Jupiter

Lacrima femeii btute n scara blocului, sttea ntr-un col, singuratic, alergnd
disperat dup femeia cu crlioni negri, creia i aparinuse parc n alt via.
Dar femeia terse cu colul mnecii celelalte surate ale sale, juruindu-se s lase
trecutul n urm, s o ia de la capt. Necazul ei era i necazul lui Jupiter. Cu ochii
si mari, perfeci rotunzi, Jupiter i ddea acea surs mistic, inepuizabil de
ncredere. i orice cuvnt era de prisos. Ploaia era de prisos. Copii ceretori ce
alergau debarasai de grijile vieii, uzi i inoceni. Cinii se fereau de Jupiter.
Numai brbatul n chimono, de la etajul doi, prea nenduioat, cu igara aprins
zbiera:
- Alionaaa! Pizada mtii de zdrean!
i norii i ei parc jenai odat cu oamenii de pe alee, se strngeau ruinai,
acoperind lumina.
Capul cu crlioni negri nu schi un gest. Dar Jupiter, vdit micat de ton mai
mult dect de neles, se desprinse brusc, ispindu-i pcatele bulimiei de
diminea. Femeia ncremeni.
Lacrima femeii btute n scara blocului, se topea, i ultima ei speran erau,
cele cteva picturi de snge ce-i fceau cu mna de pe alee, ochii lui Jupiter
mari, stini acum, definitiv.