povesti cu talc FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!

BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE

NOASTRE...

Mama il trimise pe baiat sa cumpere ceva de la magazinul din colt. Pe drum, langa o
piata, zari un batran, stingher, in haine ponosite, care parca astepta ceva. Privea fara
tinta si zambea..parea rupt de realitate. Lumea care trecea ii lasa cate ceva, bani sau
mancare, dupa posibilitati.
Copilul se opri in dreptul lui, iar batranul in haine ponosite tresari..ii zambi si-l intreba:
-"Ce faci copil frumos?"
-"De unde stii ca sunt frumos?"
-"Stiu..si apoi toti copiii sunt frumosi.."
-"Ma duc sa cumpar ceva.."

-:Du-te,si cand te intorci sa treci pe le mine."

Copilul asa facu.
Batranul cand simti ca este langa el ii intinse mana si o pornira amandoi.
Lumea ii privea mirata:un copil bine imbracat , langa un batran zdrenturos..
-"De ce se mira lumea cand ne vede impreuna?"-intreba copilul
-"Lumea nu stie...lumea nu stie ca eu sunt cel mai bogat om.."raspunse batranul
-"Cum asa?..Vad ca esti imbracat ca un cersetor.."
-"Nu judeca pe nimeni dupa cum este imbracat!. Eu iti spun ca sunt cel mai bogat om
pentru ca am urechi si. aud, am ochi si vad, am maini sa ma hranesc, am picioare sa
ma deplasez si mintea integra ca sa pot gandi...intelegi?".
-"Ha, ha, ha,"--rase copilul--"Pai, toti le avem..asta inseamna ca esti bogat?".
-:Da,putini sunt constienti de acest lucru: ca nu in bani se masoara bogatia..
Iti dai seama, tu, cat esti de bogat daca:
-ai doua picioare intregi cu care sa te deplasezi acolo unde sufletul tau vrea?
-ai doua maini viguroase cu care sa apuci, sa scrii, sa te imbraci,sa inoti in ape
racoroase, sa imbratisezi,si sa legeni un copil?
-dar, mai ales ,sa ai doi ochi sanatosi cu care sa vezi toate frumusetile acestei lumi; sa
vezi soarele rasarind, chipul iubitei si surasul mamei?
-si doua urechi cu care sa auzi muzica cuvintelor.....
Copile drag,oamenii nu stiu cat sunt de bogati!.Si toate aceste bogatii le poarta cu ei,
pentru ca ele ii alcatuiesc: nu e necesar sa le depoziteze in seif sau in banci.
Intelegi copile ca te-ai nascut bogat?"
-"Dar tu de ce cersesti, daca esti atat de bogat precum spui?"
-"Eu nu cersesc..eu doar tin companie soarelui...In fiecare dimineata, soarele bate la
usa case mele,desi, ferestrele sunt deschise..Intra in casa si toata lumina si caldura lui
imi inunda cele patru camere..sunt atat de bucuros ca soarele a ales sa intre si in casa
mea.."
-"Dar unde este casa ta"- intreba curios copilul.-,"Te-am vazut stand pe o piatra in
piata.."
-"Heei, casa mea este aici, inlauntrul meu,..uite.."--,si lua mana copilului si-o duse in
partea stanga a pieptului.."Simti ce calda e"?
-"Daa, si pulseaza.."
-"Casa mea se cheama inima si se bucura ca ai atins-o cu mana ta!.Hai cu mine sa-ti
arat ceva.."
Si o pornira amandoi.
Copilul mergea alaturi de cersetor, si mana lui mare si calda ii dadea siguranta, desi nul cunostea; astazi il vazuse pentru prima oara , dar il simtea atat de aproape de parca
facea parte din familie..

Ajunsera in parc.
_"Hai sa ne asezam pe o banca, aici, sub copacul acesta", spuse batranul
"Asa, inchide ochii si respira adanc ...ce simti?"
-"Imm,miroase a flori de salcam.."
-"Bravo, ai ghicit..a inflorit salcamul, asa este!"
-"A inflorit salcamul, a inflorit salcamul,,",striga copilul batand din palme de bucurie,
tocmai cand ,pe langa banca lor trecea un calator grabit.
-"Ce gluma buna", mormai in barba calatorul,..."Doar suntem in noiembrie..iar salcamii
infloresc primavara"..si-si vazu , grabit, de drum.
-"Vezi copile", spuse batranul... "Ti-am spus ca oamenii nu stiu cat sunt de bogati; au
uitat sa se bucure..desi au ochi ,nu vad, desi au nas, nu miros..nu simt ca salcamul a
inflorit a doua oara. Nu mai au timp sa simta, sa vada, sa auda.Merg cu capul in pamant
preocupati sa faca cat mai multi bani..trecand astfel, orbi si surzi, pe langa minunile
vietii.Au saracit!"
Se ridicara si o pornira pe alee spre casa copilului.
La capatul parcului era un cersetor, orb, in carja.
Batranul lasa in caciula milei tot avutul sau.
_"In dar ai luat ,in dar sa dai..copile, sa dai din "bogatia" ta si celor care au intr-adevar
nevoie.", spuse batranul si se departa fericit, bogat in sinea lui.
Copilul cum ajunse acasa,se duse repede in camera lui, isi lua pusculita cu bani, o
sparse, lua banii si pleca in graba spre piata.
Daruii, cu mainile lui, banutii saracilor.
La intoarcere mama il certa:
_"Ce-ai facut..ti-ai dat toti banii daruiti de mine pentru leaganul pe care ti-l doreai, la
cersatori?"
-"In dar ai luat in dar sa dai...mama, iar eu sunt foarte bogat..ma am pe mine... Ce-mi
mai trebuie leagan cand am doua picioare zdravene cu care pot sa alerg.,sa ma joc?"
Copilul descoperise bogatiile trupului sau, iar in casa sufletului aveau sa se stranga o
multime de alte comori...

Care e rugciunea primit de Dumnezeu?

FIE DOAMNE MILA TA SPRE NOI, ASA CUM AM NADAJDUIT INTRU TINE!
BINECUVANTEAZA-NE DOAMNE SI NU NE PEDEPSI PENTRU PACATELE
NOASTRE...

- Printe, cum s ne rugm? Unii citesc mereu rugciuni din cri, acatiste, paraclise,
alii se roag doar cu propriile lor cuvinte. Care e rugciunea primit de Dumnezeu?
- O rugciune izbucnit din inim, plin de ncredere. Dumnezeu este foarte prezent n
viaa noastr, i atunci, oriunde suntem, ne putem adresa Lui, iar El este prezent mereu
i ne ascult. S ne rugm cu aceast ncredere n Dumnezeu, cu aceast credin
puternic, iar nu cu o rugciune formal. Pentru c, adeseori, noi ne rugm, dar n-avem
ncrederea aceasta c Domnul ne poate ajuta. Spunem rugciunea, dar n-avem
credin, n-avem aceast ncredere n Dumnezeu cu toat fiina noastr. Atunci ne
ascult Dumnezeu, cnd ne rugm cu ncredere.
- Exist i un program de rugciune pentru cretinul din lume, un program pe
care el ar putea s-l respecte zilnic?
- Eu pot s v dau un exemplu, nu un program. Nu prea cred n programe ncredinate
romnilor notri, pentru c le respect 2-3 zile i dup aceea le prsesc, c se
plictisesc. Le accept cu vorba, dar practic se las repede. E i o vorb, c la noi, la
romni, o srbtoare nu dureaz mai mult de trei zile.
S v dau acum exemplul practic, din Pateric. n Orient, acolo unde s-a petrecut
ntmplarea, de obicei plou foarte rar. Un tnr din vremea aceea mergea s vad un
btrn care tria n deert. Cnd a ajuns, btrnul l-a ntrebat: Ce mai este prin lume?.
Iar fratele i-a rspuns: E secet mare. Se roag preoii n biserici i tot nu plou.
Btrnul s-a mirat: Cum frate? V rugai i tot nu plou? Ia s ne rugm i noi.
Btrnul s-a pregtit pentru rugciune, apoi i-a ridicat minile n sus i a spus cteva
cuvinte ctre Dumnezeu. Le-a spus n tain, nu cu voce tare, i deodat a nceput
ploaia! Nu plouase de luni de zile. Vezi frate? Dac ne rugm, plou. Bietul tnr
a rmas foarte uimit, n-a mai putut s spun nimic. E o ntmplare real, nu o pild. Ce
nelegem din ea? C o rugciune din inim, din toat fiina, plin de smerenie, a adus

imediat un rspuns din partea lui Dumnezeu. Imediat a plouat! Asta e o rugciune
adevrat!
Noi ns nu tim s ne rugm. Suntem risipii n aa msur, nct chiar cnd ne
rugm pentru noi, pentru ziua de astzi, pentru un necaz, nu suntem acas totdeauna.
Ne rugm i mintea scap, alunec, i te surprinzi c te gndeti la altceva, chiar
atunci cnd te rogi. Iar dac nu te rogi continuu, cu ncredere i cu smerenie, El nu-i
rspunde. Asta ne trebuie, o rugciune plin de luare aminte, plin de atenie. Domnul
este prezent n fiecare zi i noapte, este mereu lng fiecare dintre noi; ne vede i
cunoate tot adncul nostru, toate neputinele. El ne cunoate, dar noi suntem cu
gndul i la El, i n alt parte. Asta i din cauza vrjmaului diavol, care caut s ne
despart de Dumnezeu i aduce fel de fel de motive, de argumente, chemri i ispite n
mintea omului. Aa ajungem s ne lum dup sugestiile lui i s ne desprim de
Dumnezeu. Mai ales atunci cnd omul se roag, demonul ncearc s intre n viaa lui
intim ca s-l separe de Dumnezeu. De aceea, n asemenea mprejurri, cnd tie c I
se adreseaz lui Dumnezeu, omul trebuie s rosteasc rugciunea cu mult cin,
s-i reproeze lui nsui c, iat, st de vorb cu Dumnezeu, dar mintea lui este
departe, neatent. Sunt i oameni care au aceast buncuviin fa de Dumnezeu i
i reproeaz c sunt risipii, i nu sunt contieni n apropierea de Dumnezeu, iar
Dumnezeu vede aceast cin i rspunde. Dar, cel mai adesea, mintea noastr e
risipit i ne rugm formal. Sunt persoane care citesc noaptea multe acatiste, dar dup
ce citesc, dimineaa se scoal i ncep s brfeasc, s judece. Asta este ca i cum nu
s-ar fi rugat, i de aceea, aceste rugciuni nu sunt luate n seam de Dumnezeu.