MIOPIA

(corectarea viciului de refractie)

Vederea este un proces fiziologic complex n care este angajat ntregul organism,
care face apel la experienele trecute n vederea interpretrii mesajului vizual. Vederea omului este
rezultatul unei evoluii lente, n strns legtur cu evoluia nevoilor vizuale.
FIZIOLOGIA OCHIULUI
Prin ochi primim cele mai multe informatii despre lumea exterioara.
Ochiul are rolul de a ne furniza informaii sub forma unor imagini colorate despre adncimea,
distanta i micarea obiectelor. Micndu-l n sus, n jos i lateral, vedem cea mai mare parte a
mediului care ne nconjoara .
La natere 10 - 15% din indivizi sunt emetropi, marea majoritate a nou nscuilor 85 - 90%
reprezint devieri de la emetropie, mai ales n direcia unei hipermetropii de 2-3 dioptrii. n primii
3-4 ani de via tendina este spre emetropizare. n timpul creterii globului ocular, refrac ia se
schimb prin modificarea celor trei parametrii ce determin o evolutie echilibrata in asa fel incat sa
fie realizat un sistem emetrop. Procentul emetropilor in populatia adulta este de 25 - 30%.
Miopia - Este un viciu de refractie caracterizat printr-un dezechilibru intre puterea sistemului dioptric
si lungimea axului antero-posterior, manifestat in sensul unui exces de convergenta.
.
METODE SI MIJLOACE
DE AMELIORARE
Ameliorarea se face prin compensarea cu sisteme optice. Termenul de compensare este mai adecvat
decat termenul de corectie pentru ca de fapt defectul sau problema nu dispar.
Ametropul compensat ramane ametrop. Compensarea trebuie sa tinda sa aduca aproape de situatia
emetropica.
Valoarea compensarii se fixeaza dupa un examen complet tinand seama de analiza focalizarii,
binocularizarii, identificarii, de individ in relatie cu mediul.
La un subiect tanar comportamentele operationale pot fi destul de maleabile, notiunea de confort are
putina importanta, datele structurale sunt primordiale.
1. Lentilele aeriene
(lentile pentru ochelari)
Lentilele aeriene sunt destinate pentru corectarea viciilor de refractie ale ochiului. Ele sunt
confectionate din sticla sau materiale plastice transparente.
Lentilele pentru ochelari au proprietatea de a devia raza de lumina de doua ori atat la incidenta cat si
la emergenta.
Suprafata interioara a lentilei se numeste baza imagine iar suprafata exterioara se numeste baza
obiect. Razele de curbura ale suprafetelor lentilei si in general distantele se considera pozitive daca
sunt in acelasi sens cu razele de lumina.
Pentru purttorii de ochelari cel mai important aspect este claritatea vederii.
Dumanul nr. 1 al clarittii vederii este praful si murdria.
CUM FUNCIONEAZ UN TRATAMENT ANTIREFLEX ?
Tratamentele AR multistrat sunt alctuite din mai multe straturi subiri.
Aceste straturi genereaz un set de interferene care anuleaz reflexiile pe suprafa, rezultnd
reducerea strlucirii.

La presbiti apare imbatranirea naturala a ochiului.In combinatie cu miopia oamenii presbiti pot face
lentile progresive.
Controlul axelor cilindrilor
reziduali in vedere intermediara
Toate lentilele progresive, din cauza variatiei de putere, deformeaza fasciculul luminos si deci frontul
de unda. Aceste deformari duc la aberatii optice ce reduc acuitatea vizuala a purtatorului. Pentru a
obtine o imagine retiniana de inalta rezolutie, trebuie analizat fasciculul luminos care trece prin
lentila si intra in ochi, pentru toate directiile de privire si sa se reduca cat se pote de mult deformatiile
frontului de unda care intra prin pupila.
Rama pentru ochelari este formata dintr-un suport pentru lentile numit cadru, bratele pentru fixarea
ochelarului dupa ureche si saua nazala.
Ramele pentru ochelari trebuie sa indeplineasca urmatoarele caracteristici:
Lentilele de contact sunt mici meniscuri din material plastic care sunt aplicate pe cornee de care
adera gratie fortelor de atractie intermoleculare. Sunt separate de fata anterioara a corneei printr-un
film lacrimal foarte subtire.
CONSECINTELE NECORECTIEI MIOPIEI
vedere neclara
astenopie acomodativa
cefalee
oboseala la lectura
intepaturi oculare
tendinta la somnolenta

CONJUNCTIVITA
Conjunctivita se manifesta prin inrosirea si inflamarea membranelor care acopera partea
alba a ochiului si membranele interioare ale pleoapelor. Conjunctivita este, de cele mai
multe ori, cauzata de un virus sau de o infectie bacteriana, desi agentii chimici si
afectiunile care stau la baza acesteia pot juca un rol important.

Este conjunctivita contagioasa?

Conjunctivitele virale si bacteriene sunt extrem de contagioase. Afectiunea poate fi usor raspandita prin
spalarea precara a mainilor sau prin impartirea unui anumit obiect (spre exemplu un prosop) cu o persoana
afectata. De asemenea, conjunctivita poate fi contactata si prin tuse si stranut. Copiii diagnosticati cu
conjunctivita infectioasa ar trebui sa nu mearga la scoala pentru o scurta perioada de timp.
Conjunctivita alergica (cauzata de polen, parul de animale, cosmetice si parfumuri) si conjunctivita
chimica (cauzata de produse chimice) nu sunt contagioase.
Simptom: roseata ochilor
Inrosirea ochiului este un simptom tipic, indicator al conjunctivitei. Conjunctivita este o conditie comuna si
in rare cazuri devine atat de grava incat sa provoace deteriorarea vederii.
Simptom: pleoape umflate si rosii
Simptomele de conjunctivita infectioasa incep de obicei la un ochi si se raspandesc si la celalalt in cateva
zile. Simptomele de conjunctivita alergica implica, de obicei, ambii ochi, Umflarea pleoapelor este mai
comuna in cazul conjunctivitelor bacteriene si alergice.
Simptom: lacrimare excesiva
Conjunctivitele virale si alergice sunt cunoscute pentru faptul ca organismul produce mai multe lacrimi
decat de obicei.
Simptom: senzatie de mancarime sau de ardere a ochilor
Simptom: scurgeri ale ochilor
O scurgere clara, apoasa a ochilor este asociata cu conjunctivitele virale si alergice. Cand scurgerea este
mai galben-verzuie, este posibil sa fie vorba de conjunctivita bacteriana.
Simptom: Pleoape cu crusta
Daca va treziti cu ochii blocati, aceasta senzatie poate fi cauzata de evacuarea care se acumuleaza in
timpul somnului de la conjunctivita.
Simptom: sensibilitate la lumina
Conjunctivita poate provoca o sensibilitate usoara la lumina. Persoanele care prezinta simptome severe,
cum ar fi modificari ale vederii, sensibilitate severa la lumina sau dureri mari, pot avea o infectie care s-a
raspandit dincolo de conjunctivita si ar trebuie sa fie reexaminata de un medic.
Simptom: senzatia ca aveti ceva in ochi
Puteti sesiza un sentiment neplacut care va lasa impresia ca aveti ceva in ochi.
Diagnosticul conjunctivitei
Un medic poate diagnostica conjunctivita doar prin semnele si simptomele distinctive. Cu toate acestea,
este posibil sa fie necesar un test cu lampa cu fanta. In unele cazuri, un tampon de evacuare de la ochi
este trimis la un laborator pentru ca medicul specialist sa poata determina cauza.
Cand conjunctivita este ceva mai mult
Conjunctivita persistenta poate fi un sem al unei boli din organism. Cel mai adesea acestea sunt bolile
reumatice, cum ar fi artrita reumatoida si lupusul eritematos sistemic. Conjunctivita este, de asemenea,
observata in boala Kawasaki (o boala rara asociata cu febra la sugari si la copii mici) si anumite boli
inflamatorii intestinale, precum colita ulcerativa si boala Crohn.

Tratarea
Conjunctivita bacteriana este tratata cu antibiotice (picaturi, unguent sau pastile) pentru a alunga infectia.
Cele mai multe conjunctivite virale nu au un tratament specific (trebuie sa lasati virusul sa isi urmeze
cursul, ceea ce de obicei dureaza de la patru la sapte zile). Simptomele conjunctivitei alergice ar trebui sa
se imbunatateasca odata ce sursa alergiei este indepartata si alergia in sine este tratata. Conjunctivita
chimica necesita spalarea prompta a ochiului afectat timp de cinci minute si consultarea unui medic.
Atenuarea simptomelor
Pentru a reduce durerea si pentru a indeparta scurgerile ochiului afectat, aplicati o compresa rece sau
calda pe ochi. Asigurati-va ca folositi un prosop diferit de fiecare data pentru a evita raspandirea infectiei.
Cat timp este persoana afectata contagioasa?
In ceea ce priveste conjunctivita bacteriana, va puteti intoarce, de obicei, la locul de munca sau la scoala
dupa 24 de ore de la momentul inceperii tratamentului cu antiiotice. In cazul conjunctivitei virale, sunteti
contagios atata timp cat dureaza simptomele.
Prevenirea raspandirii conjunctivitei
Daca copilul dumneavoastra are conjunctivita, evitati sa atingeti zona ochiului si spalati-va pe maini
frecvent, in special dupa ce ati aplicat medicamente. Dezinfectati toate suprafetele si aruncati trusa de
machiaj pe care ati folosit-o in perioada in care ati fost infectat.

DALTONISM
Daltonismul (cecitatea cromatic)
Culorile nu sunt percepute la fel de toate persoanele. Daltonistii sunt cei care au o deficien de percepie a
culorilor. Exist multe tipuri de daltonism. Cea mai frecvent ntlnita este incapacitatea de a distinge culorile
rou si verde, mai ales la biei. Aproape n toate cazurile, daltonismul este congenital i se manifest la
aproximativ 7% dintre brbai i sub 1% dintre femei.

Distingerea culorilor
Cnd privim un obiect, lumina ptrunde n globul ocular. Lumina este nregistrat de celulele senzoriale
oculare, care transmit semnale ctre creier. De aceea nu putem vedea pe ntuneric, pentru c nu exist
lumin care s fie reflectat.

Celulele cu bastonase i conuri

n retin exist dou tipuri de celule fotoreceptoare. Acestea sunt celulele cu bastonase i conuri. Cu
bastonasele nu putem vedea toate culorile, dar ele pot funciona i cnd lumina este slab. De aceea este
greu s ne dm seama, de exemplu, ce culoare are o main pe care o vedem n lumina amurgului. Conurile
permit distingerea culorilor. Acestea sunt localizate n majoritate n macula lutea, o zon a retinei. Lumina
reflectat de obiectul pe care l privim intens ajunge la macula lutea, acolo unde sunt concentrate majoritatea
celulelor cu conuri. Lumina de diferite culori are diferite lungimi de und. Exist trei tipuri de conuri: cele care
absorb cel mai bine lumina cu lungimi de und cuprinse ntre 445 si 450 nm (violet), cele care absorb cel mai
bine lumina cu lungimi de und ntre 555 si 570 nm (galben). Celule diferite pot vedea culori diferite,
deoarece conin pigmeni diferii, molecule care se modific la contactul cu lumina. Daltonismul se poate
datora lipsei unuia dintre cele trei tipuri de celule cu conuri sau diferenelor pigmentare dintre conuri.

Percepia diferit a culorilor

Persoanele cu deficiena de percepie a culorilor (discromatopsie) de ax rosu-verde pot avea probleme i cu
percepia altor culori. Cu alte cuvinte, majoritatea persoanelor cu cecitate cromatic vd culorile, dar le
percep ntr-un mod diferit. Cazurile n care nu se poate distinge nici o culoare sunt rare. Cecitatea cromatic
absolut (discromatopsie total) se datoreaz absenei totale a celulelor cu conuri. Persoanele afectate de
aceast boal nu suport lumina strlucitoare i au o vedere slab, iar citirea le este afectat. O alt problem
este lipsa sensibilitii cromatice. n acest caz, avei nevoie de mai mult timp pentru a distinge culorile i v
este foarte greu s distingei culorile n lumin slab.

Curcubeul vzut cu diferite deficiene de percepie cromatic

Percepie cromatic normal

Discromatopsie de albastru

Discromatopsie de rou

Cecitate cromatic absolut (discromatopsie total)

De ce daltonismul afecteaz mai frecvent brbaii dect femeile?

Acest lucru se datoreaz faptului c daltonismul este ereditar, iar gena responsabil este localizat
cromozomul X. Gena este recesiv, la fel i daltonismul. Caracterul recesiv al genei se pierde cnd vine
conflict cu o alt gen pentru aceeai caracteristic. Exist dou tipuri principale de discromatopsie:
spectrul verde i respectiv n spectrul rou. Ambele sunt determinate de gene recesive localizate
cromozomul X.

n
n
n
n

Cromozomii X i Y determin sexul individului. Brbaii posed cte unul din fiecare, iar femeile, doi
cromozomi X (i nici un cromozom Y). Dac o gen ce determin o boal este recesiv, atunci boala nu se va
manifesta, dac n organism exist i o gen normal. Gena normal ctig lupta. Acest lucru este posibil
n cazul femeilor, deoarece posed doi cromozomi X. Dac unul dintre acetia poart gena daltonismului, iar
cellalt gena normal, atunci gena normal are caracter dominant, iar daltonismul nu se va manifesta.
Brbaii au un singur cromozom X, iar dac acesta este purttorul genei daltonismului, atunci brbatul va fi
daltonist. Pentru ca un brbat s fie daltonist, este nevoie doar de o gen, pe cnd n cazul unei femei este
nevoie de dou gene, cte una pentru fiecare cromozom X. ansele de a moteni dou gene ale
daltonismului (una de la tat i una de la mam) sunt mult mai mici.
Femeile care sunt purttoare ale unei gene a daltonismului, deci care nu au daltonism, pot totui s transmit
gena urmailor (n 50% dintre cazuri). Mecanismul este similar ca n cazul altor boli ereditare care sunt mult
mai frecvente la brbai dect la femei, ca de exemplu hemofilia clasic.

ASTIGMATISM

Astigmatismul (grec. astigma= fr stigm, sau fr punct de

focar) este o boal oftalmologic manifestat printr-o deformare de
cornee care atrage dup o refracie defectuoas a razei de lumin
n globul ocular
In cazul astigmatismului razele de lumin alb care sosesc la ochi sub
form de raze paralele vor suferi un proces intens i inegal de
refracie, cu ct aceast refracie difereniat va fi mai mare, cu att
se consider astigmatismul mai grav.
La om ochiul cu un astigmatism de pn la 0,5 dioptrii (1 dpt = f -1) este
considerat normal.

Formarea de manifestare
Pe cnd imaginea n centrul focarului a unei surse de lumin ndeprtate are o form sferic
n cazul ochiului normal, va aprea o imagine sub form de dou linii pe punctul focal n cazul
astigmatismului, din cauza refraciei diferite a razelor de lumin, cu ct cele dou imagini sunt
mai ndeprtate una de alta, cu att gravitatea astigmatismului e mai mare.

FORMAREA DE ASTIGMATISM:
Sunt forme regulate de astigmatism, cnd cele dou imagini virtuale formate pe retin care pot fi situate
la distane diferite ntre ele dup gravitatea bolii, dar imaginile sunt ntotdeauna amplasate pe o ax
vertical, pe cnd la formele neregulate imaginile se afl n poziia unui unghi de 90 sau a ezate oblic
una fa de alta.

Cauze:

Frecvent bombarea corneei are o form anormal elipsoidal, aceast deformare poate
determina miopie (vedere scurt), sau keratoconus sau keratoglobus care apare frecvent la ambii ochi
manifestndu-se frecvent ca miopie mai rar ca prezbitism (raport femei/brbai fiind 1:2).
Practic, toi oamenii au astigmatism. Este vorba de astigmatismul fiziologic (0,500,75 dpt), pentru care
nu se impune corecie optic, fiind nsoit de o vedere normal. Existnd de la natere, el poate fi nso it
de o uoar evoluie i se numete congenital. Astigmatismul poate fi i dobndit, unul dintre factorii
determinani fiind intervenia chirurgical, dar i diverse maladii oculare, precum keratocon, i pterigion.
Imaginea format pe retin este neclar la ochiul care sufer de aceast afeciune care poate s apar
ori la natere (Amblyopie care apare frecvent numai la un ochi), ori mai trziu, fiind o form ireversibil.

Hipermetropism

Hipermetropia este o anomalie oftalmologic specific persoanelor trecute de vrsta de 40 de ani. Aceasta
apare ca urmare a proceselor naturale de mbtrnire, de pierdere a elasticitii esuturilor i de atrofiere a
acestora, fapt valabil i n cazul elementelor oculare.
Ce este hipermetropia
Hipermetropia este o afeciune oftalmologic i const n incapacitatea de a focaliza obiectele din proximitate
sau deprtare din cauza unor modificri aprute la nivelul corneei i cristalinului (ex: aplatizarea corneei).
Corneea i cristalinul (numite i lentile oculare) ofer permeabilitatea razelor de lumin focalizate pe retin,
care sunt mai departe trimise la encefal. ns odat cu trecerea timpului claritatea i rigoarea acestora se
deterioreaz, modificndu-i diametrele i formele. Ochiul i pierde capacitatea de acomodare, iar valoarea
dioptriilor crete. Astfel se instaleaz hipermetropia. Mai clar fie spus, persoanele care sufer
de hipermetropie au vederea nceoat, pot focaliza clar obiectele aflate la deprtare, dar le plaseaz ntr-un
plan mult mai apropiat dect sunt ele n realitate. Hipermetropia se manifest prin dificultatea de a focaliza
obiectele aflate n apropiere, deoarece razele se strng dup retin, i nu n retin aa cum e normal.
Cauzele hipermetropiei
Cauzahipermetropiei este de cele mai multe ori de natur fiziologic: focalizarea razelor luminoase n spatele
retinei i nu pe retin, ca urmare a prezenei unor disproporionaliti ale lentilelor oculare: cristalinul mpins n
interiorul ochiului, globul ocular cu diametrul antero-posterior mic, sau corneea uor curbat.
S-a constat c toi oamenii se nasc cu hipermetropie, ns odat cu dezvoltarea organismului, crete i
dimensiunea globului ocular, iar pn la vrsta de 5 ani, acesta ar trebui s ating dimensiunile normale (2324 mm). Dac creterea globului ocular se oprete nainte de vreme i are o lungime mai mic de 23 de mm,
atunci se consider c omul sufer de hipermetropie axial.
ns la fel de posibil este ca un ochi de dimensiuni normale s aib incapacitatea de refracie adecvat a
fasciculelor luminoase, fapt determinat de mici defecte ale lentilelor oculare (corneea i/sau cristalinul). Acest
lucru determin dezvoltarea hipermetropiei de refracie.
O alt cauz a hipermetropiei este pierderea capacitii de acomodare a ochiului. Acest lucru intr n sfera
firescului n contextul vrstei naintate, flexibilitatea cristalinului slbindu-se semnificativ i odat cu aceasta,
va scdea i fora de focalizare a ochiului.Hipermetropia devine mult mult mai evident dup vrsta de 40 de
ani, iar tulburarea de refracie datorate vrstei, se numete prezbitie. De asemenea, hipermetropia poate
aprea i pe fondul zestrei genetice, astfel c dac exist antecedente similare n familie, aproape invariabil

copilul le va moteni. Alte cauze ale hipermetropiei: diverse tumori oculare, dizlocri ale cristalinului,
retinopatie etc.
Semne i simptome ale hipermetropiei

Hipermetropia ncepe s se manifeste la persoanele afectate n jurul vrstei de 40 de ani, ca urmare a

proceselor naturale de mbtrnire, de pierdere a elasticitii cristalinului, i se manifest prin urmtoarele
simptome:
Vederea nceoat se manifest mai ales n timpul activitilor care implic focusarea clar a
obiectelor din apropiere (ex: cusut, lecturare, utilizarea calculatorului);
Dureri de cap persistente (cefaclee);
Nevoia frecvent de frecare a ochilor este un indiciu clar al prezenei hipermetropiei la copii;
Lcrimarea frecvent;
nroirea rapid a ochilor;
nepturi oculare determinate de concentrarea forat a ochilor;
Durere i tensiune ocular.