Analizatorii

(analizatorul cutanat, kinestezic, olfactiv, gustativ, visual)

Analizatorii - sisteme care au rolul de a recepiona, conduce i transforma n
senzaii specifice excitaiile primite din mediul extern sau intern. Ei contribuie la
realizarea integrrii organismului n mediu i la coordonarea func iilor organismului.
Analizatorii sunt sisteme morfologice care:

sesizeaz prin receptori specifici, modificrile din mediul extern i intern,

ce acioneaz asupra organismului;

conduc impulsurile nervoase n ariile corticale corespunztoare;
realizeaz analiza i sinteza impulsurilor nervoase determinnd formarea de

senzaii specifice;
au un plan unic de organizare, fiecare fiind alctuit din trei
segmente:periferic (receptor), intermediar (de conducere) i segmentul
central

ANALIZATORUL CUTANAT

Analizatorul cutanat are rol in integrarea organismului in mediu si in apararea

activa, prin reactiile adaptative generate pe baza excitatiilor prelucrate de SNC si
transformate in senzatii tactile, termice si dureroase.
Pielea este organul conjunctivo-epitelial, care acopera integral suprafata
organismului si se continua cu mucoase la nivelul orificiilor. Pielea este
constituita din trei straturi: epiderm, derm si hipoderm.
Epidermul este un tesut epitelial pluristratificat cheratinizat. In stratul bazal se
afla melanocite, care secretamelanina, cu rol fotoprotector.
Dermul este un tesut conjunctiv dens. La contactul cu membrana bazala prezinta papile
dermice. Stratul profund este cel mai rezistent datorita fibrelor de colagen, reticulina si
elastice prezente aici.
Hipodermul este
un tesut
conjunctiv
lax,
cu
grupuri
de
adipocite.
Depoziteaza trigliceride, rezerva de grasime subcutana a organismului.
Functiile pielii sunt: functia de protectie impotriva agentilor externi, de excretie (prin
glandele sudoripare), de termoreglare (prin vasodilatatie, vasoconstrictie periferica si
secretie sudorala), de depozitare a lipidelor si functia de organ de simt, prin receptorii pe
care ii contine.

Sensibilitatea tactila fina, epicritica sau de atingere, este determinata de excitanti care
produc
deformari
usoare
ale
tegumentului.
Sensibilitate
tactila mai
pronuntata prezinta zonele paroase, pulpa degetelor si buzele.
Sensibilitatea tactila presionala este determinata de apasare, iar receptorii specifici sunt
situati in profunzimea tegumentului.
Sensibilitatea termica este neuniforma pe suprafata tegumentului. Receptorii pentru rece
sunt mai numerosi decat cei pentru cald. Intensitatea senzatiei depinde de marimea
suprafetei excitate si de diferenta de temperatura dintre tegument si excitant.
Sensibilitatea dureroasa, determinata de excitanti care produc leziuni celulare, se
manifesta mai intens la nivelul degetelor, buzelor si varfului limbii. La durerea tegumentara
se manifesta o mare capacitate de discriminare, deoarece aceeasi zona a pielii poate fi
inervata de mai multi neuroni. Durerea viscerala poate fi determinata si de distensia unui
organ. Algoreceptorii sunt mai rari in viscere, motiv pentru care durerea viscerala nu se
poate localiza precis.

ANALIZATORUL KINESTEZIC
Analizatorul kinestezic* informeaza SNC despre pozitia si miscarea in spatiu ale corpului si
ale segmentelor sale, precum si despre gradul de contractie a muschilor. Pe baza acestor
informatii, prelucrate de centrii nervosi superiori, apar senzatiile posturale si de miscare si
se elaboreaza comenzi care determina tonusul muscular si contractiile musculare adecvate
diferitelor miscari.
Analizatorului kinestezic este constituit din proprioceptori situati in muschi, tendoane,
aponevroze, capsule articulare, periost si pericondru. Organele tendinoase Golgi sunt stimulate de cresterea tensiunii in tendoane, determinata de contractia musculara.Corpusculii
Pacini au ca stimul presiunea exercitata asupra formatiunilor structurale in care se gasesc.
Ei sunt sensibili la miscari rapide si la vibratii.

Organe tendinoase Golgi: 1. fibra senzitiva; 2. capsula conjunctiva; 3. fibre de

colagen. B. Fus neuromuscular: 1. fibre musculare extrafusale; 2. capsula conjunctiva a fusului; 3. fibra intrafusala; 4. terminatii nervoase spiralate; fibre in
buchet; 6, 7. fibre senzitive; 8. fibre eferente gama; 9. fibre eferente alfa.

ANALIZATORUL OLFACTIV

Analizatorul olfactiv receptioneaza si prelucreaza informatiile referitoaare la

proprietatile chimece ale unor substante odorante, aflate la o anumita distanta fata de
organism.
a) Segmentul receptor este format din epiteliul olfactiv constituit din celule receptoare
(chemorecep-tori de distanta) si din celule de sustinere incluse in mucoasa olfactiva.
b) Segmentul de conducere. Axonii neuronilor olfactivi, care constituie protoneuronul
caii, strabat in manunchiuri lama ciuruita a etmoidului si patrund in cutia craniana, formand nervii
olfactivi cu traseu pana la bulbii olfactivi. Aici fac sinapsa cu celulele mitrale, care
reprezinta deutoneuronii caii olfactive. Axonii acestora se despart: o parte trec in bulbul
contralat, iar cealalta parte formeaza tracturile* olfactive, care se proiecteaza in cortex.
c) Segmentul central este reprezentat de paleocortexul olfactiv, aria de proiectie
primara a aferentelor olfactive.
Fiziologia analizatorului olfactiv. Analizatorul olfactiv are rol in aprecierea calitatii
aerului, prevenind patrunderea in organism a unor substante nocive. Impreuna cu
analizatorul gustativ, analizatorul olfactiv intervine in aprecierea calitatii alimentelor si in
declansarea secretiei salivare.

ANALIZATORUL GUSTATIV

Analizatorul gustativ receptioneaza si prelucreaza excitatiile determinate de proprietatile

chimice ale substantelor sapide * solubile care intra in contact cu mucoasa bucala.
a) Segmentul receptor este reprezentat de mugurii gustativi, raspanditi in intreaga
mucoasa bucofaringiana si in mucoasa linguala.
Mugurii gustativi (. A) au forma ovoida, cu polul bazal asezat pe membrana bazala a
epiteliului lingual. La polul apical prezinta un por gustativ. Intr-un mugure gustativ exista 5
20 celule senzoriale cu cili, care reprezintaformatiunile receptoare.
b) Segmentul de conducere. De la polul bazal al celulelor receptoare pornesc fibrele
senzitive ale nervilor cranieni VII, IX si X. Nervul facial inerveaza primele 2/3 ale limbii,
glosofaringianul treimea posterioara, iar vagul, restul mugurilor gustativi pana la epiglota.
c) Segmentul central este reprezentat de aria gustativa, situata la baza girusului parietal
ascendent, unde se integreaza sensibilitatea gustativa cu cea tactila, termica si
dureroasa a limbii, transmisa prin fibrele trigemenului.

Fiziologia analizatorului gustativ. Gustul contribuie la aprecierea calitatii alimentelor,

prevenind patrunderea in organism a alimentelor alterate, si la declansarea secretiilor
digestive.
Deosebim patru tipuri de senzatii gustative: acru, sarat, dulce si amar. Ariile linguale ale
diferitelor gusturi au localizare specifica, deci mugurii gustativi dobandesc o anumita specializare.

ANALIZATORUL VIZUAL

Cea mai mare parte a informatiilor din mediul exterior este receptionata prin vaz. Vederea
are un rol esential in adaptarea la mediu, in orientarea spatiala, in mentinerea
echilibrului si in activitatile specific umane.
a) Segmentul receptor este inclus in globul ocular. Globul ocular este constituit
din: invelisuri, aparatul optic si receptorul.

Invelisurile globului ocular

Tunica fibroasa, sclerotica, este o formatiune conjunctiva, alba la exterior, cu rol
protector. Pe ea se insera musculatura extrinseca a globului ocular (tab. 10.).
Prezinta anterior corneea transparenta, iar posterior este strabatuta de nervul optic.

Tunica vasculara, coroida, este pigmentata si vascularizata. Are functii trofice si

confera interiorului globului ocular calitatea de camera obscura. Din ea se constituie in
partea anterioara irisul si corpul ciliar cu fibre circulare si radiare.
Tunica nervoasa, retina, cuprinde celulele fotoreceptoare.

Aparatul optic cuprinde medii transparente:

libere.

Corneea transparenta este nevascularizata, bogat inervata prin terminatii nervoase

Umoarea apoasa din camera anterioara este un lichid transparent, secretat permanent
de procesele ciliare si drenat prin sistemul venos.
Cristalinul este o lentila biconvexa, transparenta, invelita intr-o capsula cristaloida.
Este situat in spatele irisului si legat de corpul ciliar prin ligamentul suspensor. Nu este
vascularizat si nici inervat.
Corpul vitros este un gel transparent. El umple cavitatea posterioara a globului
ocular intre cristalin si retina.
Receptorul este retina, constituita din zece straturi celulare (. 8.). Stratul profund,
format din celule pigmentare,are functii de protectie si metabolice, asigurand sinteza
pigmentilor fotosensibili. Al doilea strat cuprinde celulele fotosensibile cu conuri si
bastonase.
Celulele cu conuri, aproximativ 7 milioane / retina, predomina in pata galbena (maculata
lutea) si constituie in exclusivitate fovea centralis, zona cu acuitate* vizuala
maxima. Pigmentul fotosensibil este iodospina. Celulele cu conuri au rol important in
vederea diurna, in perceptarea culorilor si a formelor.
Celulele cu bastonase, aproximativ 130 milioane / retina, sunt mai numeroase la periferie,
mai putine in pata galbena si lipsesc din fovea centralis. Pigmentul fotosensibil al acestora
este rodopsina. Celulele cu bastonase asigura vederea la lumina slaba, vederea nocturna.
b) Segmentul de conducere. Primul neuron al caii optice este reprezentat de celulele
bipolare din retina. Dendritele acestora sunt conectate cu celulele fotoreceptoare. Al
doilea neuron al caii il constituie celulele multipolare retiniene. Axonii lor formeaza nervii
optici. Fibrele acestora se incruciseaza partial in chiasma optica, apoi continua sub
numele de tracturi optice pana la corpii geniculati laterali metatalamici unde fac sinapsa cu
al treilea neuron. Axonii neuronilor metatalamici de releu au proiectie corticala.
c) Segmentul central este localizat in lobii occipitali ai emisferelor cerebrale, de o parte si
de alta a scizurii calcarine, unde se afla aria optica primara. In jurul acesteia exista zona

de asociatie vizuala, care determina realizarea notiunii de spatiu, necesara in orientare si

recunoastere, si asigura memoria vizuala.
Fiziologia analizatorului vizual. Analizatorul vizual permite recunoasterea formei, culorii,
luminozitatii, miscarii obiectelor si aprecierea distantelor. In corelatie cu analizatorii
acustic, vestibular si kinestezic, realizeaza orientarea in spatiu si mentinerea echilibrului.
Proiectarea imaginii pe retina se datoreaza aparatului optic care, prin procese de refractie,
adaptare la intensitatea luminii si acomodare la distanta, asigura focalizarea razelor de
lumina la 24 mm inapoia cristalinului, pe directia axului optic, pe pata galbena. Imaginea
formata este reala, mai mica si rasturnata.

ANALIZATORUL AUDITIV SI ANALIZATORUL VESTIBULAR

Din punct de vedere functional, cei doi analizatori sunt independenti, dar
anatomic, receptorii ambilor analizatori se afla in urechea interna, iar caile de conducere
sunt ramuri ale aceluiasi nerv cranian.
Urechea este constituita din trei componente: urechea externa, medie si interna.

a) Urechea externa este formata din pavilion si conductul auditiv extern. Tegumentul
conductului este prevazut cu peri si glande sebacee modificate care secreta cerumen,
substanta cu rol protector.
b)Urechea medie este situata intr-o cavitate a osului temporal. Spre exterior
prezinta membrana timpanica, iar spre interior fereastra ovala si fereastra rotunda. Intre
membrana timpanica si membrana ferestrei ovale se afla lantul de oscioare: ciocanul,
nicovala si scarita. Urechea medie comunica cu faringele prin trompa lui Eustachio.
c)Urechea interna este formata din labirintul osos, sapat in osul temporal, in interiorul
caruia se afla labirintul membranos.
Labirintul osos cuprinde vestibulul, canale semicirculare si melcul osos (cohleea). Labirintul
membranos este constituit din utricula si sacula (in vestibulul osos), canalele semicirculare
membranoase (in canalele semicirculare osoase) si melcul membranos sau canalul cohlear (in
cohlee).
In labirintul membranos se afla endolimfa. Intre labirintul osos si cel membranos se
afla perilimfa. La baza canalelor semicirculare, in utricula si sacula se afla receptorii
analizatorului vestibular. In canalul cohlear se aflareceptorul analizatorului acustic.

Analizatorul auditiv
a) Segmentul receptor. Cohleea este un canal rasucit in jurul unui ax, columela. Din
columela se desprinde lama spirala osoasa, pe toata lungimea canalului. Aceasta si
membrana bazilara care o continua impart canalul spiral in douarampe: vestibulara (care
comunica cu vestibulul) si timpanica (care comunica cu fereastra rotunda). Rampele
comunicaprin helicotrema, orificiu situat in varful melcului.
b) Segmentul de coducere are primul neuron in ganglionul Corti. Axonii acestuia
formeaza ramura cohleara a nervului cranian VIII. Deutoneuronii caii se afla in nucleii
cohleari din bulb. Axonii acestora se incruciseaza partial, formand doua fascicule ascendente si fac sinapsa cu cel de al treilea neuron in corpii geniculati mediali din metatalamus.
Colaterale se desprind spre coliculii cvadrigemeni inferiori, spre nucleul facialului, spre
nucleul oculomotorului, spre substanta reticulata si spre cerebel (. 16.).
c) Segmentul central se
proiecteaza bilateral.

afla in

girusul

temporal

superior.

Fiecare

organ

Corti

Fiziologia analizatorului acustic. Analizatorul acustic capteaza, receptioneaza undele

sonore si creeaza senzatia auditiva. Urechea umana percepe sunete intre 1620 000 de
vibratii/secunda (Hz*). Undele sonore sunt captate de pavilion, concentrate in conduct si

conduse spre membrana timpanica, a carei vibratie o determina. La frecvente inalte,

vibreaza membrana bazilara de la baza melcului, iar la frecvente joase vireaza membrana
bazilara de
la
varf. Amplitudinea vibratiei este
direct
proportionala cu
intensitatea stimulului.

Analizatorul vestibular
a) Segmentul receptor. Canalele semicirculare membranoase sunt dispuse in trei uri, la
45o unul fata de celelalte, si se deschid in utricula. Deschiderile sunt in numar de cinci,
deoarece doua dintre canalele semicirculare se unesc. Fiecare canal are la un capat o
dilatare, numita ampula (. 17). In cele trei ampule se afla crestele ampulare.

Crestele ampulare sunt constituite din celule receptoare ciliate si celule de sustinere. Cilii
celulelor receptoare sunt inglobati intr-o masa gelatinoasa, numita cupula.
Maculele din utricula si sacuta au acelasi tip de epiteliu senzorial. In masa gelatinoasa care
acopera cilii se aflagranule calcaroase otolitele. Maculele constituie aparatul otolitic.
Crestele
ampulare si
maculete sunt
receptorii analizatorului
vestibular.
Crestele ampulare deservesc echilibrul dinamic, iar maculele deservesc echilibrul static si
acceleratia liniara. Celulele receptoare ale ambelor formatiuni sunt conectate cu dendrite
ale neuronilor din ganglionii Scarpa.

. 17. Dispunerea receptorilor vestibulari: 1. canale semicirculare membranoase; 2.

ampule; 3. utricula; 4. sacula; ganglion Scarpa; 6. ramura vestibulara; 7.
ramura cohleara; 8. ganglion Corti.
b) Segmentul de conducere al analizatorului are protoneuronii in ganglionii Scarpa.
Axonii acestora formeazaramura vestibulara a nervului VIII si fac sinapsa cu
deutoneuronii in nucleii vestibulari din bulb. De aici fibrele se despart in cai

directe si colaterale. Calea directa are al treilea neuron in talamus, iar axonii
acestuia proiecteaza in cortex. Caile colaterale sunt: fasciculul vestibulo-spinal,
fasciculul vestibulo-cerebelos, prin arhicerebel spre nucleul rosu si formatiunea
reticulata, fasciculul vestibulo-nuclear, spre nucleii nervilor cranieni III, IV, VI .
c) Segmentul central nu este bine precizat. Diferiti autori il plaseaza in girusul temporal
superior sau in girusul parietal ascendent.