UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU BUCURESTI

FACULTATEA DE STIINTE SOCIALE SI ADMINISTRATIVE

RELATII INTERNATIONALE SI STUDII EUROPENE

Vocatia incluziva a culturii civice in societatile democratice

IVAN LEONARD
ANUL II, GRUPA 1

Robert Putman se ntreba, la nceputul anilor 90, dintr-o perspectiv mai degrab
teoretic, cum funcioneaz democraia, iar rspunsul era cutat ntr-un studiu
comparativ la nivelul regiunilor italiene. n aceeai perioad, n estul continentului
european, aceeai ntrebare se punea la nivel practic. Ba chiar mai mult, rile
proaspt ieite din comunism se strduiau s rspund problemei: cum se
construiete o democraie. Nu era prima tranziie spre democraie pe care lumea
postbelic o cunotea. Leciile au fost nvate i s-a ncercat aplicarea lor, dup ce
America Latin i Sudul European au fcut pai nainte (dar uneori i napoi) pe
calea democratizrii. Comparaii, asemnri i deosebiri au fost cutate n
permanen n mediul academic, de ctre specialitii n tiine politice, istorie,
sociologie, economie politic. Dar dincolo de teoriile formulate de cei care studiau
realitile locale, modul n care tranziia a fost construit de ctre actorii sociali
prezeni a reprezentat mai degrab o ncercare de a pune n oper constructe
teoretice clasice i verificate n cazul democraiilor consolidate.
Teoria pluralist clasic, aa cum apare ea la Dahl, Lindblom, Almond favorizeaz
formarea n societate a unor grupuri cu apartenen complex, ntretiat, care se
afl n cutare de influen politic. Altfel spus, teoria pluralist favorizeaz
dezvoltarea unor reele sociale, formale sau nu, care urmresc s influeneze pe de
o parte schimbarea de la nivelul societii, pe de alt parte puterea n sine. n acest
sistem teoretic asociaiile voluntare i participarea public reprezint una dintre
cheile funcionrii democraiei. Teoria a prosperat n Statele Unite n anii 60 i
70, dar a rmas influent pn n prezent, lucrrile lui Putnam ncadrndu-se n
aceeai paradigm, att din perspectiva rolului benefic pe care l acord culturii i
participrii civice, ct i din perspectiva atitudinii optimiste pe care o propune
asupra evoluiei democraiei.
Trei lucrri par a fi cu precdere importante pentru modul n care pluralismul i
teoria developmentalist cu privire la relaia dintre societatea civil i
democraie: Cultura Civic, Poliarhiile i Cum funcioneaz democraia?.
Cultura Civic este una dintre primele lucrri aparinnd acestei coli aprute n
Romnia. n 1963, la apariia sa n Statele Unite, Cultura Civic fcea parte dintr-o
literatur foarte la mod, abundent i bine documentat asupra condiiilor pe care
o democraie trebuie s le ndeplineasc pentru a fi stabil. Autorii se concentreaz

asupra unei clase de condiii mai puin explorate pn n acel moment, mai greu de
observat, dar de o importan irefutabil: atitudinile cognitive i afective ale
populaiei fa de politic i societate. Lucrarea este n acelai timp o teorie asupra
culturii politice, definite ca atare i un raport curajos i impresionant al cercetrii
comparative realizate asupra a cinci naiuni, cu istorii i culturi cu totul diferite.
Datele empirice pe care se bazeaz teoria reprezint rezultatele aplicrii omogene a
unor simple chestionare asupra cetenilor din Statele Unite, Marea Britanie,
Germania, Italia i Mexic. Almond i Verba identific trei tipuri ideale ale culturii
politice: parohial, dependent i participativ. Pe aceasta din urm o vor numi
cultur civic. Participarea public, n orice form, dar mai ales prin asocierea cu
alii, ncrederea n ceea ce autorii numesc competena ceteneasc, echivalent n
mare parte cu participarea reprezint pentru Almond i Verba garanii ale stabilitii
democratice. Chiar mai mult, modul n care cetenii i petrec timpul liber,
sociabilitatea i apartenen la asociaii voluntare sunt studiate n profunzime i
devin indicatori de prim rang ai culturii civice. Mai degrab aceste instituii
voluntare i practicile lor, dect instituiile formale, reprezint pentru cei doi autori,
indicatori ai gradului n care o democraie este consolidat.
Tipul de cultura politica specifica societatii democratice este cultura civica. Ea
imbina modernitatea cu traditia, este o cultura pluralista bazata pe comunicare si
persuasiune, o cultura a consensului si a diversitatii, o cultura care a permis
schimbarea, moderand-o insa(G. Almond si Verba).
Almond si Verba incearca sa construiasca conceptul de cultura civica intr-o relativa
si partiala opozitie cu cultura politica parohiala si dependenta. In acelasi timp ei nu
identifica cultura civica cu cultura politica participativa. In conceptia lor, cultura
civica nu este in mod exclusiv o cultura politica participativa ci o cultura politica
mixta, in care coexista cele trei tipuri de cultura politica, predominanta fiind insa
cea participativa.
Cultura civica este o cultura politica echilibrata, in care activitatea politica si
rationalitatea sunt echilibrate de pasivitate, traditionalitate si angajament fata de
valorile parohiale. Ea este o combinatie intre cultura modernista si cea
traditionalista, o cultura pluralista bazata pe informatie si persuasiune, pe dialog,
pe consens si pluralism, pe diversitate si toleranta, care permite si incurajeaza
schimbarea, temperandu-i excesele. Ea caracterizeaza acea societate in care exista

un numar mare de indivizi care participa activ la viata publica. Ei detin informatii
politice relevante, actioneaza rational, constientizeaza drepturile si libertatile lor si
coopereaza in vederea realizarii intereselor comune. Cetatenii dezvolta sentimentul
unei competente civice subiective, al increderii in abilitatile lor politice si
decizionale. In societatile in care increderea cetatenilor in capacitatea lor de a
influenta guvernamantul este mare si gradul lor de implicare in procesul politic
este mare. Simplul fapt ca cetatenii cred in mitul democratiei deschide calea
participarii. Cetatenii care nu cred in acest mit, de regula se implica mai putin in
viata social-politica, sunt mai pasivi.