutatii se adauga,
printr-o largire a experientei, la subiectul corp. In treacat fie spus,
abia prin experientele lui Galilei in privinta caderii corpurilor s-a
putut inlelege ca toate corpurile sint grele i s-a putut renunla la
conceplia antica a " Iocurilor naturale " i la deosebi rea di ntre
corpurile "uoare" i cele "greie" , legata de ea.
Judecalile sintetice de acest fel sint, aadar, judecati sintetice
empirice sau a posteriori. Exista insa i un alt tip de j udecati
sintetice, i anume acelea in care temeiul sintezei nu mai este
experienta. Sa luam, de pilda, j udecata aritmetica simpla: 7 + 5 1 2.
Conceptul numarului 1 2 nu e cuprins nici in conceptul de 7, nici in
conceptul de 5, nici chiar in conceptul sumei lor. Ca nu e cuprins in
nici unul dintre cele doua concepte e uor de inteles. Dar, dupa Kant,
el nu este cuprins nici in conceptul reunirii lui 7 cu 5. intr-adevar,
simplul concept al reunirii celor doua numere, lara interventia unui
al treilea factor, nu ne da cu nici un chip numarul 1 2. Lucrul acesta
po ate fi inteles mai uor daca luam doua numere mai mari, sa zicem
doua numere din cite trei cifre. Oricit am sta sa gindim reunirea
celor doua numere, nu obtinem prin insui acest fapt numarul suma.
Trebuie sa intervina - dupa Kant - un alt factor, i anume intuilia,
prin care, adaugind succesiv primului numar (numarului 7 in
exemplul nostru) unitatile din care este alcatuit al do ilea (adica
numarul 5), vedem "rasarind" - dupa expresia filosofului - numarul
1 2 . La fel stau lucrurile i cu judecatile geometriei pure. Judecata
"
"linia dreapta este drumul cel mai scurt intre doua puncte nu e 0
judecata analitica, fiindca reunete un concept calitativ, " linia
dreapta", i un concept cantitativ, "drumul cel mai scurt dintre doua
puncte " , deci doua concepte eterogene. Ea nu poate fi decit 0
j udecata sintetica. Dar este la fel de limpede ca temeiul sintezei nu
=

62

poate fi experienta, clici nu prin masuratori repetate stabilesc


geometrii ca liniile drepte sint distantele cele mai scurte intre doua
puncte. Temeiul sintezei este i aici 0 intuitie: intuitia spatiului.
Toate aceste judecati in care sinteza subiectului i predicatului se
intemeiaza nu pe experienta, ci pe un factor independent de ea, se
numesc judecati sintetice a priori.
Am ajuns astfel la urmatorul rezultat: exista douii tip uri de
judecati: 1 ) judecatile analitice, care sint toate a priori, i 2) judecatile
sintetice, care sint, la rindul lor, de doua feluri: a) sintetice empirice
sau a posteriori; b) sintetice a priori.
Sa meditam acum asupra valorii de cunoatere a aces tor
tipuri de judecati. Judecalile analitice, explicitind concepte date in
prealabil, nu aduc nimic principial nou in cunoatere. Ele nu sint
inutile, caci ne ofera in forma explicita cunotinte pe care Ie aveam
numai in mod implicit. Dar nu ele fac sa progreseze cu adevarat
cunoaterea umana. Singurele care fac sa avanseze cunoaterea sint
j udeclitile sintetice. Cum, insa, j udeciitile empirice nu au
universalitate strictii i nici necesitate absoluta, inseamna ca rolul
principal in cunoatere revine j udecatilor sintetice a priori. Ca
judecati sintetice, ele extind cunoaterea, iar ca j udecali a priori, au
universalitate stricta i necesitate absoluta. Astfel de judecali sint
propoziti i le matematicii pure, precum i principiile tiintei
matematice a naturii, adica ale fizicii pure. Si tot aa ar trebui sa fie
i propozitiile metafizicii, in masura in care metafizica vrea sa fie nu
doar explicitarea unor cunotinte date, ci extinderea cunoaterii
noastre. Aa incit, problema initiaUi a posibilitatii metafizicii ca
tiinlii poate fi formulata mai precis astfel: cum sint posibile
judecatile sintetice a priori? De rezolvarea acestei chestiuni depinde
soarta metafizicii insai. De aceea, Kant scrie: "Adevarata problema
a ratiunii pure e cuprinsa in intrebarea: cum sint posibile j udecati
,,
sintetice a priori ? 40.
Vom intelege mai bine sensul acestei intrebari daca yom line
seama de ceea ce vizeaza ea cu adevarat: nu existenfa, ci condifiile
de posibilitate ale judecatilor sintetice a priori. Cu alte cuvinte, nu
dacii asemenea judecati sint posibile, ci cum sint ele posibile, deci
40

I. Kant, Crj(jca ra{junji pure, p. 55.

63

care sint conditiile posibilitalii lor. Raspunsul la aceasta intrebare


presupune 0 analiza regresiva, un demers de la conditi onat la
conditie, ce manifesta dej a prezenta metodei specific kantiene,
despre care yom vorbi mai tirziu: metoda transcendentala. Mai este
de observat ca miza reala a cercetarii ramine mereu metafizica.
Judecatile sintetice a priori ale matematicii i fizicii nu sint cercetate
aici pentru ele insele sau pentru legitimarea pe care cercetarea ar
putea-o aduce acestor tiinte. Fiira indoiala ca va fi dobindita i 0
asemenea legitimare, dar nu ea este scopul principal. Scopul ramine
posibilitatea metafizicii.
Intrebarea generala cu privire la conditiile de posibilitate ale
j udecatilor sintetice a priori poate fi divizata, in functie de tiintele
in care exista astfel de j udeciiti, in urmatoarele trei intrebari
subordonate : cum sint posibile judecatile sintetice a priori ale
rnaternaticii pure?, cum sint posibile judecatile sintetice a priori ale
fizicii pure?, daca i cum sint posibile judecatile sintetice a priori ale
rnetafizicii? Raspunzind la aceste intrebiiri, yom raspunde totodata
la intrebarile privind posibilitatea tiintelor corespunzatoare: cum
este posibila matematica pura?, cum este posibila fizica pura?, dad
i cum este posibila metafizica?
Intrebarea din urma se deosebete, totui, de primele doua.
Daca in cazul lor luam tiintele respective ca date i nu ne indoim
de posibilitatea acestora, in cazul metafizicii situatia e alta. Ea inca
nu s-a constituit ca tiinta - dovada, nesfir itele di spute dintre
metafizicieni, care fac din ea un adevarat "elmp de lupta" unde nu
exista nici invini i nici invingatori -, aa inch ne putem indoi de
insai posibilitatea ei. Cu toate acestea, ratiunea umana ajunge in
mod inevitabil sa-i puna intrebari metafizice, astfel ca putem lua
rnetafizica ca data, dad nu ca ti inta, eel pUlin ca " dispozitie
naturala" a gindirii urnane. Intrebarea no astra ar putea fi atunci
formulata astfel: cum este posibila metafizica in calitate de
dispozitie naturala? Sau, altfel spus, cum se nasc problemele ei? Dar
aceste intrebari nu sint suficiente pentru scopul pe care il urmarim.
Ca sa aj ungem la un rezultat ferrn, trebuie sa cercetam dad ratiunea
umana poate sau nu sa raspunda la asemenea probleme. Adica sa
examinam dad i cum este rnetafizica posibila ca tiinta.
64

Cele trei intrebiiri, astfel aparute, vor fi studiate in cele trei


secfiuni ale primei diviziuni a Criticii raliunii pure, care este i cea
mai importanta, intitulata Teoria transcendentalii a elementelor:
Estetica transcendentalii, A nalitica transcendentalii i Dialectica
transcendentalii. Fiecare dintre ele va exam ina, 0 data cu intrebarea
respectiva, i facultatea de cunoatere corespunzatoare i va oferi,
prin analiza facultafii de cunoatere, raspunsul la acea intrebare.

4.4. Estetica transcendentala


Prima parte a Critieii raliunii pure este Estetiea
transcendentalii. Sa Himurim mai intii acest titlu. Kant folosete
termenul estetieii in sensul sau grecesc originar, de " teorie a
sensibilitatii " (de la aisthesis, "senzatie, sensibilitate"). Estetica
inseamna aici teoria sensibilitatii, iar nu teoria frumosului i a artei,
cum este inteleasa astazi. Cel ce a statornicit intelesul actual al
esteticii a fost filosoful wolffian Alexander Baumgarten, care a
publicat in 1 75 0 un tratat sistematic de estetica in sens de teoria
frumosului. Intr-o nota la Critiea raliunii pure , Kant protesteaza
impotriva acestei utilizari a termenului, dar, cum se tie, evolutia
semantica a cuvintului n-a urmat parerea lui Kant. De altfel, la editia
a II-a, el a modificat aceasta nota. Iar in cea de-a treia Criticii,
folosete el insui termenul pentru a desemna ,judecatile de gust".
Cel de-al do ilea term en din titlu, transeendentalul, este un alt
termen de baza al filosofiei kantiene. Trebuie sa precizam in primul
rind ca acest termen are un inteles epistemologie i metodologie, iar
nu unul metafizic-ontologic. El se deosebete astfel de termenul, cu
aceeai radacina, transcendent. Daca transcendentul desemneaza,
cum yom mai vedea, ceea ce "trece dincolo" de experienta, adica
domeniul inaccesibil al lucrurilor in sine, transeendentalul
desemneaza, dimpotriva, la Kant, ceea ce este " dincoace " de
experienta, cu alte cuvinte, conditiile ce tin de propriul nostru spirit
i care fac experienta posibila. Constantin Noica4 1 a aratat eli
aceasta deplasare a centrului de interes de l a transcendent la
41

C . Noica, " Kant i metafizica, dupa interpretarea lui Heidegger, i n vol. I. Kant
200 de ani de la apari/ia Criticii ratiunii pure, Bucureti, Editura Academiei,
1 982, p. 144.

65

transcendental este nucleul revoluliei filosofice kantiene. Dacii


metafizicienii prekantieni ii concentrau atenlia asupra transcen
dentului, Kant, dimpotrivii, se intereseazii de transcendental.
Noul sens epistemologic i metodologic al termenului este
precizat de Kant incii in introducerea Criticii: "Numesc
transcendentalii scrie el - orice cunoatere care se ocupii in genere
nu cu obiecte, ci cu modul nostru de cunoatere a obiectelor, intrucit
acesta este posibil a priori. Un sistem de astfel de concepte s-ar numi
,
filosofie transcendentalii ,42 . Din acest text se desprinde cu claritate
ideea cii transcendentalul kantian desemneazii 0 anumitii orientare a
cercetiirii filosofice, i anume, orientarea acesteia nu ciitre obiecte,
ci ciitre condiliile a priori ce fac posibilii cunoatcrea obiectelor.
Transcendentalul desemneazii, aadar, ansamblulform elor a priori
ale spiritului uman , considerate nu in ele insele, ci in calitate de
condilii care fac posibilii cunoaterea, precum i cercetarea
filosgficii a acestor forme.
Revenind acum la "estetica transcendentalii", din cele dc mai
sus decurge cii ea este cercetarea sensibilitiitii, pentru a descoperi
conditiile a priori care fac posibilii cunoaterea sensibilii. Sau,
folosind cuvintele lui Kant: "Numesc Esteticii transcendentalii
,,
tiinta despre toate principii Ie sensibilitiitii a priori 43.
Sensibilitatea este capacitatea de a avea reprezentiiri atunci
cind sintem afectati de obiecte. insuirea definitorie a acestei prime
facultiiti de cunoatere este receptivitatea, i tocmai de aceea prin ea
nc sint date ob iecte. Ca singura facultate receptivii a spiritului
nostru , sensibilitatea transpune , dacii ne putem exprima aa,
obiectele din planul existentei lor reale in planul contiintei i face
astfel posibilii reconstructia lor epistemicii. De aceea , ea are 0
funclie proprie in procesul cunoaterii , un rol in care nu poate fi
substituitii de nici 0 alta facultate cognitiva.
Desigur, sensibilitatea ne dii obiecte, sau aduce obiectele in
planul contiintei , nu ca entitiili corporale, ci ca reprezentiiri.
Reprezentari le specifice ale sensibilitati i sint intuilii, adicii
reprezentiiri de obiecte particulare, aa incit ea poate fi numitii
facultatea intui/iilor. Ea se deosebetc de intelect, care nu intuiete
-

42 1. Kant, op. cit., p. 59.


4J

Ibid. , p. 66.

66

obiecte, ci Ie gfnde$te cu ajutorul conceptelor i poate fi de aceea


caracterizat cafacultatea conceptelor.
Deosebirea dintre intuitie i concept consta in aceea cii
intuitia estc 0 reprezentare directii, nernij loc itii, a unui obi ect
individual sau - cum spune Kant - "se raporteazii direct la obiect" ,
in timp ce conceptul, ca reprezentare generalii, se raporteazii la
obiect nurnai indirect, prin interrnediul intuiiei. De aceea, pentru a
avea intuitii, obiectele trebuie sa ne afecteze, adica sa actioneze lntr-un
mod oarecare asupra sensibilitiitii noastre. Pentru noi, oarnenii,
intuitii le nu pot fi, prin unnare, dedt sensibile: ca i in disertatia
inaugurala, Kant sustine ea noi nu putem avea intuitii intelectuale,
adica reprezentari directe despre obiecte particulare reale, care sa
provinii din gindire.
Obiectul reprezentat de intuitia sensibi lii este nurnit i de
aceasta data de Kant fenomen. Termenul acesta trebuie inteles in
legiitura cu etimologia sa greaca, phain6menom insemnind " ceea ce
apare", "aparitic " . Orice obiect real ni se inIatieazii intr-o dubla
ipostaza sau - cum prefera sa spuna Kant - este considerat "in douii
sensuri " (op. cit. , p. 2 9 ) : ca lucru care existii independent de
reprezentarea noastrii despre el, deci ca lucru in sine (Ding an sich),
i ca lucru reprezentat de conti inta noastrii, deci ca fenomen
(Erscheinung). Fenomenul este deci obiectul real, aa cum ii apare
el contiintei noastre, aa cum se lnIatieaza sensibilitiitii noastre.
Fenomenul are doua componentc: materia i forma. Materia
fenomenului este data de senzatii, care iau natere in unna actiunii
obiectelor asupra sensibilitiitii, iar fonna este modul de ordonare a
senzatiilor sau, cum spune Kant, " ceea ce face ca diversul
fenomenului sa poata fi ordonat in anumite raporturi' >44 . De aceea,
materia fenomenului este empiricii sau a posteriori, iar fonna lui,
provenind din sensibilitatea insiii, este a priori.
Sensibilitatea are doua forme a priori, una fiind forma
simtului extern, iar cealalta, fonna simtului intern. Aceste fonne
sint spa/iui i timpul. Spatiul este fonna simlului extern prin care ne
reprezentarn obiectele ca situate in afara noastra, ca avind 0 anumita
eonfiguratie, 0 anumita marime i raporturi detenninate intre ele.
Ceea ce e caracteristic spatiului este ca el desemneaza 0 ordine de
44

Ibid. , p. 65.

67

coexistenta. Timpul e fonna simfului intern prin care contiinfa


noastrii se intuiete pe ea insiii in stiirile-i succesive. Ceea ce
caracterizeazii timpul este faptul cii el desemneazii in primul rind,
dei nu exclusiv, 0 ordine de succesiune. Fiind conditia nemijlocitii
a intuitiei proceselor interne ale contiintei noastre, timpul este
totodatii condifia mijlocitii a intuirii fenomenelor externe, intrucit in
cunoatere acestea sint i ele fenomene interne, reprezentiiri.
Domeniul siiu de aplicafie este deci mai larg decit acela al spatiului.
De fapt, timpul intervine in toate perceptiile noastre i, cum vom
vedea, ca fonnii universalii a percepfiei sensibile, el joacii un rol
important chiar in raport cu intelectul (teoria schematismului).
in Estetica transcendentala, Kant dis tinge expunerea
metajizica i expunerea transcendentala a spatiului i timpului. Cea
dintii infiitieazii argumentele aprioritlifii i intuitivitiitii acestora.
Linia generalii de argumentare din diserta!ia inauguralii este
piistratii, dar argumentele sint mai bine organizate i mai clare. Iar
prin distinctia de mai sus, pe care, din plicate, Kant nu 0 respectii
riguros (ciici in expunerea metafizicii a conceptului de timp el
introduce un argument ce apartine, cum singur remarcii, de altfel,
expunerii transcendentale), devine mai evidentii deosebirea intre
natura i rolul sau junctia cognitiva a spatiului i timpului. Liisind
la 0 parte uoara asimetrie a expunerii metafizice a conceptului de
timp fatii de aceea a conceptului de spatiu, semnalatii adineaori,
putem spune cii cele patru argumente sint, de 0 parte i de cealaltii,
orientate astfeL: primele douii W propun sii dovedeascli natura
neempirica, a priori a spati ului i timpului, iar ultimele douii,
caracterul lor intuitiv, neconceptual.
Expunerea transcendentalii infiit ieazii spatiu1 i tirnpul ca
principii ale unor cunotinte sintetice a priori din matematica purii
(geometrie, aritmeticii, teoria matematicii a miciirii). Cunotintele
din aceste discipline sint judeciiti sintetice a priori. Ele nu pot fi
explicate decit presupunind cii spafiul i timpul la care se raporteazii
sint intuitii (ceea ce explicii caracterul lor sintetic) i sint a priori
(ceea ce explicli caracterul lor universal i necesar). Expunerea
transcendentalii consolideaza deci expunerea metafizicii, infiitiind
spatiul i timpul drept conditii ale posibilitatii anumitor tipuri de
cunotinte, care numai sub presupozitia caracterului intuitiv i
aprioric al acestora pot fi explicate.
68

Aadar, noi percepem lumea potrivit unor forme sau structuri


care nu apartin lucrurilor insele, ci apartin sensibilitaii noastre. De
aceea, lumea perceptiei noastre, lumea pe care 0 receptam prin
simturi, este 0 lume jenomenalii, 0 lume aa cum ne apare noua,
potrivit structurilor propriei noastre sensibilitati. Decurge oare de
aici ca ea este 0 lume iluzorie, 0 lume himerica, 0 lume ce nu are
dedt consistenta unui vis? 0 astfel de concluzie, pe care mai tirziu
S chopenhauer nu va ezita sa 0 formuleze, i se p are cu totul
inacceptabila lui Kant. Daca, aa cum am vazut, ill disertaie el
echivaleaza fenomenul cu aparenta, in Critica raliunii pure, la a
doua editie a acesteia, stabilete 0 demarcatie riguroasa intre ele.
Demarcatia devine posibila prin ceea ce Kant numete
realitatea empiricii i idealitatea transcendentalii a spatiului i
timpului. In masura in care ele nu sint proprietati sau relatii ale
lucrurilor in sine, ci intuitii pure, forme a priori ale propriei noastre
sensibilitati, spatiu1 i timpul au idealitate transcendentala. in
masura in care, insa, ele sint conditii ale oricarei perceptii omeneti
i ca atare intervin in mod obligatoriu in experienta, au realitate
empirica. Fiira sa apartina lucrurilor in sine, fiind in schimb forme
universale ale intuitiei omeneti, spatiul i timpul au deci 0 anumita
obiectivitate, care ne permite sa deosebim lumea fenomenala, ce ia
natere prin mij locirea lor, de pura aparena inconsistenta sau de
simpla iluzie. Fiira indoiala, obiectivitatea lumii fenome.nale i a
cunotinelor tiintifice despre ea nu poate fi asigurata dedt partial
i imperfect la acest nivel cognitiv. Kant intelege mai bine acum
de cit in disertatie ca explicarea experientei, care sta la baza
cunotintelor tiintifice obiective, nu se poate face doar prin
sensibilitate i prin uzul logic al intelectului. Teoria experientei din
Critica ratiunii pure este incomparabil mai ampla i mai profunda
dedt aceea abia sehitata in disertatie. Inainte, insa, de a 0 examina,
sa notam cii pentru Kant, ea i pentru epistemologia moderna,
obiectivitatea cunotintei e un rezu!tat, i nu un punct de plecare: ea
se obline la capatul unui lung travaliu constructiv al spiritului, iar nu
prin simplul contact senzorial eu luerurile.
Estetiea transcendentala po ate oferi aeum raspunsul la
intrebarea despre posibilitatea matematicii pure: matematiea pura
este posibila pentru ca spatiu1 i timpul, ce stau la baza judecatilor
ei, sint intuitii a priori.
69

4.5. Analitica transcendentala


Cea de-a doua facuItate de cunoatere cercetata in Critica
rafiunii pure este intelectul. " Exista - scrie Kant, chiar in
introducerea lucrarii - doua tulpini ale cunoaterii omcneti care
provin poate dintr-o radacina comuna, dar necunoscuta noua, anume
sensibilitatea i intelectul: prin cea dintii obiectele ne sint date, iar
prin cel de-al doilea ele sint gindite , ,4 5 . Cunoaterea adevarata
presupune colaborarea sensibilitatii i a intelectului. "Nici una din
aceste doua proprietati nu e de preferat celeilalte. Fara sensibilitate
nu ne-ar fi dat nici un obiect i lara intelect n-ar fi nici unul gindit.
Idei ( Gedanken) lara continut sint goale, intuitii lara concepte sint
,
oarbe . . . Numai din faptul ca ele se unesc poate izvori cunoatere. , 46
Perspectiva teoretica integratoare , atit de caracteristicii filosofiei
critice, se exprima cu toata evidcnta aici.
Integrarea nu Inseamna insa amestecul confuz al celor doua
facultati i al contributiei lor, ci presupune, dimpotriva, deosebirea
lor atenta. De aceea, trebuie sa distingem estetica, adica teoria
sensibilitatii, de logicii, adicii teoria gindirii.
4.5.1 . Logica transcendentaHi: obiectul i diviziunea ei

Existenta a doua facultati principale de cunoatere, sensibi


litatea i intelectul, face necesara existenta a doua discipline
filosofice care sa Ie studieze. Aa incit, dupa cum spuneam
adineaori, alaturi de estetica (studiul sensibilitatii) se situeaza logica
(studiul gindirii). Logica obinuita sau logica gencrala, atunci dnd
este inteleasa ca logica pura, iar nu ca logica aplicata, face abstractie
de confinutul gindirii, concentrindu-i in mod exclusiv atentia
asupraform ei acesteia. Spre deosebire de ea, logica transcendcntala
pe care 0 introduce Kant W propune sa determine " originea, sfera
i valabilitatea obiectiva" a cunotintelor a priori despre obiecte, pe
care Ie obtinem prin intelect i ratiune . Ea va utiliza, desigur,
achizitiile logicii fonnale, dar nu va ramine la de. S-a observat, pe
buna dreptatc, ca ideile i structurile logicii generale joacii un rol
important in analizele kantiene ale intelectului i ratiunii, atit ca
45
46

Ibid., p. 6 1 .
Ibid., p . 92.

70

punct de plecare, cit i ca garantie a completitudinii analizelor. Cu


to ate acestea, logica transcendentalli se deosebete profund de
logica generalli: ea este, de fapt, 0 disciplinli epistemologicli i ca
atare nu poate face abstracie de coninutul cunotintei, asemenea
celei din unnli. In fond, datoritli faptului cli nu face abstractie de
continutul i originea cunotinlelor, "logica transcendentaHi nu este
logicli, ci teoric a cunoaterii "47.
Ea este impliqitli de Kant, tot dupli sugestia logicii generale,
in A nalitica transcendentalii, care studiazli intelectul, adicli
funclionarea gindirii in limitele experienei posibile, i Dialectica
transcendentalii, care studiaza ratiunea, adicli funclionarea gindirii
dinco lo de aceste limite. D istinctia intre intelect ( Verstand) i
raliune ( Vernunft), prefiguratli de ginditorii Evului Mediu i ai
Renaterii, dar teoretizatli explicit abia de Kant, sc va dovedi
hotliritoare pentru demersurile ulterioare ale filosofiei (vezi, de
pildli, doctrina hegelianli a raiunii dialectice).
Analitica transcendentala va cerceta, aadar, intelectul i ii
va propune sa descopere fonnele lui a priori i modul in care ele fac
posibilii cunoaterea obiectivii a naturii.
4.5.2. Categoriile

Formele intelectului nu mai sint i ntuitii, ca in cazul


sensibilitlitii, ci notiuni, concepte. Urmindu-l pe Aristotel , Kant
numete conceptele pure ale intelectului categorii. Problema care se
pune acum este de a giisi un principiu sigur pe baza cliruia sa fie
descoperite categoriile. Dacli, dupa plirerea lui Kant, Aristotel a
procedat "rapsodic" , enumerind oarecum la intimplare categoriile,
el vrea sa se asigure de necesitatea i integralitatea tablei lor.
Ceea ce Kant numete deduclia metaJizicii a categoriilor,
analoagli "expunerii metafizice" a spatiului i timpului din Estetica
transcendentalii, inseamna aadar stabilirea listei lor complete,
pomind de la un principiu care sii-i asigure necesitatea.
Cercetind intelectul, constatam cli el este 0 facultate a
s inteze i . Intelectul leaga intre ele diferite reprezentliri. Acestc
legaturi se realizeaza prin judecatlL D c aceca P"'c= reduce h
.

.7

..

AI . Surdu, "Studiu introductiv", in volumul: Kant. Logica genera/ii, Bucureti,


Editura liiniifica i Enciclopedidi, 1 985, pp. 49-50.

71

j udediti toate actele intelectului, astfel incit intelectul in genere


,,
poate fi reprezentat ca 0 Jacultate de a judeca 48 . Dadi intelectul
este facultatea de a judeca, descoperirea conceptelor lui pure devine
posibila prin cercetarea judecatilor. Ca sa descoperim conceptele
pure, trebuie sa facem insa abstractie de continutul empiric al
j udecatilor i sa Ie consideram numai din punctul de vedere al
formei lor, adica al tipului de s inteza pe care il i lustreaza. 0
asemenea considerare ne este oferita de Iogica traditionala, ce
clasifica j udecalile' dupa patru criterii . Kant preia, cu anumite
modifi cari, aceasta clasificare. In prima clasa intra j udecatile
considerate dupa cantitatea lor. Din acest punct de vedere, ele se
impart in universale, particulare i singulare. A doua c1asa cuprinde
j udecatile considerate dupa caUtatea lor. Ele se impart, potrivit
acestui criteriu, in afirmative, negative i infinite (acestea din unna,
introduse in clasificare de Kant insui, sint judecati afinnative cu
predicat negativ). A treia c1asa cuprinde judecatile considerate dupa
relafia lor. Dupa acest criteriu, ele se impart in categorice, ipotetice
i disjunctive. in sfirit, a patra c1asa cuprinde judecatile privite din
punctul de vedere al modalitafii lor. Aici intra j udecatile
problematice, asertorice i apodictice.
Tabla categoriilor este deci urmatoarea : 1 ) c ategoriile
cantita{ii: unitate, multiplicitate, totalitate; 2) categoriile calitalii:
realitate, negalie, limitafie; 3) categorii le rela/iei: ineren/ii i
subzisten{ii (substan/a i accident), cauzalitate i dependen/ii (cauzii
i eJect), comunitate (ac/iune reciprocii intre activ i pasiv) ;
4) categoriiIe modalitafii: posibilitate imposibilitate, existen{a-non
existenla, necesitate contingenta . 49
Categoriile astfel stabilite sint socotite de Kant concepte pure
originare ale intelectului, carora Ie corespund concepte derivate, de
asemenea pure. Kant Ie numete pe cele din urma predicabilii
-

48

49

Kant, op. cit., p. 1 03 , p.


Ibid., p. I I O. l n Pro/egomene, Kant simplificii tabla categoriilor, relinind pentru
catcgoriile relaliei i modalitiilii numai concepte1e principale i eliminind
C(' " l atele lor. Lista dobindete atunci, pentru aceste ultime douii ciase,
urlllaloarea infii t iare: categoriile rela/iei: substan/ii, cauzii, comunitate;
categoriile modalitii/ii: posibililale, existen/ii, necesilale (v. Proiegomene,
Bucureti, Editura Stiinlificii i Enciciopedicii, 1987, p. 10 I ).

72

intelectului pur, spre a Ie deosebi de cele dintii, nwnite, dupa uzul


statomicit, predicamente.
Analizind tabla categoriilor, Kant observa ca in fiecare clasa
- daca socotim numai categoriile principale i lasam la 0 parte
corelatele lor din clasele a treia i a patra - exista cite trei categorii.
Mai mult decit atit, a treia categorie rasare pretutindeni din
combinarea primelor doua, " ceea c e da de gindit " . D e p ilda ,
totalitatea nu e dedt multiplicitatea considerata ca unitate, limitatia
- realitatea combinata cu negalia .a.m.d. Aceasta observatie a lui
Kant sugereaza structura triadica (teza-antiteza-sinteza), pe care 0
yom reintilni la Fichte i Hegel. Dar Kant insui nu trage concluzia
eli a treia categorie ar proveni din primele doua sau ca, in general,
ar exista vreo legatura intre categoriile din acelai grup. Dupa el,
fiecare categorie este un concept originar, ce nu poate fi derivat din
altele.
Kant crede ca cele douasprezece categorii, stabilite pomind
de la un principiu i avind, de aceea, un caracter necesar, epuizeaza
sfera conceptelor origin are ale intelectului pur. Intelectul uman nu
are nici mai muite, nici mai putine concepte originare pure.
Considerate in ele insele, categoriile sint funclii de sinteza ale
intelectului, iar nu cunotinte. Pentru a genera cunotinle, ele
trebuie sa se aplice unui conti nut, ce nu poate proveni dedt din afara
intelectului. Acest continut il ofera sensibilitatea, prin intuitiile ei.
Am vazut ca, la nivelul sensibilitatii, are loc 0 prima organizare a
senzatiilor, cu ajutorul formelor a priori ale acestei facultati, spatiul
i timpul. Rezultatul acestei prime organizari este fenomenul, ca
unitate a unui conti nut a posteriori (scnzatiile) i a unei forme a
priori (spaliul i timpul). Acum fenomenul alcatuiete conlinutul
cunoaterii superioare ce se realizeaza la nivelul intelectului .
Aceasta cunoatere presupune aplicarea formelor proprii ale
intelectului, a categoriilor, la continutul fenomenal oferit de
sensibilitate.
Aplicarea categoriilor la intuitiile sensibile ridica doua
probleme extrem de dificile. Cea dintii este aceea a posibilitatii
aplicarii sau a va/orii obiective a categoriilor: cwn pot categoriile,
care sint concepte pure ale intelectului nostru, sa se aplice lucrurilor,
care nu depind de intelect? Raspunsul lui Kant la aceasta intrebare
73

se afla in ceea ce el numete deduc/ia transcendentalii a categoriilor.


Sectiunea corespunzatoare a Criticii i-a solicitat lui Kant un uria
efort intelectual, iar dificultatile ei explica nu numai lungul interval
ce separa Critica de disertatia inaugurala, dar i rescrierea aproape
in intregime a textului acest li seqiuni la cea de-a doua editie a
lucriirii . Fiir ii sa putem intra in detalii, yom refine numai ideea
esentiala: valoarea obiectiva a conceptelor pure e data de faptul ca
ele sint conditii ale constituirii experientei insai; altfel spus, dei
provin din intelect, ele sint obiectiv valabilc, pentru ca experienta
insai, care este sursa oricarei obiectivitati cognitive, se constituie
cu ajutorul lor.
Cea de-a doua problema privete modul apliciirii conceptelor
pure la intuitii. Eterogenitatea lor este evidenta, ciici unele slnt
reprezentari generale, iar altele, reprezentari particulare, unele
presupun spontaneitatea intelectului, iar celelalte, receptivitatea
sensibilitatii. Dar atunci cum este posibila reunirea lor? Raspunsul
il aflam In teoria kantiana a schematismului. Raminind i aici numai
la ceea ce este esential, vom retine ca aplicarea nu se realizeaza
direct, ci printr-un factor intermediar, care este schema fiecarei
categori i . S chemele provin din i maginatia transcendental a i
constau in diferitele detenninari ale timpului (ca pennanenta pcntru
catcgoria substan/ei, succesiunea pentru categoria cauzalitiifii
.a.m.d.). Capitolul corespunzator din Criticii genereaza i astazi
numeroase dificultati de interpretare i este, de aceea, unul dintre
cele mai controversate in Kant-Forschung.
In orice caz, cu ajutorul categoriilor sale, intelectul introduce
unitate in lumea fenomenala, stabilqte legaturi cu caracter universal
i necesar intre fenomene. De pi lda, cu ajutorul cauzalitati i ,
intelectul leaga intre ele intuitiile i n raport d e cauza i efect. Ceea
ce fusese, la nivelul sensibilitatii, simpla succesiune In timp devine
acum legatura cauzala necesara, lege a fenomenelor. Rezultatul
acestor legaturi, al acestor sinteze este experienfa, in pl anul
cunoaterii, sau natura, in planul obiectiv. Abia acum sc constituic
natura ca totalitate a fenomenelor supuse anumitor legi . Legile
generaIe ale naturii sint prescriptii ale intelectului nostru , produsc
ale acestuia. lata sensul cunoscutei fonnule kantiene: "intelectul
prescrie legi naturii" . Este yorba aici nu de legile particulare ale
74

naturii, care nu pot fi descoperite decit in experienla, ci de legile ei


generale, care, fiind conditii ale posibilitatii experientei lnsai, nu
provin din experienla. Ele provin din intelect i sint, prin unnare, a
priori. Caracterul lor a priori face posibila fizica pura sau tiinla
pura a naturii, cum 0 mai numetc Kant. Acesta este raspunsul la cea
de-a doua intrebare a filosofiei transcendentale: cum este posibilii
fizica pura? Conceptele i principiile care 0 alciituiesc "carac
terizeazii 0 natura In genere, cu alte cuvinte, condiliile generale, a
priori ale oricarei experienle, condirii care fac posibila cunoaterea
prin experienta a unei naturi determinate. Fizica purii, in sensul pe
care fl dii Kant acestei expresii, trebuie deci sa fie distinsii c1ar de
fizica newtonianii, ale carei legi descriu nu 0 natura in genere, ci 0
natura detetminata , \umea \n cate tlaim , \ume ce n u poate fl
cunoscutii decit prin mijlocirea experientei, i nu a priori C ). Din
conceptia kantianii privitoare la relaria dintre forma i materia
cunoaterii rezultii cii fizica newtoniana este posibila, pe de 0 parte,
pe temeiul principiilor fizicii pure (forma oricarei experienre
posibile), pe de alta parte, pc temeiul datelor senzoriale (materia
,,
experienlei) 50.
Kant nazuiete i aici sa asi gure ob iectivitatea naturii i
legilor ei, dei aceasta este alcatuita din fenomcne, iar nu din lucruri
in sine. Unitatea pe care 0 introduce intelectul nu e arbitrara,
variabila de la un individ !a altul i dependenta de bunul sau plac.
Formele a priori, prin care ca se realizeaza, sint aceleai la toli
oamenii , pentru cii ele depind nu de contiintele individuale, ci de
contiinfa In gel/ere, dc acc! "eu gindesc " care insoletc in mod
necesar to ate actelc noastre de reprezentare i face posibilii orice
sinteza categorialii. Kant 0 mai numetc i apercepfie transcen
den talii, sau, uneori i mai complicat, un ita tea sin teticii a
apercepfiei transcendentale. El 0 inrelege ca 0 functie de sintezii
comuna tuturor contiinlelor individuale. Trebuie sa atragem atenria
cii aperceptia transcendentalii nu este un factor exterior contiinrelor
individuale, ci un manunchi de funclii de sintezii comune tuturor
acestora. Tocmai de ea depind categoriile, i de aceea ele sint
obiective, adica universale i necesarc, aceleai la tori oamenii.
. . .

50

Mircea Flonta, "Note la Pro/egomene"', In I. Kant,

75

Pro/egomelle, ed. cit., p. 202.

Categoriile nu pot genera cunotine dedt daca se aplica unor


intuiii sensibile. De aceea, valoarea lor cognitiva este marginita la
experienla posibila i este, astfel, exclusiv imanentii. Ele nu se pot
aplica, aadar, lucrului in sine sau noumen ului , care este
transcendent, adica depaete limitele oricarei experiente. Prin ele
nu putem dobindi nici un fel de cunotinta despre lucrul in sine,
tocmai pentru ca ele trebuie sa se aplice unor intuitii, iar despre
lucrul in sine nu avem nici un fel de intuitie. Erorile gindirii umane
provin din tendinta de a extinde categoriile dincolo de marginile
experientei. Aceste erori vor fi analizate in cea de-a doua parte a
Logicii transcendentale, Dialectica transcendentalii. Cu aceasta
ocazie se va putea raspunde, in sfirit, la intrebarea initiala cu
privire la posibilitatea metafizicii.

4.6. Dialectica transcendentala


Inca de la inceputul Logic;; transcendentale, Kant numete
dialectica 0 logicii a aparenlei i 0 deosebete de analitica, inteleasa
ca logicii a adeviirului. Dialectica transcendental a este, mai exact,
o cr;ticii a aparentei transcendentale , iar nu 0 "arta de a provoca
dogmatic 0 astfel de aparenta " , ca in diversele " scamatorii
,,
metafizice 5 1 . Ea ii propune sa dezvaluie natura, mecanismul de
producere i functia aparentei transcendentale, ceea ce presupune 0
" critici'i a i ntelectului i a ratiunii cu privire la folosirea ei
hiperfizica", in fond, 0 critica a ratiunii ca facultate de cunoatere a
priori in general. Kant este convins ca, oridt de complicate ar fi
incurcaturile in care ajunge ratiunea, ele pot fi lamurite de ratiunea
insai: "toate problemele pe care Ie pune raiunea pura trebuie sa fie
,,
absolut rezolvabile 52. Ratiunea, "acest tribunal suprem al tuturor
,,
drepturilor i pretentiilor speculatiei noastre 53, este capabiHi sa
judece i cauza aparentei transcendentale. In incheierea Dialectici;
transcendentale, Kant compara studiul pe care I-a intreprins cu
intocmirea actelor unui proces, dupa 0 lunga i obositoare audiere a
martorilor. Actele intocmite vor fi depuse in " arhiva ratiunii
51

Critica raliunii pure, p. 99.

52 Ibid., p.
53 Ibid., p.

535.
520.

76

omeneti, pentru a se evita in viitor erori similare"s4 . Analiza lacuta


a fost insa necesara, caci " aparenta dialectica este aici nu numai
inelatoare in ce privete judecata, ci i atragatoare i oricind
fireasca in ee privete interesul pe care it avem falii de judecata - i
va ramine in veci astfel"S5.
4.6.1 . Aparenta transcendentala

Dialectica transcendentalii incepe prin a explica ce este


aparenta transeendentala. Explicatia se realizeaza mai intii printr-o
distinetie semantica: aceea intre "aparentii" (Schein), "probabilitate"
sau "verosirnilitate" ( Wahrscheinlichkeit) i "fenomen" (Erscheinung),
termeni care au aceeai radiieinii in limba germana i de aceea pot
sugera similitudini nedorite. Aparenla nu se confunda eu proba
bilitatea, caci aeeasta din urma este 0 cunotintii adevarata deficitara, ce-i drept, sub raportuI certitudinii, dar nu inelatoare.
Probabilitatea apaqine deci analiticii, iar nu dialecticii. Aparenla nu
se identifica nici cu fenomenul. Deosebirea dintre fenomen i
aparenta fusese dej a introdusii intr-un text al Esteticii trans
cendentale, adiiugat la cea de-a doua edilie a Criticii56 Insemnatatea
capitala a acestei distinetii pentru filosofia kantianii provine din
faptul ea ea este unfenomenism, dar nu un iluzionism: noi cunoatem
numai fenomene, i nu lucruri in sine, insa fenomenele sint reale, nu
sint simple iluzii ineonsistente. Kant a fost un ginditor mult prea
lucid pentru a se Iasa ispitit de vechea tema filosofico-Iiterara a
vietii ca vis, tema careia, pornind de la fenomenismul kantian,
Arthur Schopenhauer ii va da curs liber in propria-i filosofie.
in Prolegomene, Kant revine asupra deosebirii dintre
fenomen i aparenla i se arata adine preocupat de inlaturarea unei
54

Ibid., p. 540. Metaforele juridice, destul de frecvente in scrierile kantiene, nu au


numai un rost ornamental sau simplu i lustrativ. Cercetari mai noi au relevat
inspiralia juridicii a unor importanle idei sau procedee kantiene, ca modul de
argumentare in teoria antinom i i lor i in deductia conceptelor pure ale
intelectului (cf. F. Ishikawa, "Zum Gerichtshof-Modell der Kategorien
Deduktion" , in R. Croiloru (ed.), The Critical Philosophy and the Function of
Cognition. Proceedings of the Fifth International Symposion of the Romanian
Kant Society, 1 9-2 1 sept. 1 995, Bucureli, Diogene, 1 995, pp. 1 3-25).
55 Ibidem.
56 Ibid., pp. 8 7-88.

77

"
obiectii "lesne de prevazut, dar de nimic , anume ca idealitatea
spatiului i timpului transforma Intreaga lume sensibila Intr-o pura
aparenta.57 Deosebirea dintre adevar i vis - arata el - nu provine
din natura Insai a reprezentarilor, care sint, i intr-un caz, i in
celalalt, aceleai, ci din capacitatea lor de a intra in corelatii stabile
cu alte reprezentari i de a alciitui astfel 0 expericnta. Numai aceasta
conexiune, guvernata de reguli , Ie asigura obiectivitatea. Deosebirea
dintre fenomen i aparenta are, aadar, un caracter extrinsec, iar nu
unul intrinsec: ea nu provine din reprezentarile insele, ci din raportul
lor cu obiectul. "Predicatele fenomenului pot fi atribuite obiectului
insui, in relatia lui cu simtul nostru . . . dar aparenta nu poate fi
atribuita niciodata obiectului ca predicat,, 58.
Mentinerea ferma a acestei distinctii nu este Insa nicidecum
uoara in orizontul conceptiei aprioriste. Considerarea spatiului i
timpului ca singurele reprezentari necesare a priori ale sensibilitatii
conduce la afirmatia ca, dintre toate proprietatile sensibile ale
l ucrurilor, numai ele au caracter obiectiv. Culori lc, gusturile,
mirosurile, ba chiar sunetele, caldura etc. sint numai senzatii, adica
modificiiri ale simturilor care depind de organizarea lor particulara.
Ceea ce este obiectiv In fenomen se raporteaza, prin urmare, numai
la forma acestuia, nu i la materia lui . Oricum, prin obiectivitatea
formci sale, fenomenul se deosebete de aparen!a.
La drept vorbind, Kant nu folosete termenul aparentii atunci
cind analizeaza structurile cunoaterii senzoriale. Ciici fenomenul i
aparenta nu pot fi distinse la nivelul sensibilitatii. Elc apaqin, de
fapt, unor niveluri cognitive cterogene. Dcosebirea lor privete, cum
am vazut, raportul reprezenHirii cu obiectul, ceca cc presupunc
judecata, aadar activitatea intelectului. Aparenta este de aceeai
natura eu eroarea i se opune deei nu fcnomenului ea atare, ci
adevarului. "Caei adevarul sau aparenta nu sint in obicd , intrucit c
intuit, ci in judecata despre el, intruci't e gindit. Se poate, deei,
spune, lara indoiala, in mod just, ca sim!uriJe nu greese, dar nu din
cauza cii ele j udcea intotdeauna just, ci fiindcii nu judecii dcloc. Dc
aeeea, adevarul, precum i croarea, prin urmare i aparenra ca
57
58

Prolegomene, p. 86.
Crilica raliunii pure, pp. 87-88, nota.

78

inducere in eroare, nu se gasesc dedt in judecata, adica numai in


,
raportul obiectului cu intelectul nostru. , 59 Aceeai idee este
exprimata concis in Prolegomene: deosebirea dintre adevar i
aparenla inelatoare "tine doar de folosirea reprezentarilor sensibilc
,,
de catre intelect, i nu de originea acestora 60.
De fapt, nici in simruri ca atare, nici in intelectul considerat a
funcliona potrivit regulilor lui, nu este eroare i, deci, nici aparenta.
Eroarea i aparenla provin din intllnirea lor, mai exact din "influenta
,,
neobservata a sensibilitalii asupra intelectului 6 1 , in urma ciireia
subiectivitatea se substituie in judecata obiectivitatii.
Filosoful ii circumscrie apoi mai precis obiectul de studiu
prin distingerea tipurilor de aparenta. Mai intii, el deosebete
aparenla empiricii, aceasta decurgind, ca in cazul iluziilor optice,
din "folosirea empirica a unor reguli, altfel juste, ale intelectului i
,
prin care judecata este sedusa de influenta imaginaliei, 62. Apoi,
aparenfa logidi, nascuta din incalcarea, din lipsa de atentie, a unei
reguli de gindire i care se risipqte de indata ce regula este
restabilita. In sfirit, aparenfa transcendentalii, ce-i are izvorul in
ratiunea insai, in nevoile adinci , irepresibile ale spiritului uman, i
nu dispare in momentul in care a fost descoperita. Ea este, propriu
vorbind, obiectul de studiu al Dialecticii transcendentale.
Natura acestui tip de aparenti'i se va dezvalui progresiv, pc
masura adincirii analizei critice. Ceea ce putem spune, inca de pe
acum, este ea aparenta transcendentala e 0 i luzie naturalii i
inevitabilii a ratiunii umane. Ea nu se nate dintr-o ignoranta ce ar
putea fi remediata, nici din argumente sofistice, care ar putea fi
respinse cu uurinta, ci din nazuintele cele mai adinci ale spiritului
uman. Exista deci 0 dialectica " inseparabi l Icgata de ratiunea
omeneasca i care, chiar dupa ce am descoperit iluzia, nu inceteaza
totui de a 0 momi i de a 0 arunca neincetat in dihiciri momentane,
61 Din acest punct de veuere, aparenta
C"dn tleb\l\c mercu In\a\ura\e,,
transcendentala se aseamana eu aparena empirica i se deosebete
.

;9

Ibid., p. 280.
Pro/egomene, p. 87.
,1 Critica rafiunii pure. p. 28 1 .
2 Ibidem.
d Ibid. , p. 283 .
00

79

de aparenta logica. Daca aceasta din unna se risipete de indata ce


descoperim eroarea comisa, aparenla empirica staruie i dupa ce ne
dam seama de caracterul ei inelator. intr-adevar, 0 iluzie optica, de
pilda, iluzia ca un creion pus intr-un pahar cu apa este frint, nu se
risipete atunci cind imi dau seama ca am de-a face cu 0 aparenta

inelatoare: eu vad in continuare creionul frint, dei tiu ca nu este

a, ba chiar pot sa explic, prin indicele de refractie diferit al celor

doua medii prin care trece lumina (aerul i apa), de ce it vad in acest
fei . in acelai mod, aparenta transcendentala continua sa ne
ispiteasca i dupa ce descoperim caracterul ei iluzoriu. Ceea ce
poate face critica, prin descoperirea mecanismului producerii ei,
este sa ne avertizeze asupra erorii i sa ne dea, in acest fel, ansa de
a nu ne lasa inelati.

4.6.2. Ideile ratiunii pure


Daeli ratiunea pura este sursa aparentei transcendentale,
detenninarea naturii acestui tip de aparenta, descoperirea modului in
care ea se produce i a rolului pe care-l joaca in economia spiritului
uman presupun cercetarea critica a ratiunii ca facultate specificli de
cunoatere. S-a observat eli

raliunea ( Vernunft)

are la Kant trei

sensuri: in sensul cel mai ingust, ea este facultatea principii/or, in

sens ingust, estefacultatea de cunoatere superioarii, care cuprinde


intelectul, facultatea de judecare i facultatea principii/or, iar in
sens larg, Vernunft desemneaza intreaga facultate de cunoatere a
priori, incluzind i sensibilitatea64. In Dialectica transcendentalii,
rati u nea este luata in primul sens, ca facultate spec i fica de
cunoatere, deosebita de intelect i de facultatea de j udecare.
Kant incadreaza mai intii ratiunea, astfel inteleasa, in seria
ascendentii a facultatilor de cunoatere, ca facultate suprema. "Orice
cunoatere a noastra incepe cu simturile, inainteaza de aici spre
intelect i sfirete cu ratiunea, deasupra careia nu se gasete in noi
nimic mai inalt pentru a prelucra materia intuitiei i a 0 aduce sub
,
cea mai inalta unitate a gindirii . ,65 Filosoful ii marturisete insa
64

Vezi B. Erdmann, Historische Untersuchungen fiber Kants Prolegomena, Halle,


M. Niemeyer, 1 904, pp. 8-9; citat de M . Flonta, "Note la Prolegomene", in ed.
cit. , p. 1 96.
6 5 Critica raliunii pure, p. 283.

80

imediat incurcatura in c are se afla, atunci clnd trebuie sa


caracterizeze aceasta facultate. Dificultatea provine din faptul cii
raliunea are atit 0 folosire formala (logicii), cit i una realli.
Recunoatem cu uurinla aici deosebirea dintre usus logicus i usus
realis din disertatia i naugural a, apl i cata de aceasta data nu
inteleetului, ci ratiunii . Folosirea logiea (formala) se refera la
funelionarea ratiunii ea faeultate de a rationa in mod mij locit, ca
facultate a rationamentului s ilogistie, flicindu-se abstractie de
continutul cognitiv al propozitiilor. Folosirea reala trimite la faptul
ca ratiunea insai este sursa unor concepte i principii specifice.
Raliunea ni se inflitieaza astfel intr-o dubla ipostaza: ca facultate
logica i ca faeultate transcendentalii. Depairea acestei dihotomii
este posibila numai prin caracterizarea ei cafacultate a principii/or.
Desigur, orice propozitie generala, in masura in care po ate fi
premisa maj ora intr-un silogism i, deci, sta la baza unei conciuzii,
poate fi numita principiu. In acest sens i intelectul are principii,
dici conceptele sale constituie sursa unor reguli generale, care vor
fi aplicate apoi la anumite cazuri particulare. Dar acesta este sensul
relativ al principiului: propozitiile generale in discutie sint principii
numai prin comparatie, adica in raport cu cunotinlele ce decurg din
ele, dar nu in mod absolut: In sens absolut, adica in sensul de
cunotintli care intemeiaza, dar nu are nevoi e ea insai de
intemei ere, principiul este apanaj ul ratiun i i . De aceea , Kant
caracterizeaza, cum am viizut, raliunea ca facultate a principiilor,
deosebind-o astfel de intelect, care este facultatea regulilor. "Daca
intelectul poate fi 0 facultate a unitalii fenomenelor cu aj utorul
regulilor, atunci ratiunea este facultatea unitatii regulilor intelectului
sub principi i . Ea nu se raporteaza deci, niciodata, imediat la
experienta sau la un obiect oarecare, ci la intelect, pentru a da a
priori, prin concepte, eunotintelor lui variate 0 unitate, care poate
fi numita unitate ralionala i care este de cu totul alta natura decit
,
aceea efectuata de intelect. ,66
Principiile ratiunii se intemeiaza pe anumite coneepte
specifice. Pentru a deosebi conceptele raliunii de conceptele
intelectului, Kant Ie numete, eu un termen imprumutat de la Platon,
66

Ibid., p. 285.

81

idei. EI explicii pe larg spec i ficul ideilor i deosebirea l or de


c ategor i i . D aca acestea din urma au intotdeauna ob iecte
corespunzatoare in experienta, cele dintii nu-i pot niciodata gasi
corespondenti empirici. Caci ele nu se raporteaza la experienta, ci
la intelect, rolul lor fi ind unificarea regulilor intelectului, iar nu
unificarea fenomenelor empirice. In mod inevitabil, ideile ratiunii
trec dincolo de experienta i vizeaza 0 totalitate din care experienta
insai nu este decit 0 parte: ele sint, aadar, transcendente, spre
deosebire de conceptele pure ale intelectului, care au numai 0
intrebuintare imanentii.
Descoperirea ideilor ratiunii se va face in mod analog cu
descoperirea categoriilor intelectului, prin cercetarea funqiei logice
a facultatii respective de cunoatere. Paradigma logica ghideaza
opera criticii in ansamblu i constituie - in ochii lui Kant - nu numai
un "fir conducator", ci i un fel de certificat de garantie, 0 dovada a
corectitudinii intregii cercetari. Dad ratiunea este, cum am vazut,
facultatea rationamentului deductiv, descoperirea ideilor ei devine
posibil a prin cercetarea ti puri lor de rationament. Aa cum il
interpreteaza Kant, un rationament (silogism) este alcatuit dintr-o
propozitie generala, care stabilete 0 regula (premisa majora), dintr-o
propozitie ce subsumeaza 0 cunotinta sub conditia regulii (premisa
m inora) i dintr-o concluzie in care determ i niim cunotinta
respectiva prin predi catul regulei. Premisa maj ora este opera
intelectului, cea minora, a facultatii de judecare, iar concluzia este
opera ratiuni i . Dupa raportul dintre cunotinta i conditia e i ,
exprimat d e premisa majora, exista trei tipuri d e rationament:
categoric, ipotetic i disjunctiv. Aceasta c lasifi care logicii a
rationamentelor ii s luj ete lui Kant drept criteriu pentru
descoperirea ideilor.
Ca sa intelegem insa modul cu'm se trece de la cele trei tipuri
de rationament la cele trei tipuri de idei, trebuie sa mai tinem seama
de un lucru important: deoarece concluzia unui rationament depinde
in principal de premisa maj ora, ratiunea tinde sa asigure
valabilitatea acesteia, raportind-o la 0 conditie mai inalta, de care ea
depinde .a.m.d. Demersul specific al ratiunii este astfel unul
regresiv: ratiunea nu se i ntereseaza in fond de progresul de la
premise la concluzii, adi ca de la conditie la conditionat, acesta
82

putindu-se desIaura in siguranta, oridt de departe, dacii regula


(conditia) este sigura, ci de regresul de la concIuzii la premise, adicii
de la conditionat la conditie. Este un regres catre temeiuri, absolut
necesar pentru unificarea cunotinelor oferite de intelect.
Functia specifica a ratiunii consta - dupa Kant - in " a gasi
pentru cunotinta conditionata a intelectului neconditionatul prin
,,
care se completeaza unitatea lui 67 . Aceasta maxima logicii devine
insa principiu al ratiunii pure prin introducerea unei clauze care n-a
fost observata pinii acum: dacii conditionatul este dat, este data i
intreaga serie a condiWlor lui, serie care este, aadar, ea insai
neconditionatii. Acesta e "principiul suprem al ratiunii pure",
principiu sintetic, ciici conditionatul se raporteazii, desigur, analitic
la 0 conditie oarecare, dar nu la neconditionat. Acestui principiu
suprem, precum i tuturor celorlalte principii ale ratiunii, care
decurg din el, nu i se va putea gasi niciodatii un corespondent
empiric. El depaete , prin natura sa, marginile experientei, este
transcendent, deosebindu-se radical de principii Ie imanente ale
intelectului.
Trecerea de la CGutarea neconditionatului la stabilirea lui
exprima trecerea de la functia logicii la functia transcendentala a
ratiunii. Aceastii trecere nu e nicidccum intimplatoare: caci, in
absenta neconditionatului, intreaga serie a cunotintclor condi
tionate ramine suspendata in aer, lipsitii de fundament.
Ratiunea va cauta neconditionatul in cele trei direqii
corespunzatoare tipurilor de rationament. Ea va ciiuta un subiect
absolut, adica un subiect care sa nu mai poata fi el insu1;li predicat al
vreunui alt subiect, care sa intemeieze intreaga seric a silogismelor
categorice; va cauta 0 condi/ie absoluta, adica 0 conditie care sa nu
mai fie ea insai conditionata, care sa intemeieze lantul silogismelor
ipotetice; i va ciiuta, in sfirit, 0 totalitate absolutii, adica 0 fiintii
care sa reuneascii in sine toate perfectiunile 1;Ii care sa intemeieze
seria rationamentelor disjunctive. Aceste trei directii ale demersului
regresiv al ratiunii conduc la cele trei idei (mai exact, clase de idei)
ale sale: sufletul (ideea psihologicii), universul (ideea cosmologicii)
1;Iifiinfa suprema (ideea teologicii).
67

Ibid. , p. 288.

83

Descoperirea ideilor transcendentale ale ratiunii, pornind de


la un principiu necesar, i?i anume de la tipurile de rationament in
care se exprima functia ei logica, asigura - dupa parerea lui Kant necesitatea i?i completitudinea listei ideilor. Tot ai?a cum tabla
c ategoriilor, intemeindu-se pe tipurile de s inteza i ntelectuala
exprimate in j udecati, era completa i?i definitiva, lista ideilor/
claselor de idei, fiind stabilita nu la intimplare sau dupa 0 inspiratie
de moment, ci pe baza unui anum it principiu , este completa i?i
definitiva.
4.6.3. Rationamentele dialectice ale ratiunii pure

Ideea psihologica, ideea cosmologica i?i ideea teologica sint


principii ultime, la care ratiunea, in demersul ei regrcsiv/
intemeietor, ajunge in mod necesar. Ele corespund nevoilor sale
logice profunde i?i au 0 necesitate subiectiva incontestabila. Dar
ratiunea nu se multumei?te cu aceasta legitimare subiectiva a ideilor
sale. In mod inevitabil, ea tinde sa acorde idei lor 0 valoare i?i 0
legitimare obiectiva: data fiind importanta lor ca principii supreme
ale cunoai?terii, ratiunea este, in mod oarccum natural, inclinata sa
creada ca lor nu Ie corespund numai obiecte ralionale, constructe
mintale nascute din nevoile ei log ice i?i cognitive , ci Ie corespund
obiecte reale, care, neputind fi descoperite in experienta, s-ar situa
dincolo de limitele acesteia. Astfel se nai?te aparenta transcen
dental a, iluzia ca, prin mij locirea idei lor, am avea acces la
transcendent, la lucrul in sine.
Pe aceasta iluzie se intemeiaza metafizica traditionala, cu cele
trei componente ale sale: psihologia rationala, cosmologia rationala
i?i teologia rationala68. Analiza critica va dezvalui eroarea specijica,
ce sta la baza fiecareia dintre aceste discipline i?i in care se exprima
eroarea genera/a a obiectivarii ideilor, adica a transformarii ideilor
in substante.
Psihologia ralionala, disciplina metafizica care studiaza in
mod speculativ sufletul, pornei?te de la un paralogism, care consta in
a lua unitatea functionala a coni?tiintei noastre drept un obiect real,
68

Cele trei componente alcatuiesc ceea ce in epocii se numea melaphysica specialis.


careia i se adaugii melaphysica generalis (ontologia).

84

dei experienta nu ne oferii nici 0 intuilie despre acest pretins obiect.


Eroarea constii, deci, In a substanlializa unitatea funcfionalii a
contiinlei, de care devenim contienti In aperceplia transcen
dentalii . De aici psihologia rationalii deduce calitatile acestei
pretinse substante care este sufletul: imaterialitatea, simplitatea,
identitatea cu sine, nemurirea. Toate aceste rationamente sint
greite; prin urmare, psihologiei rationale nu i se poate acorda nici
un credit cognitiv. Este locul aici sii preciziim eli critica lui Kant
vizeaza numai psihologia metafizica, i nu psihologia empiricii,
bazatii pe observatie (i pe autoobservatie). Filosoful recunoate,
larii rezerve, indreptiitirea cognitivii a celei din urmii i in acest sens
s-a afirmat uneori cii el a pregatit terenul pentru constituirea
psihologiei tiintifice moderne. Punctul de vedere al lui Kant este,
deci, urmatorul : este posibila i chiar necesara cunoaterea
fenomenelor psihice, intemeiatii pe observalie, dar este imposibilii
cunoaterea metafizicii a sufletului.
Cosmologia ralionalii considera Universul ca fiind unitatea
neconditionata a tuturor fenomenelor. Universul este insa 0 idee a
ratiunii, iar nu un obiect real, dat In experientii. Caci experienta nu
ne oferii dedt fenomene individuale, incadrate in ansambluri mai
largi, dar niciodatii totalitatea absolutii a fenomenelor. Metafizica
traditionalii il socotete insa 0 realitate autosubzistentii i incearcii,
pe cale strict raionalii, sa-i stabileascii insuirile. Rezultatul la care
se aj unge e pe deplin edificator: universului i se atribuie determiniiri
contradictorii . Aceste d i ficultati pe care Ie intilnete gindirea
constau in aceea cii ambele asertiuni opuse, adicii atlt teza, cit i
antiteza, pot fi, in egalii masura, argumentate. Dei, fiind yorba de
propozitii contradictorii, ele nu pot fi amindoua adeviirate in acelai
timp i din acelai punct de vedere, ratiunea nu poate decide care
este adevarata i care este falsa. Acestea sint antinomiile raiunii pure.
Kant inlatieaza patru asemenea antinomii, fiecare alcatuita
dintr-o tezii i 0 antitezii. Le yom expune, in cele ce urmeazii, intr-o
forma simplificam:
1) teza: Lumea are un inceput in timp i este limitata in spatiu.
antiteza : Lumea este infinitii in timp i in spatiu.
2) teza: Totul in lume este format din elemente simple.
antiteza : Nu exista clemente simple, ci totul este compus.
85

3) teza : Exista in lume 0 cauzalitate prin libertate.


antiteza: Nu exista libertate, ci totul este natura.
4) teza: In seria cauzala a lumii exista 0 fiinta necesara.
antiteza: In aceasta serie nimic nu este neesar, ci totul este
contingent.
In conceptia sa despre antinomii intilnim una dintre cele mai
fecunde contributii filosofice ale lui Kant : ideea contradictiei
necesare dintre conceptele finit-infinit, simplu-compus, libertate
cauzalitate, necesitate-contingenta. Aceste concepte fundamentale
ale gindirii umane sint prin natura lor contradictorii i nu pot fi
gindite dedt in relatia care Ie unete i, totodata, Ie opune unele
altora. Hegel a generalizat aceasta idee kantiana i a elaborat teoria
sa despre contradictie ca structura fundamentala a ex istentei .
Trebuie sa precizam insa ca, in ce il privete, Kant nu interpreteaza
antinomiile ca fiind contradictii structurale ale existen!ei, ci ca
opozitii cu sine ins ai, in care ratiunea se incurd atunci dnd
depaete hotarele experientei. Antinomiile sint un fel de semnale
de alarma care ne avertizeaza ca am patruns in teritoriul interzis al
transcendentului, al lucrului in sine. De aceea, Kant este de parere
ca ele pot fi rezol vate. Si iata cum. Primele doua antinomii se
intemeiaza pe presupozitia greita ca lumea e data in mod absolut
ca finita sau infinita, ca alcatuita din elemente indecompozabile sau
divizibila la in fin it -, independent de contiinta noastra. De aceea,
atit tezele, cit i antitezele sint false. Cu alte cuvinte, lumea nu este
nici finita, nici infinita, nici alcatuita din elemente simple, nici
infinit divizibila, ci fenomenala.
Ultimele doua antinomii se rezolva prin distinctia dintre
planul noumenal (al lucrului in sine) i cel [enomenal (al lumii
sensibile). Tezele sint valabile pentru primul plan , iar antitezele,
pentru al doilea. Prin urmare, ele pot fi i unele, i altele adevarate,
cu conditia sa fie raportate la domeniul propriu i sa se fad
deosebirea cuvenita intre aceste domenii.
Teologia ralionalii transforma i ea 0 idee a ratiunii, mai exact
ideea cea mai malta a acesteia, ideea de Fiintii suprema, intr-un obiect.
Acesta este idealul ratiunii umane, punctul eel mai inaIt la care ea
se poate ridica, dar pe care nu-I va atinge niciodata. Cii este aa, 0
dovedete sliibiciunea argurnentelor rationale ale existentci lui
Dumnezeu. Argumentele rationale, formulate de- a lungul timpului,
86

pentru a dovedi existenla Fiinlei supreme se redue - dupa parerea lui


Kant, - la trei: argumentul ontologie, argumentul eosmologie i
argumentul Jizieo-teologie. Cel dintii deduce existenfa Fiin!ei
perfecte din ideea noastra de perfectiune. Al doilea, 0 deduce din
necesitatea unei cauze prime, eare sa explice toate raporturile
cauzale din lume. I ar al treilea, din ordinea i armoni a tuturor
lucrurilor din lume, care presupun 0 inteligenta ordonatoare,
favorabila omului. Cel mai important este primul argument, la care
se reduc, in ultimii analiza, i celelalte douii. Toate aceste argumente
sint insa greite, dupa Kant. Oprindu-ne numai la cel dinti'i , eroarea
lui consta - dupa cum filosoful a descoperit - inca din perioada
precritica - in a considera judecata de existenta ca analitica, in timp
ce ea este intotdeauna sinteticii.
S iabiciunea argumentelor rationale ale existentei lui
Dumnezeu nu dovedete insa nicidecum - dupa parerea lui Kant inexistenta sa. Singura concluzie valida ce se poate trage de aici este
ca existen!a Fiinlei supreme depaete puterile raliunii umane.
Ratiunea umana nu poate dovedi existenla lui Durnnezeu. Dar - i
acest lucru nu e mai pUlin important - ea nu poate dovedi nici
inexistenta lui. Aceste doua concluzii ale criticii nu-i dobindesc
sensul real decit daca sint gindite impreuna. Luate astfel, ele ne
dovedesc ca, pentru raliunea teoretica, existenta lui Dumnezeu este
i va ramine pentru totdeauna 0 problema sau, cum spun logicienii
de astazi, 0 asertiune indecidabila.
Ramine astfel deschisa posibilitatea unei alte intemeieri a
existentei lui Dumnezeu. Raliunea teoretica nu ne-a dovedit ca
Dumnezeu nu exista, ci ca ea nu se poate pronunta In aceasta
privinta. Lasind ehestiunea desehisa, in spaliul liber astfel eucerit se
va instala singurul argument valabil - dupa parerea lui Kant - al
existenlei lui Dumnezeu: argumentul moral. Dupii cum yom vedea
la locul potri vit, existenla Fiintei supreme este 0 condilie de
posibilitate a binelui suveran al omului, i astfel, un postulat al
raliunii practice. Ea nu se demonstreazii teoretic, dar trebuie
aeceptata in mod necesar din punet de vedere praetie.
Analiza ralionamentelor dialeetice pe care Ie genereaza pare
sa conducii in mod inevitabil la 0 judecatii negativii cu privire la
valoarea ideilor: ideile ratiunii sint sursa unor i luzii (aparenta
87

3) teza : Exista in lume 0 cauzalitate prin libertate.


antiteza: Nu exista libertate, ci totul este natura.
4) teza : in seria cauzala a lumii exista 0 fiinla necesara.
antiteza: In aceasta serie nimic nu este necesar, ci totul este
contingent.
in conceptia sa despre antinomii intilnim una dintre cele mai
fecunde contributii fi losofice ale lui Kant: ideea contradictiei
necesare dintre conceptele finit-infinit, simplu-compus, libertate
cauzalitate, necesitate-contingenta. Aceste concepte fundamentale
ale gindirii umane sint prin natura lor contradictorii i nu pot fi
gindite dedt in relatia care Ie unete i, totodata, Ie opune unele
altora. Hegel a generalizat aceasta idee kantiana i a elaborat teoria
sa despre contradictie ca structura fundamentala a existentei.
Trebuie sa precizam insa ca, in ce il privete, Kant nu interpreteaza
antinomiile ca fiind contradicrii structurale ale existentei, ci ca
opozitii cu sine insai, in care ratiunea se incurca atunci cind
depaete hotarele experientei. Antinomiile sint un fel de semnale
de alanna care ne avertizeaza ca am patruns in teritoriul interzis al
transcendentului, al lucrului in sine. De aceea, Kant este de parere
ca ele pot fi rezolvate. Si iata cum. Primele doua antinomii se
intemeiaza pe presupozitia greita ca lumea e data in mod absolut
ca finita sau infinita, ca alcatuita din elemente indecompozabile sau
divizibila la infinit -, independent de contiinta noastra. De aceea,
atlt tezele, cit i antitezele sint false. Cu alte cuvinte, lumea nu este
nici finita, nici infinita, nici alcatuita din elemente simple, nici
infinit divizibila, ci fenomenala.
Ultimele doua antinomii se rezolva prin distinctia dintre
planul noumenal (al lucrului in sine) i cel fenomenal (al lumii
sensibile). Tezele sint valabile pentru primul plan, iar antitezele,
pentru al do ilea. Prin unnare, ele pot fi i unele, i altele adevarate,
cu condilia sa fie raportate la domeniul propriu i sa se fad
deosebirea cuvenita intre aceste domenii .
Teologia rafionalii transforma i e a 0 idee a ratiunii, mai exact
ideea cea mai inaltii a acesteia, ideea de Fiin\ii suprema, intr-un obiect.
Acesta este idealul ratiunii umane, punctul eel mai inalt la care ca
se poate ridica, dar pe care nu-I va atinge niciodata. Ca este aa, 0
dovedete slabiciunea argumentelor rationale ale existentc i lui
Durnnezeu. Argurnentele rationale, fonnulate de-a lungul timpului,
86

pentru a dovedi existenta Fiintei supreme se reduc - dupa parerea lui


Kant, - la trei: argumentul ontologie, argumentul eosmologie i
argumentul Jizieo-teologie. Cel dintii deduce existenla Fi infei
perfecte din ideea noastra de perfeqiune. Al doilea, 0 deduce din
necesitatea unei cauze prime, c are sa explice toate raporturile
cauzale din lume. l ar al trei lea, din ordinea i armonia tuturor
lucrurilor din lume, care presupun 0 i nteligenta ordonatoare,
favorabila omului. Cel mai important este primul argument, la care
se reduc, in ultima analiza, i celelalte doua. Toate aceste argumente
sint insa greite, dupa Kant. Oprindu-ne numai la cel dintii, eroarea
lui consta - dupa cum filosoful a descoperit - inca din perioada
precritica - in a considera judecata de existenta ca analitica, in timp
ce ea este intotdeauna sintetica.
S labiciunea argumentelor rationale ale existentei lui
Dumnezeu nu dovedete insa nicidecum - dupa parerea lui Kant inexistenta sa. Singura concluzie valida ce se poate trage de aici este
ca existenta Fiintei supreme depaete puteri le ratiunii umane.
Ratiunea umana nu poate dovedi existenta lui Dumnezeu. Dar - i
acest lucru nu e mai putin important - ea nu poate dovedi nici
inexistenta lui. Aceste doua concluzii ale criticii nu-i dobindesc
sensul real decit daca sint gindite impreuna. Luate astfel, ele ne
dovedesc ca, pentru raiunea teoretica, existenta lui Dumnezeu este
i va ramine pentru totdeauna 0 problema sau, cum spun logieienii
de astazi, 0 asertiune indeeidabila.
Ramine astfel deschisa posibilitatea unei alte intemeieri a
existentei lui Dumnezeu. Ratiunea teoretica nu ne-a dovedit ca
Dumnezeu nu exista, ci ca ea nu se poate pronunta in aceasta
privinta. Lasind chestiunea deschisa, in spatiul liber astfel cucerit se
va instala singurul argument valabil - dupa parerea lui Kant - al
existentei lui Dumnezeu: argumentul moral. Dupa cum yom vedea
la loeul potri vit, existenta F i i ntei supreme cste 0 eonditie de
posibilitate a b inelui suveran al omului, i astfel, un postulat al
ratiunii practice. Ea nu se dem onstreaza teoretic, dar trebuie
acceptatii in mod necesar din punet de vedere praetic.
Analiza rationamentelor dialeetice pe care Ie genereaza pare
sa conduca in mod inevitabil la 0 j udecata negativa cu privire la
valoarea ideilor: ideile ratiunii sint sursa un or iluzii (aparenta
87

transcendentala), nu al unor cunotinte reale. Totui, Kant nu este de


aceasta parere. Dupa el, ideile ratiunii "nu pot fi niciodata dialectice
in sine, ci numai simpla lor folosire greita face ca din ele sa rezulte
pentru noi 0 aparenta inelatoare; caci ele ne sint date prin natura
ratiunii noastre i este imposibil ca acest tribunal suprem al tuturor
drepturilor i pretentiilor speculatiei noastre sa contina el insui
amagiri i iluzii originare. Probabil ca ele ii vor fi avind menirea lor
,,
buna i utila in constitutia naturala a ratiunii noastre 69 . Din acest
text esential se desprinde cu toata claritatea deosebirea dintre ideile
insele i folosirea lor: cea din unna, atunci dnd este greita, poate
genera iluzii, dar, prin ele insele, i deile nu sint inelatoare.
Argumentul lui Kant este acela ca, provenind din ratiunea insai,
ideile trebuie sa aiba 0 functie originar pozitiva , iar nu una doar
negativa, cum este inelarea.
Funclia pozitiva a ideilor, "menirea lor buna i utila" , dupa
expresia filosofului, consta in unificarea regulilor intelectului, i
astfel in asigurarea caracterului sistema tic al intregi i noastre
cunoateri. La unna unnelor, cunoaterea, aa cum 0 intelege Kant,
este 0 unificare progresiva, care incepe la nivelul sensibilitatii, prin
ordonarea diversului senzorial cu ajutorul spatiului i timpului,
continua la n ivelul intelectului, prin ansamblul sintezelor cate
goriale, i se desavirete la nivelul ratiunii prin idei. Este important
sa nu pierdem din vedere faptul ca, dad conceptele pure ale
intelectului se aplica fenomenelor, asigurind universalitatea i
necesitatea (id est, legitatea) legaturilor dintre ele, in experienta,
ideile ratiunii nu se aplica nicidecum fenomenelor, ci intelectului
insui, ale ciirui reguli Ie unifica. Pentru a marca aceasta deosebire,
Kant se refera la rolul constitutiv al categoriilor i la rolul regulativ
al ideilor: categoriiie ofera universalitatea i necesitatea legilor ce
ne sint date in experienta, constituind astfel, din punctul de vedere
al formei, experi enta. In timp ce ideile fixeaza tinte pe care
cunoaterea nu Ie va atinge, de fapt, niciodata, dar a caror unnarire
ii asigura unitatea sistematica i progresul nelimitat. Pe de alta parte,
cum yom vedea in capitolul unnator, in uzul practic al ratiunii, ideile
devin ele insele constitutive In raport cu experienta morala.
69

Critica raliunii pure, p. 520.

88

Ideile nu sint, aadar, creatii arbitrare, reprezentari fanteziste


ale mintii noastre. Faptul ca ele genereaza 0 aparenta transcen
dentala provine din greita lor folosire (din " substantializarea" lor),
i nu din natura lor. Prin natura lor, ideile au 0 functie pozitiva, care
consta in unificarea cea mai inalta, adica in unificarea sistematica a
cunoaterii urnane.

4.7. Kant i metafizica


La inceputul acestui capitol, am vazut ca intreaga cercetare
kantiana din Critica raliunii pure se desIaoara in orizontul
problemei posibilitatii metafizicii ca tiinta. De altminteri, aa cum
am mai avut prilejul sa constatam, metafizica a devenit 0 problema,
pentru Kant, inca din perioada precriticiL Perioada critica nu
abandoneaza, ci dimpotriva, radicalizeaza aceasta problema, iar
prezenta ei in ambele perioade este unul dintre argumentele decisive
ale tezei despre unitatea gindirii kantiene.
Ceea ce aduce nou, din acest punct de vedere, perioada critica
este, pe de 0 parte, radicalizarea problemei , iar pe de alta, metoda
de rezolvare. Am vazut ca, in introducerea Criticii, problema
posibilitatii metafizicii este formulata in doua feluri, care exprima,
de fapt, niveluri diferite ale abordarii ei: ca posibilitate a metafizicii
in sens de "dispozitie naturaIii" a spiritului uman i ca posibilitate a
metafizicii ca tiinta. In prima ei formulare, problema posibilitatii
metafizicii se refera la inclinatia fireasca a omului de a-i pune
intrebari metafizice, cam in felul in care, mai tirziu, Schopenhauer
va spune ca omul este un "animal metafizic" . In acest inteles, putem
accepta ca metafizica este data, oricite indoieli am avea in alte
privinle. i putem accepta, de asemenea, ea nevoile metafizice sint
satistlicute de fiecare data cu mijloacele disponibi!e in ace! moment,
oricit de precare i nesigure ar fi ele: dupa piirerea lui Kant, oamenii
au avut i vor avea intotdeauna 0 anumita metafizica.
Problema metafizic ii se adincete catre temeiuri, adica se
radicalizeaza, in momentul in care ne punem intrebarea cu privire la
posibilitatea ei ca tiinla, ca 0 cunoatere asigurata. Abia atunci
i nterogatia asupra posibilitatii metafizicii " cheama" demersul
pregatitor al criticii. Atita vreme cit ne intereseazii numai dispozitia
naturala catre metafizica a spiritului uman, eritica nu este necesarii:
89

accentul cade nu pe validitatea raspunsurilor ce Ii se dau, ci pe prezenta


inevitabiHi a problemelor metafizice in orizontul spiritual al omului.
Critica devine absolut necesara abia dnd ne intrebiim cu privire la
capacitatea spiritului uman (a ,,raliunii") de a oferi raspunsuri sigure la
aceste probleme, adicii de a edifica 0 metafizica tiintifica.
Acest raport intre metafizicli i criticli duce la deplasarea
accentului de la construclia metafizicii la investigatia eritieli a
facultatilor de eunoatere, aceasta trednd pe primul plan, in calitate
de eonditie sine qua non a metafizicii . Schimbarea centrului de
greutate al filosofiei de la constructiv la critic este exprimatli viguros
in Prolegomene i in prefata celei de-a doua edilii a Criticii, ea
"
aflindu-se in indisolubilli legliturli cu " revolutia copernicanli
inraptuitli de Kant in gindirea filosoficli.
Centrarea criticli a filosofiei kantiene conduce la 0 anumitli
estompare a componentei metafizice, care nu este abandonatli, dar
parcii e mereu " aminatli " . Ea ramine, desigur, scopul, in raport cu
care critica este numai un mijloc, dar singurul mij loc. Kant nu a
pierdut niciodatli din vedere obiectivul metafizic, cu cele douli
componente ale lui : metajizica naturii i m etajizica moravurilor,
chiar dacii n-a putut-o duce pinli la caplit dedt pe cea de-a doua (in
lucrarea Metajizica moravurilor), existli argumente serioase cli nu a
abandonat-o nici pe cea dintii (a se vedea lucrarea Primele principii
metajizice ale tiinlei naturii i Opus postumum). Cu toate acestea,
marile opere ale lui Kant, i in primul rind cele trei Critici, sint
scrieri critice, iar nu de constructie metafizicli. In aceste conditii ,
pozitia lui Kant fata de metafizicli, insuficient precizatli de filosoful
insui, a racut obiectul unor ample dezbateri in Kant-Forschung.
Citeva lucruri pot fi totui bine stabilite. Mai intii, se poate
spune cu sigurantli cli filosoful a respins metafizica traditionala ,
rationalist-dogmaticli, recunoscind insli totodatli mari le meri te
teoretice ale reprezentantilor ei, mai cu seamli ale lui Leibniz i
Wolff. Dupli Kant, metafizica nu este posibilli ca tiintli despre
suprasensibil. Datoritli formelor ei a priori, cunoaterea noastrli este
i nevitabil limitatli la fenomene, aa c um ne sint de date in
experientli, rara a se putea extinde la realitatea transfenomenala, la
luerul in sine. Dar lucrul in sine exista. In acest context po ate fi
acceptata frumoasa expresie a lui Alois Riehl: " Critica raliunii pure
90

afirma metafizicul, dar neaga metafizica,,70. Sa precizam inca 0 data


ca negatia kantiana se raporteaza la un anumit tip de metafizidi, la
metafizica dogmatica, iar nu la metafizica in general.
Aceasta restrictie ridica ea insai 0 problema: ce alt tip de
metafizica - de data aceasta admisibil - putea sa aiM in vedere Kant?
Unele formuHiri din Critica ra{iunii pure par sa indice cii metafizica
legitimii ar fi 0 sistematica a conceptelor pure ale gindirii, pentru
care critica ar oferi numai articulatiile principale i " firul
"
conduciitor . Incii in prefata primei editii ni se spune cii metafizica
"nu este decit inventarul, sistematic ordonat, a tot ceea ce posedam
,
prin ratiunea purii ,7 1 . Alteori, metafizica pare a se confunda cu
critica insiii, apiirarea acesteia din urmii impotriva atacuri lor
wolffienilor, dar i impotriva riistiilmiicirilor propri ilor discipoli
fiind, in ultima sa perioadii de activitate, preocuparea principala a
lui Kant, de care era legat, in vederile lui, chiar destinul metafizicii.
Identificarea metafizicii cu critica poate sii nedumireascii i sii
suscite biinuiala unei confundiiri a scopului cu mijlocul. Abia in
acest context putem intelege cu adeviirat valoarea i insemniitatea
uneia di ntre cele mai controversate interpretiiri ale fi losofiei
kantiene din acest secol, interpretarea propusii de M. Heidegger in
lucrarea Kant und das Problem der Metaphysik ( 1 929). Ideea
fundamentalii a lucriirii este ca, intr-adevar, Critica raliunii pure
propune 0 nouii metafizicii. Noutatea ei este insii radicala: e yorba
nu de 0 constructie nouii, care s-ar aliitura celor existente , in
interiorul aceluiai tip de metafizica, ci de un alt mod de a intelege
metafizica insiii. Dupii explicatia lui Constantin Noica7 2 , daca
metafizicienii anteriori erau preocupati de transcendent, Kant
orienteazii filosofia ciitre studiul transcendentalului, "tiirimul cel
nou" descoperit de el. Reorientarea filosofiei de la transcendent la
transcendental poate fi inteleasii, cum s-a intimplat uneori, ca 0
abandonare a metatizicii in favoarea teoriei cunoaterii, numai daca
70

A. Riehl, Der philosophische Kritizismus. Geschichte und System, Erster Band:


Geschichte des philosophischen Krilizismus, Leipzig, W. EngelmaIUl, 1 908, p. 584.
7 1 Crilica ra{iunii pure, p. 1 7 .
7 2 C. Noica, Kant i melajizica. dupa inlerpretarea lui Heidegger, i n vol. Immanuel
Kant. 200 de ani de la apari{ia Criticii ra!iunii pure, coord. AI. Boboc, M. Flonta,
R. Pantazi, 1. Pirvu, Editura Academiei, Bucurcti, 1 982, pp. 1 4 1 - 1 52 .

91

pastram vechiul concept al metafizicii i nu finem seama de


schimbarea introdusa de Kant chiar in acest concept. Dupa
Heidegger, Critiea raliunii pure "n-are nimic de-a face cu teoria
,
cunoaterii >73. Ea este 0 intemeiere a metajizieii (Grundlegung der
Metaphysik), centrata pe determinarea posibilitatii ontologiei.
Teoria apriorista kantiana este radical resemnificata de interpretul
sau modern. Forrnele a priori ale spiritului urnan configureaza, in
interpretarea pe care le-o da Heidegger, un tip de cunoatere, care
precede, conditioneaza i orienteaza cunoaterea empirica a
lucrurilor. Daca numim aceasta din urrna modalitate cognitiva, fie ca
ea e realizata de tiinle, fie cii are loc la nivelul contiinlei comune,
cunoatere ontieii, atunci cea dintii trebuie numita cunoatere
ontologieii, deoarece ea vizeaza structura generala a fiinlei, pe
fondul careia, numai, devin accesibile, in experienla, obiectele.
Distinctia explicita intre ontic i ontologic, intre fiinta i existent
este, desigur, heideggeriana, i nu kantiana. Ea ne ajuta, totui, sa- l
inlelegem pe Kant intr-o lumina noua i sa-i asimilam ideile in
perspectiva celei mai vii actualitati teoretice.
In interpretarea heideggeriana a Criticii, ideea fundamentala
a lui Kant este, aadar, aceea ca structurile de baza ale fiintei pot fi
descoperite nu prin speculatii iluzorii asupra transcendentului, ci
prin cercetarea transcendentalului. Investigatia eriticii a trans
cendentalului dobindete astfel un sens on tologie (metafizic).
Esenlialul ramine aceasta reorientare de la transcendent la
transcendental, care este, in fond, 0 noua intemeiere a ontologiei i,
odata cu ea, a metafizicii in ansamblu74.

5. Filosofia practica
Alaturi de fi losofia teoretica, de care ne-am ocupat pina
acum, cea de-a doua componentii principala a fi losofiei kantiene
73

M. Heidegger, Kant und das Problem der Meraphysik, Viltorio Klostennann.


Frankfurt am Main, 1 965, p. 25.
74 Am expus pe larg interpret area lui Heidegger, cu marile ei virtu\i expli
cative, dar i cu neajunsurile ei, in studiul "eu privire la interprelarea ontologicii
a apriorismului" (I-III), publicat in Analele Universitiilii din 1imioara, 1 989,
1 990, 1 99 1 .

92

este filosofia practica. Ea face obiectul capitolului de fata. Precizez


de la inceput ca voi aborda numai anumite probleme ale acestei paI1i
a gindirii kantiene, acelea care, dupa opinia mea, sint indispensabile
pentru a intelege spiritul general al acestei filosofi i , liisind la
o parte multe altele care, in alte privinte, ar putea fi la fel de
interesante.

5.1 . Teoreticul i practicul.


Specificul abordiirii critice a domeniului
moralitiitii
,

B ipartitia kantianli a filosofiei, divizarea ei intr-o filosofie


teoreticii i 0 filosofie practicii este, desigur, rezultatul modificlirii
cunoscutei tripartitii aristotelice a tiintelor sau fiIosofiiIor: tiinele
teoretice, care au ca scop cunoaterea dezinteresatli a adevlirului,
contemplatia purii a lucrurilor (8EOpiu) - filosofia primii (teologia),
fizica i matematica; tii ntele practice, care studiaza compor
tamentul uman, actiunea (1tpa t) individualii sau colectivii a
oamenilor - etica, economia i politica; i tiintele poetice sau
creatoare, care studiazii producerea, Iaurirea (1toill(n) unei opere
exterioare produclitorului ei - poetica, retorica i dialectica. Kant
retine numai primele doua titluri , considerind ca poeticul aristotelie
se identificii cu tehnicul, adicii eu aplicarea, in conformitate cu
anumite scopuri, a unor cunotinte
teoretice sau practice. Aa incit, cum
It r i t (f .
spuneam, tripartitia aristoteliea devine, Ia
'"
Kant, bipartitia teoretieului i practicului. ::Ptadfen tnUl1'f(
.
.
Teoreticul este domeniul cunoaterii,
;;'
mai exact al cunoaterii naturii , dar i a
omului insui ca fi intli naturalli sau ca
parte a naturii . Aa incil fi l osofi a
teoreticii este i n esentli 0 fi losofi e a
cunoaterii sau 0 criticii a cunoa$terii,
care stii la baza unei metafizici a naturii.
Iar practicul este domeniul comporta
mentului uman, indeosebi acela al
moralitiifii sau, cum se exprimii uneori
93

filosoful, al moravurilor (alteori, el include in acesta din urma


morala i dreptul). Filosofia practica este in esenta 0 filosofie
morala, 0 eticii.
Mi se pare foarte important sa intelegem bine de la inceput
modul specific in care Kant abordeaza domeniul moral . Ca i
filosofia sa teoretica, filosofia practica a lui Kant estc 0 filosofie
c ritica. Desigur, el a avut preocupari morale inca in perioada
precritica, pozitia sa modificindu-se, in legiitura cu evolutia sa
filosofica generalii, de la subordonarea rationalista a moralei fata de
metafizica, la intelegerea autonomiei vietii morale, sub influenta
"
" moralei inimii a lui J.-J. Rousseau i a teoriei "sentimentului
"
moral a moralitilor englezi (Shaftesbury i Francis Hutcheson
incercau sa intemeicz-e moralitatea pc ceea ce ei numeau moral
sense, sentimentul sau simtul moral). Anti cipat intr-o anumitii
masurii in lucrarile precritice, punctul de vedere specific kantian
este e l aborat indeosebi in trei lucrari ale perioadei critic e :
intemeierea metajizicii moravurilor ( 1 785), Critica ra/iunii practice
( 1 7 8 8 ) i MetaJizica m oravurilor ( 1 797). Cele mai importante
pentru problemele teoretice ale moralitatii sint primele doua.
Specificul abordiirii kantiene a moralitiitii constii, aadar, in
accea cii ea este 0 abordare criticii. Pentru a intelege corect acest tip
de abordare in domeniul care ne intereseaza acum, yom pomi de la
o observatie de ordin mai general . Din prefata la editia a II-a a
Criticii ratiunii pure se desprinde ideea cii una dintre preocuparile
principale ale lui Kant a fost aceea cu privire la raportul dintre
ratiune i credinta, problemii pe care gindirea moderna a motenit-o
de la scolasticii i care este indisolubil legata de alte doua: raportul
dintre cunoatere i rnoralitate, dintre deterrninismul naturii i
libertatea umanii. Se tie c ii progresele tiintei rnoderne piireau sa
excludii credinta religioasa, iar dcterrninismul universal inspirat de
tiinte piirea sii elimine libertatea umana i odatii c u e a viata rnorala
insiii. Gindirea lui Kant a dobindit orientarea criticii ce-i este
proprie ca urrnare a efortului de a solution a aceste antinomii forii a
sacrifica vreunul din termeni, piistrindu-i deopotrivii, dar lirnitindu-le cu
precizie dorneniile de referintii, in acest s ens trebuie intelese
celebrele sale cuvinte: " A trebuit deci sa suprim tiinta , pentru a
94

,,
face loc credinlei 75; de fapt, a limitat-o pe cea dintii, reducInd-o
la domeniul ei legitim, acela al lumii fenomenale, date In experienta,
dar anullnd pretentiile nelegitime ale ratiunii speculative, acelea de
a cunoate transcendentul, lucrul in sine. Aa Incit credinta,
libertatea i odata cu ele moralitatea Insai doblndesc propriul lor
domeniu de valabilitate, ferit, prin aportul criticii, de intruziunile
cunoaterii tiinlifice. lar rezultatul este ca " doctrina moralitatii ii
,,
mentine locul ei i fizica pe al ei 76, filosofia critica oferind astfel
solutia antinomiilor amintite. Mai exact spus, criticismul teoretic,
limitind domeniul cunoaterii , lasa lac liber pentru moralitate, ale
carei fundamente vor fi puse de criticismul practic. S-a spus pe buna
dreptate - afirmatia apartine lui Erich Adickes - ca filosoful nostru
este un Janus bifrons, cu 0 fata intoarsa catre tiinta i cu cealalta
catre moralitate. Aa incit etica sa nu este 0 componenta periferica
a sistemului sau 0 simpla " aplicatie " a filosofiei teoretice, ci 0
componenta de 'insemnatate cel putin egala cu aceasta din urma.
,,
Kant va ajunge chiar sa proclame "primatul ratiunii practice 77
fata de cea teoretica, deoarece prin ea accedem la suprasensibil, la
lumea noumenala, care a ramas inaccesibila ratiunii teoretice.
Dupa aceasta observatie generala cu privire la raportul dintre
teoretic i practic in gindirea lui Kant, sa ne Intoarcem la ceea ce
inseamna abordarea critica a moralitatii.
Abordarea critica a facultatilor spiritului uman i a dome
niilor de referinta corespunzatoarc este, aa cum tim, 0
caracteristica generala a gindirii kantiene. Noi am cercetat-o pina
acum in aplicarea ei la facultatile de cunoatere. Sa vedem in ce
consta specificul acestei abordari in aplicarea ei la studiul
moralitatii. Aa cum in filosofia sa teoretica Kant luase cunoaterea
tiintifica (cea din matematica i fizica) ca data, problema sa fiind
posibilitatea ei, adica aceea a factori lor transcendentali care 0
conditioneaza, tot astfel, in fi losofia practica, el ia ca data viata
morala a omului, moralitatea, i-i propune sa descopere principiile
transcendentale de care ea depindc. Etica lui Kant nu este 0 etica
. . .

Crilica raliunii pure, p. 3 1 .


Ibid., p . 3 0 .
7 7 Crilica raliunii practice, trad. N. Bagdasar, Editura Stiinlifica, Bucureti, 1 972,
p. 2 1 0 i unn.
75

76

95

prescriptivii, adica 0 doctrina care propune un indreptar moral al


vietii umane, asemenea celor mai multe conceptii morale ale
antichitatii, ci 0 etica explicativii, 0 incercare de a explica
moralitatea umana. Din lucrarile sale se desprinde cu claritate ideea
ca omenirea nu i-a ateptat pe fi losofi pentru a ti care-i sint
indatoririle morale. Contiinta umana cea mai de rind, necultivata
are in sine toate principiile moralitatii. Pretentia vechilor filosofi de
a oferi oamenilor adevaratele norme i principii morale, de care pina
atunci ei ar fi l IS lipsa, ii este straina lui Kant. Rolul filosofului
consta, dupa parcrea sa, nu in a oferi noi principii morale, create de
el, ci in a descoperi aceste principii in viala morala reala. Viata
morala a oamenilor existii, la fel cum exista tiinla naturii. Problema
filosofului este, intr-un caz i in celalalt, aceea a posibilitiifii accstei
existenle, adica a condiliilor a priori de care ea depinde. In acest
sens, filosofia practica a lui Kant este, la fel ca i cea teoretica, 0
filosofie criticii. Ea ii propune sa cerceteze condiliile a priori care
fac posibila viala morala a oamenilor.

5.2. Metoda transcendentaHi in


studiul moralititii
,

La sfiritul prefetei la lucrarea in temeierea metajizicii


moravurilor, Kant se refera la metoda pe care a adoptat-o. Ea constii
in a urea in mod analitic de la cunoaterea morala comuna la
principiul ei suprem i in a cobori apoi in mod sintetic de la acest
principiu la cunoaterea comuna in care e folosies. Este metoda sa
uzuala, cunoscuta sub numele de metodii transcendentalii, care
imbina regresiunea analiticii de la 0 cunotinta data la conditiile a
priori care 0 fac posibila, cu progresiunea sinteticii de la conditiile
a priori la cunotinla respectiva. Cele trei secliuni ale lucrarii
i lustreaza acest demers: prima sectiune este intitulata "Trecerea de
la cunoaterea morala a raliunii comune la cunoaterea filosoficii ",
78

In aceasta scriere - noteaza Kant - am adoptat metoda mea, pe care 0 cred cea
mai potri vita, cind vrem sa luam drumul de la cunoaterea comuna spre
determinarea principiului ei suprem in mod analitic, i sa ne inloarcem iarai
indaral, in mod sintetic, de la examinarea acestui principiu i de la izvoarele lui
la cunoaterea com una, in care intilnim folosirea lui " . (intemeierea metafizicii
moravuriJor, Editura tiinlifica, 8ucureti, 1 972, p. 1 0).

96

a doua: " Trecerea de la filosofia moraUi popularii la Metafizica


"
moravurilor , iar a treia: "Ultimul pas de la Metafizica moravurilor
"
la Critica ratiunii pure practice . Critica raliunii practice reia
problema pusa deja In aceasta ultima seqiune a intemeierii, aceea a
imperativului categoric i a conditiilor transcendentale care- l fac
posibi l . Ea are aceeai structura generala ca i prima Criticii,
divizlndu-se intr-o Teorie a elementelor i 0 Metodologie a ratiunii
pure practice, cea dintii diviziune cuprinzlnd 0 Analitica i 0
Dialectica. Lipsete, cum era i firesc, 0 Estetica, iar ordinea
problernelor in Analitica este inversa: se Incepe cu principiile i abia
apoi se trece la concepte, iar de aici la mob i lurile ratiunii
practice. In sfirit, Dialectica are In centrul sau conceptul de Bine
Suveran.
Revenim, dupa aceasta sumara trecere In revista a structurii
celor doua lucrari, care ne permite sa ne dam seama de strlnsa
legatura dintre ele, ba chiar de similitudinea continutului lor, la
intemeierea metajizicii moravurilor. Punctul de plecare it constituie
contiinta morala comuna i aprecierile ei cu privire la binele
"
supremo Ceea ce este neconditionat bun, "bun tara nici 0 restrictie
"
sau bun in sens absolut, "In aceasta lume, ba in genere i in afara ei
este voinla bunG. Toate celelalte calitati intelectuale sau " talente ale
spiritului", cum Ie numete filosoful, de felul inteligentei, spiritului

sau dis cernamintului, sau proprietatile temperam entului, ca


hotarirea, curajuI, staruinta in proiecte pot fi, desigur, bune i demne
"
de a fi dorite. Dar ele pot deveni i "extrem de rele i daunatoarc
daeli vointa care Ie folosete nu este bunli. Se tie cli un criminal
inteligent i curajos este mult mai periculos de cit unul lips it de
inteligenta i de curaj . La fel stau lucrurile i cu ceca ce fiIosofuI
"
numete " darurile fericirii : puterea, bogatia, onoarea, multumirea
cu soarta etc. Toate acestea depind de altceva, i anume de vointa
care Ie utilizeaza i devin bune sau rele in functie de ea. De aceea,
numai vointa buna poate fi socotita buna in scns absolut.
Dar ce cste vointa? Ca facultate specificii, deosebita de
facultatile cognitive, vointa este definita In Critica raliunii practice
ca ,,0 facultate de a produce obiecte corespunzatoare reprezentarilor
sau cel putin de a se dcterrnina pe sine la producerea acestora (fie
ca puterea fizica este suficienta, fie eli nu), adica de a-i detcrmina
97

,
cauzalitatea ,7 9 . Iar vointa buna , aceea care este, dupa j udecata
contiintei morale obinuite, buna in sens absolut, este vointa care
se supune datoriei i actioneaza din datorie, sau, cum se exprima
fi losoful, " are datoria ca maxima" , ca principiu determinati v.
Maximele sint principiile practice subiective, adica acele motive
care-l determina pe individ sa actioneze intr-un anumit fel . In
Critica ra/iunii practice, Kant Ie va deosebi de principiile practice
obiective, acelea valabile "pentru vointa oricarei fiinte rationale", pe
care Ie numete legi practice.
In cazul datoriei, maxima coincide cu legea sau, altfel spus,
legea practica insai determina vointa. inainte de a cerceta
consecintele ce decurg din acest fapt decisiv, sa studiem raportul
dintre datorie i inc/ina/ie. Prin acest din urma termen, Kant
intelege ansamblul motivelor empirice, ce- l determinii pe om sa
actioneze : nevoi, sentimente, emotii, interese etc. Atunci cind
aqioneaza din inclinatie, omul se comporta ca 0 fiintii naturala,
asemiiniitoare celorlalte animale. Numai aqiunea din datorie il
caracterizeazii ca fiintii moralii i-l deosebete de animale. Dacii
intervine, de pildii, sentimentul ca factor de determinare a voinlei,
chiar dacii in directia conformii legii, "actiunea va contine ce-i drept
legalitate (adica conformitate exterioarii cu legea mora Iii - n. ns.),
dar nu moralitate" so . Din acest motiv, morala lui Kant a fo st
caracterizata, i este caracterizata adesea i astiizi, ea 0 moralii
rigoristii i a fost criticatii chiar de unii kanticni, de pildii de Schiller.
Totui , nu este yorba aici de excluderea Inclinati ilor din sfera
moralitiitii, ci de subordonarea lor fatii de datorie. Cum spune un
exeget contemporan, " Kant nu exclude din moralitate actul
indeplinit cu Inclinatie (mit Neigung), ei aetul indeplinit numai din
inclinatie (aus Neigung)" S I . Numai datoria ca motiv al aqiunii Ii
confera aeesteia din urmii caracter moral.

5.3. Imperativul categoric


Actiunea determinata de datorie viidcte prezenta In eon
tiinta noastra a unui acord al voinlei cu legea moralii, mai exact
-------

79
80
81

Crilica raliunii practice, p. 1 0 1 .


Ibid., p. 1 60, sub!. aut.
Joseph Vialatoux, La morale de Kant, P. U.F., Paris, 1 968, p. 22.

98

confonnarea vointei fata de exigentele legii. Legea morala are, ca i


legea naturala, un caracter universal i necesar. Adicii ea este
valabila nu numai pentm oameni, ci pentm toate fiintele rationale
inzestrate cu vointa i este valabi la pentru aceste fi inte in mod
neconditionat. Ceea ce conferii universalitate i necesitate legii
practice este forma ei, adic a eontiinla obligativitiilii sale.
Cercetarea kantiana se eoneentreaza in eonsecintii asupra fonnei,
pentm ea ea este singura componenta universala i necesara, adica
singura componenta a priori eu caracter de lege, a moralitatii. In
acest sens se poate accepta caracterizarca ei ca 0 eticaformalii.
Desigur, 0 maxima, adica un principiu subiectiv de compor
tament, are nu numai forma, ci i conti nut s au materie. Dar
continutul sau materia ca " obiect al maximei " , "nu poate fi dat
niciodata altfcl decit empiric, ,82 . EI nu poate fi, de aceea, universal
i necesar i ca unnare nu poate constitui sursa unor legi practice.
Numai fonna poate oferi asemenea legi.
Putem stabili dad 0 maximii subiectiva este 0 lege practid
obiectiva cercetind dad ea poate fi generalizata, adica dad poate
deveni principiu de actiune pentm toate fiintele rationale. De aceea,
ceea ce Kant numete " Iegea fundamentalii a raTiunii pure practice"
exprimii tocmai aceasta exigenrii a universaliziirii: " Aclioneaza
astfcl incit maxima vointei tale sa poata oricind valora in acelai
,
timp ca principiu al unei legislalii universale, 83 . Este limpede ca
aceasHi lege nu ne spune cum sa actionam in situatii detenninate,
particulare, ci formuleazii 0 exigenta valabila in orice situatie, i
anume 0 exigenta referitoare la forma maximei. De aceea, Kant 0
mai numqte i " principiul formal suprem de determi nare a
vointei,,84 , dci nu ia in seamii diferentele subiective ale maximelor,
ci fonna lor comuna, care este universaHi i deci obiectiva.
Legea fundamental a sau principiul sup rem este valabilal
valabil nu numai pentru oameni, ci pentm toate fiintele rationale
inzestrate cu vointa. Ciici ea nu exprimii in fond altceva decit
capacitatea voinTei de a se confonna ratiunii sau, cum mai spune
82
83
84

Critica ra{iunii practice, p . I 1 6.


Ibid., p. I 1 8 .
Ibid., p. 1 20.
99

Kant, privind, ca sa spunem aa, din partea cealalta acest raport,


capacitatea ratiunii pure de a fi practica, adica de a determina
nemij locit vointa, tara nici un intermediar.
in raportarea sa la om, legea doblndete caracterul unui
imperativ, adica al unei porunci, al unui comandament. Caci vointa
omeneasca poate fi determinata nu numai de ratiune, ci i de
inclinatii (sentimente, emolii, pasiuni). Imperativul exprima ,,0
constringere obiectiva la acliune, semnifidnd ca, daca ratiunea ar
decide in intregime vointa, actiunea s-ar petrece potrivit acestei
reguli "s5. Imperativul este astfe l un " trebuie " (das Sollen) . EI
exprima 0 necesitatea obiectiva, care este totui diferita de
necesitatea obiectiva a legii naturale. Limba germana are pentru " a
trebui" doua verbe: miissen i sol/en. Cel dintii exprima de obicei 0
necesitate naturala, care constringe sau determina in sens fizic, in
sensul in care cauza determina efectul. Legea practicii contine i ea
o necesitate, ba chiar - cum am vazut adineaori cii spune Kant 0
" constringere obiectiva la aqiune". Dar nu 0 necesitate fizicii, careia
nimic nu i s-ar putea sustrage, ci 0 necesitate morala, care adesca
este incalcatii, dar care ar ramine valabila chiar dacii n-ar fi niciodata
respectata. i n masura in care este 0 fii nta naturala, cu nevo i ,
sentimente, inclinatii empirice, omul este supus legilor naturii i
deci e stapinit d e necesitatea naturala care Ie este proprie, d e u n
trebuie fizic (das Miissen), ca s a spunem aa. I n masura in care este
o fiinla rational a, capabila sa-i determine vointa prin propria-i
ratiune, omul este supus celui de-al doilea fel de necesitate, 0
necesitate moral a, adica unui trebuie moral (das Sollen). Acest tip
de necesitate, cum yom vedea, nu exclude libertatea, ci, dimpotriva,
o presupune. Ceea ce ne intereseaza deocamdata este faptul esential
ca la om legea morala devine un imperativ, ce cxprima un tip
specific de necesitate.
Kant distinge doua feluri de imperative: imperativul ipotetic
i imperativul categoric. Cel dintii exprima 0 exigenta conditionata
de un anumit scop, de felul (cxemplul este al lui Kant, dar il redau
intr-o forma simplificata): " muncqte i ta economii dt eti tinar
p entru a nu trai in mizerie la batrinete " . S au: " daca vrei sa fii
-

85

Ibid., p. 1 06.

1 00

sanatos, fii cumpatat" . Imperativele de acest fel exprima i ele 0


necesitate, caci altfel n-ar fi imperative; dar 0 necesitate " subiectiv
conditionata"S6 - cum se cxprima filosoful - adica dependentii de
scopul propus, iar acesta poate fi acceptat sau nu. Odata acceptat
scopul, trebuie acceptate i mij l oacelc pe care Ie exprima
imperativul. Dar acceptarea scopului insui nu este obligatorie i,
prin urmare, imperativul legat de el cste numai rclativ i conditionat:
in acest sens Kant il numete ipotetic.
eel de-al doilea, imperativul categoric exprimii 0 exigenFi
necondilionata, de felul: "sa nu faci niciodata tagaduieli mincinoase"
(adicii promisiuni pe care nu ai de gind sa Ie tii). Numai in acest
imperativ ratiunea determina direct vointa (lara mij locirea unui
scop) i, prin urmare, legile practice nu pot fi dedt astfe l de
imperative. Imperativcle ipotetice, de genul celor din exemplele de
adineaori, pot fi numai precepte practice, utile, desigur, ba chiar
necesare, in sensul precizat, dar ele nu pot fi legi practice. Acestea
din urma se caracterizeazii printr-o neccsitate neconditionata,
absoluta, pe care 0 detine numai imperativul categoric.
In intemeierea metajizicii m oravurilor Kant dii mai multe
formulari ale imperativului categoric, mai precis patru astfel de
formuHiri, dintre care una este - dupa cum 0 numete un exeget
contemporan87 - formula-mama, iar celelalte trci sint formule
derivate. Formula principala, formula-mama exprimii exigenta
fundamental a a ratiunii, care este universalitatea. De aceea, ea este
aproape i dentica cu ceea ce In Critica rafiunii practice Kant
numete " legea fundamcntala a ratiunii pure practice" . lata cum estc
exprimata aici: " aqioneaza numai conform acelei maximc prin care
sa poti vrea totodata ca ea sa devina 0 lege universalii"ss. Aceastii
formula a imperativului categoric il apropie plna la identificare de
legea morala valabila pentru toate fiintele rationale, nu numai pentru
oameni, i pe care, tocmai de aceea, Kant 0 considera fundamentala.
In consecin!a, celelalte trei formulari ale imperativului categoric vor
incerca sa coboare legea moral a din cer pc piimint, din sfera pur
86
87
88

Ibid . p. 107.

J. Vialatoux. op. cit., p. 3 8 i


fntemeierea . . . . p. 39.

urm.

101

inteligibila i noumenala a " fiintelor rationale" i sa 0 apropie de


conditia noastra umana. Cele trei formule derivate se implica
reciproc i trebuie intelese ca expresii complementare ale unuia i
aceluiai imperativ categoric angajat in natura i aflat in lupta eu
rezistenra acesteia.
Cea dintii fonnula derivata este unnatoarea: " aclioneaza ea i
cind maxima acliunii tale ar trebui sa devina, prin voinla ta, lege
universalii a naturii,,89 . Este transcrierea fonnulei prineipale, careia
i se adauga insa precizarea cu privire la natura: aCliunea ta trebuie
sa fie ghidata de 0 maxima care ar putea deveni lege a naturii, adica
s-ar putea integra intr-un sistem guvemat de legi universale. Aiei - cum
se exprima intr-un limbaj fenomenologic J. Vialatoux - "raliunea
constituanta se apleaca asupra unci naturi de constituit", imperativul
categoric angaj indu-se in natura ca teatru al aqiunii sale, ca i cind
ar trebui sa-i dea el insui legea.
A doua fO!1llu la derivata: " aclioneaza astfel ca sa foloseti
umani tatea atit in persoana ta, cit i in persoana oricui altuia
,,
totdeauna in acelai timp ca scop, iar niciodata numai ca mijloc 9o.
Ca fiintii ralionala, omul este, asemenea tuturor celorlalte fi inte
rationale, 0 persoanii, deosebita de lucrurile care alcatuiesc natura.
In aceasta calitate, el este scop in sine. Dar omul este i 0 fiintii
sensibilii, ce apartine naturii In aceasta cali tate, el poate servi ca
mijloc. Imperativul categoric, in aceasta a doua fonnulare derivata
a lui, ne cere sa nu-l tratam niciodata pe om numai ca mijloc, ci sa- l
tratam Intotdeauna i ca scop in sine. Aceasta formulare a fost
des eori cali ficata ca expresia majora a umanismului modern,
comparabila cu celebra expresie protagoreana a umanismului antic,
homo-mensura.
A treia fonnula derivata poate fi rezumatii, potrivit spiritului
textului kantian, astfel: actioneaza in aa fel incit vointa ta sa se
poata considera ca flind ea fnsiii autoarea lcgii universale carcia i
se supune. Aceasta formulare " enunta autonomia ca pri ncipiu
,,
fundamental al moralitalii 91. C a fiinta rationala, omul este
caracterizat prin autonomia voin{ei, adica prin capacitatea vointei
89
90
91

Ibid., p. 39, sub!. aut.


Ibid., p. 47.
J. Vialatoux, op. cit., p.

46.

1 02

sale de a-i da singurii legea, cu alte cuvinte de a se supune propriei


raliuni . Supunindu-se propriei ratiuni, adicii determinindu-se sii
aclioneze potrivit legii morale, voinla umanii este independenta de
orice materie empiricii. De aceea, autonomia vointei este - in
conceptia lui Kant - "unicul principiu al tuturor legilor morale i al
datoriilor care Ie sint conforme,,92. Autonomia vointei se opune
heteronomiei acesteia, adica determinarii ei prin motive, sensibile.
Ca fiintii materialii, corporalii, pe scurt ca fiintii naturalii, omul este,
desigur, supus acestor motive i, prin urmare, vointa lui e ste
heteronomii. Principiile practice intemeiate pe motive sensibile, pe
care Kant Ie numete "principii practice materiale" , se reduc in cele
din urmii lafericirea personala. Tocmai dc aceea, tocmai pentru cii
presupun heteronom ia, i ar nu autonomia vointei, eticil e care
proclama fericirea drept principiu suprem, eticile eudemoniste nu
pot intemeia autentice legi morale. Kant dezvoltii cu acest prilej cea
mai i ncisiva critica formulatii vreodata la adresa acestui tip de
doctrine morale, foartc influente, cum se tie, in antichitate, dar
prezente, intr-o forma sau alta, in toate timpurile. Aceasta nu
inseamna ca el respinge ideea de fericire, ci numai ca, in conceptia
lui Kant, ea nu poate constitui sursa moralitiitii . Vom vedea cii in
teoria Binelui Suveran aceastii idee este prezenta.
Prin intermediul ideii de autonomie a vointei, a treia formula
derivatii a imperativului categoric ne conduce la conceptul de
libertate transcendentalii, il yom examina impreunii cu alte doua idei
transcendentale, care conditioneaza viala noastrii moralii, in cadrul
ultimei chestiuni pe care 0 yom mai discuta in acest capitol.

5.4. Postulatele ratiunii practice


Conceptul de libertate apare, aa cum tim, incii in Critica
raliunii pure, in forma cauzalitalii libere sau a cauzalitiilii prin
libertate , care se opune cauzalitiilii naturale in cea de-a treia
antinomie. In aceastii lucrare, l ibertatea este, asemenea tuturor
celorlalte idei ale ratiuni i, un concept problematic, 0 problema
eterna a gindi rii umane. De cea mai mare insemniitate pentru
reluarea etica a ideii de libertate este concluzia criticii teoretice ca
92

Cri/ica raliunii practice, p.

120.
1 03

realitatea libertatii nu po ate fi nici dovedita, dar nici infirmata:


tocmai aceasta inseamna ca ea ramine 0 problema pentru ratiune.
in planul practic, in planul moralitatii, libertatea trebuie
acceptata ca 0 conditie transcendentala a legii morale, a
imperativului categoric. De vreme ce legea morala ca imperativ
categoric exista, inseamna ca este reala i conditia ei de posibilitate,
care este tocmai libertatea vointei. lmperativul categoric este - dupli
Kant 0 propozitie sintetica a priori. Temeiul sintezei, al unirii
voinlei cu raliunea este tocmai l ibertatea. D emersul ana litic
regresiv ne conduce astfel la aceasta condilie ultima a vointei bune,
de la care am p lecat, i care este, totodata, conditia ultima a
moralitatii in genere. Aceasta nu inseamna, totui, ca in plan moral
am reui sli cunoatem libertatea, pe care n-am putut-o cunoate in
plan teoretic. Critica raliunii practice nu infirma concluziile Criticii
raliunii pure. Libertatea nu poate fi scrutata mai departe, nu putem
dobindi alte cunotinte despre ea. Aportul Criticii ratiunii practice
consta in aceea ca stabi lete realitatea libertati i in cali tate de
condilie de posibilitate a legii morale. Caci, daca legea morala este
ratio cognoscendi a libertatii, libertatea este, desigur, ratio essendi
a legii morale93: ajungem la libertate plecind de la legea morala.
Ordinea aceasta, ordinea lege libertate, este ordinea cunoaterii.
Ordinea existentei este insa inversa: libertate lege moralli.
Aportul celei de-a doua Critici consta, aadar, in aceea eli
stabilete realitatea practica a libertatii . Libertatea nu este numai 0
idee a ratiunii cu rol euristic, regulativ. Ea devine un postulat al
raliunii practice, adicii - dupii explicatia lui Nicolae Bagdasar ,,0
j udecata care nu este evidenta prin ea inslii i care nu poate fi nici
demonstratii, dar pe care trebuie s-o admitem, fiindcii altfel nu
,,
putem demonstra alte j udeciiti. 94
Celelalte douii postulate ale ratiunii practice sint nemurirea
sufletului i existenla lui Dumnezeu . Ele sint conditiile de
posibilitate nu ale 1egii morale insai, ci ale B inelui Suveran, adicli
ale valorii supreme a vietii morale, care consta in unirea virtulii cu
jericirea. Aceasta unire nu este posibila decit dacii presupunem cii
-

93
94

Ibid. , p. 90, nota.


N. Bagdasar, Sludiu introduCliv la Kant, inlemeierea ... , Crilica raliunii practice,
ed. cit., p. XXIX.

1 04

viafa noastra este nelimitata, adica se continua dupa moartea corporala


i ca exista 0 fiinta suprema, atotputernica i omniscienta, autoare a
naturii i garantii a sintezei virtutii i fericirii, adica Dumnezeu.
Rafiunea practica restabilete deci libertatea, nemurirea i
existenta lui Dumnezeu, asupra carora ratiunea teoretica nu se putuse
pronunta. Dar Ie restabilete nu ca obiecte de cunotere, care ar face
posibiUi 0 tiinta despre ele (0 metafizicii dogmatica reniiscuta), ci
numai ca postulate ale sale. In ordinea ideala a lumii, In lumea
inteligibiUi sau noumenalii, realitatea lor nu mai poate fi contestatii.
Concluzia fi losofica poate cea mai importanta a Criticii
rafiunii practice este aceea ca omul este locuitor a doua imperii
radical eterogene, este membru a doua lumi total diferite: ca fiintii
fizica, el apartine lumii sensibi le, fenomenale, adica imperiului
cauzalitatii naturale; ca fiintii rationalii, el apar!ine llimii inteligibile,
noumenale, adica imperiului libertatii. Pe aceasta cale a concilierii
prin discriminare, pe care am Intilnit-o Inca In perioada precritica,
se rezolvii In filosofia lui Kant antinomiile mentionate la Ineeput:
aeeea a ratiunii i eredintei, a eunoaterii i moralitatii, a
determinismuilli i libertatii .
Critica rafiunii practice are, in eoncluzia ei, eelebrele cuvinte
kantiene, In care profunzimea gindirii filosofiee se imbinii eu zborul
liber al imaginatiei poetiee, Imbinare ell atit mai impresionanta ell
cit se Intllnete mai rar In textele lui Kant. Ineheiem i noi analiza
filosofiei practice amintind aceste cuvinte: " Doua lueruri umplu
sufletul cu mereu nOlla i crescfnda admiratie i veneratie, eu cit mai
des i mai staruitor gindirea se oeupa eu ele: cerul fnstelat deasupra
mea i legea morala in mine,,95 .

6. Finalitatea
Cele douii luerari analizate plna aeum, Critica raliullii pure i
Critica rafillllii practice au contllrat douii domenii eu totul
deosebite, ba ehiar, In anumite privinte, complet opuse, acela al
cunoaterii teoretice i aeela al ac/iunii practice. In eel dintfi
95

Crilica ra(iunii practice, p. 252, sub!. aut.

1 05

domnete cauzalitatea natural a, iar in cel de-al doilea, l ibertatea


morala. A treia lucrare fundamentala a lui Kant, Criticafacultiifii de
judecare ( 1 7 90), a fost de aceea inteleasa adesea ca menita sa
stabileasca 0 legatunl intre ele. Brea dintre cunoatere i moralitate,
dintre natura i libertate trebuia umpluta i acesta ar fi rolul celei de-a
treia Critici. Legatura trebuia realizata atit pentru ca cele doua
domenii apartin, in ultima instanta, aceluiai spirit uman (motivul
subiectiv), cit i pentru ca ordinea morala unneaza a se institui in
lume, pentru ca - dupa expresia lui Kant - " conceptul l ibertatii
trcbuie sa realizeze in lumea sensibila scopul care rezuita din legile
,,
sale 96 (motivul obiectiv). in orice caz, modul in care Kant prezinta
in i ntroducere problematica lucrarii i intentia sa declarata de a
construi 0 punte " peste prapastia de necuprins " dintre cele doua
domenii, par sa confirme rostul pur arhitectonic al Criticiifacultiifii
de judecare: ea ar raspunde unor nevoi teoreti ce, generate de
constructia sistemului. Pe de alta parte, lucrarea a fost raportata la
anumite probleme care-l preocupasera pe Kant in perioada
prccritica, dar care nu-i primisera inca solutia critica specifica. Este
yorba mai cu seama de problematica esteticii, abordata in perioada
precritica in perspectiva psihologica a filosofiei engleze, dar care
continuase sii-l preocupe pe Kant. De aici s-a niiscut intelegerea
lucrarii ca analiza a unei problematici reziduale. Afirmatia
filosofului ca partea din lucrare consacrata j udecatii estetice este
,,
"partea esentiala 97 a acesteia, pare sa dea citig de cauza acestei
i nterpretari.
lnterpretarile mentionate, ale celei de-a treia Critici, nu sint
l ipsite de anumite temeiuri, aa cum s-a putut vedea din cele de mai
sus. Critica facultiifii de judecare are, intr-adcvar, 0 functie
arhitectonica precisa in sistemul kantian i propune, totodatii, 0
abordare criticii spec i ficii a domeni ului esteti c . Dar aceste
interpretari nu pot fi socotite, totui, suficiente pentru a intelege
anvergura rcala a lucrari i . Principalul lor ncaj uns constii in
96

97

CI'iticafacultii{ii dejudecal'e, trad. de V. Dem. Zamfi rescu i A I. Surdu, Editura


Iiinli fica i Encic \opedicii, Bucureli , 1 98 1 , p. 70. Refe rin tele la lextul german
se vor raporta la edilia lui O. Bu ek, Kritik del' Urteilskl'ajt, in Wel'ke (Cassirer) ,
Bd. Y, B erlin, 1 922.

Ibid., p. 88.

1 06

reducerea lucrarii la 0 functie strict

tehnica in cadrul sistemului

kantian i, astfel, in ocultarea valorii ei spirituale pentru oamenii de


astazi. Caci aceasta lucrare propune 0 anumita solurie la problema
fundamentaUi a raportului dintre ordinea

ordinea

on tologicii a lumii i
axiologica, in primul rind morala, a propriei noastre vieti.

Problema aceasta nu intereseaza numai exegeza lui Kant, ci


intereseazii viara spiritualii a oamenilor in genere. lar solutia ei
kantiana se exprima in ideea definalitate.

6.1. Facultatea de judecare i fUllctia


ei mediatoare
Finalitatea este principiul unei facultati de cunoatere care are
o pozitie intermediara intre intelect i ratiune, facultatea de judecare
(Urteilskraff). De aceea, problematica finalitiirii conduce la analiza
facultiirii de judecare. De unde i titlul celei de-a treia

Critici -

Critica facultiifii dejudecare.


Kant se mai ocupase de facultatca
de judecare in cartea a doua a Analiticii
transcendcntale din

Critica rafiunii pure.

Dupii propria-i precizarc, el nu arc de


gind sii repete analiza Iacutii acolo. Dar

...

dadl. in Analitica principii lor a fost


cercetatii doar 0 anumita clasii de
judeciiri, judeciirilc

determinative (bes
timmende Urteilen), acum, in cea de-a
treia Critica, va fi cercetatii 0 altii clasii
a lor, judecatile reflexive (reflektierende
Urteilen). Sa lamurim aceti termeni.

Orice judecatii consta in stabilirea unei

.I"II.'I.":: :.< ",'

.:,.' ....." . . td.f-."l

legiituri intre particular i general98.


Cind spun, de pildii,

Socrate este am, gindesc particularul Socrate


om. Aici sint insii posibile doua situarii:

ca aparrinind generalului

prima - generalul ne este cunoscut printr-un concept i vrem sii-i


subordoniim particularul care ne interescaza. Judecata care ia
98

Urmiim aici, in li nii generale, analiza lui P.P. Negulescu, /sloria filosofiei
conlemporane, vol. r, Criticismul kantian. Bucureti, 1 94 1 , p. 46 1 i urm.

1 07

natere in acest caz determina prin general particularul i este


numita de aceea de Kantjudecata determinativa. A doua situatie: ne
este dat nwnai particularul i trebuie sa giisim generalul caruia i s-ar
putea subsuma. Judecata este in acest caz reflexiva.
Cele doua tipuri de j udecati corespund celor doua fonne ale
facultatii de j udecare : facultatea de j udecare determinativa i
facu ltatea de j udecare reflexiva. Cea dintii a fost cercetata in
Analitica principiilor. Cea de-a doua va fi cercetata acum.
Judecatile reflexive exprima toate 0 anumita fi nalitate.
Aceasta finalitate poate lua doua forme: I) finalitatea subiectivii, ce
consta in acordul formei lucrurilor particulare din natura cu
dispozitiile generale ale sufletului nostru, ca i cum ele ar fi fost
Iacute in aa fel incit sa ne convina noua; i 2) finalitatea obiectiva,
ce consta in acordul lucrurilor din natura unele cu altele i a partilor
lor intre ele, ca i cum ar fi fost Iacute dupa un plan , in vederea unui
anumit scop.
Judecati le prin care exprimam primul fel de finalitate se
numesc judecafi de gust (estetice); judecatile prin care exprimam
cel de-al doi lea fel de finalitate se numesc judecafi teleologice.
Lucrarea Critica facultafii de judecare are, in mod corespunzator,
doua piirti: in prima vor fi cercetate judecatile estetice, iar in cea de-a
doua, j udecatile teleologice. Inainte de a urmari ideile dezvoltate in
aceste doua parti sint necesare anumi te precizari cu privire la
facultatea de judecare reflexiva i la finalitatc ca principiu al ei.
Ideea unei ordini finaliste a lumii cste foarte veche99. Ea
raspunde unei nevoi adinci a contiintei umane, nevoia acordului
intre propriile-i valori i ordinea obiectiva a lumii. Aceasta nevoie
determina cautarea unui principiu capabil, in acelai timp, sa unifice
fenomenele variate ale naturii i sa intemeieze valorile vietii umane.
Principiul finalitatii raspunde acestei duble exigente: presupozitia ca
natura t inde catre un scop asigura unitatea fenomenelor ei, iar
acordul dintre acest scop obiectiv i scopurile intemeiate valoric pe
care i Ie propun oamenii face cu putinta ordinea axiologicii a vietii
99

Reiau aici unele idei din sludiul Finalilalea forii scop, publicat in "Revista de
fi losofie", nr. 2 , 199 1 i reimprimat in vol . Bicentenarul Criticii facultiilii de
judecare. Sludii. Tipografia Universitalii din Timioara, 199 1 .

1 08

wnane. Tocmai aceasta capacitate de a fi interpretat axiologie confera


principiului ontologie al finalitatii putere de atractie i forti! persuasiva.
Dar, dupa cum se tie, in epoca modema explicatia mecanica
a naturii tinde sa elimine finalismul, i ar procesul deprecierii
finalismului continua pina in zilele noastre. Urmarile acestei
tendinte sint insa profund negative: viata umana nu-i mai poate gasi
un temei valoric in ordinea lumii i este redusa, in cele din unna, la
statutul unui fenomen biologic cu caracter aleatoriu.
Nevoia conti intei umane de a gas i un reazem in ordinea
finalista a lumii este foarte bine inleleasa de Kant. Problema, pentru
el, ca i pentru Leibniz, este unnatoarea: cum poate fi pusa de acord
ideea de finalitate cu explicatia mecanica a naturii? Kant nu po ate
accepta sacrificarea unui termen in favoarea celuilalt. Impo
sibilitatea, chiar in plan cognitiv, de a renunta la ideea de finalitate
este dovedita de i nsuficienta explicatiei mecanice a fi i ntelor
organizate, ca i de situatia specifica a operelor de arta. Solutia pe
care el 0 va cauta va fi ghidata de aceste exigente aparent incompa
tibile, iar pc un plan mai general de nazuinta sa de a legitima atit
nevoia de cunoatere, cIt i nevoia morala i cea de frumos a omului.
Solulia kantiana va consta intr-o reinterpretare a ideii de finalitate,
capabila sa satisfaca toate aceste exigente.
Reinterpretarca se realizcaza mai intii printr-o noua situare a
finalitatii in economia de ansamblu a spiritului uman, atlt in raport
cu facultatile cognitive, cIt i cu viata sufleteasca in general. In
introducerea celei de-a treia Critiei, finalitatea este pusa in legatura,
aa cum am vazut, cu 0 facul tate speci fica de c unoatere,
ireductibila la intelect sau la ratiune i destinata sa realizeze unitatea
lor: facultatea de j udecare. Spre deosebire de intelect, ale carui
concepte se raporteaza la natura, i de ratiune, care legifereaza in
domeniul vietii morale, acest "tennen mediu" , care este facultatea
de j udecare, nu are un domeniu specific de realitate la care sa se
raporteze. Pentru intelegerea finalitatii, care este un principiu al
acestei facultati, mi se p are importanta observatia dupa care
conceptele ei se definesc numaifunetional, iar nu referential: sensul
lor este dat de functia pe care 0 indeplinesc, iar nu de domeniul de
realitate pe care- l desemneaza. Din acest punct de vedere, ele se
deosebesc radical de conceptele i ntelectului i nu au, propriu

1 09

vorbind, 0 valoare cognitiva, dei sint necesare pentru unificarea


cunotinrelor despre natura.
Conceptul finalitatii Ii are, aadar, sursa in facultatea de
judecare, mai exact, In facultatea de j udecare reflexiva, iar nu in
intelect, care detennina legislatia naturii i realizeaza cunoaterea
e i . De aceea, fin al itatea nu este, in sens propriu, un principiu
cognitiv. Kant 0 caracterizeazii ca un principiu subiectiv, adica un
principiu al facultatii de j udecare, nu al naturii Insai . Ca i ideile
ratiunii, final itatea este un principiu regulativ , iar nu unul
constitutiv. Ea este gindita prin analogie cu activitatea umana, dar
este total diferita de aceasta din urma. Glndim fenomenele naturii ca
$i cfnd ele ar fi determinate de scopuri, dar nu Ie putem atribui
asemenea scopuri.
Prin originea ei In facultatea de judecare insai, final itatea
este intotdeauna subiectiva. Daca, totui, Kant distinge 0 finalitate
subiectivii, exprimata in judecatile estetice i 0 finalitate obiectivii,
exprimata in j udecati le teleologice, deosebirea di ntre ele este
determinata exclusiv de deosebirea dintre domeniile la care se
raporteaza. Caracterul obiectiv al finalitatii naturii nu anuleaza
origi nea subiectiva a acesteia i nu trebu ie inreies in sensul
renuntarii la teza esentiala a sursei subiective a oricarei finalitati.
Finalitatea natur i i este obiectiva numai in sensul obiectivitalii
domeniului naturii, iar nu in sensul ca ea ar fi constitutivii pentru
acest domeniu. Termenul este folosit numai pentru a 0 distinge de
finalitatea estetica , care, presupunind raportarea explicita la subiect,
e caracterizata ea finalitate subiectivii.
Dupa aceste preeizari absolut nccesare cu privire la specificul
ideii de finalitate in reiuterpretarea ei kantiana i la facultatea de
cunoatere din care ca provine, yom trece la prezentarea succinta a
eelor doua tip uri de finalitate i a specificuluijudecatiJor in care elc
se exprima.

6.2. Finalitatea subiectiva. Caracteristici ale


judeditii estetice
Judccatile estetice se caracterizeazii mai intii prin aceea cii
sint inso!ite de 0 satisfactic speciala, de un sentiment de plaeere cu
totul deosebit, pe care- l numim senti ment estetic. Acest sentiment

1 10

izvorate din raportarea reprezentarilor despre obiecte nu l a


obiectele corespunzatoare, c i la subiect, care Ie apreciaza dupa
potrivirea sau nepotrivirea, dupa acordul sau dezacordul lor cu
functiile sale sufleteti. Clnd constata un acord, subiectul e multumit
i gasete cii reprezentarile respective sint frumoase. Nepotrivirea,
dezacordul duce la considerarea reprezentarilor in cauza ca urite.
Obiectele ce corespund reprezentarilor nu- l intereseaza pe cel ce
formuleaza 0 judecata esteticii prin i pentru ele insele. Ele ar putea
sa nici nu existe; dovada este cii in arta intilnim adesea reprezentari
fictive, adica reprezentari carora nu Ie corespund obiectele reale i
care ne produc totui placere estetica.
Pornind de la aceasta consi derare a j udecarii estetice ca
raportare a unei reprezentari la subiect, iar nu la obiectul
corespunzator, Kant va deosebi frumosul de agreabil i de b inele
moral . Frumosul , agreabilul i binele corespund unor atitudini
radical diferite ale spiritului. Deosebirea consta in aceea ca judecata
estetica este dezinteresatii, adica nu este legata de existenta reala a
obiectului corespunzator. Satisfactia care 0 Insotete este i ea 0
satisfactie dezinteresata. Kant va defini, pe aceasta baza, frumosul
ca " obiectul unei astfel de satisfactii " lQo, adica al unei satisfactii
dezinteresate.
Acelai caracter esen!ial al j udecatii estetice (de gust), de
raportare a reprezentarii la subiect, determina deoscbirea ei de
judecata teoretica (cognitiva), in cazul acesteia din urma, ne
intereseaza acordul reprezentarii cu obiectul, adica adevarul ei.
Raportarea reprezentarii la ob iect, care se face intotdeauna cu
ajutorul unui anum i t concept, genereaza, aadar, 0 j udecata de
cunoatere, in t imp ce raportarea reprezentarii la subiect, prin
intermediul sentimentului de placere sau nepliicere, genereaza 0
judecata estetica. Judeciitile de gust nu duc deci la cunoaterea
lucrurilor, ci la aprecierea lor potrivit acordului sau dezacordului lor
cu facultat ile noastre sufletet i . Cum am spune astazi, e le slnt
judeciiti de valoare, iar nu judecati de cunoaterc.
Judecati\C estetice nu ne dau., aadar, cunotinte, nu sint - cum
"
spune Kant - "Indreptate spre concepte . Dei, rara concepte, e\e au
100

Ibid., p. 103.

I II

totui 0 valoare universala sau, cel putin, pretind 0 astfel de valoare.


Universalitatea lor nu este ins a de natura logica, ci de natura
afectiva. Un lucru frumos va produce aceeai stare afectiva, acelai
sentiment de satisfactie, in sufletele tuturor oamenilor. i trebuie sa
fie aa, intruclt j udecata esteticii este, cum am vazut, dezinteresata.
Or, deosebirea dintre judecatile pe care Ie emit oameni i despre
acelai obiect izvorate din i nteresul lor diferit pentru acel obiect. in
cazul j udecatii estetice, neexistind nici un interes, ea trebuie sa se
impuna tuturor (presupunind, firete, ca acetia au " gust" , adicii sint
capabili de 0 raportare estetica la obiect). Judecata estetica trebuie
sa fie deci universala. De aici 0 noua definitie pe care Kant 0 da
frumosului : " Frumosul este ceea ce place in mod universal lara
concept" IOI . Sau, intr-o exprimare mai analitica: "Numim frumos
ceea ce este reprezentat lara concept ca obiect al unei satisfactii
uni versale"I02.
Universalitatea j udecat i i estetice nu este urmarea unui
consens intimplator intre oameni. Ea ii are temeiul in acordul liber
i spontan intre reprezentarile produse de sensi b i litate sau de
imaginatie, pe de 0 parte, i cerintele intelectului, pe de alta parte,
deci , in fond, intre facultati ale spiritului nostru : sensibi litatea
(imaginatia) i intelectul. Constatarea acestui acord genereaza in noi
acea placere deosebitii care este satisfactia esteticii. Posibilitatea
acordului este data a priori in contiinta noastra i ca atare existii la
toti oamenii . De aceea, frumosul, " obiect al unei satisfactii
universale" - cum am vazut ca I-a definit Kant - are 0 semnificatie
obiectiva. Aceasta nu inseamna ca el ar exista independent de
oameni, ci ca, intemeindu-se pe un factor a priori, el nu variaza in
mod arbitrar, in fllnctie de contiintele individuale.
Judeciitile estetice sint, aa cum am vazllt, jlldecati de
fi nalitate. Lucrurile frumoase sint acelea care ne aduc i ntuitia
armoniei facultatilor contiintei noastre. Ele sint frumoase fiindca
par a fi fost create ca i cind ar avea ca scop sa ni se potriveascii.
Este insa yorba aici de un scop real? Evident ca nu. De aceea, Kant
folosete mereu expresia "ca i clnd" (als ob) lucrurile ar avea un
101
102

Ibid., p. 1 1 2.
Ibid., p. 103.

112

asemenea scop. Cu alte cuvinte, in j udeditile estetice avem numai


forma finalitatii sau, altfe l spus, 0 finalitate fara scop
(Zweckmiissigkeit ohn e Zweck) 103 . De aici 0 noua definitie a
frumosului : ,,Frumuse{ea este formajinalita{ii unui obiect, intrucit
,,
o percepem lara reprezentarea unui scop 104.
Ultima problema care- l preocupa pe Kant in l egatura cu
teoria frumosului este aceea a necesitatii ce sta la baza j udecatilor
estetice. F ilosoful cauta aceasta necesitate inauntrul contiintei
"
umane i crede a 0 gasi in ceea ce el numete "simtul comun , prin
care Intelege modul de a s imti propriu tuturor oamenilor. Acest
"
"siml comun face ca in mod necesar tuturor oamenilor sa Ie placil
i sa Ie displaca aceleai lueruri, din punet de vedere estetic. De
unde ultima definitie a frumosului : "Numim frumos ceea ce este
cunoscut lara concept ca obiect al unei satisfactii necesare" 105 .
Kant se ocupa in lucrarea pe care 0 analizam i de 0 alta
"
categorie
estetica importanta, sublimul. Fara a putea intra Intr-o
"
discutie de fond, yom retine doar ca, dad glnditorii anteriori
considerau ca intre frumos i sublim deosebirea este numai de grad
(sublimul ar fi forma superiativa a frumosului), Kant este de parere
ea deosebirca dintre ele este ealitativa, sublimul avind 0 altii naturii
decit frumosul. Ciiei, daeii frumosul presupune acordul sensibilitiitii
eu intelectul, sublimul se earaeterizeazii, dimpotriva, printr-un
violent dezacord initial lntre ele, dezaeord care este depiiit numai
prin i nterventia raliunii. Echilibrul este restabilit cu ajutorul ideilor
ratiunii, mai eu seamii al ideii de infinit, prin care dezliintuirea
haoticii a imaginilor sensibilitiitii devine asimilabilii pentru spirit, iar
superioritiitii fizice a naturii ii putem opune aeum superioritatea
noastrii morala. Sublimul deschide astfel contiinta ciitre domeniul
suprasensibil al vietii morale.
Cercetarea lui Kant, mai eu seama in Analitica frumosului, se
indreaptii, aa cum am viizut, spre dezviiluirea specificului j udeciitii
103

Ideea jinalitiilii forii scop, adica disocierea conceptului de jinalitale de acela


de scop, trebuie socotita, dupii piirerea mea, ca valab i l ii pentru intreaga
conceptie kantiana despre finalitate, inclusiv pentru finalitatea obiectivii.
Argumentarea acestui punct de vedere se ana in studiul mention at in nota 4.
104 Critica facultiifii dejudecare, p. 1 29.
1 05
Ibid., p. 1 33 .

1 13

estetice, a ceea ce 0 deosebete de j udecata teoreticii, pe de 0 parte,


i de judecata moralii, pe de altii parte. Aa cum primele douii Critici
au ariitat deosebirea de naturii dintre cunoatere i moralitate, cea
de-a treia Criticii ne arata deosebirea esteticului de ambele aceste
domenii. Adeviirul, binele i frumosul ni se infiitieazii, in aceastii
perspectivii, ca valori diferite, care apartin unor domenii autonome
ale culturii, in acest sens, in sensu I fundarii autonomiei valorilor
culturii, Kant a fost numit adesea " filosoful culturii moderne" .

6.3. Finalitatea obiectiva


A doua parte a Criticii facultiifii de judecare este consacratii
j udeciitilor teleologice, adicii j udeciiti l or ce exprimii finalitatea
fenomenelor naturi i . Riiminind, i aici, numai la ceea ce este
i ndispensab i l pentru intelegerea articulat i ilor princ ipale ale
sistemului kantian, trebuie sa incepem prin a preciza cii ideea de
finalitate a naturii este 0 componentii esentialii a marelui proiect
kantian de asigurare a acordului dintre ordinea ontologicii a lumii i
ordinea axiologicii a propriei noastre vieTi, despre care a fost yorba
la lnceputul acestui capitol. Aa inclt, partea a doua a lucriirii pe
care 0 studiem acum, nu este nicidecum un adaos superfluu, oricit
de importanta ar fi prima parte, consacratii judeciiTilor estetice. De
altminteri , ideea finalitiitii naturii era prezenta inca in lucrari le
perioadei precritice, constituind 0 contrapondere necesarii a explicatiei
mecanice a universului106. In lucrarea de fatii, ea este amplu dezvoltatii
i investitii cu 0 functie incomparabil mai complexii.
F inal itatea naturii , aa cum 0 intelege Kant, nu exclude
cauzalitatea mecanicii a fenomenelor ei. Este yorba de a pastra ambii
tenneni, iar nu de a-I sacrifica pe unul dintre ei. Pentru a-i piistra pe
amindoi, trebuie giisitii 0 modalitate de a-i face compatibili, ceea ce
presupune, mai departe, dupii cum am mai spus, 0 reinterpretare a
ideii de finalitate. Tocmai aici apar dificultiitile, ciici nu este deloc
uor sii stabilim exact in ce constau deosebirile fatii de sensul curent
sau traditional al acestei idei.
In orice caz, ideea de finalitate este indispensabilii din
urmiitoarele douii motive : mai lntli, este i mposibil sa expliciim
106

Vezi supra, p. 34.

1 14

organismele vii prin cauzalitatea mecanica, iar apoi este imposibil


sa intemeiem pe alta cale unitatea i armonia naturii ca intreg. In
legatura cu primul motiv, este remarcab il ca, in plina epoca de
dominatie a paradigmei mecanice in tiinta i in filosofic, Kant ii
inlelege limitele. Aceste limite se vadesc in explicarea fiintelor vii.
in organizarea acestora intilnim 0 armonizarc impres ionanta a
partilor conform nevoilor intregului, fiecare parte putind fi intcleasa
numai prin raportare la intregul al carui instrument (organ) este, i
tot astfel intrcgul numai in raport cu partile care- l compun. Acest
sistem complex de relatii reciproce nu poate fi inteles prin simpla
legatura mecanieli a cauzei i efectului. lar al do ilea motiv privete
armonia i unitatea lum i i . Uni tatea i armonia lumii nu pot fi
intelese decit daca Ie gindim prin analogie cu ideea de scop i Ie
raportam la un scop in vederea realizarii eliruia lumea a fost creata.
ldeea de scop are aici numai un rol regulativ, iar nu unul constitutiv.
Kant tie, firete, ca nu putem atribui scopuri feomenelor naturii.
Dar contiina noastra are nevoie de analogia cu scopul pentru a
putea unifica l egi le empirice ale naturi i i a explica unitatea i
armonia ei.
Acest scop, gindit ca principiu regulativ, este, dupa Kant,
omu!. Omul poate fi conceput ca scop ultim al naturii numai in
calitatea lui dc fiinta morala. In aceasta perspectiva, lumea ni sc
inIatieaza ca alcatuita in aa fel, incH sa faca posibila realizarea
legii morale a omului. De aici, Kant crede ca se poate trage
urmatoarea concluzie: intruclt lumea n-a fost creata de noi, oamenii,
ea trebuie sa fi fost creata de 0 fiinta suprema, inteligenta i buna,
care a vrut ca legea morala a contiintei omeneti sa se poata realiza
in lume. eu alte cuvinte, lumea a fost crcata de Dumnezeu, in
confonni tate cu nevoile morale ale omului. Teleologia ne conduce
astfel la teologie. Dar - precizeaza filosoful la 0 teologie moral a,
in c are nu poate fi vrba de a dovedi rational existenta lui
Dumnezeu, ci de a afirma eli viata noastra morala este posibila
numai dad Dumnezeu exista, adicii de acceptarea cxistentei lui
Dumnezeu ca un postulat etic.
In acest fel ii realizeaza cea de-a trcia Criticii, lucrare a
ultimelor sinteze i, totodata, a deschiderilor celor mai fertile spre
viitor, functia ei complexa in sistemul kantian.
-

115

incheiere
Filosofia lui Kant. Caractere generale
Prin ampl oarea perspectivei, prin noutate a izbi toare a
modului de a privi lumea :;;i omul, prin impresia cople:;; itoare de
eleva!ie spirituala pe care 0 produce, filosofia lui Kant nu poate fi,
probabil, comparata dedt cu aceea a lui Platon. Ceea ce insa la
Platon este, adesea, tatonare intelectuala, oarecum alegorie sau zbor
liber al imaginatiei, devine, la Kant, cautare metodica, investigatie
critica, con:;;t ienta de amploarea aspiratii lor umane, dar :;; i de
putinatatea m ij loacelor de a Ie indeplini. Oaca, adesea, filosofia
critica a fost vazuta ca 0 :;;t iinta a l imitelor ratiunii umane
(dupa expresia lui Kant din Triiume), ea nu este mai putin 0
interogatie asupra " intereselor ratiunii " , care depaesc adesea aceste
limite.
F ilosofia lui Kant, ale carei articulatii principale au fost
infiiti:;; ate in aceste pagini, constituie un moment decisiv in istoria
filosofiei europene i universale. Ea nu este numai un specimen nou
al lInui tip dej a cunoscut de fi losofie, ci 0 alta modal itate de a
filosofa, un tip nou de filosofie. Kant se refera in citeva rinduri la
ceea ce el numete Revolution der Denkart (B XI :;; i urm.), revolutia
modului de gindire, i-i compara fapta
teoreticii cu revo lutia lui Copernic in
astronomie. " Revolutia copernicana" in
fi losofie, infii p tuita de Kant, nu consta
insa numai in mutarea centrului de la
obiecte la subiectul cunoscator, a:;;a cum 0
prezinta fi losoful insu i. Ea este 0
schimbare mult mai profunda, care
afecteaza chiar statutul teoretic al
fi losofiei: filosofia inceteaza a mai fi 0
construc!ie ideaticii vizind transcendentul
i devi ne criticii, adidi cercetare a
..";:;-::::::: ,:,,, transcendentalului . Oeplasarea investi
gatiei de la constructiv la rejlexiv (critic)
:;;i , respectiv, de la transcendent la
116

transcendental modifica in adincime activitatea filosofica i


pregatete noile orientari analitice i metafilosofice ale gindirii
contemporane I 07.
Flira indoiala, in filosofie, mai putin decit oriunde in alta
parte, nu exista inceputuri absolute. Kant are el insui precursori in
aceasta reorientare a fi losofiei, cei mai de seama dintre ei fiind
Locke i Hume, in gindirea clirora are loc trecerea de la temelc
metafizicii traditionale la noile teme ale fi losofiei moderne a
cunoaterii . in acest sens se poate spune ca filosofia criticii este
anterioarii lui Kant. Dar, la ginditorii mentionati, cercetarea critica
a facultatilor de cunoatere ramine inca tributarii unei perspective
psihologice, aa lncit abordarea fi losoficii a cunoaterii nu este
diferentiata suficient de abordarca ei psihologicii (psihogeneticli).
Reziduuri psihologiste exista din belug i in textele kantiene. Dar
noul spirit in care Kant abordeazii cunoterea este caracterizat prin
tendinta eliberarii de psihologism i prin introducerea unei metode
filosofice autonome. Aceasta este metoda transcendentalii, prin care
filosofia criticii dobindete, abia la Kant, configuratia care-i estc
proprie i se del imiteazii, totodata, pri ncipial de alte moduri de
abordare a cunoaterii. in acest sens se poate vorbi de 0 idcntificare
partial a a criticismului cu transcendentalismul i i se poate atribui
lui Kant titlul de lntemeietor al filosofiei critice. Este insa yorba aici
nu de 0 simplii modificare "locala" a filosofiei, ci, cum spuneam mai
sus, de 0 schimbare radi cala a modului de gindire in filosofie.
Aceasta " revolutie a modului de gi'ndire " inseamna, rara
indoiala, abandonarea metafizicii traditionale i a pretentiilor ei de
a cunoate transcendentul. Dar, cum ne-o dovedete exegeza actuala
a Criticii, ea nu inseamnii abandonarea metafizicii in genere.
Dimpotrivii, intentia autenticii a lui Kant a fost sa giiseasca, prin
critica, un fundament sigur pentru edificarea metafizicii definitive.
Nu se va accentua niciodatii indeajuns ca in marele proiect filosofic
kantian critica nu era scopul insui, ci numai metoda, calea care duce
107

Legatura criticismului kantian Cll aceste noi orientari filosofice a fost pusa in
eviden\ii de Vasile Tonoiu in studiul sau Metafilosofiu ca dimensiune a unor
variante ale criticismului, din vol. Epistemologia $i analiza logicii a limbajului
$tiinlei, coord. Mircea Flonta, Editura Politicii, Bucureti, 1 975, pp. 264-307.

117

spre el. Nu are prea mare insemnatate, din acest punct de vedere,
faptul ca partea "constructiva" nu a fost realizata dedt incomplet i,
ceea ce este inca mai rau, la un nivel categoric inferior partii critice,
care trebuia sa fie, totui, numai pregatitoare. Ceea ce conteaza cu
adevarat este intelegerea proiectului kantian in integralitatea sa, caci
numai cu aceasta conditie pot fi interpretate corect realizarile lui
partiale.
In acest context trebuie sa evidentiem din nou importanta
exegezei heideggeriene a Criticii, cu ideea ei central a a " ascunderii"
noului fundament al metafizicii in interstitiile criticii insai. Calea
de urmat pentru a ajunge la metafizica autentica a lui Kant ar fi,
drept urmare, nu aceea a investigarii elaborarilor metafizice ca atare,
ci 0 noua lectura a lucrarilor critice insele i in primul rind a Criticii
rafiunii pure.
In orice caz, mai eurind dedt despre " atotdistrugatoarea"
filosofie kantiana, cum a numit-o dndva Moses Mendelssohn, se
poate vorbi, impreuna cu Herder, despre "atotizbavitoarea" filosofie
a lui Kant. Ea poate fi, intr-adevar, inteleasa astfel, daca treeem
dineolo de suprafata arida, eu aspect, uneori, de peisaj lunar, a
textelor i patrundem in adineimea gindirii pe care ele 0 exprima.
Realitatea este ea, in confruntarea cu 0 criza spiritual a incipienta,
Kant cauta ieirea nu in direetia unui nihilism devastator, ci in
direetia unei reeonstructi i teoretiee, capab i l a sa salveze, prin
reintegrare i resemnificare, ansamblul contradietoriu al valorilor
culturii modeme.
Confruntati noi inine eu 0 eriza spirituala mult mai profunda
i mai euprinzi'itoare, putem gasi, la Kant, nu solutii de-a gata la
problemele noastre, ci un spirit al cercetarii l ibere i 0 incrcdere in
posibilitatea gasirii solUliilor, chiar eu pretul renuntarii la anumite
iluzii confortabile, putem gasi la el sursa pentru 0 infuzie de encrgie
teoretica proaspata, de care acest sfirit de seeol i de mileniu are
atita nevoie.
Incheierea aeestci introduceri in filosofia kantiana fie, atunei,
nu veehiul indemn liebmannian "inapoi la Kant" , ei un indemn nou:
"
" inainte, impreuna eu Kant . Sa ne intoarcem, aadar, la Kant,
pentru a putea merge, impreuna cu el, inainte.

1 18

Bibliografie selectiva
Immanuel Kant, Werke, hrsg. yon Ernst Cassirer, II Bde., Berlin, 1 922-1 923.
Volumul XI conIine importanta monografie kantiana a editorului, Kants
Leben und Lehre.
Immanuel Kant, Despre forma $i principiile lumii sensibile $i ale celei
inteligibile, trad. de Constantin Noica, Tipografia Bucoyina, Bucureti,
1 936.
Immanuel Kant, Critica raliunii pure, trad. de Nicolae Bagdasar i Elena Moisuc,
Editura $tiinlifica, Bucureti, 1 969.
Immanuel Kant, Prolegomene fa orice metafizicii viitoare care se va putea infofi$a
drept $tiinlii, trad. de Mircea Flonta i Thomas K l e ininger, Editura
$tiinlifica i Enciclopedicii, Bucureti, 1 987.
Immanuel Kant, intemeierea metafizicii moravurilor. Critica ra/iunii practice,
trad. de Nicolae Bagdasar, Editura Stiinlifica, Bucureti, 1 972.
Immanuel Kant, Critica facultii/ii de judecare, trad. de Vasile Dem.
Zamfirescu i Alexandru Surdu, Editura $tiinlifica i Enciciopedica,
Bucureti, 1 98 1 .
Immanuel Kant, Scrieri moral-politiee, trad. de Rodica Croitoru, Editura
$tiinlifica, Bucureti, 1 99 1 .
Immanuel Kant, Ideea unei istorii universale. Ce este luminarea? inceplltul
istoriei omenirii. Spre paeea eternii, trad. de Traian Braileanu, Casa
$coalelor, 1 943.
Immanuel Kant, Logiea generalii, trad. de A l exandru Surdu, Editura
$tiinlificii i Enciciopedica, Bucureti, 1 98 5 .
Immanuel Kant, Sein Leben in Darstellungen von Zeitgenossen. Die Biographien
von L. E. Borowski, R. B. lachmann und A. Ch. Wasianski, hrsg. yon Felix
Gro, Deutsche Bibliothek, Berlin ( 1 9 1 2) .

. ....

Kants transzendentale Deduktion und die Moglichkeit von


Transzendentalphilosophie hrsg. yom Forum fur Philosophie, Bad
Homburg. - Aufl. - Frankfurt am Main: Suhrkamp, 1 988
Coniine:
Thomas M. Seebohm, Uber die unmogliche Mogliehkeit, andere Kategorien zu
denken als die lInseren
Ross Harrison, Wie man dem trans::endentalen Ich einen Sinn verleiht
Reinhold Aschenberg, Ein iges aber Selbstbewufitsein als Prinzip der
Transzendentalphilosophie
Wolfgang Becker, Uber den Objekliviliitsansprueh empirischer Urteile und seine
transzendentale Begriindung
Siegfried B l asche, Selbstaffektion lind Schematismlls. KaniS transzendentale
Deduktion als Losung eines apriorisehen Universalienproblems
Hansgeorg Hoppe, Die Bedeutung del' Empirie for transzendentale Deduktionen
Peter Rohs, Die transzenden tale Deduktion als Losung von
Invarianzproblemen
Wol fgang Kuhlmann, Kant und die Transzendentalpl'agmalik. Transzendentale
Deduklion und reflexive Letzrbegriindung
Wolfgang R. Kohler, Reflexive, transzendenlale und skeptische Argumente - ein
szenischer Kommenlar

1 19

A udun Ofst i , Slrawsons Paralogism us. KanIs IIIch denke(( und die Kanl

Rekonstruktion Strawsons im Lichte der ((Doppelslruklur der Rede


M a lt e H ossenfelder, U berlegungen zu einer Iranszendentalen Deduktion des

kalegorischen Imperativs
Axel Wiistehube, Bibliographie. Neuere Lileralur zur theoretischen Philosophie
Kanis (1976-1 9 86)
D. App elbaum, The Vision of Kanl, Elemen t, 1 99 5 .
N. B ellu, Etica lui Kant, Editura Stiin lificii, B ucure$ti , 1974.
A I. B oboc, Kanl i neokanlianismul, Editura Stiinlifica, B ucure$ti, 1 968.
AI. B ob oc, M. Flonta, R. Pantazi $i r. Pirvu (coor d. ), Immanuel Kant. 200 de ani
de la apari/ia Crilicii raliunii pure, Editura A cademiei, B ucure$ti, 1 9 82 .
H . Cohen, Die syslematische 8egrijJe i n Kants vorkritische Schriften, F. Diimler,
B erlin, 1 87 3.
H. Cohen, Kommenlar zu Immanuel KanIs Kri/ik der reinen VernunJt, 3. Aufl. ,
Feli x M ei n er, Leipzig, 1 92 0.
R. Croitoru, Judecala inlre eslelic $i metafizic, Edit ura
Sti i n li fi cii $i
Encic\opedica, B ucure$ti, 1 9 82 .
R. Croitoru, De la metajizica luminii la metajizica moravurilor, Editura Stiintificii,
B ucure$ti, 1996.

V. Delb os, La philosophie pralique de Kant, Presses Univ ersi ta ires de Fran ce,

3e ed. , Paris, 1969.


A. C. Ewing, A Short Commentary of Kant s Critique of Pure Reason, M ethuen ,
Lon don , 1 9 38.
M . Florian, Immanuel Kanl, in Isloria filosofiei moderne, Oma gi u prof.
r. Petrov ici, v ol. II, Societatea Romanii de Filosofie, B ucure$ti, 1938.
P. G uyer ( ed. ), The Cambridge Companion to Kanl, Cambr idge Univ ersity Press,
1992.
M. H ei degger , Kant und das Problem der Metaphysik, Vittorio Klostermann ,
Fran kfurt am Main, 1 965.
O. H affe, Imman uel Kan t, C.H. B eck'sehe, M iin chen, 1 9 83.
S. Korner, Kant, Pen guin B ooks, 1967.
O. Kiilpe, Immanuel Kanl, 4. Aufl. , Teubner, Leipzi g u. B erli n , 1 9 1 7 .
P. P. Negulescu, Istoria filosofiei conlemporane, v ol. I, Criticismul kantian,
Impri meria Nalionalii, B ucure$ti, 1 94 1 .
C. Noica, Concepte deschise in istoria jilosojiei la Descartes, Leibniz $i Kant
( 1 9 36), H umani las, B ucurqli, 1 995.
A . Riehl, Der Philosophische Kritizismus. Geschichte und System, 3 B de. , 2.
Aufl., A lfred Kroner Verla g, Leipzi g, 1 9 08, 1 92 5 , 192 6.
G. Schulte, Immanuel Kanl, Camp us Verlag, Fran kfurtfNew York, 2. Aufl., 1 994.
P. Scruton, Kant, trad. L. Stanciu, H umanitas, 1 99 8.
G. Si mmel, Kant, 6. Aufl., Duncker u. H umb lot, M iin chen u. Leipzig, 1 924.
J. Vialatoux, La morale de Kant, 5< cd., Presses Univ ersitaires de France, Paris,
1 96 8.
H. -J. de V lecschauwer, L 'evolution de la pensee kanlienne, Librairie Felix A 1 can,
Paris, 1 9 39.
K. Vor lan der, Immanuel KanIs Leben, 2. Aufl., Felix M ein er, Leipzig, 1 92 /.

120

FICHTE
1 . Raportul cu Kant
2. Doctrina tiin!ei
3. Etica

Johann Gottlieb Fichte ( 1762- 1&1 4) este cel mai de seamii


disci pol al lui Kant i intemeietorul ideal ismului german
postkantian. Filosofia lui Kant, prin rolul decisiv pe care-l acorda in
cunoatere problemelor subiective ale
conti in!ei , contine a premisele unci
evolutii in directia idealismului radical
i consecvent. De altfel, importanta
componentei idealiste a gindirii sale a
fost recunoscutii de Kant insui, care-i
denumea, aa cum tim, fi losofia
"
" idealism transcendental , " idealism
"
critic sau " i deal ism formal " . Dar
idealismul transcendental era la el
completat i echi librat printr-un
viguros realism empiric care interzicea
considerarea l umii fenomenale ca 0
1 21

creatie pura a contiintei. Aceasta tendinta realista, care, la Kant,


tine in echi libru tendinta idealista i confera fi losofiei critice
completitudinea teoretica ce-i este proprie, a fost resimtita de Fichte
ca 0 ingradire, ca 0 limitare ce trebuie depaita. Filosofia fichteiana
a Eului este rezultatul acestei depairi.
Fichte a facut studii de teologie la lena i Leipzig, iar apoi,
luind cunotinta de filosofia lui Kant, a devenit un adept entuziast
al ginditorului de la Konigsberg. Prima sa lucrare incercare de
criticii a oriciirei revela{ii, publicata in 1 792 i care a aparut, din
intimp lare, fara numele autorului, se apropi a intr-o asemenea
masura de ideile i de stilul de gindire al lui Kant, incit a fost luata
la inceput drept 0 opera a acestuia. Kant a facut, firete, indreptarea
cuven ita, asigurindu-i astfel tinarului F i chte 0 considerab ila
notorietate, care i-a adus, in anul unnator, nurnirea ca profesor de
filosofie la Universitatea din lena. Perioada de la lena ( 1 79 3 - 1 799)
este cea mai importanta pentru creatia filosofica a lui Fichte. Acum
el elaboreaza i publica principala sa scriere teoretica, Fundamentul
fn tregii doctrine a tiinlei (aparuta in 1 794), precedata de mica
lucrare Despre conceptul de doctrinii a tiinlei, care era, de fapt, un
fel de program al cursului pe care urma sa-I tina la Universitate.
Scrierea mentionatii Fundamentul intregii doctrine a tiinlei (titlul
original: Grund/age der gesamten Wissenschaf tslehre) a fost
revazuta, completata i reeditata de mai multe ori in anii care au
urmat. Alte lucriiri importante din aceasta perioadii sint:
Fun damentul dreptului natural dupii principiile doctrine i
tiinlei ( 1 796) i Sistemul eticii dupii principiile doctrinei tiinlei
( 1 798).
Acuzat de ateism, Fichte a fost nevoit sa renunte, in 1 799, la
catedra sa de la lena. Ultima parte a vietii i-a petrecut-o la Berlin,
unde a fost profesor la universitatea infiintata in capital a Prusiei in
1 80 9 . Din lucrari le de a doua parte a activitatii sale se cuvin
menlionate : Destinatia omului ( 1 800), Caracterul esenfial at
savantului i manifestiirile sale in domeniul adeviirului ( 1 806) i,
mai cu seam ii, Cuvintiiri catre na{iunea germanii ( 1 808), care a
jucat un rol important in trezirea contiintei nationale i in lupta
pentru eliberarea poporului gennan de sub ocupatia napoleoniana.

1 22

1 . Raportul cu Kant
Aa cum am vazut, Fichte i-a inceput activitatea filosofica in
calitate de adept al lui Kant. intilnirea cu filosofia kantiana a fost
evenimentul decisiv al intregii sale vieti intelectuale. Biografii sai
consemneaza caracterul intimplator al acestei intilniri. Aflindu-se la
Leipzig i constrins de nevoi materiale sa dea meditatii, Fichte este
solicitat de un student sa-i explice " fil osofia cea naua", adica
filosofia kantiana. Pina atunci, el racuse, cum am mai spus, studii
teologice i nu cunotea lucrarile lui Kant. Pus in situatia sa Ie
citeasca, Fichte descopera un univers intelectual care-l fascineaza i
devine adeptul rara rezerve al noii filosafii. ii insuete atit de bine
ideile i chiar stilul lui Kant, incit prima sa lucrare publicata a putut
trece la inceput drept 0 lucrare a lui Kant insui. Dar indo ielile,
rezervele i, in cele din urma, insatisfactia fala de anumite idei
kantiene esentiale nu intirzie sa apara. F ichte va aj unge sa se
delimiteze de Kant i sa dea ideilor kantiene 0 dezvoltare
considerata de acesta inacceptabila. Filosoful de la Konigsberg se va
pronunta negativ cu privire la doctrina fichteiana a tiinlei, pe care
"
o va considera " de nesustinut . Dar tocmai pentru ca n-a ramas
"
"fidel lui Kant, Fichte a putut deveni el insui, a putut crea propriul
sau si stem filosofic. in crcatia teoretica i in vi ata spiritual a in
"
general, " infidelitatea poate fi, uneori, expresia unei fidelitati mai
adinci fata de adevaratele nevoi ale spiritului.
Dincolo insa de deosebirile care-l separa de Kant, Fichte a
pastrat i a dezvoltat - e adevarat, intr-o alta perspectiva, - anumite
idei kantiene de baza. Dintre aeestea, eel pu\in doua merita a fi
retinut e : mai intii rolul esenlial al unitiilii conti inlei in to ate
sintezele cognitive pe care Ie realizeaza gindirea. Ceea ce Kant
numea " unitatea sintetica a apercepliei transcendentale", adicii acel
"
"eu gindesc care insotete toate reprezentarile noastre contiente,
este conditia ultima a oricarei sinteze. In absenla acesteia, in absenla
contiinlei ca reprezentarile care intra 1ntr-o sinteza sint ale mele,
ale celui care gindete, nici 0 sinteza cognitiva, deci nici 0 eunotinla nu
este posibila. Filosofia Eului a lui Fichte ii are pUlletul de pleeare in
aeeasta idee kantiana a apereepliei transcendentale, rara de care ea nici
nu poate fi eu adeviirat inleleasa.

1 23

o a doua idee kantiana, p e care Fi chte 0 pastreaza i 0


dezvolta intr-o perspectiva proprie, este aceea a primatului ratiunii
practice fata de ratiunea teoretica. Motivul pentru care Kant acorda
prioritate ratiunii practice este acela al superioritatii domeniului ei
de referinta. In timp ce ratiunea teoretica se raporteaza la lumea
sensibila, fenomenala, ratiunea practica se raporteaza la lumea
suprasensibila, noumenala. Dualitatea ratiunii teoretice i a ratiunii
practice raminea, cu toate acestea, 0 problema, pe care Kant insui
a incercat sa 0 rezolve in cea de-a treia Critiea, prin cautarea unui
factor mediator. Fi chte a cautat solutia prin accentuarea
subordonarii ratiunii teoretice fata de ratiunea practica i prin
investirea Eulu i , care dev ine la el principiul fundamental al
filosofiei, cu atributele activitatii, creativitatii i libertatii, proprii, la
Kant, numai ratiunii practice. Eul fi chteian nu este numai
cunoatere, ci i actiune, nu este numai ratiune, ci i vointa. Ba
chiar, dupa Fichte, esenta sa se dezvaluie cu adevarat nurnai in
actiune, in activitatea creatoare, iar nu in cunoatere . Aceasta
investiturii, a spune demiurgicii, a eului, care va conduce la tezele
paradoxale ale doctrinei fichteiene a tiintei, nu poate fi inteleasii
decit in contextul problematicii kantiene a celor doua ratiuni.
Sii vedern acurn care au fost rnotivele care I-au determinat pe
Fichte sii pariiseascii pozitiile kantiene i sii elaboreze propria sa
fi losofi e a Eului. Aceste motive se afla in strinsii legatura cu
controversele generate in epoca de fi losofi a lui Kant. Sistemul
kantian se caracterizeazii, inainte de toate, prin cornplexitatea sa,
prin reunirea intr-o structura integratoare a unor teme foarte diferite
ca origine i semnificatie. Este, poate, sistemul filosofic cel mai
complex din intreaga gindire modemii. Dar, in epocii, complexitatea
a fost pcrceputa mai ales ca discordantii, ca nepotrivire launtricii 0
di scordantii, 0 nepotrivire ce trcbuiau depaite. jnsiii Critiea
ra{iunii pure, lucrarea fundamentalii a lui Kant, parea sa continii 0
contradictie care punea sub semnul intrebarii soliditatea intrcgului
edificiu. lata despre ce este yorba: Kant inscrisese cauzalitatea in
tabla categoriilor, a conceptelor pure, origi nare ale intelectului.
Aceste catcgorii - afinnase riispicat i in repetate rinduri filosoful
au 0 intrcbuintare strict imanenta, adicii sint valab ile nurnai in
interiorul experientei, se aplica numai unor intuitii sensibile, i in
-

1 24

niei un eaz nu pot dobindi 0 valoare transeendenta, adica nu se pot


apliea luerurilor in s ine. Daea toate eategori ile se supun aeestei
reguli, insearnna cli nici eauzalitatea nu poate face exeeplie. Pe de
alta parte insa, Kant afirrnase eli lucrul in sine aclioneazii asupra
sensibilitiitii noastre, detenninind in ea multitudinea neorganizatli,
haotica a senzatiilor, care constituie punctul de plecare al intregii
cunoateri. Dacii luerul in sine determinii senzatiile, inseamna cii el
este eauza senzatiilor. Dar, atunei, eauzalitatea se extinde dineolo de
raporturi le dintre fenomene, in l umea lucrului in sine. Dad
Analitica transcendentalii declara cauzalitatea un concept a priori,
cu functionare imanentii, Estetica transcendentalii race a din ea 0
notiune valabilii in transcendent.
Discutia aceasta asupra cauzalitiitii viza de fapt lucrul in sine
i rolul siiu expli cativ in fi losofia cunoaterii. Contradictia
menti onatii putea fi depiiitii, dupii p iirerea unor ginditori ai
timpului , numai prin abandonarea tezei despre l ucrul in sine.
Acestei piireri i se aliitura i Fichte, care considera lucrul in sine ca
un apendice nej ustifieat, nelogie al sistemului kantian i, drept
urrnare, soeotete intreaga existenta ca fiind un produs al Eului. Eul
se instaleaza astfel in pozitia de principiu suprem al filosofiei, din
care provin nu numai forrnele cunoaterii - cum afirrna Kant - ci i
eontinutul aeesteia.

2. Doctrina tiinfei
Ca i Kant, Fichte considerii cii filosofia trebuie sa cerceteze
cunoaterea pentru a-i descoperi adevaratele temeiuri . Dar ea
trebuie sa cerceteze nu numai activitatea cognitivii, cum a procedat
Kant, ci i rezultatele acesteia, care alcatuiesc continutul diferitelor
tiinte, mai precis, filosofia trebuie sa descopere temeiul principii lor
tiintei, principii pe care fiecare tiintii Ie accepta ca date, rarii sa Ie
mai cerceteze legitimitatea i pomind de la care fiecare tiintii ii
edifica astfel sistemul propriu de cunotinte. Aceasta este sarcina
filosofiei, care devine astfel 0 tiinta despre fundamentul tiintelor,
o teorie sau 0 doctrinii a $tiinlei, cu termenul lui F ichte, 0
Wissenschaftslehre.
125

Orice cunotinta este reprezentarea in spiritul nostru a unui


anum it obiect. De aceea, explicarea temeiului cunotintei se poate
face in doua moduri. Primul consta in a considera ca obiectul este
temeiul reprezentarii, ca el deterrnina reprezentarea prin aqiunea sa
asupra contiintei noastre . Acesta este dogmatismul. Al doilea
consta in a considera reprezentarea i, in general, experienta ca un
rezultat al propriei noastre activitati sp irituale. Acesta este
idealismul. Orice filosof trebuie sa aleaga intre aceste doua moduri
de a explica cunotinta. Alegerea este deterrninata de modul de a fi
al fiecaruia. Cei inclinati spre pasivitate, cei dominati de lume i de
lucrurile ei, vor opta pentru prima solutie. Cei pentru care libertatea,
activitatea spirituala libera sint primordiale, vor opta pentru cea de
a doua. " Ce fel de filosofie alegi, spune Fichte, depinde de ce fel de
"
om eti . EI opteaza pentru solutia idealista, care i se pare singura
adevarata.
Aceasta optiune ne indruma sa ciiutam fundamentul
cunoaterii in propria noastra contiinta. Caci intreaga cunoatere,
nu numai formele, cum crezuse Kant, dar i continutul ei este
produsul activitatii noastre spirituale. Care este acest fundament?
Preocupata sa gaseasca un temei ultim, un fundament absolut,
doctrina tiintei nu poate pomi de la un fapt, de la un dat prealabil,
care ar avea nevoie el insui de intemeiere. tim ca temeiul trebuie
cautat in contiinta. Dar el nu poate fi un continut dat sau 0 facuItate
preexistenta a acesteia. Doctrina tiintei va pomi, drept urmare, nu
de la un fapt, ci de la 0 fapta, de la un act spontan al Eului: nicht
Tatsache, sondern Tathandlung - cum se exprima filosoful. Acest
punct de plecare absolut, acest fundament ultim nu poate fi dccit
actul prin care Eul se instituie pe sine. Inaintea cunoaterii insai,
care presupune dualitatea subiectului i a obiectului, trebuie sa
existe Eul, care nu poate, la rindu-i, exista decit autoinstituindu-se.
Actul autoinstituirii Eului este anterior experientei i cunoaterii, pe
care abia el Ie face posibile i este un act l iber, ciici nimic nu-I
predeterrnina. Acesta este primul principiu al doctrinei tiintei: Eul
se instituie sau - cum spune Fichte - se pune pe sine insui. Acest
adevar prim, tocmai pentru cii nu se poate raporta la alte adevaruri
prealab ile, din care sa fie dedus, nu poate fi obtinut decit prin
intuitie. Dar intuitia prin care il obtinem este 0 intuitic intelectuala,

126

iar nu 0 intuitie sensibila. Fichte se indeparteaza i in aceasta


privinta de Kant, pentru care omul nu are intuilia intelectuala,
intuilia sa fiind totdeauna sensibila. Intuitia intelectuala a Eului
apare in activitatea fi losofului care reflecteaza asupra funda
mentului cunoaterii, iar nu la nivelul contiintei obinuite. Si este
intuitia unui act, a unei fapte, iar nu a unui fapt, a unui lucru dat.
Al doilea principiu: Eul instituie Non-Eul, adicii obiectul,
lumea. Instituindu-se pe sine i afirmindu-i propria identitate, Eul
se delimiteaza de tot ceea ce nu este Eu i in acest fel instituie in
mod necesar Non-Eu!. La acest nive! apare dualitatea subiectului i
obiectului, se constituie cunoaterea i contiinta. Lumea apare in
mod necesar, ea nu este 0 simpla iluzie. Eul nu-i poate realiza
libertatea decit in confruntare cu lumea. EI nu-i poate manifesta
activitatea care-i este constitutiva, decit actionind asupra lumii, care
este definita tocmai prin acest raport de opozitie i este numita,
drept urmare, Non-Eu.
Cele doua momente de pina acum, autoinstituirea Eului ca Eu
i instituirea lumii ca Non-Eu sint, evident, opuse. Fichte Ie numete
tezii i, respectiv, antitezii. Opozitia lor face necesara aparitia unui
al treilea moment, constituirea sintezei. Aceasta sinteza, care este al
treilea principiu al doctrinei tiintei, este exprimata de Fichte astfel:
Eul opune inlauntrul Eului, un Non-Eu divizibil . Ceea ce i'nseamna
ca prin limitarea reciproca Eul i Non-Eul se reunesc, reven ind
astfel la unitatea originara a Eului. Eul care reunete in sine Eul i
Non-eul este eul absolut.
Aceasta structura triadicii este aplicata in intreaga constructie
a doctrinei fichteene a tiintei. Caci aceasta prima sinteza constituie
punctul de p l ecare al unui nou ciclu, deci 0 noua teza. In
succesiunea n ecesarii a momentelor sale, Fichte vede garantia
legitimitatii demersului speculativ al gindirii care nu se poate
sprij ini pe nimic din afara.
Structura triadicii, circulara a demersului speculativ, singura
care- i garanteaza, intr-adevar, legitimitatea, va fi rel uata i
reinterpretata de Hegel, in cadrul metodei sale dialectice.
Sinteza Eului i Non-Eului prin limitare i det erminare
reciproca intemeiaza, pe de 0 parte, afirmatia cii Eul determina Non
Eul i, pe de alta parte, afirmatia ca Non-Eul determina Eu!. A doua

127

afirmalie constituie principiul cunoaterii, al domeniului teoretic,


iar prima, principiul activitatii voluntare, al domeniului practic. In
acest fel, sint intemeiate cele doua domenii esentiale ale vietii
spirituale, domeniul teoretic i domeniul practic.
in incheierea acestei prezentari sumare a doctrinei fichteene
a tiintei se impune 0 precizare. Eul la care se refera nu este
contiinta umana obinuita, deja scindata in obiect i subiect, ci
principiul care sta la baza acesteia. Eul fichteian este Eul pur,
absolut i infinit, iar nu Eul empiric al omului. Distinctia aceasta
este esentiala pentru intelegerea corecta a filosofiei teoretice a lui
Fichte.

3. Etica
Doctrina morala nu este 0 componenta perifericii sau numai
aplicativa a sistemului fichteian ci, intr-un anumit sens, componenta
sa centrala. Este adevarat ca, din dorinta de a-i gasi un fundament
absolut, ginditorul 0 raporteaza intotdeauna la filosofia sa teoretica
i pare s-o considere 0 aplicatie a acesteia. Dar motivele morale au
un rol decisiv in orientarea i configurarea filosofiei teoretice insai.
Anumite particularitati ale acesteia, cum este, de pilda, intelegerea
Eului nu ca 0 i nstanta cognitiva data, ci ca activitate, ca
productivitate libera, care se instituie pe sine i totodata instituie i
lumea externa, nu pot fi intelese dedt in raport cu presiunea
constanta, exercitata de preocuparile morale. Numai in perspectiva
morala dobindete un sens rational ideea Eului activ i creator, a
Eului care se manifesta in actiune, in activitatea infinita de instituire
a unei ordini morale a lumii.
Legatura dintre filosofi a morala i fi losofia teoretica,
speculativa este, astfel, incontestabila. D istinctia, esentiala in
filosofia teoretica, intre eul empiric i eul pur, infinit i absolut, este
hotaritoare i in planul filosofiei morale. Am vazut ca cele trei
principii care constituie baza filosofiei teoretice se raporteaza nu la
Eul empiric, la contiinta i ndividuala, personala a omului, ci la
temeiul acesteia, la forta impersonala care se manifesta in ea i care
este Eul pur. D istinctia aceasta este la fel de importanta i in

128

domeniul etic, nu numai in sensul ca determina cursul ideilor morale


fichteiene, ci i in sensul ca impune anumite valorizari care, dacii
facem abstraclie de ea, devin pur i simplu inteligibile. Intr-adevar,
ne-am atepta ca 0 filosofie a Eului sa s itueze individualitatea
umana pe treapta suprema a ierarhiei sale de valori. Or, lucrurile nu
stau deloc aa: cum yom vedea, Fichte 0 considera doar un mij loc,
iar nu un scop, ba chiar, uneori, vorbete despre anihi larea e i .
"
" Strania contradiclie , pe care 0 consemneaza aici exegetii, devine
mai putin stranie, daca 0 raportam la deosebirea dintre Eul pur i Eul
empiric: scopul, dupa Fichte, nu este expansiunea Eului empiric, ci
afirmarea plenara a Eului pur. in ce sens trebuie inteleasa aceasta
idee yom vedea mai incolo.
Dupa aceste consideratii preliminare, sa urmarim citeva idei
centrale ale doctrinei morale fichteiene.
Activitatea originara a Eului se raporteaza mai intii la
anumite obiecte, care variaza dupa caracterul particular al fiecarui
individ i ia forma fnclinatiei naturale care v izeaza plac erea.
Placerea ne leaga de lucruri i ne face sa depindem de ele. Dar
activitatea i tendinta originara sint infin ite, ciici nu inceteaza
niciodata prin posesiunea obiectului dorit. Infinitatea lor exprima
astfel independen!a noastra fala de orice lucru dat, de orice obiect
determinat. Pe aceasta baza se poate forma in noi 0 reflectie, 0
contiinta, care ne arata i alte posibilitali decit cele corespunzatoare
lucrurilor date imediat. De aici provine libertatea noastra.
Este important sa relinem cii aceeai tendinla originara se
manifesta, pe de 0 parte, ca inclinalie naturala, i, pe de alta parte,
ca refleqie i inclinalie ciitre libertate, ca tendinta de eliberare de
orice dependenla sensibila. De aceea, inclinalia naturala i inclinalia
catre libertate nu sint neaparat antagonice: satisfacerea celei dintii
poate fi realizata in ai?a fel, incit ca sa devina mij locul de a dobindi
mai multa libertate i?i mai multa independen!a. De aici provine legea
etica, pe care Fichte 0 formuleaza astfel: fiecare aqiune particulara
trebuie sa intre intr-o serie, care sa rna conduca la libertatea deplina
i integrala. in acest fel, Eul infinit se realizeaza in lumea empirica.
Barierele, limitele care, potrivit filosofiei teoreticc, sint instituite de
Eu tocmai pentru ca, prin lupta, ele sa fie depaite i Eul sa-i?i poata
realiza libertatea, sint astfel srarimate.

129

Scopul acesta este, desigur, infinit, pet:ltru cii nici unul dintre
momentele finite nu-l realizeaza pe deplin. Dar ne putem apropia
progresiv de el, ciici fiecare tennen al seriei, odatii atins, constituie
un nou punct de plecare.
Cind cele doua forme care exprima tendinta originara inclinatia naturalii i inclinatia catre libertate - se afla in annonie,
in noi se nate un sentiment de respect pentru noi inine, un
sentiment de placere radical deosebit de placerea senzorialii. In
cazul contrar, resimtim un sentiment de dispret pentru noi inine.
Facultatea de a avea asemenea sentimente 0 numim comjtiintii. Este
moral numai actul care provine din contiinta. Dacii aqioniim
unnind comandamentele unei autoriHiti, inseamnii cii nu actionam
pe baza propriei contiinte i, deci, cii actiunea noastrii nu este
morala. Primul comandament moral este urmatorul: actioneazii
conform convingerii cu privire la propria ta datorie . Aceasta
convingere 0 dobindim atunci cind compariim aqiunea proiectatii
nu numai cu concepti a noastra actualii, ci i cu orice alta conceptie
la care ne-am putea gindi, adicii atunci cind cercetam dacii putem
recunoate actiunea ca fiind a noastra nu numai in momentul de fatii,
ci in intreaga eternitate.
Raul moral provine - dupa Fichte - din ineia spirituala, din
absenta dorintei de a reflecta, de a ne ridica deasupra prezentului, de
a j udeca critic starea actualii. Ineia duce la laitate i la falsitate, la
preferinta pentru sclavie, in loeul efortului, la respeetul nej ustificat
pcntru aparente.
Dar cum este posibilii trczirea inclinatiei catre libertate, acolo
unde ea pare sa fi disparut cu totul? i, in general, nu cumva omul
poate sii anihileze propria sa forta launtrica, propria sa niizuintii
catre libertate? Riispunsul la aceste intrebiiri se afla in doctrina unui
instinct rational, pe care Fichte a dezvoltat-o mai tirziu in lucrarea
Triisiiturile principale ale epocii actuale din 1 804, dar care este deja
schitatii in lucrarea Sistemul eticii din 1798. La unii indivizi - aratii
el - instinctul spiritual originar poate fi atit de puternic, incit ii
ridicii, intr-un mod inexplicabil pentru ei inii i pentru cei din jur,
"
deasupra datelor sensibile. Ei au un fel de "geniu al virtutii , eare-i
face sa actioneze ca modele pentru eeilalti. F ichte gasete aici
explieatia naterii religiilor pozitive. Desigur, indivizii dotati eu

130

forta de spirit atit de profunda i cei care stau sub intluenta


p ersonalitatii lor, vor privi ca un miracol facultatea care s-a
dezvoltat in ei i actiunile care decurg din ea. 0 asemenea facuitate,
rara indoiala ca nu se poate explica prin eul lor empiric. Credinta
intr-un astfel de miracol este foarte importantli, atunci dnd ea e un
mij loc de a trezi contiinta adormita a celorlalti. insai credinta in
revelatie, dad este j ustificata moral, este legitima - spusese Fichte
inca din l ucrarea sa de tinerete incercare criticii asupra oriciirei

revelalii.
De aceea, sociabilitatea omului, faptul cli el trliiete impreunli
Cll alti oameni are 0 insemnlitate capitalli din punct de vedere moral.
Numai printre oameni el este om. Diferitii indivizi au un singur tel:
realizarea ideii de om. PersonaIitatea mea nu este pentru mine, etic
vorbind, scopul supremo Dar ea este singurul mij loc prin care pot
contribui la realizarea scopului supremo Dacii fiecare om ii urmeaza
propria convingere, toti vor contribui la dezvoltarea autonomiei
interioare i la realizarea ratiunii intr-o societate de fiinte libere.
Ceea ce in limbajul religios se numete societatea sfintilor nu este
altceva dedt manifestarea Eului pur in colectivitatea fi inte\or
rationale.
in raport cu acest scop infinit, individul nu este decit un
mij loc i un instrument de mica importanta. Este yorba, pentru
individ, de a- i anihila individualitatea, dar nu 1ntr-o meditatie
misticii, intr-o resorbtie in Absolut, ci lucrind activ pentru scopul
etem. in lucrlirile sale ulterioare, F ichte este i mai categoric in
privina acestei aprecieri. In cele din urmli, individualitatea este,
pentru el, ceea ce nu trebuie sli fie, 0 barierli care trebuie srarimata,
o nega!ie care trebuie ea inslii anihilata. Dar nu-i distruge in acest
fel F i chte insui etica? Harald HOffding, pe care I -am urmat
in deaproape in aceasta analiza, crede ca da. Nemesis, zeila
rlizbunlirii, il lovete aici pe filosof. El a incercat sa-i fundeze etica
pe filosofia teoretica. Dar deosebirea - teoretica - dintre Eul pur i
Eu! empiric il conduce la devalorizarea etica a Eului empiric, in
avantaj ul Eului pur. Si atunci nu este pusa in primejdie etica inslii?
Caci ce sens mai poate avea 0 doctrina morala rare neaga valoarea
individului, in profitul unui princip i u impersonal? Morala se
131

adreseaza individului, a carui contest are conduce pur i simplu la


prabuirea ei.
Cred insa ca ideile lui Fichte pot fi intelese i altfel. In
masura in care scopul suprem - dupa parerea fi losofu lui - este
realizarea plenara a libertafii intr-o societate de fi in!e rationale,
individul nu poate fi inteles decit ca mij loc. In acest fel se creeaza
insa aparenla unui raport pur exterior intre mijloc i scop: scopul s-ar
afla in afara individului care- i sluj ete acestuia ca m ij loc.
Deprecierea individului este consecinta acestei aparente. Daca
tinem seama insa de faptul cii Eul pur, acela la care se raporteaza
scopul, nu exista in afara Eului empiric, ci inlauntrul acestuia, chiar
dacii nu se identificii cu el, atunci putem intelege ideile lui Fichte in
sensul exigentei unei adinciri a Eului empiric, pina la fundamentul
sau, care este Eul pur. Fara indo iala, scopul suprem nu este
expansiunea Eului empiric, ci afinnarea Eului pur, adicii a libertatii.
Dar acest scop suprem se realizeaza nu prin simpla anihilare a Eului
empiric, ci prin trecerea la principiul sau, care este Eul pur. Este
yorba, ca sa folosim cuvintele lui Noica, despre trecerea de la eu la
sinele nostru mai adinc. Exigenta fonnulata de Fichte devine atunci
pe deplin rationala: anihilarea individualitatii noastre nu inseamna
nimic altceva decit efortul de a anula ingustimea i particularismul
intereselor i perspective lor pur personale, pentru a deseoperi - In
noi inine, iar nu in afara - principi ul spiritual i fundamentul
propriei noastre fiin!e. " Exista in noi ceva mai adinc decit noi
inine " - spusese Augustin. Acelai lucru, dei in alt fel, spune, la
unna unnelor, i Fichte.
Etiea lui Fiehte euprinde, de asemenea, concep!ia filosofului
despre biserica i stat. El inrelege biseriea in sensul unei eomunitati
a indivizilor reuniti in seopul stimularii i fortificiirii eonvingerii
morale. Fundamentul este un ansamblu de simboluri , de forme
alegoriee, prin intermediul earora ideile cele mai inalte pot actiona
asupra tuturor, indiferent de gradul lor de cultura. Numai eu ajutorul
unor asemenea simbo luri este pos ibila 0 actiune spi rituala eu
caraeter general. Ideile eele mai inalte, in forma lor teoretica, pura,
nu pot fi in!elese i aeeeptate de toata lumea. In timp ce simbolul,
prin eomponenta sa imagistica, este acces ibil tuturor, iar prin
indeterminarea continutului lasa interpretarea libera, ceea ce

132

constituie valoarea lui . Educatia morala va putea folosi acest mij loc
a carui efi c ienta este incontestab ila, chiar dad nu va atribui
simbolului un adevar literal. Dar toate simbolurile slnt provizorii .
Chiar ideea unui Dumnezeu personal i a nemuririi personale
trebuie socotite astfel. Masura simbolurilor este gradul in care fac
clara i vie ideea unei ordini superioare a lumii, ordinea morala.
in teoria statului, Fichte afi rma distinqia dintre etica i
doctrina dreptului. Statui , a carui singura sarcina consta in
exercitarea dreptuiui, are de-a face numai cu viata exterioara a
oamenilor, iar nu cu viata lor interioara. Tocmai de aceea doctrina
dreptului i etica trebuie deosebite cu grija. Doctrina drcptului sc
intemeiaza pe principiul ca toti cei care, dintr-un motiv sau altul, vor
sa traiasca laolalta, trebuie sii-i restringa libertatea propric In aa fel
incit sa fad posibila libertatca celorlali. Statui trebuic sa asigurc
respectarea acestui principiu, constringind la nevoie individul sa
respecte libertatea concetiitenilor sai. Filosoful formuleazii totodatii
exigena ca statui sa asigure tuturor membriior sai proprietatea,
timpul liber i mijloaccle necesare pentru a dobindi 0 cultura mai
lnalta.
Etica lui Fichte, strins legatii de filosofia sa teoretica, este In
esenta, aa cum am vazut, 0 doctrinii a libertatii umane.

Bibliografie selectiva
J.G. Fichte, Doctrina $tiinlei, tTad. P. Blendea. Humanitas, 1 995.
J.G . Fichte, Cuvintari catre n alilmea germana, tTad. C. Liiziirescu, Editura Casa

ScoaleloT, Bucureti, 1 92 8 .
J. G . Fichte, Versuch einer Kritik aller O/lenbarung, Verlag v o n F e l i x Meiner,

Leipzig, 1 992.
J.G. Fichte, Die philosophischen Schriften zum Atheismusstreit, Verlag von Felix

Meiner, Leipzig, fa.


J. G . Fi chte, Die Staatslehre / oder iiber das Verh iiltnis des Ursta ales zum
Vermmftreiche, Verlag von Felix Meiner, Leipzig, 1 992.
**+

A I . Boboc, Un m are jilosofmodern - J G. Fichte, i n Revista de Filosoj ie, 3, 1 967.


E. Ccrvenca, Joh ann Gottlieb Fich te, in Is toria filosojiei moderne, vol. I I ,
Societatea Romanii de Filosofie, BucuTeti, 1 938.
P.P. Duet, La recension d e 1 ' EIlI!sideme par Fichle, i n Revue d e Melaphysique
et de Morale, nr. E, 1 973.
A . Flamenco, Triumful raliunii, i n Istoria jilosojiei, vol. I l l , coord. J . Russ,
Editura Univers Enciclopedic, 2000.

133

H. Hiiffding, Histoire de fa phifosophie moderne, vol. 2, Paris, Felix Alcan, 1 906.


R. Lamblin Le probfeme de f 'interpretation de I 'idealisme transcendantal absofu.
in Les Etudes Philosophique, 3, 1 976.
X. Leon, Fichte et son temps, Librairie Armand Colin, Paris, 1 922.
A. Weber, Histoire de fa phifosophie europeenne, 1 9 1 2.
,

1 34

SCHELLING
1 . Filosofia naturii
1 . 1 . Principii generale ale fi losofiei naturii
1 .2. Teoria poten!elor
2. Filosofia religiei

Friedrich Wilhelm Joseph Schelling cste " filosoful clasic al


romantismului" (H. HOffding). Apartenen!a lui la marea micare
intelectuala i artistica a romantismului german este atestata nu
numai de legaturile personale cu
cercuri le romantice, ci i de
similitudinea aspiratiei de a In!e
lege existen!a ca totalitate dina
mica, caracterizata prin pola
ritatea unci forte de permanent a
tensiunc i de a atribui intui!iei
simbolicc ro lul hotaritor In cu
noaterea esentei realului. Inte
resul pasionat pentru natura i
arta, iar mai tlrziu pentru religie il
caracterizeaza, de asemenea, ca
un spirit romantic.
Schelling a trait Intre anii
1 77 5 - 1 854. A studiat teologia i

1 35

fi losofia la Tiibingen, unde a fost coleg i prieten cu Hegel i


H6lderlin, iar apoi tiintele naturii la Leipzig. Intre anii 1 798- 1 803
a fost p rofesor la Uni vers itatea din lena. In acest centru al
romantismului a avut relatii apropiate cu fralii Schlegel, cu Novalis,
cu Tieck i cu alte personalitii!i proeminente ale miciirii romanticc.
Dupa 0 scurta edere la Wiirzburg, s-a instalat la Miinchen , unde, cu
o scurta intrerupere ( 1 820- 1 827), dnd a locuit la Erlangen, a ramas
pina in 1 84 1 , dnd a fost chemat ca profesor la Universitatea din
Berlin. In 1 846 s-a retras de la catedrii i i-a consacrat ultima parte
a vietii redactarii lecliilor de filosofie a mitologiei i a rcvelaliei,
care au fost publicate postum.
Primele doua lucrari ale lui Schelling, Despre posibilitatea
unei forme a jilosofiei in general ( 1 794) i Despre Eu ca principiu
al filosojiei ( 1 795) ni-l arata ca discipol entuziast al lui Fichte.
Odata cu lucrarea ldei pen tru 0 filosofie a naturii ( 1 797) se
contureaza propriul lui sistem de gindire, care este, in aceasta
perioadii, un sistem de filosofie a naturii. In afarii de ldei, acest
sistem este expus in Prima schifii de jilosojie a naturii ( 1 799) i in
lntroducere la schi{a unui sistem de jilosojie a naturii sau Despre
conceptul de fizicii speculativii ( 1 799). In Sistemul idealismului
transcendental ( 1 800), el expune filosofia naturii in relatia ei cu
doctrina fichteiana a ti inlei i afirma cii intuitia artistica este
singurul mij loc de a intelege unitatea liiuntrica a spiritului i naturii,
a subiectului i obiectului, singurul punct de vedere care permite
depa irea antinomiilor existenlei. In 1 80 1 , Schelling incepc 0
prezentare sistematica i abstracta a conceptiei sale in studiul
Expunere a sistemului meu, care a ramas, totui, netenninat. Metoda
studiilor academice ( 1 803) ne ofera 0 expunere globala i intr-o
fonna mai libera a ideilor filosofice ale lui Schelling din aceasta
perioada.
Dupa p lecarea de la lena, activi tatea publi cistica a lui
Schel l i ng, atit de bogata pina atunci, scade considerabi l .
B ibliografia acestei noi perioade consemneaza numai doua lucrari
importante : Filosofie $i religie ( 1 804) i, mai ales, Cercetiiri
jilosofice asupra esen{ei libertiilii umane $i a obiectelor care se
raporteazii la ea ( 1 804), cons iderata de Heidegger lucrarea sa

1 36

fundamentalii. Preleger i le t inute in ultima p erioadii a vietii la


Universitatea din Berlin, care au ca temii filosofia mitologiei i a
revelatiei, au fost publicate postum.
Cercetiitorii filosofiei lui Schelling au remarcat deosebirile
existente intre ideile diferitelor sale lucriiri i s-au viizut indreptiitili
sii vorbeascii despre mai multe perioade in evolutia lui Schelling, ba
chiar despre mai multe " sisteme " ale acestui ginditor. Unii au
deosebit cinci asemenea perioade. Astfel, cunoscutul filosof
neokantian W.Windelband vorbete, in lucrarea sa Geschichte der
neuren Philosophie, despre unniitoarele etape (perioade):
1 ) filosofia naturii ( 1 797- 1 799);
2) idealismul estetic ( 1 800- 1 80 1 );
3) idealismul absolut (sau filosofia identitiitii)( l 80 1 - 1 804);
4) doctrina libertiitii ( 1 804- 1 8 1 3);
5) filosofia pozitivii ( 1 8 1 4 - 1 854) (cum i-a numit Schelling
insui doctrina despre mitologie i revelatie).
Alli cercetiitori, cu referire exclusivii la filosofia naturii, au
vorbit numai de trei perioade. In acest fel, s-a acreditat imaginea lui
Schelling ca un ginditor care i-ar fi schimbat mereu punctul de
vedere, mergindu-se pinii la a se atribui aceastii versatilitate unei
sliibiciun i de caracter. Impotriva acestei imagini deformate i
minimalizatoare a protestat energie Heidegger in lucrarea Schelling.
Tratatul din 1 809 asupra esenlei libertiifii umane, tipiiritii in 1 97 1 ,
care reproduce un curs linut la Universitatea din Freiburg in 1 936.
Heidegger argumenteazii impotriva interpretiirii curente, unitatea
gindirii schellingiene, explicind insiii sciiderea productivitiitii
scriitoriceti dupii perioada de la Jena prin dificultiilile intrinseci cu
care aceastii gindire a fost confruntatii.
o anumitii schimbare de orientare in gindirea lui Schelling
dupii anul 1 803, nu poate fi, totui, contestatii. Yom unna, de aceea,
in analiza no astrii, interpretarea lui HOffding, care distinge in
evolutia lui Schelling douii perioade principale: perioada filosofiei
naturii i perioada filosofiei religiei i, respectiv, doua configuratii,
care nu sint neapiirat comp atibile, ale gindirii schellingiene :
filosofia naturii i filosofia religiei. incepem cu cea dintii.
1 37

1 . Filosofia naturii

1 . 1 . Principii generale ale filosofiei naturii


Schelling i-a inceput activitatea filosofica in cali tate de
discipol al lui Fichte. Chiar i atunci cind a ajuns sa-i contureze
propriul sistem de gindire, sistemul filosofiei naturii, el concepe
"
"
" filosofia naturii ca pe 0 completare a " doctrinei tiinei . Abia mai
tirziu, el a inceput sa suslina incompatibilitatea lor i sa se angajeze
intr-o polemid virulenta impotriva fostului sau maestru i prieten.
Fapt este ca intre cele doua concepii exista 0 anumita legatura,
chiar dad aceasta legatura nu este nicidecum s impla, lineara.
Problema care-l preocupa pe Schelling este aceea care I-a preocupat
i pe Fichte, anume raportul dintre subiect i obiect, dintre spirit i
natura. In acest raport, el muta accentul asupra obiectului, asupra
naturii . Misterele lumii spirituale - considera el - nu vor putea fi
inelese decit dad invatam sa cunoatem natura, aa incit ea sa nu
mai fie pentru noi 0 putere straina. La Fichte, natura este numai
obiect. Dar obiectul nu poate fi inteles dedt dad are aceeai
substana cu subiectul. Natura nu devine inteligibila dedt dad
poarta pecetea spiritului. Deplasind accentul teoretic de la subiect la
obiect, intentia lui Schelling nu este deci aceea de a face din obiect,
din natura, 0 masura a subiectului, a spiritului, ceea ce ar fi insemnat
nu numai ruptura cu Fichte, dar i anularea "revolutiei copemicane"
a lui Kant i revenirea la un realism precritic. Intenlia lui e de a
descoperi in natura insai prezenla spiritului i de a depai astfel
opozilia lor. Daca fortele care aClioneaza in domeniul spiritului se
gasesc deja in natura, atunci putem intelege modul in care spiritul se
dezvolta In natura. Natura ni se inIalieaza, din aceasta perspectiva,
ca odisee a spiritului, ca ascensiune a acestuia de la forma
exterioritatii la interioritatea care-i este proprie. A descoperi in
natura insi manifestarea fortelor spirituale esenliale - iata ce ii
propune Schelling. Nu e yorba deci de a explica spiritul prin natura
ci, dimpotriva, de a explica natura prin spirit.
Stiinta moderna a incercat sa reduca fenomenele naturii la
micare, sa explice totul prin aCliunea reciproca a un or particule
materiale. Dad aceasta exp licatie ar epuiza esenla naturii, orice
138

element ideal ar trebui sa fie negat, sau ar trebui sa admitem cii acest
element provine din afara naturii. Dar a explica finalitatea naturii
prin interventia unui intelect divin nu inseamna, dupa Schelling, a
fi losofa, ci a face meditatii pioase. De altfel, marea problema
filosofica a modului in care cunoatem intregul sistem al cauzelor i
efectelor care formeaza lumea, a modului in care se nate pentru noi
acest sistem, inca n-ar fi rezolvata. Naturalistul traiete in natura ca
1ntr-o realitate data imediat. Dar filosofia naturii se intreaba cum
poate ea sa ne fie data. Aceeai problema se pune pentru originea
sensibilitiitii In naturii. Cum poate organismul viu sa devina propriul
sau obiect?
Schelling pune aici 0 problema reala, pe care 0 formuleazil cu
toatii claritatea. Pentru ca latura spiritualil a existentei sa poata fi
inteleasa, trebuie ca in natura sa actioncze i alte forte, sa se afle i
alte proprieta!i decit ace lea pe care Ie cunoate tiinta mecanica a
naturii i pe care ea le-a exprimat prin legile sale. Schelling rezolva
aceasta problema in felul urmator: dualitatea unei forte ce tinde spre
infinit i a unei forte limitative, pe care Fichte 0 dezvaluise in
contiinta, trebuie sil se gaseasca in intreaga naturii. Viata contiintei
fi ind intemeiata pe 0 opozitie, intreaga natura trebuie sa se
caracterizeze prin actiunea unor forte opuse, numai ca in forme de
manifestare sau, cum spunca filosoful, in " grade de putere"
inferioare. Schelling il urmeaza pe Leibniz, pe care 11 i citeaza in
Sistemul idealismului transcendental, in interpretarca fortelor naturii ca
forte reprezentative de diferite grade. Materia este spirit care
dormiteaza, spirit in echilibru, iar spiritul este materie in formare.
Metoda pe care 0 va utiliza Schelling in construclia filosofiei
naturii se contureaza astfel cu claritate. El pomete de la opozitiile
i tensiunile proprii contiintei i cautii sa descopere in natura forme
inferioare de manifestare a acestora. Dc aici provine rolul esential
al analogiei, forteIe naturii fiind interpretate prin analogie cu fortele
caracteristice spiritului i intelese ca aproximiiri progresive ale
acestora din urma. Filosofia naturii a lui Schelling este 0 ampHi
interpretare poetic-simbolicii a naturii, in care se imbina idei i
intuitii viabile, dintre care cea mai importantii este aceea a naturii ca
sistem dinamic, cu anumite excese speculative care au ajuns sa 0
discrediteze. Astfel, Schelling i-a propus sa elaboreze 0 " fizica
1 39

"
speculativa , care trebuie nu numai sa infiit ieze intr-o noua lumina
rezultatele obtinute de tiinta naturii, dar i sa se substituie, in cele
din unna, acesteia. Caci, dupa el, natura nu poate fi inteleasa decit
"din launtru" , decit dacii este contemplata ca spirit vizibil. Critica pe
care el 0 adreseaza marilor intemeietori ai tiintei moderne vizeaza
de fapt raportarea lor exterioara i empirica. Esenta intima a
acestora nu poate fi, dupa parerea sa, infeleasa dnd ele sint explicate
unele prin altele, ci numai atunci dnd aratam ca ele se nasc toate
dintr-un fond comun: in aceastii raportare consta unitatea naturii.
Naturalistul empiric ramine la relatiile exterioare dintre fenomene,
fiirii a infelege valoarea lor simbolica. De aceea, el nu poate
patrunde in intimitatea naturii. Numai fi losofia naturii ar fi capabila
sa 0 faca. Ea nu are nevoie de experienta, nici macar pentru ultima
v erifi care. Constructia speculativa, dezvaluind tipul intern al
lucrurilor care, data fiind originea lor comuna, trebuie sa fie acelai,
ii este siei suficienta i poate patrunde pina in zonele inaccesibile
experientei.

1.2. Teoria potenlelor


Schelling nu ramine la principiile generale mentionate pina
acum, ci incearcii sa arate intr-un mod concret felul in care spiritul
se manifesta in natura. Natura este reprezentata ca 0 ierarhie de
niveluri, fiecare nivel caracterizindu-se printr-o anumita potenta printr-un anumit tip de energie, am spune astazi - definita la rindu-i
printr-o contradictie sau polaritate specifica, inteleasa de Schelling
ca 0 treapta inferioara a raportului de contradictie dintre subiect i
obiect, dintre Eu i non-Eu , care s e manifesta in conti i nta.
Conceptele de potenta i polaritate sint, cum spune Harald HOffding,
"
"conceptele fundamentale ale filosofiei naturii a lui Schelling . Cu
ajutorul lor, filosoful construiete structura generala in care vor fi
incadrate fenomenele particulare ale naturii. in aceasta constructie
speculativa, cercetatorii au observat tendinta, analoaga celei ce se
manifesta in tiinta exacta a naturii, de a reduce toate diferentele
calitative la diferente cantitative. Schelling a atras el insui atentia
asupra analogiei dintre " filosofia naturii " i atomism i i-a numit
teoria "atomism dinamic" . Diferenta consta in aceea cii atomismul
mecanic explica totul prin raportul dintre forte. Este adevarat ca in
1 40

ceea ce privete claritatea i rigoarea In apl icarea ideii genera Ie ,


Schelling este inferior atomismului. Dupa cum este adevarat ca schema
generala, construitii cu ajutorul conceptelor de poten i polaritate, este
umplutii adesea, cum spune H6ffding, cu "verbaj ul cel mai arbitrar". Cu
toate acestea viziunea dinamica, procesuala asupra naturii este 0
contributie incontestabila, prin care Schelling marcheaza un moment
important In istoria fi losofiei moderne. Sa vedem acum, in l inii
generale, in ce consta, la Schelling, simbolismul naturii.
Principiul prim, "fondul primitiv" - dupa expresia filosofului care sUi la baza tuturor lucrurilor, este unitatea absoluta a subiectului
i obiectului. Aceasta unitate se manifesta la toate nivelurile i in
toate fenomenele realului. Nicaieri ea nu este distrusa, nicaieri ea nu
este absenta. Dar, cind un pol, cind celalalt devine preponderent, iar
de aceste raporturi cantitative diferite dintre poli depind deosebirile
dintre diferite potente. in natura are preponderenta polul obiectiv,
iar in spirit, cel subiectiv. Se disting trei potente in natura. Cea dintii
se manifesta prin fOI1ele elementare de atractie i respingere, care
stau la baza intregului edificiu al lumii. Expresia caracteristica a
acestei prime potente este greutatea . Lumina, magnetismul,
electricitatea i procesul chimic sint manifestari a celei de a doua
potente. A trei a potenta este viata organi ca, ce se man i festa in
organismul viu, caracterizat ca un microcosmos, ca un sistem de
proce s e, care slnt, unele fata de aitele, alit scopuri, cit i mijloace.
In sensibilitatea organismului viu , spiritul naturii se elibereaza, In
cele din urma, de exterioritatea ce I-a caracterizat pina acum.
P otentele spiritului se manifesta in cele trei activitati
esentiale : cunoaterea, actiunea i arta. I ntuit ia artistica e
consideraUi de Schelling fo rma suprema a vietii spiritului. In
Sistemul idealismului transcendental, el scrie: Arta este "unicul
organon autentic i venic al filosofiei i, totodata, document care
adeverete neincetat ceea ce filosofia nu poate sa exteriorizeze ,
anume incontientul din cadrul actiunii i al producerii, precum i
identitatea lui originara cu contientul. Pentru filosof, arta este
suprema tocmai intrucit parca ii deschide tarimul cel mai sfint, unde
arde ca intr-o singura flacara, in venica i originala reunire, ceea cc
este separat In natura i in istorie i ceea ce trebuie sa se evite etem
atit in viata i in actiune, cit i in gindire. Pcrspectiva pe care
filosoful i-o creeaza in mod artificial asupra naturii este pentru arta
141

perspectiva originara i naturala" I08. Filosofia naturii culmineaza


astfel intr-o apoteoza a artei, dezvaluindu-ne inca 0 data orientarea
romantica a gindirii lui Schelling. Cum arata H. HOffding, pentru
Novalis, totul este, la unna unnelor, poezie; procesul naturii este 0
poezie incontienta, care ajunge in om i pentru om la contiinta.
Totu i, Schelling nu considera, propriu vorbind, natura ca
prei storie a spiritului. F i losofia naturii se deosebete de teoria
evolutionista modema prin aceea ca ea contesta trecerea reala de la
o potenta la alta. Nivelurile naturii nu iau natere unele din altele, ci
din acel fond origiar, din activitatea creatoare infinita a Absolutului.
o idee asemanatoare yom intilni la Hegel i se intrezarete i la
Goethe. Era punctul de vedere pe care-l impartaeau multi naturaliti
eminenti ai timpului: ei vedeau inrudirea fonnelor naturii, dar nu puteau
concepe ideea de descendente reale a unor fonne din altele.
Vom incheia prezentarea filosofiei schellingiene a naturii cu
observatia ca dupa 0 perioada indelungata, care se intinde cam din
a doua jumatate a secolului trecut pina aproape de timpul nostru,
perioada in care ideea insai de filosofie a naturii i, odata cu ea,
elaborarile din acest domeniu au cazut in uitare, se constata in
vremea din unna redeteptarea interesului pentru acest domeniu al
reflectiei filosofice l O9. Se simte din ce in ce mai putemic nevoia
unei integrari i interpretari filosofice a rezultatelor, adesea
deconcertante prin diversitatea i eterogenitatea lor, ca i prin
absenta oricarei dimensiuni spirituale, ale cunoaterii tiintifice a
naturii . In contextul acestei micari, aflate abia in faza de inceput,
este de ateptat sa revina in actualitatc fi losofiilc naturii din secolul
trecut, intre care i cea a lui Schelling.

2. Filosofia religiei
Noua perioadii a activitatii lui Schelling, care incepe, aa cum
am vazut, dupa plecarea de la lena, aadar, dupa anul 1 8 03 , se
1 0 8 F. W.J . Schell i ng , Sistemul idealismului transcendental, trad. G. Pirvu,
Humanilas, 1 995, p. 307.
1 09 Conform Hie Pirvu, Filosofia naturii - resureclia unei discipline jilosofice?, in
Iefan Berceanu e.a. (coord.), Cartea interjerenlelor, Editura Iiinlifica i
Enciclopedicii, Bucureti, 1 98 5 , pp. 1 96-208.

1 42

caracterizeaza prin reorientarea ginditorului catre- problematic a


religioasa. In perioada de la Jena, entuziasmul religios al lui Novalis
I?i Tieck i-a stirnit 0 reactie antireligioasa exprimata in c uvinte
poetice intr-o Profesiune de credinfa epicuriana, care urma sa fie
publicata in revista "Ataneum" a fratilor Schlegel, dar care a fost
retrasa, la sfatul lui Goethe. Natura I?i arta ii absorbea in al?a masura
i nteresul, incit toate c elelalte domenii i se pareau lipsi te de
importanta. 1ntr-o scrisoare de la inceputul anului 1 806, el spune:
"I n izolarea mea de la Jena, rna gindeam mai putin la viata decit la
natura, care imi ocupa permanent spiritul; la ea se limita aproape
intreaga mea meditatie. De atunci incoace, am invatat sa recunosc
ca religia, credinta publica, viata in stat sint pivotul in jurul caruia
se mil?c a totul" ) ) o.
Cel ce i-a atras atentia asupra insemnatatii religiei a fost unul
dintre discipolii sai, Eschenmayer. Acesta afirma intr-un opuscul
publicat in 1 803, intitulat Filosofia in trecerea ei catre non-filosofie,
ca religia este 0 sfera superioara filosofiei. lntr-adevar, chiar daca
filosofia ar reul?i sa depal?easeli toate antinomiile I?i sa demonstreze
ca Absolutul este unitatea suprema, inca ar subzista problema
modului in care se constituie antinomii le, a felului in c are i au
nal?tere diferitele potente, iar aceasta problema nu poate fi rezolvata
decit prin credinta intr-un Dumnezeu creator. Filosofia nu este in
masura sa intemeieze existenta unei lumi finite, caracterizata prin
opozitii i prin pluralitatea potentelor, a unei lumi care difera de
unitatea absoluta in care speculatia veoe telul supremo Schelling a
recunoscut eli diferentierea constituie 0 mare problema, dar, pina
atunci, persistase sa creada ca aceasta problema poate fi rezolvata de
filosofie. Filosofia trebuie largita; dar nu exista nici un motiv sa se
considere cil religia I?i fi losofia sint doua lucruri absolut diferite.
Schelling afirma deci ca e imposib il, lara indoiaUi, sa deducem
diferenta din identitate, pluralitatea din unitate: tocmai din acest
motiv, el a pretins in fi losofia sa eli opozitia, adi c a diferenta,
pluralitatea, este un principiu la fel de primordial ca I?i unitatea. 0
unitate vie are contrari ile in ea insal?i, iar nu In afara. In lucrarea
110

H. Hoffding, Histojre de la philosophje moderne, \"01. 2, Paris, Felix Alean,


1 906, p. 1 7 1 .

1 43

Filosofie i religie ( 1 804), el recunoate cii in natura i in istorie se


fac simtite forte care indica 0 asemenea discordantii, care nu poate
fi dedusii din ideea de unitate absolutii. rar aceastii discordanta
trebuie redusa la armonie pe diferitele trepte ale naturii i istoriei.
EI caracterizase mai inainte natura ca odisee a spiritului; acum spune la
fel despre istorie. Irationalitatea din naturii i din istorie atestii, dupa el,
deciiderea ideii, dovedete ruptura armoniei, iar aceastii rupturii trebuie
depiiitii printr-o reconciliere. Impotriva lui Eschenmayer, ca i ciriva
ani mai tirziu, intr-o lucrare polemicii impotriva lui Fichte, el afirmii,
totui, ca antiteza i conflictul sint necesare, pentru ca viata i armonia
sa se poata nte. Fiira antitezii nu existii viara.
Aceste idei s-au consolidat, mai cu seamii dupii ce Schelling
s-a stabilit la Munchen, prin studiul vechilor mistici, indeosebi al lui
Jacob B6hme, care, in acei ani, revenise in actualitate, atit in
Germania, cit i in Franta.
In lucrarea sa cea mai importantii despre fi losofia religiei,
Cercetiiri filosofice asupra esenfei libertiifii umane # a obiectelor
care se raporteazii la ea ( 1 809), Schelling arata cii numai dacii
admitem in Absolutul insui , in esenta libertiitii, existenra unei
opozitii primordiale intre un fond obscur i irational i tendinta de
purificare i de armonie, care determinii evolutia vietii divine, numai
atunci avem dreptul sii-I concepem pe Dumnezeu ca fiintii
personalii. Personalitatea nu se dezvoltii decit in contrast cu un
fundament natural i avindu-l pe acesta ca bazii, prin conflictul
fortelor opuse. Fiintele finite au acest contrast, aceastii bazii in afara
lor. Dacii fiinta finita are personalitate, atunci trebuie sa aiba in ea
acest raport de opozitie. Cu alte cuvinte , trebuie sii existe in
divinitatea insiii ceva care in sine nu e Dumnezeu, dar poate deveni
Dumnezeu. Teismul, spune Schelling, intr-o lucrare polemicii
impotriva lui Jacobi, poate fi edificat pe terenul naturalismului. Dar
prin mijlocirea unui pur teism, al Dumnezeului strict rational al
rationalismului, sau al Dumnezeului rarii natura al teologiei
obinuite este imposibil sii intemeiezi existenta naturii. Contrariile
date pot fi depaite, i in aceasta consta viata. Dar contrariile date
nu pot fi explicate printr-o simpla identitate. Trebuie sa existe 0
diferenta originara. In diferenta originara, Schelling vede, urmindu-l
pe B6hme, inceputul raului, egoismul, urmarirea lipsitii de scrupule
144

a avantajului personal i aIte asemenea manifestari din


comportamentul omului care ii au radacina in insui temeiul
originar sau fondul prim al lucruri lor. Raul consta de fapt din
tendinta de reintoarcere la haosul din care a provenit ordinea naturii.
N atura ne infiiti eaza mereu un anumi t reziduu care ramine
impenetrabil pentru intelect i nu poate fi redus la legile rationale:
acesta este vechiul haos care n-a disparut complet. Dar lara haos,
tara conflict nu exista identitate reala. Daca Dumnezeu ar fi prevenit
raul, ar fi trcbuit sa-i suprime propria personalitate. Aadar, pentru
ca raul sa nu existe, ar trebui ca Dumnezeu insui sa nu fie.
Filosofia schellingiana a religiei prczinta un mare interes
teoretic, atlt prin i deea unei componente irationale, adica a ceva
impenetrabil pentru gindi re, in structura existen!ei, cit i prin
inaugurarca unei noi explicatii a conceptului de Dumnezeu. Ea
cerceteaza conditiile in care 0 fiinta absoluta i infinita poate fi
gindita ca persoana. Raportindu-se la principiul lui B ohme: nu
exista contiin!a tara opozi!ie, Schelling postuleaza 0 opozitie in
interiorul esen!ei divine, ca 0 condi!ie necesara pentru a-I putea
concepe pe Dumnezeu ca persoana. Totui, revolutia pe care aceasta
opozitie 0 genereaza nu este un proces temporal, cu momente care
se succed in timp, ci 0 micare circulara etema, sustrasa timpului.
Dificultatile teismului filosofic devin aici evidcnte, caci 0 astfel de
micare este absolut nereprezentabila: "orice incercare lacuta pentru
a-ti reprezcnta aceasta mi care circulara sfirqte - cum spune
HOffding - prin a-ti produce ameteala" . De aceea, unii ginditori
teiti ulteriori, ca Weisse, au observat ca ideea in discutie nu are sens
decit daca admitem in esenta lui Dumnezeu 0 evo lutie reala,
istorica, ce se destaoara in timp. Dar 0 astfel de interpretare intra
in confl i ct cu conceptul de Dumnezeu ca fi inta absoluta.
Dificultatile teismului filosofic ramin insunnontabile.

Bibliografie selectiva
F. W.J. Schelling,

Sam/fiche Werke, Stuttgart, Augsburg I. G. Cotta'scher, 1 805- 1 8 1 0.


G. Pirvu, Humanitas,

F.W.l. Schelling, Sistemul idealismului transcendental, trad.


199 5 .
F.W. l . Schelling,

Bruno sau Despre principiul divin $i principiul natural al


lucrurilor, trad., cuv. introd., note de V. Musca.

1 45

F.W.l. Schelling,

Filozofia artei, Irad. de R. G. Pirvu, studiu introd., trad. de G.


Liiceanu, Editura Meridiane, Bucureti.
"'.'"

l-F. Couvtine,

Schelling et l 'achevement de la Metaphysique de la Subjecti{vi)te,


in Les Etudes philosophique no 2, 1 974.
H . Hoffding, Histoire de la philosophie moderne, vo l . 2, Paris, Felix Akan, 1 906.
O. Laffoucriere, Schelling et les Puissances, in Les Etudes philosophique no 2,
1 974.
E. Loghinovski, Poemul Demonul de Lermontov i filosofia lui Schelling, in vol.
Studii de literatura comparata, EA RSR, Bucureti, 1 968.
J.F. Marquet, Schelling et la tentalion hegelienne, in Les Eludes philosophique
no 2, 1 974.
A. Radulescu-Pogoneanu, Friedrich Wilhelm Schelling, in isloria fllosofiei
moderne, vol. II, Societatea Romina de Filosofie, Bucureti, 1 93 8 .
1. Rivelaygne, Schelling: du systeme a l a critique, i n Les Etudes philosophique
no 2, 1 976.
W. Schultz, L a devalorisation du penser au profit du vouloir: esquisse de
I 'anthropologie du dernier Schelling, in Les Etudes philosophique no 2,
1 974.
X. Tillie1te, Schelling: Ie conflit des interpretations, in Les Etudes philosophique
no 2, 1 974.
W. Veto, La primaUle du pratique sel ou Schelling, in Les Eludes philosophique
no 2, 1 974.

1 46

HEGEL
1 . Periodizarea activitatii lui Hegel
2. Structura sistemului
3. Fenomenologia spiritului - introducere generalii in
s istemul hegelian
3 . 1 . Conceptia despre Absolut i metoda cunoaterii lui
3 .2. Tema Fenomenologiei spiritului
4. Logica
4. 1 . Logica i ontologie
4.2. Metoda
4.3. Fiinla, esenta, concept
5. Filosofia spiritului

Georg Wilhem Friedrich Hegel este cel mai de seama ginditor


german postkantian i unul dintre cei mai importani filosofi pe care i-a
avut vreodata omenirca. "De peste un secol, Hegel se aflii la
originea a tot ce s-a intreprins marel in filosofie" - Aceastii formula,
apartinind lui Merleau-Ponty, chiar dacii este, in buna masura,
exagerata, retine in ea un adevar de neocolit. N imeni de buna
credinta nu poate nega pozi!ia privilegiata pe care Hegel 0 detine in
filosofia modema; nimeni nu po ate nega ea filosoful german i al
1 47

sau idealism speculativ n-au incetat,


nici astazi, sa inspire luari de pozitie;
nimeni, nici astazi, nu poate ramine
indiferent in fata a ceea ce Weizsiicker
numise poate cea mai grandi oasa
"
tentativa postplatonica tacuta cindva
in Europa de a gindi unitatea . " .
Spirit enciclopedic, inzcstrat cu
o neobi-nuita capacitate de sinteza, el
a cuprins in sistemul filosofic pe care
I-a creat 0 impresionanta bogaic de
date i fap te din cele mai diferite
domenii ale istoriei i culturii, pe eare
le-a metamorfozat in idei i categorii
Georg Wilhem Friedrich Hegel
filosofice. Legat intim cu epoca in care
a trait, "fiu al timpului sau", cum caracteriza el insui personalitatea
geniala, Hegel a exprimat, in modul care-i era propriu, problematica
spirituala generata de istoria framintata a Germaniei i a Europei din
ultimele decenii ale veacului al XVIII-lea i din primele decenii ale
veacului al XIX-lea. "Po ate nici 0 alta doctrina filosofica - scria
D.D. Roca, unul dintre cei mai buni cunoscatori romani ai filosofiei
hegeliene - nu a fost atit de strins legata de momentul istoric al
aparitiei sale ca filosofia lui Hegel". Dar, in multe privinte, Hegel i-a
depait epoca, ridicindu-se pe aripile geniului sau dineolo de
marginile ei strimte, adresindu-se nu numai contemporanilor, ci i
spiritelor reflexive din toate timpurile care vor urma. Filosoful a
trait la modul sau viata timpului in care i-a fost dat sa se nasca, a
p erceput potrivit structurii propri i evenimentele istoriei
contemporane. Factorul atit de greu de definit, dar de aceea nu mai
putin real, al personalitatii creatoare de filosofie trebuie in acest caz,
p oate in mai mare masura decit oricind, luat in consideratie.
Scrierile lui Hegel tradeaza, dupa observaia lui D .D . Roca, un
accentuat subtext afectiv, dincolo de forma lor in aparentii atit de
greoaie i de "prozaica". S ugestivitatea termenilor hegel ieni,
tensiunea p e care ei 0 creeaza in sufletul celui ce reuete sa-i
descifreze recursul frecvent la metafora, poezia de adincime - toate
148

acestea asearnana filosofia lui Hegel cu rnarea arta din punctul de


vedere al starii de spirit pe care 0 genereaza I I I .

1 . Periodizarea activitatii lui Hegel


Hegel a trait intre anii 1 770 i 1 83 1 . i-a facut primele studii
la Stuttgart, oraul sau natal, iar apoi a unnat cursuri Ie serninarului
teologic de la Tiibingen, unde a fost coleg i prieten cu H6lderin i
cu Schelling (arnbii devenind la fel de celebri ca el, prirnul ca poet,
al doi lea, dej a tirn, ca filosof). lrnpreuna cu acetia studiaza
literatura i film;ofia vechii Elade, al caror adrnirator a rarnas toata
viata. Elada va fi pentru totdeauna - cum spune Windelband - "patria
sa spirituala". Ceea ce-i unea insa rnai ales pe cei trei prieteni era
interesul entuziast pentru ideile revolufiei franceze, in care vedeau
nu nurnai 0 rasturnare politi cii, ci i inceputul unei adinci
transforrnari spirituale, inaugurarea unei noi epoci a istoriei
umanitafii. Ideea de libertate era salutata cu fervoare, iar Rousseau
era celebrat ca profetul ei. in aceasta perspectiva trebuie sa situarn
III

Ca i in cazul lui Kant, in Romania s-a creat in timp un spatiu cultural statomic
preocupal de Hegel. Pentru problema influenlei lui Hegel in cultura noaslra, a
se vedea studiul lui Tudor Vianu, lnfluenfa lui Hegel in cullura romdna, in
Opere, vol. 3, Ed. Minerva, 1 973. Vianu traseaz:! aici citeva direcfii principale
ale cercetarii acestei teme, tara a 0 epuiza, insa. Tema ramine, in conlinuare,
deschisa i penlru cercetarea istorico-filosofica i pentru cea istorico-lilerara.
Opera de maturitate a creatorului idealismului speculativ este tradusa integral
in limba romana, prin efortul lui: D.O. Roca, Virgil Bogdan, Constantin Floru,
Radu Stoichita, Petru Draghici, unii dintre ei, nume de referinta in exegeza
hegeliana. Ramin de refcrinlii lucrari l e lui D . O . Roca (insemllari despre
Hegel, Editura Stiinli fi cii, Bucureti, 1 967; lnfluenfll lui Hegel llsupra lui
Taine, E d i tura Academ i e i , Bucureti, 1 968); Radu Stoichita (Nalura
conceptului in logica lui Hegel, Edilura Stiinli fica, Bucureti, 1 98 1 ). Cu
pri lej u l comemoriirii a 1 5 0 de ani de la moartea fi losofului german,
bibliografiei Hegel i se adauga alte doua lucriiri: C.1. Gulian, Hegel, Editura
Stiinlifica i Enciclopedicii, Bucureti, 1 980 (in care sint sintetizate i dezvoltate
elaborari anterioare ale autorului, indelung preocupat de Hegel) i Ion Ianoi,
Hegel i ar1" , Editura Mcridiane, Bucureti, 1 980. Datoriim lui Constantin
Noica un admirabil comenlariu al Fenomenolvgiei spiritului, din care s-a
niiscut cea mai frumoasa carle a filosofiei romaneti: Povestiri despre om. Dupa
o carle a lui Hegel, Editura Cartea Romaneasca, 1 980.

1 49

i apropierea timpurie a lui Hegel de cercuril e masonice i


revolutionare, demonstrata convingator de Jacques D 'Hondt in
lucrarea sa tradusa in limba romana, Hegel secret (Editura Agora,
Iai, 1 995). Interesul mai general al acestei lucrari consta, cred, in
aCeea ca, daca pina acum Hegel era considerat, mai ales in perioada
sa berlineza, un gfnditor conservator, ca un sustinator al status
quo ului, lucrarea in discuie releva legaturile filosofului cu anumite
cercuri care contestau ordinea existenta i militau pentru schimbarea
ei. Jacques d'Hondt a reuit sa demonstreze ca deplasarile succesive
ale filosofului, dintr-un loc in altul, contureaza un fel de " itinerar
al spiritului liber in Germania" acelui timp (Hegel en son temps,
Ed. Sociales, p. 27).
La ieirea din seminar, Hegel pleaca la Berna ca Hauslehrer,
ca profesor particular. Cercetatorii filosofiei hegeliene periodizeaza
de obicei activitatea ginditorului dupa localitatile in care acesta a
trait. In perioada de la Berna ( 1 793 - 1 796), Hegel are preocupari
politice, istorice i religioase. Inca de la Tiibingen, el concepuse
ideea unei Volksreligion, a unei religii a poporului, eliberata de
credintele fetiiste, orientata rational i intemeiata pe " iubire" , care
ar avea "ceva analog cu ratiunea" . Acum, in perioada de la Berna,
el va dezvolta acest nucleu ideatic in mai multe lucrari i fragmente,
mai cu seama in Viala lui Jisus ( 1 795), in care Iisus este considerat
a fi intr-adevar fiul lui Iosif i al Mariei, iar invatatura sa este
inteleasa in spirit kantian, ca 0 doctrina morala (lucrarea aceasta a
fost tradusa de D.D. Roca in franceza ca teza complementara de
doctorat la Sorb ona, a laturi de teza sa principala cu privire l a
influenta lui Hegel asupra lui Taine) 1 1 2. In fragmentele asupra
"
"Pozitivitatii religiei cretine (ce dateaza din anii 1 795/96), Hegel
arata ca autonomia ratiunii este tot mai mult peri clitata de
-

112

In 1 99 5 , Jliala lui lisus este tradusii in limba roman a de Alexandru Boboc,


unul din cei mai buni specialiti romani in idealismul german, in deschiderea
unei serii de traduceri in limba romana din scrierile "ce abordeazii temele de
bazii ale cretinismului in contextul culturii europene", dupa cum promite
traduciitoru l . Vezi, Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Scrieri teologice de
tinerele, I, Jliala lui lisus, traducere, note i comentarii de Alexandru Hoboe,
Editura Paideea, 1 995, p. 7.

150

dezvoltarea istorica a credintei institutionalizate. In alte fragmente,


Hegel incearc1i sa arate istoric cum treptele dezvoltarii religiei
pregatesc calea religiei morale a poporului. Tot acum apare in
scrierile sale conceptul filosofic al vietii eterne (das ewige Leben),
care va dobindi 0 insemnatate decisiva in gindirea hegeli ana
ulterioara. 1 1 3
I n perioada urmatoare, perioada d e la Frankfurt p e Main
( 1 797- 1 80 1 ), Hegel detine aceeai pozitie de Hauslehrer. Sint anii
dezvoltarii catre independenta, in care se afirma anumite tendinte
datatoare de ton pentru gindirea sa de mai tirziu. Scrie lucrari
politice, istorice i teologice, ca i mai inainte, dar se contureaza
treptat tendintele sale fi losofice universale. Incep sa-l preocupe
problemele de metafizic1i. Insa, cum subliniaza Willy Moog in
lucrarea sa Hegel und die hegelsche Schule, estc i mportant sii
observam ca Hegel nu sc arunca de la inceput in speculalie, ci
acumuleazii cunotinle empirice i tiinlifice solide, din care va
construi viitorul sistem. Traduce din francezii i publica, larii a-i
mentiona insa numele, 0 lucrare asupra dreptului cantonal elvelian,
pe care 0 insotete cu explicatii i notc. Estc prima lucrare tipiiritii a
lui H egel . Dar cel mai valoro s rezultat al acestei perioade il
constituie fragmentele reunite de Hermann Nohl sub titlul Spiritul
cretinismului i destinul SQU, in care se imbina punctul de vedere
al filosofiei religiei cu acela al filosofiei istorie i in cercetarea
crctinismului. Dilthey aprecia aceste fragmente ca " un document
unic al formiirii unei gindiri filosofice " , in ele fi ind vizibilii
"intreaga genialitate istoricii a lui Hegel in prospelimea ei dintii i
inca libera de catuele sistemului " .
Scrieri l e hege liene mentionate pinii acum (cu exceptia
traducerii) au devenit cunoscute abia la inceputul secolului nostru,
datorita lui Hermann Nohl care le-a publicat pentru prima oara sub
tit lui Scrieri teologice de tinerete ale lui Hegel (Hegel s
theologische Jugendschriften, 1 907). Ele sint importante pentru
studiul formarii gindirii hegeliene, deoarece ne dezvaluie natura
I II

Vezi D.D. Roea: ideea de total i tate i surscle ei religioase i m istiee,


la fi7ala lui lis us.

Introducere

151

religioasa a preocuparilor initiale ale filosofului i, totodata, punctul


sau de plecare iluminist, pe care il va depai in lucrarile ulterioare.
Pe baza acestor lucriiri putem intelege mai bine ceea ce D.D. Roca
numea "originea religioasa i misticii a speculaliei hegeliene " 1 1 4 .
In perioada de la lena ( I 80 1 - 1 807), Hegel este mai intii
docent, iar apoi profesor suplinitor la Universitatea din acest celebru
centru al romantismului german, unde, aa cum tim, au activat, de
asemenea, 0 vreme, Fichte i Schelling. La inceput, este adept al lui
Schelling, a ciirui conceplie 0 susline in lucrarea Deosebirea dintre
sistemul defilosofie al lui Fichte i cel al lui Schelling. Impreuna cu
Schelling editeaza " lumalul critic de filosofie" , unde publica mai
multe lucrari, printre care: Credinlii i tiinlii. Raportul dintre
filosofia naturii i filosofie in general. Despre felurile de a trata
tiinrific dreptul natural. traduse de D.D. Roca i aparute in limba
romana in vo lumul Studii filosofice. Treptat, Hegel aj unge sa
depaeascii idealismul l ui Schelling. Spre sfiritul perioadei de la
lena, in mintea lui se contureaza planul unui nou sistem filosofic.
Drept urmare, se hotarate sa scrie 0 introducere la acest sistem, cu
titlul Sistemul tiinlei - Prima parte: Fenomenologia spiritului.
Fenomenologia spiritului ( 1 807) este nu numai lucrarea cea mai
importanta a acestei perioade dar, intr-un fel, este opera cea mai
profunda a lui Hegel, in care calitatea sa de "cintaret al itinerari ilor
spirituale" (1. D'Hondt, p. 375) sta in prim plan. C. Noica i-a consacrat
un stralucit comentariu in cartea sa Povestiri despre om.
Dupa lena, Hegel a locuit pentru scurt timp la Bumberg, unde
a fost redactor la un cotidian politic, iar intre anii 1 808- 1 8 1 6 s-a
stabilit la Niirenberg, unde a functionat ca profesor i director de
liceu. Din perioada de la Niirenberg dateaza Propedeuticafilosoficii
i mai cu seama $tiinla logicii, lucrarea lui fundamentala, ale ciirei
trei volume au fost publicate intre anii 1 8 1 2- 1 8 1 6. in perioada de la
Heidelberg ( 1 8 1 6- 1 8 1 8), cind a fost profesor la universitatea din
acest cunoscut ora academic german, Hegel a elaborat i publicat 0
expunere integrala, in trei volume, a sistemului siiu in lucrarea
\\4

D.D. RO$ca $i Hegel, studiu introductiv, traduceri, note i ingrij irea edi!iei de
Vasile Musca, Editura Viitorul Romanesc, Ca., p.

1 52

58.

Enciclopedia $tiinlelor filosofice. Ultima p erioada a vietii i


activ i tatii lui Hegel este perio ada de la Berlin ( 1 8 1 8 - 1 8 3 1 ) .
Notorietatea i influenta lui ating acum punctul culminant, i ar
fi losofi a sa devine filosofi a oficiala a Prusiei - preuBi sche
S taarsphilosophie, cum era numita pe atunci . N umeroii sai
discipoli domina viala intelectuala germana. Revista colii hegeliene
este, incepind din 1 827, "Jahrbiicher flir wissenschaftliche Kritik" ,
care aparea la B erlin. Cea mai importanta lucrare publicata in
aceasta p erioada este Principiile filosofiei dreptului ( 1 82 1 ) .
Prelegerile pe care Hegel Ie-a linut l a universitatea din Berlin, au fost
publicate postum de fotii sai studenfi. In acest fel au Iuat natere
lucrarile: Prelegeri de istoria filosofiei. Prelegeri de filosofia
religiei. Prelegeri de filosofia istoriei. Prelegeri de estetica.

2. Structura sistemului
Hegel este creatorul unui sistcm fi losofic de propoqii
monumentale, atotcuprinzator, menit sa real i zcze cunoaterea
absoluta (das absolute Wissen). Perspectiva proprie, perspectiva
definitorie a accstui sistem consta in conceperea existentei ca 0
totalitate organica. Hegel - spunea D . D . Roca - " a conceput
realitatea ca pe 0 totalitate organicii, in care diversele forme
esentiale ale existenlei se aaza pe scara ascendenta a unei ierarhii
de valri determinate finalist i dialectic de gradul de plenitudine
structural a i i nterioara a acestor forme, valoarea suprema fiind
"
spiritul contient de sine, personal itatea umana 1 1 5 . F iecare forma
particulara, fiecare fenomen individual nu exista i nu pot fi intelese
dccit in conexiune cu alte forme, cu alte fenomene, ca paTti ale unui
intreg, ca elemente ale unei totalitati care Ie integreaza i care, la
rindu-i, cste integrata intr-o totalitate mai cuprinzatoare.
Ceea ce confera existenlei aceasta structura specifica,
unificatoare, ceea ce-i confcra caracterul de totalitate organica este
115

D.O. Roca. Unele date hegeliene ale condi(iei IImalle :ji ceva despre om III
Hegel. in "Revisla de filosofie" t. l 3 , nr. 1 0, 1 966, p. [ 227.

1 53

substratul ei spiritual. Sistemul hegelian se intemeiaza pe aceasta


idee fundamentala eli existenta este in esenta ei cea mai intima, in
substanta ei cea mai adinca, spirit i ca, deci, la nivelul esentei,
gindirea i realitatea coincid. Ideea in discutie este formulata in
diferite moduri. Formularea cea mai cunoscuta se afla in prefata la
lucrarea Principiile jilosojiei dreptului: "ceea ce este rational este
,,
real i ceea ce este real este rational. 1 1 6 (ea a devenit un fel de
emblema rezumind opera fi losofului german). Sensul exact al
acestei idei i modul in care Hegel a ajuns la ea vor putea fi intelese
numai atunci cind yom analiza Stiinla logicii. Deocamdata sa
retinem aceasta identitate de esenta intre gindire i realitate, adieli
presupozitia fundamental a a substratului spiritual al existentei.
Acest substrat spiritual al existentei este desemnat la rindu-i prin
termeni i expresii diferite: Absolutul, Spiritul, Ideea absoluta. Din
motive care se vor clarifica pe parcursul analizei, yom retine aceasta
ultima expresie, Ideea absoluta.
Cercetatorii fi losofiei hegeliene au observat eli, situind la
baza existentei un factor de natura spirituala, ideala, Hegel se
aseamana cu Platon. Intre cei doi ginditori exista, totui, deosebiri
importante. Nu e yorba numai de faptul ca la Platon avem de-a face
cu 0 pluralitate de Idei, in timp ce la Hegel substratul spiritual, Ideea
absoluta este unica. Caci i Platon, mai ales in dialogurile sale tirzii,
a incercat sa ierarhizeze Ideile i sa Ie subordoneze unei Idei unice.
Tendinta monista este deci vizibila i la el. Deosebirea esentiala este
aceea ca daca Ideile p latoniciene sint enti tati metafizice date,
imobile i imuabile, /deea absolutii hegelianii este un principiu
dinamic , caracterizat prin devenirc, p rintr-o p ermanenta
autodezvoltare.
Autodezvoltarea Ideii absolute este determinata de un scop,
care este deplina cunoatere de sine, atirmarea ei ca Spirit. Toate
formele exi stentei sint configurapi partiale i trecatoare ale Ideii
absolute care tinde catre contiinta de sine, sint, dacii putem spune
aa, mij loace sau instrumente in slujba autocunoaterii Ideii
116

Principiile jilosojiei dreptului, trad. de Virgil Bogdan i Constantin Floru,


Editura Academiei, Bucureti, 1 969, p. 1 7.

1 54

absolute. Devenirea Ideii este deci determinata i orientata de un


scop, dar nu de un scop exterior, care i-ar fi prescris din afara, ci
de un scop intern, de un scop care se afla in ea insa i i care
consta, de fapt, in explicitarea i reali zarea compleHi a tuturor
virtualitatilor sale. Sistemul hegelian are, prin unnare, un caracter
finalist. Finalismul hegelian este insa, aa cum vedem, unfinalism
imanent.
Pentru a intelege mai exact sensul acestui finalism, trebuie
sa introducem aici doua concepte hegeliene esentiale, "in sine Ie"
(das A n -sich) i "pentru sinele " (das Fiirsich) . Uneori, pentru
a exprima coincidenta pentru-sinelui cu in-sinele, Hegel ll numete
pe cel dintii in i pentru sine. Aceste concepte hegeliene ii
au sursa in distinctia aristotelica intre dynamis (potenta) i energeia
(act).
in sinele este momcntul initial al unei deveniri, care contine
in mod latent, in stare virtuala, toate momentele ulterioare. Este
germenele in care se afla in mod virtual organismul adult, este - dupa
exemplul lui Hegel - ghinda in care este prefigurat stejarul ce se va
nate din ea.
Pentru sinele este momentul final, in care se expliciteaza i se
realizeaza virtualitatile momentului initial, ale in-sinelui. In masura
in care, insa, el redetermina, ca scop, intreaga devenire, pentru-sinele
este, aici, factorul hotaritor, adevarata cauza a devenirii. In aceasta
predeterrninare, in aceasta orientare a devenirii consta finalismul
hegelian. intelegem acum de ce acesta este un finalism imanent,
adicii de ce predeterrninarea in discutie are un caracter intern. i mai
putem intelege inca un lucru i mportant: gindirea lui Hegel este
ghidata de 0 paradigmii organicii, adica el gindete existenta dupa
modelul vietii, al organ i smului v i u i se deosebete astfel de
ginditorii din veacul Luminilor, care concepeau existenta potrivit
uneiparadigme mecanice, exprimata in ideea lumii ca un ceasomic,
ca un uria orologiu.
Sa revenim insa la Ideea absoluta. Autodezvoltarea acesteia
este detenninata de un scop: deplina cunoatere de sine, afirrnarea
Ideii ca spirit, scopul fiind imanent Idei i , i ar nu transcendent.
Devenirea Ideii, autodezvoltarea ei se realizeaza, dupa Hegel, in trei

155

mari etape. Prima este aceea a Ideii .. in sine ", adica in fonna logica.
Ideea este aici Ansichsein, fiin!a in sine. A doua este aceea a Ideii
care se instraineaza de sine i se obiectiveaza ca Natura. Natura este
fonna de existen!a instrainata i obiectivata a Ideii, este existenla ei
ca altul, existenla ei in afara de sine, A ussersichsein. lar a treia i
ultima este aceea in care Ideea revine la sine din natura i dobindete
in om contiinta de sine. Abia acum Ideea este "pentru sine", abia
acum ea se mani festa ca spirit. Acest al treilea moment este
Fiirsichsein, existenta pentru sine.
In conformitate cu cele trei momente ale devenirii Ideii
absolute, sistemul hegelian are trei parti mari , trei diviziuni
principale: Logica, Filosofia Naturii i Filosofia spiritului, fiecare
ocupindu-se cu forma corespunzatoare a Ideii. Aceasta structura
general a este prezentata de Hegel in lucrarea Enciclopedia tiinfelor
filosofice, ale carei trei volume corespund exact tripartitiei adineaori
mentionate. La cele trei diviziuni mari ale sistemului se raporteaza
i celelalte lucrari ale lui H egel - $tiinla logic ii, Prelegerile,
Principiile filosofiei dreptului.
In raport cu s istemul astfel structurat, Fenomenologia
spiritu/ui indeplinete rolul unei introduceri generale. Aa cum se
poate vedea pe coperta primei editii, Fenomenologia spiritului apare
ca partea intii a unei lucrari intitulate Sistemul $tiinlei (System der
Wissenschaft, von Ge. Wilh. Fr. Hegel, Erster Theil, die
Phiinomenologie des Geistes, Bamberg und Wiirzburg, bey Joseph
Anton Goebhardt, 1 807). In anuntul prin care Hege l insui ii
semnala i caracteriza lucrarea se mentiona cii Fenomenologia,
"
"Acest volum inIa!ieazii tiin!a in devenire (Dieser Band stellt das
werdende Wissen dar) i cii va urma un al doilea volum care va
cuprinde sistemu/ logicii ca filosofie speculativa i celelalte doua
parti ale filosofiei, $tiinla Naturii i a Spiritului" (Ein zweyter Band
wird das System der Logik als speculativer Philosophic, und der
zwey iibringen Theile der Phi losophie, die Wisenschaften der Natur
und des Geistes enthalten . ) - cf. anexe lor G . W.F. Hegel,
Fenomenologie des Geistes, Neu herausgeben von Hans - Friedrich
Wessels und Jenrich Clairmont, Felix Mainer Verlag, Hamb urg,
1 988, pp. 549-550.

1 56

3. Fenomenologia spiritului - introducere


generaHi in sistemul hegelian

3.1. Conceptia despre Absolut i metoda


cunoaterii Absolutului
Fenomenologia spiritului, elabo
rata, aa cum am vazut, spre sfiritul
p erioadei de la J ena i publicata in
1 8 07, este 0 introducere general a in
sistemul hegelian. in prefata lucrarii,
despre care tim cii a fost scrisa la sfirit
i astfel concentreaza demersurile escn
liale ale acesteia, punctul de plecare il
c onstituie 0 n ouQ conceplie despre
filosofie. Filosofia este inteleasa ca
tiinta rationala: ea trebllie sa se apropie
de forma tiintei, aa incH, parasindll-i
denumirea traditionala de iub ire de
cunoatere (filosofia), sa devina
cunoatere reala . Cauzele acestei
ridicari a filosofiei la nivel de tiinta
sint, pe de 0 parte, interne, ciici tine de natura cunoaterii ca ea sa
tinda a deveni tiinta, i, pe de alta parte, externe, ciici epoca actualii
are in fata aceasta necesitate. Timpul in care traiete este, dupa
Hegel, "un timp al naterii i al trecerii la 0 noua perioada", 0 epocii
de profunde schimbari in viata istorica i de aceea are nevoie de 0
noua filosofie.
Caracterul tiintific al filosofiei nu inseamnii pentru Hegel
pierderea autonomiei sale i dizolvarea filosofiei in ti i ntele
p articulare. C atre sfiritul prefetei, e l intreprinde 0 critica a
cunoaterii matematice, socotita indeobte ca prototip al cunoaterii
tiinlifice, aratind cii ea se raporteazii in mod exterior la obiect, aa
cum se constata in demonstratiile geometrice, unde constructiile
auxiliare la care se apeleaza nu decurg in mod necesar din conceptul
figurii studiate. Filosofia nu poate proceda in acest fel. Ea trebuie sa
se lase in voia obiectului, sa aiba in fata i sa exprime necesitatea

1 57

liiuntricii a acestuia. Caracterul tiintific al filosofiei inseamnii


altceva pentru Hegel, i anume caracterul ei de sistem conceptual.
Ciici - cum scrie ginditorul - "adeviirul nu-i are elementul existentei
"
lui decit in concept .
Formulind concePtia despre fi losofie ca tiintii, in sensul
precizat, de sistem conceptual, Hegel se opune conceptiei romantice
despre filosofie, in spetii conceptiei lui Schelling. Dei numele
acestuia nu este niciodatii mentionat, referinta criticii la ideile sale
este neindoielnicii. Schelling a observat acest lucru i aici se aflii
cauza rupturii care a intervenit intre ei. Filosofia este pentru Hegel
ca i pentru Schelling, cunoatere a Absolutului; obiectul ei este
Absolutul. Dar modul de inlelegere a Absolutului, precum i metoda
cunoaterii lui sint radical diferite. La Schelling, Absolutul este
identitatea naturii i spiritului, a obiectului i subiectului, este
identitatea a tot ceea ce existii. De unde numele de " fi losofia
"
"
identitiitii sau "sistemul identitiitii sub care era cunoscutii filosofia
lui Schelling din aceastii perioadii. Dar, obiecteazii Hegel, identitatea
care nu cuprinde in sine diferenta nu poate explica multiplicitatea
existentei . Ea nu cunoate micarea realii, trecerea de la Acelai la
Altul , m i carea ei fi ind simplii repetare. Ea este, de aceea, 0
identitate moartii, lipsitii de viatii, simplii formii in care diferentele
dispar. De aceea, Hegel spune cii Absolutul lui Schell ing este
"
"noaptea in care toate vacile sint negre , i caracterizeazii conceptia
"
acestuia ca " formalism monocrom .
Existii 0 foarte strinsii legiiturii intre concepti a despre
Absolut, intre modul de a intelege Absolutul i metoda cunoaterii
lui. Datoritii intelegerii Absolutului ca identitate datii, metoda de a-I
cerceta este, la Schelling, intui/ia, sesizarea instantanee, nemij locitii
a acestuia. Pentru Hegel, insii, Absolutul este esentialmente rezultat,
este proeesualitate, devenire: numai prin miearea sa el devine ceea
"
ce este cu adeviirat. Desigur, "rezultatul este acelai cu inceputul
(Prefata, p. 1 9), eu alte cuvinte, devenirea are caracter circular:
punetul de plecare i eel de sosire coincid. Absolutul este, astfel, atit
ineeputul, cit i sfiritul devenirii. Ca punet de pleeare insii el este
universalul abstract. Abia in urma deveniri i, adicii a scindiiri i
unitiitii initiale i a suprimiirii aeestei sciziuni, deei numai ea
rezultat, el se infiitieazii in intregul siiu adeviir. "Adeviirul - serie

1 58

Hegel - este devenirea lui insui, cercul care presupune ca scop


tennenul sau fmal i 'il are ca inceput i care nu este real decit prin
"
inraptuirea i prin tennenul sau final (p. 1 7). Ideea devenirii este,
aa cum v edem, esenliala in gindi rea lui H egel, de vreme ce
devenirea caracterizeaza Absolutul insui. Devenirea, dezvoltarea
"
se realizeaza prin " dedublarea ce pune in opozitie , adica prin
sciziunea in contrari i i prin suprim area acestei sciziun i .
Contradictia i negativitatea sint caracteristicile e i definitorii 1 1 7 .
Concepind Absolutul ca procesualitate, ca devenire, Hegel a
elaborat, totodata, 0 metoda noua a cunoaterii lui. Expunerea
detaliata a metodei apaI1ine logicii. Aici 0 yom cerceta numai din
unghiul de vedere al relatiei sale cu conceptia despre Absolut. Dad
Absolutul nu este 0 identitate data, el nu poate fi inteles instantaneu
prin intuitie, ci presupune 0 cunoatere discursiva, conceptualii.
Numai totalitatea rational articulata a conceptelor, adica sistemul
logic al acestora, il poate sesiza. De aceea - scrie Hegel - "cunoaterea
nu este reala i nu poate fi inratiatii decit ca tiintii sau ca sistem"
(p. 20). Rationalismul hegelian se opune astfel intuitionismului lui
Schelling.
Un pas decisiv in conceptia despre Absolut este racut prin
caracterizarea acestuia ca Spirit. Absolutul este Spirit teza centralii
a gindirii hegeliene. Dupii Hegel, numai prin intelegerca
Absolutului ca Spirit poate fi intemeiatii procesualitatea lui. "in
conceptia mea . . . - scrie fi losoful - totul revine la a intelege i
exprima adevarul nu ca substantii, dar tot atit ca subiect" (p. 1 7).
Hegel se raporteazii aici implicit la Spinoza i la spinozitii germani,
inclusiv la Schelling, el insui adept al lui Spinoza. Temeiul realului
este, la Spinoza, substanta, ale ciirei atribute sint intinderea i
cugetarea. Lucrurile particulare sint moduri ale substantei. Spinoza
identifica apoi substanta cu divinitatea, aj ungind astfel la panteism.
Absolutul lui Hegel este, desigur, i el temei al realului, ca i
=

117

Asupra acestei din unna caracteristici pun, mai ales, accenlul studiile mai noi
despre Hegel. Bernard Bourgeois, autorul unui mult discutat volum Eludes
hegeliennes, publicat in 1 992 la P.U.F., spune cii "principiul struclurant a l
sistemului" este negativul, a ciirui prima formulare s e a l1 a i n lucrarea Dijeren{a

dinlre jilosojia lui Fichte $i cea a lui Schelling, prin celehra caracterizare a
Absolutului ca "identitate a idenlitalii i non-identitalii" (E. Ph., 4, 1 995).

1 59

substanta spinozista. Dar Hegel nu accepta un temei dat, lipsit de


micare, dupa cum nu accepta opozitia substantei fata de contiinta
de sine i coborirea celei din urma la rangul de simplu mod al celei
dintii. De aceea, el afirma ca Absolutul este nu numai substanta, ci
i subiect, adicii este de aceeai natura cu contiinra. Tocmai aceasta
identitate este exprimata in teza hegeliana a Absolutului ca Spirit.
Prin ea, Hegel vrea sa depaeasca opozi!ia dintre substanta i subiect,
adidi dintre spinozism i prelungirea sa schellingiana, pe de 0 parte,
i fichteism, pe de alta parte.

3.2. Tema Fenomenologiei spiritului


Absolutul este, aadar, Spirit. Fi losofia, in!eleasa, cum am
vazut, ca 0 cunoatere a Absolutului, este, de fapt, cunoaterea de
sine a spiritului. Hegel nu trece insa direct la prezentarea acestei
cunoateri , adica a tiintei sau a cunoateri i absolute. Spre
deoseb ire de filosofii anteriori, care treceau direct la expunerea
sistemelor lor, Hegel vrea sa infiit ieze modul in care contiinta
naturala, prefilosoficii aj unge, in virtutea logicii interne a propriei
sale evolu!ii, la fi losofie. Tocmai aceasta este tema Fenomenologiei
spiritului. Fenomenologia este teorie (tiin!a) a fenomenelor, adica
a modurilor de aparitie sau de manifestare a spiritului in evolutia sa
catre cunoaterea absoluta. Ea cereeteaza eonfiguratiile, figurilc
( Gestalten) contiintei de-a lungul acestui drum, care ineepe eu
certitudinea sensibila i se ineheie cu cunoaterea absoluta.
In masura in care Fenomenologia sp iritului eerceteaza
evolutia contiintei omeneti obinuite, prefiiosofice catre fi iosofie,
ea pre gatete expunerea s istemului i po ate fi cons iderata 0
introducere generala in sistemul hegelian. Este insa 0 introducere
sui generis, care nu are un caracter didactic, adica nu ne prezinta
intr-o forma rezumativa i, eventual, mai accesibila liniile generale
ale sistemului, ci ne arata drumul care duce la sistem.
Tema acestei introduceri este, adar, raportul dintre cotiin!a
naturala i fi losofie. Hegel trateaza insa acest raport nu ca pc 0
relatie intre doua entita!i juxtapuse, care ar putea fi cxplicata prin
considera!ii teoretice abstracte, ci ca pe 0 micare, ca pe un proces
de apropiere a primului termen de eel de-al doilea. Expresia care
sintetizeaza acest mod original de tratare este aceea de cultivare a
1 60

contiinlei. in procesul cultivarii ei, contiinta naturala ajunge in


mod necesar la filosofie.
Contiinta care se cultiva este, desigur, contiinta individuala.
Dar COT\l}\llT\\a IT\QlvlQua\a reproQuce, in procesu\ cu\tivarii ei,

momentele esenliale ale istoriei culturii. "lndividul singular trebuie


sa parcurga i in continutul lor etapele de cultura ale spiritului
universal, dar ca forme deja depuse in spirit, ca etape ale unui drum
deja trasat i netezit" (p. 23). Cultivarea individului reproduce in
esentli istoria culturii. Etapele acestui drum au un caracter necesar,
ele nu pot fi strablitute la intimplare i nici ocolite. Individul care se
cultiva trebuie sa aibli rabdare, clici i istoria a avut rabdarea sa Ie
parcurga.
Din aceasta impletire decurg i dificultati1e de lectura. Pot fi
identificate trei planuri interdependente i care se intretaie mereu:
I un plan al teoriei cunoaterii, pe care-l i lustreaza mai ales
sectiunea I, Contiinta, cu cele trei momente ale ei: certitudinea
sensibila, perceptia i intelectul;
2 un p lan al cultivarii contiintei individuale, al expe
rientelor spirituale pe care Ie traiete individul care se cultiva;
3 un plan al evolutiei culturii (al evolutiei spiritului universal).
Individul care se cultiva asimileaza momentele esentiale ale
acestei evolutii. Asimilarea in discutie nu este insa insuirea livresca
a unor idei straine, nu este 0 simpla memorare. Nu-ti poti insui 0
valoare spiritual!, un orizont al spiritului doar citind carli sau
inregistrind mecanic spusele aitora, lara a Ie fi trait tu insuti, lara a
fi ajuns sa Ie resimti nevoia. Asimilarea se produce numai prin
experienta proprie. Accentul cade aici pe caracterul personal al
acestei asimilari, pe experienf{i. fnte1easii ca 0 triiire proprie. De
aceea, una din variantele initiale ale titlului lucrarii Fenomenologia
spiritului era: Wissenschaft der Erfahrung des Bewusstseins (Stiinla
experienlei con$tiinfei) . I ndividul se formeaza ca personalitate
parcurgind seria experientelor spirituale care condenseaza evolutia
spiritului universal. Desigur, numai personalitatea completa strabate
intreaga serie a acestor experiente. Indivizii particulari se pot opri la
unul sau altul dintre momentele ei, cum se intimpla - dupa Noica
cu tinerii ce se drogheaza, care ramin blocati in plenitudinea i
fericirea aparenta a senzatiei.
-

161

Cele trei planuri ale lucrarii se intilnesc i lucrarea insai


capata unitate in i prin conceptul hegelian de spirit, care-i
subordoneazii atit contiinta individualii, cu toate demersurile ei, cit
i ansamblul valorilor culturale obiective in intreaga lor com
p lexitate. Acum putem intelege mai bine deosebirea filosofiei
hegeliene de conceptiile filosofice anterioare. Kant, de exemplu, a
tratat in lucrari separate teoria cunoaterii, etica, estetica, filosofia
i storiei, a statului i dreptului, a rel i giei etc. Hegel Ie trateaza
impreunii in p erspectiva unificatoare a conceptului de spirit,
oferindu-Ie astfe l 0 noua viziune despre om ca fii nta spiritualii
complexa, ireductibilii la una sau alta dintre dimensiunile sale. De
aici insii i dificultiitile pe care Ie intimpinam c itind lucrarea lui
Hegel.
Prin analiza cultiviirii contiintei, Fenomenologia hegcliana a
spiritului se apropie de acea specie literara numita Bildungsroman,
specie bogat ilustratii in literatura germana i europeana moderna de
la Emil al lui Rousseau i de la Wilhelm Meister al lui Goethe, pina
la Jocul cu margelele de stic/a al lui Hermann Hesse i la Doctor
Faustus al lui Thomas Mann. Desigur, personaj ul principal al
B ildungsromanului hegelian nu este un individ anume, c i este
contiinta umana insai - deci, un personaj , sa zicem aa, filosofic.
Mai este de observat ca, daca evolutia contiintei este un proces
natural i, ca atare, ramine exterior fi losofi e i , analiza acestei
evolutii, care are ca rezultat cOIltientizarea ei, adica ridicarea ei la
nivelul contiintei reflexive - are, ncindoielnic, un caracter filosofic.
Cu alte cuvinte, analiza evolutiei contiintei apartine filosofiei. In
acest sens, Fenomenologia spiritului nu este numai 0 introducere in
sistemul hegelian, ci i 0 parte a acestuia. Ceea ce explica i ncluderea
ulteri oara in si stem a Fenomenologiei spiritului, mai exact,
includerea ei in cea de-a treia secliune a sistemului, in Filosofia
spiritului.
Aceasta observatie este menita sa relativizeze deosebirea dintre
fenomenologie ca introducere generala in sistem i sistemul insi.
Dupa ce am discutat introducerea in sistem, sa analizam acum
sistemul, in liniile lui generale. Sistemul hegelian - va reamintesc
are trei componente sau sectiuni principale: logica, filosofia naturii
i filosofia spiritului. Le yom cerceta pe rind.
1 62

4. Logica
Logica hegeliana este expusa in lucrarea fundamentala Stiinla
logicii - numita, datorita dimensiunilor ei, i Logica mare, precum
i in luerarea rezumativii Logica din Enciclopedia tiinlelor
filosofice, numitii i Logica midi.

4.1. Logica i ontologie


Hegel ii incepe in Stiinta logicii
eereetarea cu analiza situa!iei logieii in
vremea sa. El constatii cii aeeastii tiinla nu
a suferit modifieari esenJiale de la Aristotel
ineoaee. Constatarea mai fusese laeuta i
de Kant. Filosoful de la Konigsberg credea
cii gasete in ea un motiv de admiraJie a
logi e i i ea ti i nla p e dep l i n i defin itiv
constituita.
Hegel este fnsa de alta parere.
Faptul ca logica n-a suferit de la
intemeierea ei incoace nici 0 schimbare
esentiala, trebuie sa ne indemne nu s-o
admiriim, ci, mai degrabii, sa eonchidem ca
ea are cu atit mai mult nevoie de 0
remaniere completa. 0 asemenea remaniere se impune neaparat
dacii logica vrea sa lichideze decalajul care 0 separa de celelalte
tiinte, dad vrea sa corespunda COOl se exprima Hegel - "nivelului
"
actual al spiritului lumii .
Dar ce trebuie facut pentru realizarea acestui seop? Doua
lueruri - raspunde in fond Hegel - sehimbarea conceptiei asupra
obieetului logieii i a metodei de tratare a aeestuia. Pina acum ,
logiea era conceputa ca tiinJa a fonnelor gindirii in care s-ar face
abstractie de Olice conti nut. Concepti a fonnalista a logicii i-a atins
apogeul in apriorismul kantian. Formele logice erau considerate de
Kant drept anterioare i independente de continutul la care se aplica,
drept produse pure, a priori, ale spiritului uman . 0 asemenea
conceptie nu poate fi insa acceptata. Ea diminueaza puterile logicii
-

1 63

i rolul ei in cunoaterea adevlirului. Confonn acestei concepii,


l ogica p oate indica numai condiiile formale ale cunoaterii
adeviirului, dar ea n-ar contine adevlirul insui.
D aeli privim mai indeaproape conceptia de mai sus,
constatlim eli ea separli gindirea de obiectele ei. Tot Kant fusese
acela care a tras toate consecintele din aceastli separare. Doctrina
lucrului in sine incognoscibil este ultima dintre aceste consecine. in
fapt, insli, gindirea i lucrurile exterioare, departe de a fi separate,
coincid prin natura lor. Lucrurile au un substrat spiritual - ldeea
absolutli sau Spiritul universal - care e de aceeai naturli cu gindirea
noastrli. Atunci nu se mai poate vorbi in nici un fel de separarea lor.
D impotrivli, determinatiile esentiale ale gindirii vor fi totodatli
determinatii esentiale ale lucrurilor. latli ce scrie Hegel: "intrudt
spunem eli existli inte1igenli, ratiune in lumea obiectivli, eli spiritul
i natura au legi generaIe ciirora se confonnii viata i dupii care se
petree transfonnlirile lor, admitem eli detenninatiile gindirii au in
egalli mlisurli valoare obiectivli i existentli (obiectivli), , 1 I 8.
Lumea, realitatea obiectivli, este, in esenta ei, raionalli, este
ratiune, nous, logos, cum spuneau cei vechi. Conceptele gindirii noastre
reprezintli, totodatli, pennanenta, substanta obiectelor mUltiple i
schimblitoare, esenta lor. De aceea, ideile, conceptele noastre nu pot fi
privite ca simple fonne, eie sint continut, substanta a realitlitii insi.
Astfel, gindirea i lucrurile coincid, sint, prin natura lor,
identice. Hegel intemeiazli - dupli cum vedem - aceastli identitate pe
ideea esentei spirituale a realitlitii. Gindirea i lucrurile coincid, dar
nu in sensul cli "obiectul ar fi instituit drept nonnli a conceptelor
"
noastre , fiindcli "pentru noi - continuli Hegel - obiectul nu poate
,
fi altceva dedt concepteie noastre despre ei , 1 19.
La caplitul analizei sale, Hegel conchide eli obiectul logicii
este gindirea care coincide cu esenta realului. latli cuvinte le-i
propri i : " Prin aceastli incorporare a continutului in tratarea
"
logicului, logica nu mai are ca obiect "obiectele (de cunoatere) , ci
,
,
lucrul insui , conceptul obiecte1or 1 2o. in felul acesta, logica are
liB

$Iiinla /ogiCii, trad. D.D. Roca, p. 33.


Ibid., p. 1 8 .
120
Ibid., p. 2 1 .

119

1 64

drept obiect nu numai gindirea, dar i realitatea insai in ceea ce are


ea esenlial, adica logic. Ea incorporeaza nu numai " logica
subiectiva" (logica gindirii), dar i " logica obiectiva" (logica
reali tatii).
Dar atunci logica devine 0 veritabila ontologie, 0 metafizica.
Este tocmai p arerea l u i Hegel: ,,tiinta logicii - scrie el - . . .
"
constituie metafizica propriu-zisa sau filosofia speculativa pura 121 .
Notam termenul hegelian " filosofia speculativii purii", intrudt din
insai structura sistemului sau constatam ca filosofia nu se reduce la
logica, ea cuprinzind, de asemeni, " filosofia naturii" i " filosofia
"
spiritului . Oricum, constituirea logicii ca fi losofie speculativa
inseamna inlaturarea indoielilor asupra posibilitalilor de a elabora 0
metafizicii in cali tate de tiinta, indoieli ce-i aveau originea in
criticismul kantian. Restabilirea posibil itatii metafizicii ca !itiinta
are - dupa Hegel - 0 semnificatie cu totul deosebita. Daca am asemana
cultura unui popor cu un templu, atunci ar trebui sa spunem ca
metafizica este sanctuarul sau, locul sau cel mai sfint. Aadar,
restabi lirea posibi l itali i metafizicii inseamna a reda sensul sau
culturii unui popor.
[Reconstructia hegeliana a ontologiei i valentele ei actuale
$tiinla /ogicii expune de fapt ontologia lui Hegel. Marea
noutate, pe care 0 aduce aceasta ontologie, este identitatea ei cu
logica, in virtutea postulatului hegelian fundamental al identitatii
existenlei i gindirii. in virtutea acestei identitati, ontologia este un
sistem de concepte logiee (eaei eoneeptele gindirii - dupa Hegel
exprima esenla realului insu!ii). D ialectiea este metoda de
eonstruelie a aeestui sistem. In aceasta perspeetivli, obieetia eli
dialeetiea hegeliana este numai 0 dialeetiea a eoneeptelor, iar nu 0
dialeetiea a luerurilor, este lipsita de sens (este ca i cum am spune:
"
" Europa este numai un euvint, nu i 0 reaIitate geografica). Fiindcii
dialectica eonceptelor este, la Hegel, chiar dialeetica luerurilor, aa
cum 0 inlelege el. Este, desigur, adevarat ea sensul postulatului
i dentitatii exi stenta - gindire are la el un caraeter i dealist. 0
interpretare materialista a aeelui3!ii postulat ramine insa posibilii.
121

op. cit., p.

9.
1 65

Nu s-a tinut sufic ient seama pina acum de caracterul


ontologie al $tiintei logieii !?i de posibilitatea de a 0 valorifica pentru
construirea ontologiei materialismului dialectic. eu exceptia lui
Lukacs , care are un mare merit in aceasta pri vinta . Aceasta
ontologie are, in felul in care 0 concepe Hegel , 0 particularitate
remarcabila, care 0 deosebe!?te radical de ontologiile anterioare i
asupra careia nu s-a oprit indeaj uns nici reflectia fi losofica
contemporana: identitatea ontologie - logica este, in fond, revenirea
la conceptia aristotelica.

4.2. Metoda
Spuneam la inceput ca, al aturi de schimbarea conceptiei
asupra obiectului logicii, e nevoie de 0 noua metoda filosofica in
tratarea acestei tiinte. Pina acum - arata Hegel - preocuparile de
metoda n-au lipsit. Stirn, de altfel , ca aceste preocupari au fost
fundamentale in filosofia modemii inca de la inceputurile ei. Hegel
continua astfel tema centrala a filosoti ei modeme, de la Bacon i
pina la Kant. Dar ginditorii de pina acum au fost cu totul departe de
a-i gasi i solutia. in perio ada succeselor i mpresi onante ale
matematicii, ginditorii au crezut ca pot lua metoda acestei tiinte i
o pot stramuta In domeniul filosofiei (Descartes, Spinoza, Wolff) .
De unde ideea atit de indelung cultivata de la Descartes incoace a
unei "mathesis universalis" . La mij loc a fost insa 0 neintelegere dupa parerea lui Hegel. Filosotia nu-i poate imprumuta metoda de
la alte tiinte, care au alte scopuri , alte obiective decit ea. Filosofia
trebuie sa-i elaboreze 0 metoda proprie. Ea nu poate sa se sprij ine
nici pe intuitie sau sentiment, cum credeau filosofi i rom ant ici
(Schelling). Ea are a face cu ginduri pure, ca atare nurnai ratiunea,
tiinta rationala, ne poate fi aici de fo los. Dar nu-i de aj uns sa
spunem ca filosofia trebuie sa se intemeieze pe ratiune - ginditorii
rational iti din toate timpurile au spus-o - fiir a ca prin aceasta sa
aj unga la scopul propus.
Trebuie sa pomim de la 0 cerinta csentiala a unei mctode
tiint i fice. Anume aceea ca metoda sa nu fie ceva exterior
obiectului, continutului tiintei, ea sa nu se adauge din afara, ci sa
se elaboreze pornind de la continut i in conformitate cu acesta.

1 66

" Metoda - scrie H egel - este contiinta formei pe care 0 ia


,
automicarea interioara a propriului ei continut. , 1 22
Logica i filosofia in genere au de-a face cu gindirea. Metoda
lor trebuie sa izvorasca din micarea proprie a gindirii, sa fie insai
aceasta micare devenita contienta. Aceasta metoda este dialectica.
Kant are meritul de a fi facut distinctia intre intelect i ratiune, de a
fi aratat natura inevitabil antinomica, dialectica a ratiunii i de a fi
imprimat astfel termenului de dialectica un sens mai inalt dedt eel
traditional. Intr-adevar, inca din antichitate, dialectica era inteleasa
ca 0 metoda subiectiva constind in opunerea exterioara a parerilor
eontrari i, eu seopul de a seoate din eioenirea lor adevaru l . 0
asemenea eoneeptie despre dialeetiea s-a perpetuat in filosofie pina
la Kant. Aeesta a aratat ea, prin natura ei, ratiunea umana este
dialeetica, ca dialeetica este inevitabila pentru ratiune, ca ea nu este,
aadar, un simplu joe subieetiv al opiniilor. Kant nu a mers insa pina
la capat. El a crezut ca poate sa inlature dialeetica ratiunii, deoarece
ea eontravine gindirii coreete, eli aceasta dialectiea nu duee la
cunoatere, ei la erori. De aeeea, Kant a declarat drept faeultate
fundamentala a cunoaterii nu ratiunea , ei inteleetul.
Hegel nu-l mai urmeazii aici pe Kant. Intelectul, spune el, este,
prin natura lui, abstractizator i separator, persistind in abstraetiile i
separa{iile sale. In logica, tocmai intelectul este cel ce a dus la
separarea formelor gindirii de continutul lor i la tratarea acestora
ca forme fixe, imuabile, lipsite de viata. E drept ca in aeest fel s-au
obtinut eunotinte indispensabile despre mecanismele log ice ale
gindirii, dar aceste cunotinte sint cu totul partiale i insuficiente.
Hegel nu respinge, aadar, achizitiile logicii formale, dar formuleaza
cerinla de a merge mai departe, de a 0 depai . i 0 putem depai
numai punind in funetiune ratiunea noastra, dialeetica prin insai
natura ei. Numai raliunea e in stare sa ne ofere metoda tiinlifiea de
care avem nevoie in filosofie. Aadar, metoda dialectica este
elaborata de raliune i nu de intelcct. Ratiunea e mai adinca, mai
profunda dedt inteleetul. Aeesta din urma poate da bune rezultate
in tiintele particulare. Chiar i in viata de toate zilele, intelectul ne
poate s luj i bine sub forma aa-numitului " simt eomun" . Dar, in
122

op. cit., p.

36.
1 67

filosofie, intelectul i odrasla lui, simlul comun", sint cu totul


"
neputincioase. Ca sa putem face filosofie trebuie sa ne ridicam pe
culmile dialectice ale raliunii.
Ne punem in mod firesc intrebarea: in ce constii metoda
dialecticii pe care 0 elaboreazii raliunea speculativii? Trebuie sii
spunem cii 0 asemenea intrebare nu corespunde modului de gindire
hegelian. Metoda - ar spune Hegel - se va vedea dupa anali za
conlinutului gindirii, fiindcii ea nu e decit micarea acestui continut.
Dar, din motive de sistematizare i linind, desigur, seama de cuprinsul
lucriirii lui Hegel, am putea da, totui, un riispuns provizoriu inca de
pe acum. Metoda dialecticii constii in analiza gindirii ca un proces
ale ciirui momente succesive sint conceptele, j udeciitile,
rationamentele noastre. Acest proces ar putea fi comparat cu un lant
in care fiecare verigii depinde de cele anterioare i Ie conditioneazii,
la rindul ei, pe cele ulterioare. A evidentia procesualitatea gindirii,
m icarea ei este preocuparea fundamentalii a lui Hegel i una dintre
cele mai originale idei ale $tiinlei logicii. Micarea gindirii, trecerea
de la un concept la altul se realizeazii, in mod necesar, pe baza
contradictiilor ei interne. Notiunea de la care pornim atrage dupa
sine notiunea opus ii, negatia ei. De aceea, gindirea e obligata sa
mearga mai departe, la 0 a treia notiune care sa Ie cuprinda pe cele
"
anterioare ca "momente ale ei, adica anulindu-Ie independenta i
unilateralitatea. Aceasta a treia notiune este negatia primei negatii
i ea readuce procesul la notiunea inilialii, dar pe un plan mai inalt.
N egatia, negativitatea este inteleasa de H egel ca suprim are i
conservare in acelai timp. Termenul pe care el il folosete este eel
de A ufheben. "E 0 mare bucurie pentru filosofie de a gasi asemenea
cuvinte" cu semnificatii opuse123.
Trebuie subliniat ca, in conceptia lui Hegel, acest traseu
elicoidal caracterizeaza mersul firesc, natural al gindirii. Noi nu
facem dedt sa dobindim, prin ratiune, contiinta acestui mers, dar
nu-l cream noi inine in mod arbitrar. Mai observam ca dialectica
hegeliana este, prin excelenta, 0 dialectica a conceptelor. E drept ca dupa Hegel - realitatea trebuie sa se conformeze gindirii. Dar atentia lui
se indreapta in mod precumpanitor nu spre realitate, ci spre gindire.
123

$tiinla logicii, p. 89.

1 68

De aceea i s-a reproat frecvent orientarea speculativli a gindirii.


Ponderea acestei obieclii nu trebuie, totui, supraapreciatii. Ciici,
potrivit principiului fundamental al fi losofiei sale, cercetarea
gindirii este in acelai timp 0 cercetare a realului insui in ceea ce
are el esential.
Metoda lui Hegel
Filosofia nu este, pentru Hegel, reflexiune exterioarii asupra
obiectelor ci identificare simpateticii eu substanta, eu esenta lor.
Nenumiirate pasaje din operele sale vorbesc despre metodii in acest
sens de con$liinfii aformei autodezvoltiirii confinutului.
Se vede eli filosofia nu e, pentru Hegel, 0 teorie, iar metoda,
procedeu, ci ele sint unul i acelai lueru privit sub aspecte diferite,
i anume, contiinfii a conlinutului.

4.3. Fiinta, esenta, concept


Lucrarea de care ne ocupiim are trei ciirti: 1 ) Doctrina fiinlei
2) Doetrina esentei 3) Doctrina conceptului. Notiunea primii cu care
incepe logica este aceea de fiinlii. NOliunea de fiinlii nu are niei 0
altii detenninare, nici 0 altii nota, dedt cea de purii fiintare - ea este
deci extrem de generala i de abstractii. Analizind aeeasta notiune,
constatiim cii ea nu are nici un eontinut, mai precis continutul siiu
este vid, lipsit de detenniniiri, este neant. Aadar, notiunea de fiinta
o implicii pe cea de neant, de nefiinlii. Cele douii noliuni sint
complet opuse, dar nu pot exista una tarii cealaltii, nu au sens dedt
una prin alta. Deci, opuse fiind, ele sint organic legate totodatii i
caracterizeazii impreunii tot ceea ce este: nu exista niciiieri in cer
"
sau pe piimint ceva ce nu le-ar contine in sine pe ambele: i fiinta i
neantul" . Leglitura organica dintre fiintli i neant este exprimatii in
conceptul devenirii. Numai ceva care se micii, se schimbii, numai
ceva care devine poate cuprinde laolaltii i in acelai timp fiinta i
nefiinla. Ceea ce devine este i nu este in acelai timp : este caci
exista, fi inteazii; nu este fiindcii se schimbii. Astfel, devenirea
incheie prima triadii a $tiinlei logicii. Conlinind in ea nOliunile
anterioare ca momente, ca laturi ale ei legate organic, iar nu ca
determiniiri independente, devenirea este adeviirul fiintei i
neantului, este primul concept adeviirat din $tiinfa logicii.
Observlim cu acest prilej cii, la Hegel, concep tul are un sens
1 69

specific. Nu orice notiune este concept. Conceptul presupune


unitatea indisolubiHi a unor determinari opuse, iar nu simpla reunire
a unor determinari indiferente.
Rezultatul devenirii este conceptul lucrului concret, este
jUnta determ inata cum spune Hegel. Modul de a fi al fi intei
determinate este calitatea. Cu alte cuvinte, ceea ce da determinare
unei anumite existente este calitatea ei specifica. Hegel analizeaza
apoi categoria de cantitate. Conceptul care sintetizeaza cantitatea i
calitatea este acela de masura. Masura exprima unitatea cantitatii
i calitatii, faptul ca un lucru nu-i poate schimba cantitatea lara ca,
dincolo de anumite limite, sa nu-i schimbe cal itatea. Cele trei
categorii exprima un principiu al devenirii: trecerea schimbarilor
cantitative in schimbari calitative.
Cartea a doua a lucrarii , de care ne ocupam, contine teoria
esentei. Esenta este "adevarul fiintei " , scrie Hege1 1 24 . Ea este in sine
contradictorie, anume contine contradictia identitatii i diversitatii.
Hegel dezvolta pe larg aici teoria sa despre contradictie. Metafizica
- spune Hegel - intelegind aici concepti a opusa dialecticii , dei
recunoate cxi stenta contrariilor, Ie considera ca neavind nici 0
legatura unul cu celalalt, ca fiind opuse in mod absolut. Or, in
realitate, contrariile sint corelative ca pozitivul i negativul, infinitul
i finitul, generalul i particularul etc. Aceasta corelatie dintre
contrarii care se exclud reciproc, dar, in acelai timp, se condi
tioneaza reciproc, constituie contradic!ia. Ea este forta motrice a
micarii i dezvoltiirii, izvorul vietii, al realitatii lucrurilor: " ceva
este viu - afirma Hegel - numai in masura in care contine in sine 0
contradictie i este tocmai acea forta capabila de a cuprinde i de a
suporta aceasta contradictie" .
Contradictia este real a, obiectiva, iar nu produsul unei gindiri
incorecte. Hegel subliniaza cu i nsistenta caracterul obiectiv al
contradictiei dialectice: "toate lucrurile sint contradictorii in sine" ,
spune el. in legatura cu teoria contradictiei, Hegel formuleaza i
principiul negarii negatiei. De altfel, intreaga lucrare i sistemul
hegelian in ansamblu sint constituite in conformitate cu conceptia
filosofului asupra negarii negatiei. Hegel elaboreaza principiul
-

124

op. cit., p. 3 7 3 .

1 70

negiirii negatiei ca dezvoltare triadicii. Fiecare proces de dezvoltare


incepe cu 0 treaptii initiala (teza), continua cu negatia acesteia
(antiteza) i se incheie cu sinteza acestora. Al treilea moment,
sinteza, readuce procesul la stadiul initial, dar pe 0 treapta
superioara. Filos oful fo losete adesea triada ca pe 0 schema
abstractii ciireia trebuie sii i se confonneze lucrurile. Cum s-a spus,
el inghesuie in aceasta schema ca intr-un pat al lui Procust bogiitia
faptelor i, bineinteles, concluziile vor fi atunci arbitrare. I s-a
obiectat de multe ori lui Hegel ca nu pornete de la fapte reale spre
legea lor, ci de la schema abstracta a legii spre fapte. I s-a obiectat
apoi interpretarea finalistii pe care 0 dii acestui principiu: punctul la
care trebuie sii se ajungii it predetennina pe cel ini!ial, adicii scopul
ar premerge desfaurarii obiective a procesului. Aceste obiec!ii care
vizeaza, in cele din urma, caracterul speculativ al gfndirii hegeliene,
dei intemeiate in anumite cazuri, nu pot fi, totui, considerate ca
general valabile.
I n aceeai carte a doua, Hegel tratcazii in legatura cu esen!a
raportul dintre esenta i fenomen, necesitate i intimplare, necesitate
i libertate. El aratii condi!ionarea reciproci'i a acestor perechi de
categorii opuse, transformarea uneia in contrariul sau. Hegel
statornicete astfel 0 concep!ie dialecticii asupra acestor categorii.
Cea de a treia carte a $tiinlei Logieii este consacrata
conceptului. Conceptul este - dupa parerea filosofului - adevarul
esentei. Conceptul este generalul i esentialul lucrurilor, dar in unire
cu " diferenta " , cu particularul. I n continuare, Hegel va analiza
judecata i silogismul, stiiruind mercu asupra mersului gindirii, a
trecerii necesare de la 0 etapii la alta. Se punea insa intrebarea: care
e sensul general al acestui drum al gindirii, al trecerii ei de la 0
veriga la alta? Cunoaterea concretului, raspunde Hegel; cu alte
cuvinte, sensul este concretitudinea tot mai mare a gindirii. Daca, in
primele ei etape, gindirea logicii era abstraetii, la sfiritul drumului,
ea devine eoneretii, adica bogata in determinari, capabila sa
cunoasca astfel adevarul, care e totdeauna concret. Cele doua
nOliuni amintite aici, "abstract" i " concret" , joacii un rol esential in
filosofia hegelianii. Abstract inseamnii ceea ce este unilateral,
partial, chiar dacii este esential. Concretul este multilateralitatea,
bogii!ia detenninarilor, totalitatea organicii a acestor determiniiri.
17 1

-...I
tv

......

.l.

Introducere

.l.

Prefata la edo II
( 1 83 1 )

.l.

Prefata la edo I
( 1 8 1 2)

Stiinta logicii

Logica subiectiva

Logica obiectiva
Doctrina
despre esenta

Doctrina
deSpre fiinta

l
f

Masura

Cantitate

- Cahtatea

Devenirea
esenlei

Miisura
reala

Cantitatea
specificii

Raportul
cantitativ

Citimea

Cantitatea

00

Fn nla 0
pentru sme

F"I 0 nta
0
_
de ennmata

Fiinta

Cantitatea pura
Marimea continuii i discretii
Delimitarea cantitiilii
Nurniiru'
Citimea extensivii i intensivii
Infinitatea cantitativii
Raportu, direct
Raportul invers
Raportul poten\ial

EE

Raportu' masurilor independent


Linia modalii de raporturi de miisuri
Nemiisuratul
lndiferenta absolutii
Indiferenla ca raport invers al factorilor ei
Trecerea in esenla

Citimea specificii
Miisura specificii
Fiin\a pentru sine in miisurii

EE
E

Fiinta detenninata ca atare


Finitatea
Infinitatea
Fiinta pentru sine c a atare
Unu i multiplu
Repulsie i atrac\ie

Fiinta
Netul
Devenirea

E
t
E

PLANUL LUCMRII "STIINTA LOGICII

-.l
VJ

Doclrina
despre esenta

Realitatea

Fenomenul

Esenta ca reflectare
in ea insiii

t
t

Raportul absolut

Realitatea

AbSolutul

Raportul esenlial

Fenomenul

Raportu! miisurilor independent


Linia modalii de raporturi de masuri
Nemiisuratul
Raportu' substanlialitiilii
Raportul de cauzalilate
Ac\iunea reciprocii

E
E

Cilimea specificii
Miisura specificii
Fiin\a pentru sine in miisurii

E
E
E

Legea fenomenului
Lumea fenomenalii i lumea care este in sine
Disolulia fenomenului
Raportu' intregului i piirtilor
Raportul fortei i exteriorizarii ei
Raport al interiorului i exteriorului

Lucru, i proprietiitile lui


Lucrul constii din materii
Disolu\ia lucrului

E
E

EXistenta

Temeiul

Esen\ialiliilile
sau determinaliile de reflectare

E
t

Esenlialul i neesen\ialul
Aparenta
Reflectarea
Identitatea
Diferenta
Contradictia
Temeiu, absolul
Temeiul determinat
Conditia

AParenta

-.l
"'"

Logica subiectiva

Obiectivitate

L,doo

I
MeCanismul

Ideea
absolutii

Ideea
cunoaljterii

Viata

Tedeologia

- Chimismul

Silogismul

S"bi'''i''k H"d."

Conceptul

SilOgiSmUI reflectiirii

Silogismul fiin\ei detenninate

Judecata conceptului

Judecata necesitiilii

Judecata reflectiirii

Judecata fiinlei detenninate

conceptul universal
Conceptul particular
Individualul

Ideea hinelui

:Jfs

Cunoaterea sintetica

Oefinitii
Oiviziune
Teorema

Procesul formal
Procesul real
- Produsul
centrul
Legea
Trecere a mecanismului

E
EE

SilOgiSmUI categoric
-Silogismul i tetic
Silogismul
junctiv

EE

JUdecata pozitiva
-Judecata negativa
Judecata infinitii
JUdecata singularii
Judecata particulara
Judecata universala
JUdecata categoricii
Judecata i tetica
Judecata
junctivii
JUdecata asertonicii
-Judecata problematica
Judecata apodicii
Prima figura
-A doua figura
-A treia fmurii
A patra nguril
SilOgiSmUI totalitiitii
Silogismul inductiei
Silogismul analogiei

E
E
E

Obiectul chimic
Procesul chimic
Trecerea Chimismului
scopul sUbiecti v
Mijlocul
.
Scopul inffiptult
individul viu
Procesul vital
Genul
cunoaterea analitica
Ideea adevarului

E
E
E
[

- Mecanismul obinuit

Procesul mecanic

obiectul mecanic

[
1=

L Silogismul necesitiilii

I
r

-...I
VI

Logica
subiectiva

Ideea

Obiectivitate

S,biti"b"

Ideea
absoluta

Ideea
cunoaterii

Viala

t
Tedeologia

Chimismul

..

..

t. \llIu'I.1l1l unlv"I " 1

..

- [

'
'
eea bmeI Ul

Id
[ Id

E
E

rrum

Cunoaterea sintetica

Definitii
Diviziune
Teorema

centru,
Legea
Trecere a mecanismului

Procesu, formal
Procesul real
Produsul

SilOgiSmUI categoric
Silogismul iJ:!oletic
Silogismul disjunctiv

E
E

'
JU decata pozillva
Judecata negativa
Judecata infinitii
JUdecata singulani
Judecata 'picula
Judecata umversala
JUdecata c;ateg<!rica
Judecata lpotetlca
JlIdecata disjunctiva
JUdecata asertonica
Judecata problematica
Judecata apodica
Prima figuni
A doua fie ni
A treia
A patra f1gurii
S ilogismul totalitiitii
SilogiSmul induc\iei
Silogismul analogiei

E
E
E
E

Obiectul chimic
-Procesul chimic
Trecerea Chimismului
SCOPu, subiectiv
Mijlocul
Scopul infiiptuit
lndividul viu
Procesul vital
Genul
cunoaterea analitidi
eea adevaruIUI'

Mecanismul obinuit

Procesul mecanic

obiectu! mecanic

Silogismul necesitiilii

E
E
E

,
[

SIloglsmul fimtel determmate

Judecata conceptului

Judecata neceslta\lI

Judecata reflectiiri i

-Silogismul reflectiirii

Judecata fiintei
. determinate

LConceptul particular
L IndlVldualul

MecaniSmUI

- Silogismul

Judecata

Conceptul

j ntr-un mic articol cu titlul Cine gindete abstract?" , Hegel,


"
prin exemple din viata ziinica, arata ca abstract gindesc nu filosofii,
ci oamenii lipsiti de cultura care examineaza i aprec i aza
fenomenele in mod unilateral, nevazind multilateralitatea i
variabilitatea lor. El ilustreaza aceasta idee prin exemplul unei
convorbiri dintre acelea pe care Ie poate auzi oricine pe strada. Aici
convorbirea are loc intre 0 cumpiiratoare i 0 vinzatoare de oua.
Redau in intregime pasajul: " - Ei, batrino, spune cumparatoarea
negustoresei, tu vinzi oua docite. - Cum - riposteaza aceasta ouale mele sint clocite? Tu insati eti docita! Tu indrazneti sa-mi
spui mie aa ceva despre ouale me1e? Tu! Dar cine nu tie eli pe tatal
tau I-au mincat paduchii, eli maica-ta se avea bine cu francezii, iar
bunica-ta a murit la spital. Ia te uita, ca sa-i faca 0 basma, a stricat
un cearaf intreg; se tie de unde ai tu toate aceste basmale i
palarioare. De n-ar fi ofiterii, aIde tine nu s-ar lali cu gatelile lor.
Femeile cumsecade ii vad mai mult de gospodiirie, iar aIde tine s-ar
cuveni sa stea la inchisoare! Mai bine ti-ai tese gaurile la ciorapi! j ntr-un cuvint - comenteaza Hege1 - ea nu poate admite ca adversara
ei ar ave a ceva bun in ea. Ea gindete abstract i 0 j udecii lara
discernamint, incepind cu palariile i terminind cu basmalele i
cearafurile ei, din cap pinii-n picioare, i impreuna cu tatal ei i cu
intregul neam - numai i numai in lumina "crimei " de a fi constatat
eli ouale sint clocite. Tot ce are cumparatoarea capata nuanta aces tor
oua docite, dei ofiterii despre care a pomenit negustoreasa firete, daca ei au vreo legatura cu toate acestea, ceea ce este foarte
problematic - ar observa la dinsa cu totul alte calitati " .
Deci, pentru a fi concreta, gindirea trebuie sa depiieasca
unilateralitatea, sa fie multilaterala. Ea trebuie sa considere obiectul
sub toate aspectele lui, sa dezvaluie legaturile, conditionarea
reciproca a diferitelor sale laturi, sa examineze raporturile existente
intre ob iectul dat i celelalte obiecte, precum i mi carea,
schimbarea, dezvoltarea lui.
Este unul dintre marile merite ale lui Hegel de a fi dezvaluit
ascensiunea gindirii de la abstract la concret in procesul cunoaterii.
Trebuie sa spunem, totui, ca Hegel interpreteaza aceasta tendintii
realii descoperitii de el, in conformitate cu sistemul sau idealist.

1 76

Caci, pentru el, micarea gindirii de la abstract la concret nu este


altceva decit aparitia i dezvoltarea concretului insui.
Sa notam, i n incheierea analizei logicii hegeliene, c a, in
$tiinla logicii, Hegel intreprinde, aa cum am vazut, reconstructia
logicii ca disciplina filosofica, potrivit unei conceptii noi despre
obiectul i metoda acesteia. Obieetul logieii este gindirea care
coincide cu esenta realului. Conceptele gindirii nu sint simple
forme, care ar trebui sa primeasca din afara un conti nut, ci sint
substanta, esenta realitatii insai. Postulatul identitatii dintre gindire
i realitate este aici esenlial: Hegel presupune ea realitatea are ea
insai un substrat spiritual. Acest postulat ii permite filosofului sa
depaeasca separatia kantiana a fenomenului i lucrului in sine, sa
afirme cognoscibilitatea realitatii a cum este ea in sine.
Teza identitatii dintre gindire i realitate introduce 0
transformare profunda a logieii. Aceasta nu mai este doar tiin!a a
gindirii, ci i tiinta a realitatii, a determinatiilor esentiale ale
acesteia. Logica hegeliana este in acelai timp ontologie, sau, dad
vrem sa pastram vechiul termen, metajizicii.
Sub raportul metodei, Hegel formuleaza cerinta de principiu
ca metoda sa nu fie 0 eolectie de procedee ce urmeaza a fi aplicate
din afara obiectului (continutului), ci sa se elaboreze pomind de la
continut i in conformitate cu acesta. Metoda trebuie sa fie
contientizarea structurilor de baza ale micarii i nterne a
continutului. Aeeasta metoda este dialectica, elaborata de ratiunea
speculati va, i ar nu de intelectul abstractizant. Astfel, logic a
hegeliana este 0 logicii dialecticii, deoarece metoda sa de cercetare
este dialectica. Unirea ei indisolubila cu metafizica ii confera logicii
hegeliene un caracter speculativ.
A doua parte a sistemului hegelian estejilosojia naturii. Dad
logica cerceta Ideea "in s ine " , filosofia naturii 0 eerceteaza in
alteritatea ei, in obiectivarea i instrainarea ei in cadrul naturii.
Aadar, natura este, in conceptia lui Hegel, 0 forma de existenta
instrainata a Ideii. Hegel nu explica modul cum se produce treeerea
de la ideea logica pura la natura ei, ci declara pur i simplu la
sfiritul Logicii ca Ideea absoluta, dupa ce a cunoscut propriul ei
eontinut, "hotarate sa se desprinda in mod liber de sine insai in
calitate de natura". Firete, aceasta nu este 0 explicatie reala a
1 77

trecerii de la ideea logica la natura. Tocmai de aceea, ea a dat


natere l a numeroase disculii in rindul cercetatorilor hege
lianismului. Oare aceasta trecere trebuie inleleasa ca 0 deducere
logica a naturii din Idee? Daca este a, atunci teza lui Hegel nu se
deosebete in esenla de creationismul religios. Aceasta este
interpretarea traditional a a hegelianismului, pe care 0 gasim de pilda
la Feuerbach. Interpretarea traditionaUi concepe hegelianismul ca un
panlogism, ca 0 conceptie dupa care realitatea e dedusa din ideea
logidi.
Trebuie sa menlionam insa ca D.D. Roca respinge aceasta
interpretare. Dupa el, natura i ideea sint coprezente, ca laturi ale
unei contradictii dialectice. Trecerea de la idee la natura nu este deci
o deductie logica, ci 0 deduc/ie dialectica: deducerea unui contrariu
din exi stenta contrariului celalalt. 0 ipoteza posibila este
urmatoarea: faptul cli logica hegelianli este in fond 0 ontologie
generala ajuta la inlelegerea trecerii de la Logica la Filosofia
naturii. Aceasta este in fond trecerea (normala) de la ontologia
generala la ontologia regionala a naturii. Dispare atunci caracterul
misterios i bizareria trecerii de la Ideea logica la Natura ca i
legitimitatea compararii feuerbachiene a acestei treceri cu
creationismul religios.
I n natura, Ideea absoluta imbraca trei forme principale:
mecanica, fizica i fizica organica. Nu intram in detalii. Ceea ce ne
retine atentia e faptul ca trecerea de la materia anorganica la
organismul viu constituie, dupa Hegel, etapa finala a procesului
natural. "in felul acesta - scrie el - spiritul iese din natura" diferitele
fonne at! naturii vii sint trepte succesive spre acest punct final.
Precizam insa ea aceste forme nu iau natere, dupa parerea lui
Hegel, una din alta, i apoi ca suceesiunea lor nu este propriu-zis
temporalii, ci logiea. Ele toate exista potential impreuna in Ideea
absoluta. N atura nu are la drept vorbind 0 i storie. Istoria
earaeterizeaza numai Spiritul.
Hegel ia Iali atitudine impotriva ideilor evolutioniste care
incep sa se raspindeasea in vremea sa. "Omul nu s-a dezvoltat din
animal - scria el - intoemai cum animalul nu s-a dezvoltat din
planta; fieeare fiinla este dintr-odata i in intregime ceea ce este" .
1 78

5. Filosofia spiritului
Filosofia spiritu/ui, cea de a treia
comp onenta esentiala a sistemului
hegelian, are ca obiect Ideea care a
revenit la sine din natura i se intrupeaza,
ca Spirit, in om. Ea este, in fond,
cunoaterea de sine a Spiritului i de
aceea se desIaoara sub deviza socratica
" Cunoate-te pe tine ins uti " . Aceasta
deviza trebuie in!eleasa insa ca un
indemn adresat omului de a descoperi in
sine nu particularitatile, inclinatiile ,
slabiciunile proprii, ci d e a descoperi in
el insui Spiritu/, adica s inele lui mai
adinc . Filosofia spiritului este deci
cunoaterea de sine a Spiritului, sau, ceea ce este acelai lucru,
contiinla de sine a omului ca Spirit.
Ea se deosebete atit de psihologia rationala (pneumatologia)
metafizicii traditionale, cit i de psihologia empiricli ce incepuse sa
se dezvolte in vremea lui Hegel.
Omul insui a strabiitut mai multe faze in evolutia lui, acestea
fiind marile p erioade ale istoriei universale. Trecerea de la 0
perioada istoricii la alta se realizeaza eu neeesitate, sensul ei fiind
acela al deplinei cunoateri de sine a spiritului. Aici se afla 0 mare
idee istoricli a lui Hegel. Daca filosofia anterioarli aprecia istoria ca
o ingrlimadire haotica de evenimente lipsite de sens, lui ii revine
meritul de a fi pus problema ordinii interne, a necesitiitii dezvoltarii
istorice.
La inceputurile istoriei, omul era izolat, se afla in luptli
pelTIlanenta cu lumea i de aceea se considera strain i opus acesteia.
In aceastii faza, spiritul - spune Hegel - era subiectiv. Prin activitatea
sa i in cursul acesteia, omul i-a dat cu incetul seama ca e identic
cu semenii sai i, drept urmare, incepe sa convietuiasca cu ei in
diferite comunitati umane. Treptat, omul se recunoate a fi identic
cu omenirea i astfel spiritul subiectiv devine in omul social spirit
obiectiv. Acesta se intrupeaza 1ntr-o serie de creatii colective ca:
...."

179

dreptul, morala, familia, statuI. In teoria statului, Hegel va sustine


integrarea deplina a individului in organismul politic, a carui forma
superioara este monarhia constitutionala. In cele din unna, el va
ajunge, in calitate de filosof oficial al Prusiei, sa considere statui
prusian drept treapta cea mai inalta a evolutiei statului.
Constitutia dupa care trebuie sa se conduca statui urmeaza a
fi elaborata in conformitate cu " spiritul poporului" , una dintre
formele Spiritului obiectiv aflat in dezvoltare. Spiritul poporului nu
e insa 0 categorie unica, caci exista atitea forme ale lui cite popoare
au fost pe lume. Dar, in desIaurarea istoriei, aceste forme tind sa se
contopeasca intr-o forma unica - Spiritul lumii. De unde istoria ne
apare ca mersul natural i necesar al Spiritului lumii. Diferitele
popoare sint mij loace prin care ratiunea ii realizcaza telurile ei in
istorie. Succesiunea lor pe scena istoriei are un caracter neeesar.
Ceea ee Hegel numete die List der VernunJt, viclenia ratiunii: prin
intermediul indivizilor, al pasiunilor lor care-i determina sa
aqioneze, al marilor grupari istoriee, a popoarelor, prin to ate
acestea, ratiunea universala, spiritul lumii, ii realizeaza seopurile.
Esenta spiritului in genere este libertatea. De aiei eelebra idee
"
hegeliana: " istoria lumii este progresul in eontiinta libertatii . Din
acest punct de vedere, se pot deosebi in desIaurarea istoriei trei
mari perioade: cea dintii este perioada in care era liber numai un
singur om - stapinul, toti eeilalti fiindu-i supui, de care putea
dispune dupa bunul sau plae. Aceasta este perioada despotismului
oriental. In eea de a doua perioada devin liberi mai multi, dar nu toti
oamenii. E perioada demoeratiei greeeti i a republicii romane. In
fine, in cea de-a treia perioada devin liberi toti oamenii. E perioada
statelor moderne, pe care 0 reprezinta eel mai bine, considera Hegel,
popoarele germaniee. Pornind de la aceste idei, Hegel eonstruiete
o filosofie a istoriei de larga influenta in vremea sa. Ea este expusa
in Prelegeri defilosofia istoriei.
Ultima forma a evoluliei Spiritului este Spiritul absolut. In el
se contopesc Spiritul subiectiv i eel obieetiv, iar Ideea absoluta
ajunge treptat a se regasi i a se reeunoate. Aeeasta regasire i
recunoatere trece la rindul ei prin trei faze: prima este aceea in care
Ideea se recunoate prin intuitia sensibila ca obiect exterior in artii.
1 80

Unneaza apoi recunoaterea ei prin reprezentare ca obiect interior


in religie. in sfirit, procesul se incheie prin deplina autocunoatere
a Ideii sub fonna conceptului rational in filosofie. Arta, religia i
filosofia sint modaliHitile cunoaterii Spiritului absolut i, totodata,
fonnele supreme ale culturii.
in arta, generalul apare in particular, infinitul in finit. De aici
izvorate valoarea metafizica i inalta semnificalie spirituala a
frumosului, valoare i semnificalie ce se manifesta in contiin!a ca
emo!ie estetica. Frumosul - spune Hegel - este Ideea, este Absolutul
in fonna sensibila. El pennite 0 prima cunoatere a Absolutului.
Aceasta cunoatere trece iarai prin trei faze care se deosebesc dupa
raportul Ideii cu aparenta ei sensibila in opera de arta i care sint,
totodata, faze ale evoluliei istorice a artei.
in prima faza, arta a fost simbolicii. Aici, Ideea e subordonata
aparentei sale sensibile, aa cum constatam in arta orientala.
Produsele sale cele mai caracteristice, de pilda in arta egipteana, sint
piramida, obeliscul, sfinxul. I n general predomina arhitectura in
care Ideea ramine oarecum ascunsa sub forma ei exterioara. A doua
faza este aceea a artei clasice. Caracteristica ei rezida in echilibrul
desavirit intre idee i aparenla sensibila. Modelul artei clasice 11
gasim in arta greco-romana. Ramura de arta esentia1a este aici
sculptura. A treia faza a evoluliei artei este arta romanticii. Ideea
devine acum predominanta in opera de arta, aparenta sensibila
fiindu-i cu totul subordonata. Aceasta este arta popoarelor modeme
in care predomina pictura, muzica i poezia. Aceste idei vor fi pe
larg dezvo1tate de Hegel in Prelegeri de estetica.
De la intuirea Absolutului in arta, evolutia Spiritului trece la
reprezentarea lui in religie, iar de aici la cunoaterea lui conceptuala
in fi losofie. Filosofia nu se opune religiei, ci 0 reinterpreteaza,
ridicind la concept continutul existent in religie numai in forma
reprezentarii. Ea 0 completeaza i astfel 0 intarete prin cunoaterea
rational a, conceptuala a principiului lor comun - Absolutul.
I n Prefalii la Principiile filosofie i dreptului, Hegel ii
precizeaza i ii apreciaza propriul demers rcferitor la ce este
filosofia i care ii sint misiunile. Dupa cum el insui marturisete,
aceste precizari i efortul intregului demers sint c auzate de
181

" ruinoasa decadere in care a cazut" filosofia, decadere care ia


infiit iarea unei "vorbarii reincalzite" , cind "fiecare e convins ca aa
cum el sta sau merge, ca este in curent cu filosofia i ca este in stare
sa 0 conteste. Nici 0 arta sau tiinta nu este supusa acestui ultim
dispret, de a crede ca fiecare 0 poseda dintr-odata" (p. 1 1 ).
Hegel inaugureaza un nou mod de concepere al filosofiei i
acest nou mod va fi considerat, concomitent, insai desavirirea
filosofiei. F ilosofia este "tipul sau prins in ginduri" (p. 1 8) , iar
sarcina ei este: "A concepe ceea ce este", adaugind imediat ca "ceea
ce este este ratiunea" (ibid.). I nnoirea sensului raporturilor intre
ordinea gindirii i ordinea realitatii este explicabila doar prin
specificul hegelianismului insui . Acest specific ne spune deja ca a
gfndi, a concepe ceea ce este nu are la Hegel sens static.
Dimpotri va, filosofia este obligata sa gindeasca asupra unui
dinamism aflat in desfiiurare in timpul sau. Epoca sa i se pare a fi
una decisiva deoarece oferea ratiunii forta de a se realiza i filosofiei
capacitatea de a 0 concepe. Este - potrivit lui Hegel - un timp care
deschide cele mai frumoase imagini pe care Ie cunoate istoria
filosofiei: " A recunoate ratiunea ca fi ind trandafirul in crucea
prezentului, i astfel a ne bucura de prezent, aceasta este privirea
rationala care constituie reconcilierea cu realitatea" (p. 1 9).
Filosofia a fost i ea un proces de dezvoltare care se cheama
istoria filosofiei. Istoria filosofiei este un tot organic, in care
sistemele de gindire ulterioare Ie includ pe cele anterioare ca
momente ale lor. Hegel va consacra acestor probleme celebrele lui
Prelegeri de istorie a filosofiei. Ideea cea mai valoroasa a lucrarii
amintite este aceea a evolutiei necesare a gindirii filosofice in istoria
ei, a ordinii i progresului cunoaterii filosofice. Istoria filosofiei
culmineaza, dupa parerea lui Hegel, in propriul sau sistem, care este
punctul cel mai inalt al cunoaterii filosofice i, totodata, sinteza
suprema a intregului drum strabatut. Aici, ldeea absoluta se
regasete, in sfirit, pe sine. Inseamna aceasta ca dezvo ltarea
filosofiei se oprete sau ca sc incheie doar un ciclu al ei, raminind
deschisa posibilitatea unui alt ciclu? Este 0 problema controversata
in interpretarea actuala a filosofiei hegelicne.
Cursul nostru despre Hegel i cursul de istori a fi losofiei
modeme in general se incheie pe aceasta nota interogativa. Fie ca,
1 82

dincolo de cunotintele istorice pe care le-a putut oferi, acest curs sa


ajute la intelegerea faptului eli atitudinea interogativii este lucrul
esential in filosofie.

Bibliografie selectiva
G.WF. Hegel, Fenomenologia spiritului, trad. V. Bogdan, Ed. Academiei, 1 965.
G. WF. Hegel, $liinla /ogicii, trad. D.D. Roca, Ed. Academiei, 1 966.
G.WF. Hegel, Enciclopedia $tiinlelor filosofice, Ed. Academiei, vol. I, Logica,
trad. D . D . Roca, V. Bogdan, e . FloTU, R. Stoichilii, 1 96 2 ; vol. I I ,
Filosofia naturii, trad. C. FlOTU, 1 97 1 ; vol. III, Filosofia spirilului, trad.
e. FlaTU, 1 966.
G . W F. Hegel, Prelegeri de istorie a filosofiei, trad. D.D. Roca, vol. II, Ed.
Academiei, 1 964.
G. W F. Hegel, Prelegeri de esteticii, vol. I, vol. II, trad. D . D . Roca, Ed.
Academiei, 1 966.
G.W.F. Hegel, Prelegeri de filosofie a religiei, trad. D.D. Roca, Ed. Academiei ,
1 969.

G.WF. Hegel, Vorlesungen iiber Rechtsphilosophie 1 8 J 8-183 J , I Band, Stuttgart


Bad Cannstatt (BRD), Frommann, 1 973.
G . W F. Hegel, Principiile filosofiei dreptului, trad. V. Bogdan, C. flaTU, Ed.
Academiei, 1 969.
G.WF. Hegel, Prelegeri defilosofie a istoriei, trad. P. Draghici, R. Stoichila, Ed.
Academiei, 1 968.
G.WF. Hegel, Studiifilosofice, trad. D.D. Roca, Ed. Academiei, 1 967.
"'''' .

"' ... Materialien zu Hegels Phiinomenologie des Geistesll hrsg. von Hans
Friedrich Fulda und Dieter Henrich. - 8. Aufl. - Frankfurt am Main:
Suhrkamp, 1 998.
ConIine:

Das Programm der Phiinomenologie


Jean Hyppolite, Anmerkungen zur Vorrede der Phiinomenologie des Geistes und
zum Thema: das Absolute ist Subjekt
Johann Eduard Erdmann, Die Phiinomenologie des Geistes Dialektik des
BewujJtseins
Wolfgang Wieland, Hegels Dialektik der sinnlichen Gewif3heit. Merold Westphal,
Hegels Phiinomenologie der Wahr-nehmung
Hans Georg Gadamer, Die verkehrte Welt Herrschaft und Knechtschaft
Alexandre Kojeve, ZusammenJassender Kommentar zu den ersten sechs Kapiteln
der Phiinomenologie des Geistesll
George Armstrong Kelly, Bemerkungen zu Hegels Herrschaft und Knechlschaftll
Hans Georg Gadamer, Hegels Dialektik des Selbst-bewuj3tseins Zeitkritik und
GeschichtsbegrifJ
Emanuel Hirsch, Die Beisetzung der Romantiker in Hegels Phiinomenologie

1 83

Georg Lukacs, Die EntiiuJ3erung als philosophischer Zen/ralbegri!! der

Phiinomenologie des Geistes))


Komposition und Syslematik der Phiinomenologie
Otto P6ggeler, Die Komposition der Phiinomenologie des Geisles
Hans Friedrich Fulda, Zur Logik der Phiinomenologie
.. . . Hegel in Berichlen seiner Zeitgenossen, hrsg. von GUnther Nicolin, Akademie
- Verlag, Berlin, 1 97 1 .

Hegel i dialeclica, Revue lnlernationale de Philosophie, no 1 39- 1 40, vol. 36,

Hegel und wir, hsrg. von Erhard Lange, VEB Deutschet Verlag der

1 982 .
Wissenschaften, Berlin, 1 970 .

.... . Lebendiger Marxismus, Teil 2 - Entstehung und Entwicklung des Marxschen


Philosoph ie, hrsg. I. Knoth und O. Finger, VEB, Deutscher Verlag des
Wissenschaften, Berlin, 1 972.
Krumpel H., Zur Moralphilosophie Hegels, VEB Deutscher Verlag der
Wissenschaften, Berlin, 1 972 .
... Presence de Hegel, Revue lnlernalionale de Philosophie, no 9 1 , fasc. I, 1 970
. . . Teme hegeliene, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1 982.
G. Besse, Balibar E., etc., Sur la dialectique, Paris, Editions sociales, 1 977.
F. Canjolle - Zaslawsky, Le scepticisme sel ou Hegel, Revue philosophique, 4,
1 973.
J-F. Courtine, La situation de Holderlin au seuil de I 'idealisme allemand, Les
Etudes Philosophique, 3, 1 976.
B. Croce, N. Hartmann, Ch. Andler, V. Basch, R. Berthelot, M. Gueroult, Etudes
sur Hegel, Ed. Vermeil, Librairie Armand Colin, Paris, 1 93 1 .
J . D' Hondt, De Hegel a Marx, PUF, 1 972.
J. D'Hondt, Hegel in seiner Zeit, Akademie Verlag, Berlin, 1 973.
J . D 'Hondt, Verborgene QueUen des Hegelschen Denkens, Berlin, Akademie
Verlag, 1 972.
AI. Dima, Motive hegeliene in scrisul eminescian, in Conceptul de literatura
universala i comparatii, Ed. RSR, 1 967.
J-L Dumas, Taine, lecteur de Hegel, Les Etudes philosophique, 2, 1 972.
J-P Guiule, Droit et temps dans la philosophie du droit de Hegel, Les Etudes
philosophique, I , 1 972.
1. Hypolite, Les travaux de jeunesse de Hegel d 'apres de ouvrages recents II,
Revue de Metaphysique et de Morale, 4, 1 935.
A. Kojeve, lntroducere in lectura lui Hegel, trad. E. Pastenague, Ed. Bibl ioteca
Apostrof, Cluj, 1 996.
T. Litt, Hegel, essai de renouvellement critique, Editions Gonthier, 1 974.
K. L6with, De Hegel a Nietzsche, trad. din germanii R. Laureillard, NRF, Editions
Gallimard, 1 969.
A. Matheron, Maitres et serviteur dans la philosophie politique, La Pensee,
no 200, 1 978.
S. Mercier-Josa, Apres Aristote et Adam Smith que dil Hegel de lagir?, Les Etudes
Philosophique, 3, 1 976.
S. Mercier - Josa, Hegel et la notion d 'etat de nature, in La Pensee, no I SO, avril,
1 970.

1 84

T. Miskell , Hegels Lehre yom abstraktien Recht. Inaugural - Disseration . . .


Freiburg 1 . Br., f.e., 1 972.
W. M og, Hegel und die hegelsche Schule, Miinchen, 1 930.
C. Noica, Povestin' despre om, Ed . Cartea Romaneasca, 1 980.
R. Pannasine, The Man and the System. The Place of Anthropology in Hegel 's
Philosophy, in Dialectics and humanism, X , 4, 1 983.
M. Pi coc i, Hegel - conceptul devenirii in Stiinla logiciil>, Revista de filosofie,
6, 1 968.
N. Rimbu, Rafiunea speculativa infilosofia lui Hegel, Ed. Universitalii A.!. Cuza,
Ii, 1 997.
A. Reuter, Dialektik und Gewissen. Studien zu Hegel, Freiburg, 1 977.
T. Rockmore, lnainte # dupa Hegel, trad. C. Tohaneanu, Ed. Stiintificii, 1 968.
D.O. Roca, lnsemnari despre Hegel, Ed . Stiintificii, Bucureti, 1 967.
E . Roth, Oas Zeichen. Eine Untersuchung zu Hegels Philosophie de .. Subjektiven
theoretischer Geist " Inaugural - Disseration . . . Bucureti, 1 972.
L. Siep, Der Weg der Phiinomenologie des Geistes, Suhrkamp, 2000.
P. Singer, Hegel, trad. C. Avramescu, Humanitas, 1 996.
V. Stancovici, Idealismul critic i idealism transcendental, Caiete de filosofie,
nr. 8, 1 944.
G. Stieh1er, La philosophie de Hegel, source tMorique de la conception du monde
revolution aise, in La pensee, no 1 53 , oct. 1 970.
A. Surdu, NOliunea clasica # conceptul hegelian, in Probleme de logica, vol. VII,
Ed. Academica, 1 977.
B . TeyssMre, L 'Art apres la mort de I 'Art, in Les Etudes Philosophique, no 2,
1 975.
T. Vianu, Influen/a lui Hegel in cultura romano., in Studii de literatura romina,
Ed. Didacticii i Pedagogicii, 1 965.
G . Zeide1, Tinarnl Hegel, in Probleme defilosofie, 5, 1 956.

1 85

Pozitia incomodii a istoricului filosofiei


Istoricul filosofiei se situeaza pe 0 pozitie incomoda: el este
filosof printre istorici i istoric printre filosofi. Mi-a fost dat sa aud
de-a lungul anilor, din partea colegilor mei mai mult sau mai putin
filosofi" , reproul repetat ca rna ocup cu probleme care apartin
"
trecutului ", in loc sa-mi concentrez intreaga putere intelectuala
"
asupra celor ale "prezentului " . Era implicata mereu ideea ca istoria
filosofiei este 0 forma de evaziune, cu atat mai mult condamnabila
intr-o epoca ce se pretindea radical innoitoare.
La 0 sesiune tiintifica la care am prezentat 0 comunicare despre
presupozi{iile deductiei transcendentale kantiene a categoriilor, cine va
mi-a pus intrebarea: ce interes prezinta aceasta tema pentru dezbaterile
filosofiei actuale? Nu am sesizat atunci caracterul insidios al
intrebarii, sugestia de inactualitate pe care 0 continea i am incercat,
de buna credinta, sa argumentez actualitatea" temei mele prin
"
consecintele ei in dezbaterile cu privire la argumentele
transcendentale. Ar fi trebuit sa raspund altfel: tema mea este actualii
pentru ca e amplu dezbiituta in filosofia de astazi. Ampla bibliografie
care s-a acumulat in ultimele trei decenii in legatura cu ea dovedete
din plin ca tema mea este actuala. in plus, faptul ca filosofi teoreticieni
ca Strawson, Hintikka sau Korner i-au consacrat numeroase studii
arata ca aceasta tema prezinta un interes teoretic major i ca ea nu-i
intereseaza numai pe cercetatorii profesioniti ai lui Kant sau pe
istoricii filosofiei. Abia in al doilea rand ar fi trebuit invocate urmarile
rodnice ale temei meIe in dezbaterile despre argumentul transcen
dental.
Dar de ce se pun mereu astfel de intrebiiri? De ce cineva, care
pur i simplu nu are habar despre ce este vorba, se simte indreptatit
sa ceara justificari celor care se ocupa cu studiul istoriei filosofiei?
Si, inca mai grav, acetia din urma se simt obligati sa se apere? Aa
cum m-am simtit i eu atunci i cum se vede ca rna simt i acum,
daca, la mai bine de un an de la acea sesiune, scriu nota aceasta?
Am incercat mereu sa argumentez nu identitatea (Hegel), ci
convergenfa cercetarilor teoretice i a celor istorice in filosofie. Se
pare insa ca prejudecata impotriva istoriei filosofiei este atat de
puternica incat nu poate fi cu una cu doua dezriidacinata. Am citit Cli
1 87

stupoare undeva di atunci cand a condus un departament de filosofie,


Quine a scos din programa de invii!iimant disciplinile de istoria
filosofiei. Ce sii te mai miri atunci cii filosofii notri locali impiirtiiesc
aceeai prejudecatii!
'"

'" '"

Mi-au ramas in memorie cuvintele prin care un autor ii exprima


speran!a ca bucuria, pe care a simtit-o scriindu-i cartea, sii poatii fi
retriiitii de cititorii siii. Frumoase cuvinte ! Cultura ca bucurie a
spiritului, ( ... ) cultura ridicatii (nu coboratii) la nivelul desfiitiirii
spirituale, dincolo de efortul, tensiunea, uneori suferin!a pe care Ie
incorporeazii i, in acelai timp, Ie transcende. Acestea ar putea fi
semnul superior al no!iunii atat de debilitate, astiizi, a culturii
Rezerva, uneori, de-a dreptul aversiunea, pe care aa-ziselc
spirite
serioase" 0 manifestii fa!ii de 0 atare intelegere a culturii,
"
trebuie pusii, probabil, in legiiturii cu acea reprimare a hedonismului
i a principiului pliicerii, caracteristicii raliunii instrumentalizate.
Numele lui Kant starnete de obicei in mintea omului de culturii
obinuit 0 stare de disconfort sau chiar 0 reactie de respingere, ciici
este asociat nu numai cu dificultatea de intelegere (care reclamii efort
intelectual), dar i cu usciiciunea i !ipsa de viatii a unui peisaj lunar.
Mii bantuie de mai mul!i ani intentia de a scrie 0 lucrare exactii
i totui atriigiitoare despre Kant. Este insii cu putin!ii asemenea
lucrare? Nu duce oare, in mod inevitabil, exactitatea la usciiciune, la
acel tip de productii anoste, reci, care nu trezesc nici 0 vibratie
spiritualii in sufletul celor ce Ie citete, de care abundii bibliografia
kantianii? Ca simplu obiect de curiozitate intelectualii, Kant este
adesea disecat cu preeizia i indiferenta anatomistului care face 0
demonstratie. Se tie insii, cii exactitatea nu este totuna eu adeviirul.
Asta inseamnii cii treb uie sii-l " l i teratur iziim " , sii-l
" pe Kant, sii inventiim drame imaginare care sii-l facii
dramatiziim
"
"? Firete cii nu. ldeile au propriul lor dramatism, propria
palpitant
"
lor logieii interioarii, plinii de nepreviizut, de alternative i optiuni
care 0 fac foarte diferitii de logica linearii a contiinlei umane.
'"
'" '"

Am dat astiizi, intampliitor (in cartea lui Anthony Stevens


despre lung, p. 3 1 ), peste 0 frazii extraordinarii atribuitii lui
Zarathustra: " iti riispliiteti riiu dasciilul dacii riimai un simplu
1 88

invatacel" , adica daca nu rupi cordonul ombilical care te leaga de el


i nu devii tu insuti, adica nu devii personalitate independenta. Mai
curand decat un "paricid" platonician, separatia aceasta pare mai
degraba 0 trauma pentm discipol (vezi boala lui lung dupa despiirtirea
de Freud).
*

* *

Singurul lucru bun care ne sta, rara nici 0 indoiala, in putere,


este sa-i bucuram pe semenii notri, sa-i facem sa se simta bine, sa Ie
producem bunii dispozitie. De toate celelalte performante pe care Ie-am
putea, eventual, atinge, ne putem indoi. Viermele indoielii roade
miezul tuturor celorlalte proiecte ale noastre. Numai bucuria simpla
i curata pe care 0 producem celui de langa noi este resimtita, rara
nici 0 rezerva, de propria noastra contiinta, ca buna. Si este atilt de
uor sa-l faci pe eel de lilnga tine sa se simta bine !
*
* *

In camera aproape cufundata in intuneric cartile stau pe rafturi,


drepte i tacute - asemeni unor soldati gata oricand sa ia lupta de ia
capat. Si de fapt, trebuie, cu fiecare epoca, cu fiecare dintre noi sa
reia aceasta iupta neslarita pentru omenia din noi, invadata de
hoardele indiferentei, comoditatii, dezabuzarii - iupta cu rezuitate
mereu precare, totdeauna nesigurc, pretutindeni puse in discutie.

..
J

,----

Cuprins

Prefata ..... ...................................................................................

IDEALISMUL GERMAN ........................ .............................. . .


Kant . . . ........................................................................................
1 . Date biografice. Principalele lucrari ...........................
2 . Pregatirea filosofiei critice ............................... ...........
2 . 1 . Periodizarea activitatii lui Kant . ................... ......
2.2. Perioada precritica .................... ..........................
3. Disertatia inaugurala i rolul ei in gindirea lui Kant . . . . . . .
3. 1 . ,,Marea lumina" din 1 769 ............... .......................
3.2. Conceptul de lurne ............................ .... . . . . . . . . . . . . . . . .
3.3. Teoria sensibilitiitii ................................................
3 .4. Teoria intelectului ............ .....................................
3.5. Metoda metafizicii ................................................
4. Filosofia teoretica ... ....... .... ....... .... ............ ......... ...........
4. 1 . Principiul critic - criticism, dogmatism, scepticism . ....
4.2. Criticism i apriorism ............................................
4.3. ludecatile analitice i judecatile sintetice ....... . . . . . . . .
4.4. Estetica transcendentalii .............. ............. . . . . . . . . . . . . .
4.5. Analitica transcendentala ......................................
4.6. Dialectica transcendentala .....................................
4.7. Kant i metafizica .................................................
5. Filosofia practica ............................................... ...........
5. 1 . Teoreticul i practicul. Specificul abordarii critice
a domeniului moralitiitii .. ............ ........ .......... .........
5.2. Metoda transcendentala in studiul moralitiitii .........
5.3. 1mperativul categoric ............................................
5.4. Postulatele ratiunii practice ..................... ..............
6. Finalitatea ........ ............. .............................. ..................
6. 1 . Facultatea de judecarqi functia ei mediatoare ......

7
9
10
23
24
26
40
40

191

44

46
50
51
53
54
57
60
65
70
76
89
92
93
96
98
1 03
1 05
1 07

6.2. Finalitatea subiectiva. Caracteristici ale judecatii


estetice .......................... ....................... ................
6.3. Finalitatea obiectiva ..............................................
Fichte ..................... ..... ......................................................... . . . ...
1 . Raportul cu Kant ........ ................... .............. ..................
2. Doctrina tiintei ......... ......................... .. ....... ........... ......
3. Etica ........................... ....................... . . . . . . . . . ..................
Scheilling ........... ...................................................... ...................
1 . Filosofia naturii ......... .............. .... ...... . . . ............ . . . .. . .......
1 . 1 . Principii generale ale filosofiei naturii ......... . . . . . . . . . .
1 .2. Teoria poten!elor ............. ............ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. Filosofia religiei ........................ ...................... ..............
Hegel
1 . Periodizarea activitii!ii lui Hegel ...... ... ...........................
2. Structura sistemului . ....................................... . . . . . . . . ......
3. Fenomenologia spiritului - introducere generala in
sistemul hegelian .................. .........................................
3. 1 . Conceptia despre Absolut i metoda
cunoterii Absolutului .. .... ........... ......... .... ... .........
3.2. Tema Fenomenologiei spiritului . . . . . . . . . . . .................
4. Logica . . . .......................................................................
4. 1 . Logica i ontologie ................ ................................
4.2. Metoda ........................................... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
4.3. Fiinta, esenta, concept ...........................................
5. Filosofia spiritului .........................................................
..................................................................................... . . . . .

1 92

1 10
1 14
121
1 23
125
1 28
1 35
l 38
138
140
1 42
147
149
1 53
157
1 57
1 60
1 63
1 63
1 66
1 69
1 79