''Cine isi da lui isi da tata! Cine-si face lui isi face!

''
August 19, 2014 at 10:58pm

Lang-un sat, un biet mosneag,

Chinuit de vremuri grele,
Isi facuse un bordei
Din pamant si din nuiele.
Intr-o margine-a padurii,
La tulpina unui fag
Chiar in mijlocul naturii
Locuia bietul mosneag.
Fara nicio mangaiere
Fara niciun ajutor,
Rezemat de doua carje
Sprijinea al sau picior.
Chinuit asa sarmanul
Isi ducea al vietii fir,
Pana cand l-o duce Domnul,
Din bodei in cimitir.
Si din cand in cand cu jale
Inspre sat pornea mosneagul,
Imbracat cu sacu-n spate
Sa cerseasca de mancare.
Si in loc sa multumeasca,
Spunea vorba care-i place:
Cine isi da lui isi da!,
Cine-si face lui isi face!.
An cu an trecura iute,
Multi-naintea lui murira,
Pe el harul si iubirea
Domnului il sprijinira.
Si din cand in cand cu jale,
Inspre sat pornea mosneagul,
Fara a schimba sarmanul
Satul, carja si sumanul.
Il stia demult tot satul
Si la orice sarbatoare,
Cei cu inima curata,
Ii dadeau ceva mancare.
El in loc sa multumeasca,
Le spunea plecand cu pace:
Cine isi da lui isi da tata,
Cine-si face lui isi face!.

Intr-o zi o gospodina
Din `nalta societate,
Se gandi cum s-amuteasca
Glasul celui cersetor,
Ca cerea de-atata vreme
Pe la poarta tuturor.
Repede facu o paine
Din faina cea mai alba,
Si puse intransa otrava
Si apoi o coapse in graba.
Cand mosneagul era-n poarta
I-a dat painea otravita,
Si inca inima tresalta
Ca de-acuma cersetorul
Nu mai vine pe la poarta.
Iar mosneagul isi ia darul
Privindu-l cu bucurie,
Vazand painea cea frumoasa
Se gandi sa o mai tie.
Repeta apoi acea zicala
Care asa de mult ii place:
Cine isi da lui isi da!,
Cine-si face lui isi face!.
Dupa ce a colindat tot satul
Se intoarse la bordei,
Vrand acum sa se-odihneasca,
Pe un scaunel de tei.
Nu se asezase inca mosul
Cand apare pe carare
Venind de la vanatoare
Un flacau voinic din sat.
Obosit si rupt de foame,
Dupa el venea un caine,
Ratacise prin padure
Fara nici-un pic de paine.
Ajungand langa bordei
Il intreaba cu mirare:
Mosule, sa nu te superi
Nu ai ceva de mancare?
Cum sa nu, raspunse mosul
Chiar acum am fost in sat,
Si chiar mama dumitale
O paine alba mi-a dat.

Iat-o, tai-o si-o mananca

Potoleste-ti foamea-n pace,
Caci: Cine isi da lui isi da!,
Cine-si face lui isi face!.
Dupa ce manca feciorul
Multumit pleca spre sat
Far-a banui sarmanul
De ceea ce s-antamplat.
Ajungand acasa bine
Maica la-mbratisat,
S-a dezbracat si in fine
La masa sa asezat.
Nici nu se aseaza bine
Cand deodata feciorul
Se ridica in picioare
Vai! Mi-e rau draguta mama
Mama mor, totul ma doare.
Maica lui se ingrozeste
El se zbate disperat
Ce ai? il intreaba mama,
Spune-i mamei, ce-ai mancat?
N-am mancat, raspunse fiul
Decat painea cea frumoasa
Ce-ai dat-o la cersetor
Astazi cand a fost acasa.
Un fior groaznic atuncea
Inima mamei cuprinde
Fiul ei isi da suflarea
Si in fata ei se stinge.
Ingrozita se arunca
Peste-a fiului ei fata,
Si cu mana tremuranda
De gatul lui se agata.
Apoi isi priveste fapta
Corpul fiului raceste
Iat-acum, cum Cel din ceruri
Orice fapta rasplateste.
Si-n ureche ii rasuna
Glasul care nu mai tace: