Sunteți pe pagina 1din 34

Bazele Informaticii

III. ARHITECTURA
GENERAL A SISTEMELOR
DE CALCUL
III.1. Componentele unui calculator
Termenul de arhitectura defineste structura fizica sau proiectul unui calculator
si al componentelor sale, de la structura sa interna de functionare si circuitele
specifice, pana la programele ce il fac sa functioneze.
Calculatoarele sau computerele sunt de fapt sisteme electronice alcatuite din
doua mari grupe de componente :
Sistemul de echipamente (Hardware)
Sistemul de programe
(Software)
Componenta hardware sau sistemul de echipamente cuprinde componentele
electronice, placile, perifericele si echipamentele care alcatuiesc un sistem de calcul.
Componenta software sau sistemul de programe cuprinde urmatoarele
categorii de programe :
Programe de sistem (System software)
Sistem de operare
Programe utilitare
Programe de aplicaii (Application software)
Programele de sistem (System software) cuprind toate programele folosite la
operarea si intretinerea unui sistem de calcul, incluzand Sistemul de operare (SO) si
programele utilitare (Utility program).
Programele de aplicatii (Application software) sunt programe care executa
anumite taskuri (sarcini), cum ar fi prelucrarea textelor (Word, WordPad, Notepad)
sau gestionarea bazelor de date (Oracle, FoxPro, Access, etc.).
Sistemul de operare (Operating system) reprezinta programul principal
pentru un calculator, care ii coordoneaza functiile interne si asigura mijloacele de
control asupra operatiilor calculatorului. Cele mai raspandite sisteme de operare
pentru calculatoare personale sunt : MS-DOS, UNIX, OS/2, Windows 95, NT,
Macintosh System etc.
Programele utilitare (Utility program) sunt programe care asista utilizatorul
la intretinerea si cresterea eficientei unui sistem de calcul.

Arhitectura general a sistemelor de calcul

Configuraia general a unui sistem de calcul electronic este reprezentat n Fig. III.1.

Unitate de
Comanda si Control
Echipamente
de Intrare

Echipamente
de Iesire

Unitatea Aritmetica
si Logica

MEMORIA

Fig. III.1 Schema bloc simplificat a unui sistem de calcul


Principalele componente hardware ale unui sistem de calcul, precum si functiunile pe
care acestea le indeplinesc sunt prezentate in Tabelul 1.
Tabelul 1

Componente Hardware

Functiuni

Echipamente de Intrare / Iesire (I/O)


Memoria
Unitatea Aritmetica si Logica (UAL)
Unitatea de Comanda si Control (CU)

Intrare / Iesire date si informatii


Memorare date si programe
Prelucrare matematica si logica
Comanda si controleaza toate
operatiunile
Componentele care asigur realizarea blocurilor funcionale, prezentate n Fig.
III.1 i Tabelul 1 sunt alcatuite din urmtoarele 8 elemente importante:
a. Procesorul
Acesta reprezinta creierul calculatorului (Fig. III.2). El transmite instructiuni
calculatorului, cu alte cuvinte executa instructiunile de programare din programe. De

Bazele Informaticii

asemenea, el efectueaza operatiunile de adunare, scadere si operatiunile logice


simple.
Intr-un calculator mare de tip mainframe, procesorul este numit unitate centrala de
prelucrare (CPU).
Intr-un microcalculator personal, procesorul este denumit microprocesor.
In majoritatea calculatoarelor personale actuale, acesta poate fi un microprocesor de
tip Intel 486, Pentium II, Pentium Pro etc..
b. Echipamente de Intrare / Iesire (I/O)
Aceste echipamente pot fi : tastatura, mouse, scanner, CD-ROM, cititoare de cod de
bare etc. Cele mai uzuale echipamente de iesire sunt monitoarele si imprimantele.
Toate aceste dispozitive se ataseaza la microprocesor prin intermediul porturilor sau
adaptoarelor, care la randul lor sunt conectate la unitatea centrala prin intermediul
magistralelor microprocesorului (Fig. III.2).
c. Memoria
Memoria este compusa din memoria rapida (RAM,ROM)si dispozitive de stocare
mai lente (hard disc, floppy disc) si are functiunea de a salva si regasi date si
programe.
d. Magistrala (Bus)
O magistrala (Bus) sau un set de magistrale pot fi gandite ca niste autostrazi
electronice, care interconecteaza componentele hardware ale unui PC.
Magistralele au rolul de a conecta microprocesorul la memorie sau la adaptoarele
care fac posibila atasarea dispozitivelor prin porturile sau conectorii lor de extensie.
Exista urmatoarele trei tipuri de magistrale :
Magistrala de date (data bus) permite microprocesorului sa faca
schimbul de date cu memoria cu acces aleator (RAM). Latimea
magistralei de date este de obicei cuprinsa intre 16 sau 32 de biti.
Magistrala de adrese (adress bus) este canalul electronic intern care
leaga microprocesorul de memoria RAM si prin care se transmit
adresele de stocare din memorie.
Magistrala de comenzi (command bus) este canalul electronic intern
care conduce semnalele de comanda ale unei unitati.
e. Adaptoare
Calculatoarele contin un set de adaptoare care permit microprocesorului sa controleze
si sa comunice cu echipamentele de Intrare / Iesire, precum si cu cele de stocare a
datelor si programelor. Adaptoarele sunt ansambluri de circuite care se ataseaza
magistralelor sistemului de calcul si care permit conectarea anumitor dispozitive I/O.

Arhitectura general a sistemelor de calcul

De exemplu, un adaptor de port serial se conecteaza la o magistrala a calculatorului si


creaza un port COM (communication) la care poate fi conectat un modem.
Adaptorul este deci puntea de legatura intre magistralele calculatorului si
dispozitivele care trebuie conectate la ele (Fig. III.2). Adaptoarele se prezinta sub
forma integrata, incluse pe placa de baza sau ca placi separate, care se introduc in
conectorii de extensie.
n Fig. III.2 sunt prezentate elementele de baza ale unui sistem electronic de calcul:

Sursa de
alimentare

MICROPROCESOR

Adaptor port
Monitor

MOUSE
IMPRIMANTA

MONITOR
MONITOR

Adaptor unitate
Hard disc

HARD DISC

Adaptor unitate
Floppy disc

FLOPPY DISC

Port

MAGISTRA

Conectorii
de extensie

Port

Adaptor port
Imprimanta

Port

Adaptor de
Tastatura-Mouse

Memoria Principala
(DRAM, CACHE,
ROM BIOS)

Port

TASTATURA

Plcile suplimentare se instaleaz aici


pentru a permite accesul la magistral
Fig. III.2 Shema bloc simplificat a unui PC
f. Porturile
Porturile sunt interfete hard, create de adaptoarele care asigura conectarea
dispozitivelor I/O. (Fig. III.2)
g. Conectorii de extensie
Conectorii de extensie sunt conectori fizici care permit ca in timpul fabricatiei sau
mai tarziu, de catre utilizatori, sa poata fi atasata la magistralele calculatorului o gama
larga de adaptoare utilizator.

Bazele Informaticii

Conectorii permit extinderea rapida sau modernizarea unui sistem (upgrade) cu noi
echipamente de I/O si/sau memorie.
Upgrade este termenul corespunzator operatiunilor de modernizare si extindere
hardware si software a unui sistem de calcul.
h. Dispozitivele de stocare lenta (memoria externa).
Aceste dispozitive speciale asigura functiunea de memorare a datelor si
programelor pe termen lung. Aceste dispozitive include medii de stocare (suporti de
memorare)cum sunt discurile magnetice, benzile magnetice si CD-ROM-urile.
Majoritatea componentelor care alcatuiesc calculatorul propriuzis sunt plasate pe o
singura placa cu circuite imprimate, denumita placa de baza a sistemului
(motherboard).
Componentele obisnuite ale placii de baza includ procesorul principal si
circuitele acestuia, memoria, interfata I/O (portul serial, portul paralel, interfata
tastaturii, interfata discului etc.), precum si magistrala (bus-ul).

III.2. Tipuri de calculatoare


Sisteme de calcul se pot clasifica dupa o multime de criterii. Unul dintre
criteriile importante de clasificare este cel al caracteristicilor constructive si
functionale.
Dupa acest criteriu clasificarea este urmatoare :
Microcalculatore. Acestea sunt calculatore in care procesorul este un
microprocesor, ce include unitatea aritmetica si logica (ULA) si unitatea de
comanda. In general toate tipurile de microcalculatoare prezinta
caracteristicile unui calculator personal (PC), si anume : sunt de
dimensiuni relativ mici, pretul de vanzare destul de mic si au fost proiectate
in primul rand pentru a fi utilizate de o singura persoana. Termenul de PC
defineste orice microcalculator compatibil IBM, constituit pe baza
microprocesoarelor Intel. Exista exceptii semnificative, cum ar fi
puternicele calculatoare personale care sunt folosite ca servere de date sau
servere de aplicatii de retea.
Minicalculatore. Acestea sunt calculatoare cu mai multi utilizatori,
proiectate pentru a satisface necesitatile unei firme mici sau ale unui
departament. Orice minicalculator este mai puternic decat un calculator
personal, dar nu atat de puternic ca un mainframe.
Mainframe. Un calculatoare mainframe este proiectat pentru a satisface
cerintele de lucru ale mai multor utilizatori, care apartin marilor organizatii.
Termenul se refera la marile calculatoare care pot avea mii de terminale
simple si pot asigura spatii de stocare de ordinul gigaocteti.

Arhitectura general a sistemelor de calcul

Supercalculatoare. Acestea sunt calculatoare sofisticate, scumpe,


proiectate pentru a executa calcule complexe la o viteza maxima permisa de
utimele realizari tehnologice.
Ultimul tip de supercalculator realizat de IBM este IBM RS / 6000. Acest
sistem se compune din statii de lucru interconectate si servere de date.
Ansamblul poate avea 512 procesoare.
Supercalculatoarele se utilizeaza in mod frecvent in cercetarea stiintifica,
mai ales la modelarea sistemelor complexe, dinamice, cum ar fi prognoza
meteo la scara mondiala. In prezent calculatorul CrayY MP este foarte
solicitat in activitatea de cercetare stiintifica.
ncepnd cu anul 1980, distinctia intre minicalculatoare si microcalculatoare sa estompat.
Un criteriu mult mai realist de clasificare ar putea fi, dupa functia pe care o
indeplineste calculatorul.
Dupa acest criteriu calculatoarele se clasifica dupa cum urmeaza :
Sisteme centralizate de calcul. Minicalculatoarele si manframe-urile sunt
proiectate pentru a fi utilizate simultan de catre mai multi utilizatori , in
scopul satisfacerii necesitatilor unei organizatii sau ale unui departament
din cadrul organizatiei. Accentul in sistemele centralizate de calcul se pune
pe pastrarea programelor, a datelor si a capacitatilor de prelucrare sub
control central, astfel incat utilizatorii finali sa obtina accesul la aceste
sisteme prin terminale aflate la distanta.
Calculatoare de sine statatoare (stand-alone). Un calculator de sine
statator este proiectat pentru aplicatii de sine statatoare. Un astfel de
calculator poate fi un calculator personal, realizat pentru utilizare personala,
acasa sau in particular, care nu se bazeaza pe resurse externe, cum ar fi o
baza de date centrala sau cum sunt resursele de calcul comune cu altii.
Sisteme de calcul distribuite. Un astfel de sistem este reprezentat de
retelele de calculatoare, proiectate pentru a asigura capacitatea de calcul la
utilizator, in conditiile utilizarii in comun a tuturor resurselor hardware si
software, precum si a bazelor de date centrale.
Statii de lucru profesionale. Acestea sunt de fapt microcalculatore
performante, care dispun de monitoare pentru afisare de mare rezolutie,
precum si de dispozitive de prelucrare speciale, necesare specialistilor, cum
ar fi inginerii, proiectantii, arhitectii etc.
Astazi majoritatea calculatoarelor personale vandute nu provin de la IBM. Cele mai
multe sunt proiectate, construite si vandute de una din zecile de firme de renume care
ofera o mare varietate de calculatoare pentru domeniul afacerilor, educatie , cercetare
sau uz personal.

Bazele Informaticii

Aceste calculatoare se numesc clone (copii), deoarece ele sunt facute sa arate si sa
lucreze ca un IBM PC, desi nu sunt construite de IBM.
Majoritatea fabricantilor de clone isi denumesc aparatele dupa tipul de procesor
(microprocesor) folosit .
Compatibilitatea PC-urilor se apreciaza dupa urmatoarele criterii :
Criterii de compatibilitate a PC-urilor :
Ce tip de magistrala foloseste ?
Ce procesor are calculatorul ?
Ce sistem de operare foloseste ?
Ce tip de adaptor si de monitor
utilizeaza ?

Piata de PC-uri ofera o multitudine de modele si categorii de sisteme. De


regula termenul de Personal Computer (PC) include urmatorele tipuri :

Tipuri de PC-uri :
a)
b)
c)
d)
e)
f)
g)
h)

PDA-uri (Personal digital assistant)


Laptop computer
Notebook computer
Desktop computer
PC-uri pentru multimedia
NetPC-uri (Network computer)
Servere
Statii de lucru

a.) PDA-uri (Personal digit assistant).


PDA-urile sunt calculatoare mici ce pot fi inute n mn, capabile s accepte
intrari scrise de utilizator pe ecran cu ajutorul unui echipament de forma unui
creion.
Pe ecest tip de calculator se poate instala un sistem de operare de tip Microsoft
Windows CE. PDA-ul este un bun instrument in timpul calatoriilor, pentru
aplicatiile : agenda de adrese, carnet de notite , calculator de buzunar etc.
La acest calculator se poate conecta un modem si un fax.
b.) Laptop-uri.

Arhitectura general a sistemelor de calcul

Laptop-ul este un calculator mic, portabil, care are o greutate mica (~3.5
Kg) si dimensiuni destul de mici pentru a putea fi tinut in poala (lap). Aceste
calculatoare portabile se mai numesc si notebook.
c.) Notebook-uri.
Notebook-ul este un calculator portabil care cantareste de obicei mai putin de
3.5 Kg si masoara ~ 8 x 11 x 1 .
d. Desktop-uri.
Desktop-urile pentru Windows necesita un CPU de tip Pentim IV sau Pro,
minim 32 MB de RAM, hard disc de 40 GB, unitate CD-ROM i monitor de
min 15.
Un astfel de PC permite o buna executie a aplicatiilor de birotica, dar nu
trebuie sa ne asteptam la performante grafice deosebite.
e.) PC-uri pentru multimedia.
Aceste calculatoare trebuie echipate cu microprocesor Pentium IV MMX, K6
sau 6x86 MX, memorie RAM de minim 64 MB, hard disc de 40-60 GB,
unitate CD-ROM 50x, monitor de 19 sau 22 i plac de sunet de minim 32
de bii.
Cu un astfel de calculator se pot obtine performante remarcabile, beneficiind
de toate facilitatile oferite de tehnologia multimedia.
f.) NetPC-uri (Network computer).
NetPC-ul este un calculator cu rolul de terminal intr-o retea de calculatoare.
Aplicatiile se executa pe un server muti-utilizator amplasat la distanta, iar
calculatorul clent manevreaza local doar interfata grafica. Costul unui astfel de
calculator este destul de redus, aproximativ 500 $. Intretinerea sistemului este o
operatiune extrem de usoara.. Aceste calculatoare pot rula programe de PC-uri
la fel de bine ca orice PC. Datele si programele exploatate de aceste
calculatoare se afla amplasate pe serverul retelei. Programele se pot executa
direc pe server sau pe calculatorul client.
g. Servere.
Un server este un calcultor PC de generatie cat mai avansata (cu memorie
RAM foarte mare, un procesor puternic, cu mai multe discuri de stocare a
datelor), dedicat solutionarii urmatoarelor actiuni :
Gestionareai traficului de retea
Stocarea programelor sau a datelor, folosite in comun de utilizatorii
retelei
Transmiterea datelor prin liniile telefonice de comunicatii din
exteriorul retelei locale.
h. Staii de lucru.

Bazele Informaticii

Statiile de lucru sunt calculatoare ce functioneaza intr-o retea, pe care se


executa programe de aplicatii si care servesc ca punct de acces in retea.
Statiile de lucru profesionale (Proffesional work station) sunt calculatoare de
mare performanta pentru aplicatii profesionale, in domenii cum ar fi
proiectarea de circuite digitale, arhitectura, desen tehnic etc.
O alta clasificare a calculatoarelor PC este in functie de tipul unitatii centrale,
(contine toate componentele de baza ale calculatorului) si unume : desktop (de
birou), mini-desktop, desktop extraplat, tower si mini-tower.
Dac aparatul este proiectat sa stea n picioare atunci este o configuraie tower.
Calculatoarele cu arhitectur paralel se bazeaz pe existena mai multor
unitati centrale de prelucrare, interconectate, care lucreaza in timp partajat. Executia
unui program presupune executia simultana de catre mai multe unitati centrale
(coprocesoare specializate pipe-line).
Cu ajutorul calculatoarelor cu arhitectura paralele se pot
realiza urmatoarele activitati :
Prelucrarea imaginilor (teledetectie, animatie)
Sinteza si recunoasterea vocilor
Inteligenta artificiala (robotica)
Calculatatoarele generatiei a 5-a incep sa devina inteligente, adica pot fi
invatate sa ia decizii foarte subtile, programele incep sa simuleze anumite forme de
rationament uman.
Din punct de vedere tehnologic calculatoarele generatiei a 5 a pot fi de urmatoarele tipuri :
Criogene utilizeaza proprietatile de
supraconductibilitate
Optice bazate pe componente optice
Biologice bazate pe dezvoltarea chimiei organice

Arhitectura general a sistemelor de calcul

III.3. Componentele hardware ale unui calculator.


Caracteristicile tehnice i constructive
III.3.1. MICROPROCESORUL
Microprocesorul este un circuit integrat care conine dou elemente
importante: unitatea aritmetico logic (UAL) i unitatea de comand i control
(UC) a unei uniti centrale de prelucrare (CPU).

Figura III.3. Procesor pentru calculatoare IBM-PC


Caracteristici ale microprocesorului:
a. Viteza de lucru
b. Capacitatea maxima de memorie pe care o poate
adresa
c. Setul de instruciuni pe care le poate executa
a.) Viteza de lucru a microprocesorului este determinata de mai multi factori, si
anume :
Frecventa de ceas intern (166, 200, 250,..300400...800 MHz sau
1,2...1,5 GHz). Ceasul intern are rolul de a masura in permanenta pulsul pe
baza caruia componentele unui calculator isi coordoneaza activitatea.
Unitatea de masura pentru frecventa ceasului intern este Hertz-ul, impreuna
cu multiplii si MHz sau GHz;
Dimensiunile registrelor interne de date (8, 16, 32, 64 biti);
Tipul de microprocesor (x86, Pentium, RISC, PowerPC etc.);
Dimensiunea memoriei cache (32KB, 512 KB). Memoria cache este o
sectiune mica, de obicei de 32KB la 512 KB de circuite de memorie statica
cu acces aleatoriu (SRAM) cu propria magistrala catre unitatea centrala de
prelucrare (CPU), folosind la stocarea datelor si a codului de instructiune
solicitate de CPU. Cand CPU are nevoie de aceste date din nou, ele vor fi
furnizate la viteza microprocesorului.
n Fig. III.4.este reprezentat modul de functionare a memoriei cache.

Bazele Informaticii

Microprocesor

Memoria
Cache

MEMORIA RAM

Magistrala de date

Magistrala de comenzi

Fig. III.4. Memoria cache

b). Capacitatea maxima de memorie pe care poate sa o adreseze.


n principiu este de retinut faptul, ca un microprocesor nu poate adresa o
cantitate infinita de memorie, ci numai cantitatea impusa de procesul sau constructiv.
De exemplu, primul microprocesor folosit la realizarea unui PC, Intel 8088, poate
adresa maxim 1 MB de memorie, adica 16 segmente de 64KB.
c). Setul de instructiuni pe care le poate executa.
Fiecarui tip de microprocesor ii corespunde un set propriu de instructiuni. Cu
cat acest set este mai bogat, cu atat mai multe domeniide activitate pot fi abordate cu
succes de respectivul microprocesor.
n prezent sunt realizate microprocesoare care pot executa direct instructiunile
grafice, nemaifind nevoie sa deseneze utilizand tehnica punct cu punct.
Ordinea ascendenta a complexitatii setului de instructiuni este aceeasi ce cea
cronologica a aparitiei microprocesoarelor.
Coprocesorul este un circuit integrat care ajuta microprocesorul prin preluarea unei
anumite operatii de prelucrare, cum ar fi tratarea calculelor matematice sau afisarea
imaginilor pe ecran.
Tabelul 2 prezint generaiile de computere personale, tipurile de procesoare
pentru ele i evoluia numrului de tranzistori integrai n ele.

Arhitectura general a sistemelor de calcul

Tabelul 2. Procesoare utilizate la fabricarea calculatoarelor de tip IBM-PC


Generaii de
PC

Procesoare

Anul
apariiei

Numr
de
tranzistori

Prima
Generaie

8086 i 8088

1978-81

29.000

A 2-a
Generaie

80286

1984

134.000

A 3-a
Generaie

80386DX i 80386SX

1987-88

275.000

A 4-a
Generaie

80486SX, 80486DX,
80486DX2 i 80486DX4

1990-92

1.200.000

A 5-a
Generaie

Pentium
Cyrix 6X86
AMD K5
IDT WinChip C6

1993-95
1996
1996
1997

3.100.000
--3.500.000

A 5-a
Generaie
mbuntit

Pentium MMX
IBM/Cyrix 6x86MX
IDT WinChip2 3D

1997
1997
1998

4.500.000
6.000.000
6.000.000

A 6-a
Generaie

Pentium Pro
AMD K6
Pentium II
AMD K6-2

1995
1997
1997
1998

5.500.000
8.800.000
7.500.000
9.300.000

A 6-a
Generaie
mbuntit

Mobile Pentium II
Mobile Celeron
Pentium III
AMD K6-3
Pentium III CuMine

1999

27.400.000
18.900.000
9.300.000
?
28.000.000

A 7-a
Generaie

AMD original Athlon


AMD Athlon Thunderbird
Pentium 4

1999
2000

22.000.000
37.000.000
42.000.000

Muli productori vnd clone (procesoare copiate dupa originalul Intel X86).
Se pretinde chiar c noile clone produse de AMD, Cyrix sau NexGEn au performane
superioare procesoarelor Intel, mai noi. n prezent exista aproximativ 50 de
procesoare compatibile Intel destinate PC-urilor.

Bazele Informaticii

Un avantaj extraordinar al familiei de procesoare Intel X86 il constituie


preocuparea producatorului de a mentine compatibilitatea totala cu modelele
anterioare. Chiar si cele mai recente procesoare din clasa Pentium pot rula software
scris pentru stramosul lansat acum 14 ani, 8086.
Procesorul Pentium este un 586 implementat cu 3.1 milioane de tranzistori.
Frecventa de ceas popate fi : 60, 66, 90, 100, 133, 166, 200, 250 300 MHz.
n prezent de mare actualitate sunt procesoarele RISC ce se folosesc in general
pentru realizarea statiilor de lucru profesionale (Sun, HP, Silicon Graphics).

III.3.2. MEMORIA
Memoria este locul unde procesorul gsete programele i datele atunci cnd
i indeplinete sarcinile.
n memorie este pastrat tot ceea ce este folosit la un moment dat, este deci locul
central al activitatii calculatorului.Memoria principala a calculatorului nu face
distinctie intre o comanda scrisa intr-un limbaj de programare si o data oarecare.

Figura III.5. Module de memorie


Citirea informatiei din memorie este la fel de simpla si de directa ca si citirea
unui text scris pe o foaie de hartie sau pe o tabla.
Att procesorul cat si dispozitivele de I/O au capacitatea de a citi (si de a scrie) date
din si in memorie.
Ranom Access Memory (RAM) - este memoria principala a calculatorului in
care sunt stocate instructiuni de program si date pentru prelucrare. Operatiunile de
citire si scriere sunt efectuate de catre procesor (CPU). RAM este o memorie
semiconductoare volatila, care nu isi pastreaza continutul cand se opreste alimentarea
calculatorului.
Exista o portiune din spatiul de stocare principal al calculatorului, care nu i
pierde continutul cand se oprete alimentarea cu curent a calculatorului. Aceast
memorie permanent numit Read Only Memory (ROM), conine programe
eseniale ale sistemului, pe care utilizatorul nu le poate terge.
La pornirea calculatorului memoria interna RAM, fiind o memorie volatil,
este goal i calculatorul nu poate executa nici o functie daca nu i se dau instructiuni
de pornire. Aceste instructiuni sunt pastrate in memoria ROM.
n prezent exista o importanta tendinta de a include portiuni mari din sistemul
de operare in circuite ROM si nu pe disc. De exmplu, in Macintosh, o mare parte din
sistemul de operare este inscris in circuite ROM, inclusiv rutinele grafice.
Spaiul de adresare al unui calculator reprezint capacitatea sa de a utiliza
memoria, ceea ce este diferit de memoria propri-zis a calculatorului

Arhitectura general a sistemelor de calcul

Sistemele de operare OS/2 si Windows sunt proiectate sa acceseze spatii mari


de memori, deci acestea nu respecta vechile conventii si pot face ca utilizarea
resurselor sistemului sa devina mai eficienta.
ROM-BIOS reprezinta un set de programe incorporat in calculator, care
furnizeaza operatiunile fundamentale, primare de control si supraveghere a
calculatorului.
Cu alte cuvinte ROM-BIOS-ul este o interfata, un element de legatura si un
translator intre hardul calculatorului si programele soft pe care le executati.
Exista trei parti principale ale programelor ROM-BIOS, si anume :
Prima parte este utilizata doar atunci cand calculatorul este pus sub
tensiune. Aici exista teste si programe de initializare care verifica daca totul
este in ordine si calculatorl este gata de lucru;
A doua parte este cea mai interesanta si este reprezentata de rutinele BIOS.
Aceste programe furnizeaza controlul detaliat si intim asupra diverselor
componente ale calculatorului, mai ales asupra perifericelor I/O (unitati de
disc), care necesita o supraveghere atenta;
A treia parte este interpretorul ROM BASIC integrat, dar acesta se
intalneste doar la membrii batrani ai familiei PC-urilor, produsi de IBM.
Toate programe BIOS sunt foarte compacte si sunt incluse intr-o zona de 128 KB.
Exist urmtoarele dou tipuri de memorii RAM :
DRAM (Dynamic random access memory)
SRAM (Static random access memory)
DRAM (dynamic random acces memory) este o memorie RAM dinamica. Un circuit
de memorie RAM utilizeaza condensatoare pentru stocarea sarcinilor electrice.
Deoarece condensatoarele pana la urma isi pierd sarcinile, circuitele DRAM trebuie
reimpropatate continuu (de aici denumirea de memorie dinamica). De multe ori
circuitele DRAM sunt utilizate pe placile adaptoarelor de afisare ieftine pentru
stocarea informatiilor video.
SRAM (static random access memory) este o memorie statica cu acces aleatoriu. Un
circuit de memorie cu acces aleatoriu (RAM) care isi pastreaza continutul fara o
reimprospatare constanta facuta de unitatea centrala de prelucrare (CPU).
Desi este la fel de volatila ca si memoria DRAM, memoria SRAM nu are nevoie ca
unitatea centrala sa reimprospateze continutul ei de sute de ori pe secunda. Circuitele
SRAM sunt mult mai rapide, dar sunt si mult mai scumpe decat cipurile DRAM si de
aceea, sunt folosite cel mai des pentru menmoriile RAM cache.
Tehnologia memoriilor a facut in 1997 un salt calitativ semnificativ, facandu-si
aparita pe piata aproape o duzina de arhitecturi DRAM si SRAM noi .
SDRAM
DRAM Sincron care lucreaza in rafala pana la 150 MHz, mai mare decat RAM-urile
EDO standard de 60 ns, 40 MHz din sistemele de astazi
ESDRAM
SDRAM imbunatatit (Enhanced SDRAM) este ultima serie de memorii imbunatatite,
priectate de Ramtron, care pune accentul pe chipuri cu timp de asteptare scazut si
latime de banda ridicata

Bazele Informaticii

III.3.3. DISCURI MAGNETICE I OPTICE


Majoritatea calculatoarelor sunt dotate cu urmtoarele echipamente de stocare
a datelor :
Unitate de hard disc (complet inclusa in carcasa unitatii
centrale)
Unitate de floppy disc (discheta) amplasata in partea
frontala a unitatii centrale
Unitate CD-ROM pentru citirea compact discurilor.
Discurile folosite in unitatile de disc asigura memorarea cu caracter permanent
a datelor, astfel ca, dupa oprirea si repornirea calculatorului, datele raman in
continuare pe discuri. Hard discurile si floppy discurile memoreaza datele prin
mijloace magnetice, la fel ca si casetele. Discurile CD-ROM memoreaza datele prin
metode optice, datele memorate putand fi citite printr-o tehnologie cu laser similara
celei folosite la CD-urile audio.
Discurile de stocare folosesc in prezent doua tipuri de tehnologii
Tehnologia de citire/inregistrare
Tehnologia de acces rapid la date
Operatiile pe care le efectueaza unitatile de discuri sunt :
Inregistrare magnetica digitala ( scriere)
Acces rapid la datele stocate
(citire)

Unitatea de disc in care se monteaza discul contine urmatoarele componente :


Capete de citire / scriere
O furca ce permite accesul capetelor de citire / scriere dinspre circumferinta spre
interior
Motoare pentru invartirea platanelor
O caseta in care se depune acest mecanism
Adaptor pentru discuri (controlor)

III.3.3.1 STOCAREA DATELOR PE FLOPPY DISC-uri


Toate PC-urile (cu exceptia unor modele notebook si a celor palmtop) sunt
dotate cu una sau mai multe unitati de dischete.
Discheta este un mediu magnetic realizat pe un disc flexibil din material
plastic, care se poate roti in interiorul unui invelis de protectie.
Primele modele de PC-uri foloseau dischete cu diametrul de 5.25 , care puteau
memora de la 160 KB la 1.44 MB. Ulterior a fost introdusa discheta de 3.5
diametrul, care poate stoca pana la 2.88 MB de date.
Cel mai intalnit tip de dischete este de 3.5. n Fig. III.6 este prezentat o unitate de
floppy disc i cteva dischete de 3.5.

Arhitectura general a sistemelor de calcul

Figura III.6. Unitate floppy i dischete


Datorita dimensiunilor reduse si a rigiditatii casetei, dischetele de 3.5 sunt
mult mai usor de folosit si mai sigur de transportat. Capacitatea de memorare uzuala
este de 1.44 MB, dar a aparut si un format mai putin raspandit de 2.88 MB, creat de
IBM. n interior, discheta de 3.5 este confectionata din acelasi material plastic fin si
flexibil, dar in locul orificiului de fixare este prevazut cu un butuc metalic. Fanta de
acces a capetelor de citire /scriere este protejata de o usita metalica glisanta. Protecia
la scriere este controlata de un orificiu cu un capac glisant de plastic. Pentru a proteja
discheta la scriere, mutati capacul astfel nct mica fant format n carcas s fie
deschis.
III.3.3.2 STOCAREA DATELOR PE HARD DISC-uri
Denumirea n limba engleza hard disk nseamn disc rigid i este motivat
de depunerea materialului magnetic pe un suport rigid dintr-un aliaj de aluminiu.
Hard discurile sunt alcatuite din mai multe discuri rigide acoperite cu un
material cu sensibilitate magnetica si inchis, impreuna cu capetele de inregistrare,
intr-un mecanism sigilate ermetic (Fig. III.7).

Fig. III.7 Componentele unui hard-disc

Bazele Informaticii

Exista o mare varietate de discuri hard. Ele difera din punct de vedere al
vitezei, al numarului de discuri si de fete de inregistrare active, al numarului de
cilindri, de sectoare de pista si al altor caracteristici. Astazi, un hard disc obisnuit
poate stoca intre 4 GB i 40GB de date.
Primul sector al hard discului este rezervat pentru o inregistrare speciala, care
contine un tabel de partitionare ce descrie structura discului (modul de partitionale in
discuri logice (F:, H: E). Partitiile sunt o modalitate de a utiliza spatiul mare de
stocare oferit de hard discuri cu o flexibilitate care nu este disponibila pe dischete
(Fig. III.8)
Tabel
partitii

PARTITIA 1

PARTITIA 2

Nefolosit

Fig III.8. Componentele unui hard disc


III.3.3.3 STOCAREA DATELOR PE DISCURI OPTICE
n prezent, n lumea calculatoarelor exista doua tehnologii de stocare optica,
fiecare avand caracteristici diferite si domenii de aplicare oarecum diferite:
tehnologiile bazate pe CD-ROM si cele magneto-optice (MO).
Tehnologia MO permite att scrierea, ct si citirea multipla. Nici una dintre
aceste tehnologii nu a castigat suprematia asupra suporturilor magnetice in ceea ce
priveste utilizarea generala sau zilnica.

Figura III.9. Uniti de CD-R i CD-RW


Discul CD-ROM este rigid, are grosimea de 1.2 mm si un diametru de 120
mm, iar in centru se afla un orificiu destinat mecanismului de antrenare. Datele sunt
inscrise prin arderea unor cavitati pe suprafata de inregistrare cu ajutorul unui
dispozitiv laser.
Capacitatea maxima de memorare este de aproximativ 700 MB. Timpii de
acces sunt foarte mari in comparatie cu hard discul, si anume de 200 milisecunde, in
comparatie cu 5 milisecunde la hard disc. Viteza de lucru a unui disc CD-ROM este
de 5-6 ori mai mica decat a unui hard disc. CD-ROM-ul este organizat in mod similar

Arhitectura general a sistemelor de calcul

cu un hard disc, are o tabela de alocare, o eticheta de volum si o zona care contine
fisierele, care pot fi fisiere text, imagini sau programe.
Una din cele mai frecvente utilizari a CD-ROM-urilor este distribuirea de
documente, manuale sau texte de dimensiuni mari . O mare parte din software este
distribuit pe CD-ROM.
Operatiunile pe care le puteti executa cu ajutorul unei unitati CD-ROM :
Instalarea de aplicatii care se livreaza pe CD-ROM
Utilizarea unor produse speciale multimedia, cum sunt
enciclopediile, jocurile etc
Forma obisnuita de prezentare pe CD-ROM pentru apicatii multimedia si
jocuri, este cea de hypertext. Aceasta inseamna posibilitatea rapida de deplasare in
cadrul textului, de la o problema la alta.
Principalele avantaje ale tehnologieie CD-ROM-urilor inregistrabile sunt
siguranta datelor si faptul ca datele nu mai pot fi sterse dupa ce au fost scrise.
Unitatile MO (magneto optice) folosesc medii magnetice pentru a stoca
informatia sub control laser. Ele utilizeaza cartuse de 5 sau 3 , care contin un
suport magneticde citire/scriere. Pana de curand unitatile MO erau rezervate pentru
minicalculatoare, deoarece erau pur si simplu prea scumpe pentru utilizatorii de PCuri.
Sistemele DVD (video digitale) - discul video digital este utilizat pentru inregistrarea
si transmiterea semnalelor video. Discul DVD este un mediu de stocare nou a datelor
digitale, de la 4.7 pana la 17 miliarde de octeti, pe un singur disc. Acest volum imens
de date poate fi utilizat pentru stocarea timp de 9 ore a filmelor video si a sunetului la
o calitate de studio, a programelor multimedia cu o inalta interactivitate, stocarea a 30
de ore de muzica la calitatea unui CD. Pentru a citi aceste discuri sunt necesare surse
laser cu o lungime de unda mai mica decat in cazul CD-urilor, precum si mecanisme
de urmarire si focalizare mult mai precise.
III. 3. 4 SRUCTURA FIZIC A DISCURILOR MAGNETICE
Suprafaa unui disc este divizata in piste (Fig. III.10), care formeaza cercuri
concentrice; ele incep din partea exterioara a discului. Numarul de piste variaza in
functie de tipul discului. Cele mai uzuale tipuri de dischete, cele de 3.5 si 1.44 MB,
au 80 de piste
Hard discurile obisnuite au de la 500 la 1000 de piste. Indiferent de numarul lor,
pistele sunt identificate printr-un numar, incepand cu pista 0 din exteriorul discului.

Bazele Informaticii

PISTE

Sectoare

Fig. III.10 Pistele si sectoarele de pe un disc


La fel cum suprafata discului este divizata in piste, circumferinta discului este
impartita in sectoare (Fig. III.10). Tipul si formatul discului determina numarul de
sectoare existent pe o pista circulara. De exemplu, o discheta de 3.5 si 1.44 Mb are
18 sectoare pe pista, iar discheta de 3.5 si 2.88 MB are 36 de sectoare pe pista.
O alt caracteristica a discurilor este numarul de fee. Dischetele au doua fee
iar hard discurile pot avea mai multe fete, in functie de numarul de platane din care
este compus. Feele unui disc sunt numerotate, ncepnd cu cifra zero.
III.3.5 OPERATIUNI DE INTRETINERE A DISCURILOR
Pentru utilizatorii sistemelor de calcul este deosebit de important sa cunoasca
programele cu ajutorul carora este posibil a se realiza o gama mare de operatiuni
numite de intretinere a discurilor magnetice. In Windows se pot efectua
urmatoarele operatiunile posibil de executat de catre utilizator asupra discurilor :
Operatiuni de intretinere a discurilor magnetice :
a). Formatarea fizica si logica (comanda FORMAT)
b). Verificarea bunei functionari a discului si repararea defectiunilor
(ScanDisk)
c). Imbunatatirea performantelor discului (Disk Deframenter)
d). Crearea si restaurarea copiilor de siguranta (Backup)

a). FORMATAREA FIZICA SI LOGICA A DISCURILOR


(comanda FORMAT)
Formatarea unui disc este operatiunea prin care se realizeaza :
Formatarea fizica
Formatarea logica

Arhitectura general a sistemelor de calcul

Formatarea fizica, numita uneori si formatarea de nivel jos, consta in crearea


sectoarelor fizice pe disc. Sectoarele sunt create, completate cu marcile de adresa si
cu portiuni de date.In prezent majoritatea discurilor de pe piata sunt formatate fizic.
Formatarea logica reprezinta adaptarea discului la cerintele sistemului de
operare. Daca un disc este formatat pentru DOS, atunci va fi creata si o structura de
disc corespunzatoare acestui sistem de operare (zona sistem). Formatatea logica este
harta rutiera pe care sistemul de operare o foloseste pentru expoatarea unui disc.
Comanda FORMAT este comanda pentru realizarea operatiunilor de formatare fizica
si logica a discurilor.
In cazul dischetei, comanda FORMAT executa atat formatarea fizica, cat si
formatarea logica (exceptand situatia cand discheta este deja formatata)
Pe un disc hard, comanda FORMAT nu trebuie s se execute deoarece este o
operatiune foarte riscanta.
b). VERIFICAREA BUNEI FUNCTIONARI A DISCULUI
(ScanDisk)
Daca exist un disc defect, Windows va afisa un mesaj de eroare atunci cand se
incearc deschiderea sau salvarea unui fisier. Se poate scana discul pentru a descoperi
defectul si poate pentru a recupera datele inainte de a le pierde definitiv, cu ajutorul
programului ScanDisc. Programul ScanDisk identifica si elemina erorile de pe un
disc in mod automat. Puteti sa selectati tipul de test pe care sa il aplicati: un test
obisnuit(Standard) sau unul riguros(Through).
Cu ajutorul optiunilor programului ScanDisc pot fi soluionate urmtoarele
probleme :
controlul zone verificate: zona de sistem si de date, numai zona sistem sau
numai zona de date;
specificarea programului ScanDisc daca se dorete verificarea bunei
functionari numai la citire sau atat la citire cat si la scriere;
controlul faptului c sectoarele defecte din fisierele sistem sau cele mascate
sunt reparate sau nu;
verificarea corectitudinii numelor de fisiere i a vailditatii datei si orei
acestora.
c). IMBUNATATIREA PERFORMANTELOR DISCULUI
(Disk Defragmenter)
Aceste programe constituie o categorie de utilitare de disc care nu trebuie sa
lipseasca.
Aceste programe de optimizare a discului pot efectua urmatoarele operatiuni :
Defragmentarea discului
Reordonarea fizica a fisierelor de pe disc
Localizarea si marcarea locatiilor de stocare defecte de pe disc
Realizarea unei functii cache de citire/scriere

Bazele Informaticii

Fragmentarea discului are loc datorita faptului ca executati numeroase


operatiuni de stergere a fisierelor si de creare a unor noi fisiere. Rezultatul acestui
proces este memorarea fisierelor in mai multe clustere imprastiate pe toata suprafata
discului
Se spune astfel ca discul este fragmentat; veti observa ca deschiderea fisierului
pentru modificare dureaza mai mult.
Acest lucru se poate remedia, prin folosirea programului Disk Deframenter,
un program pentru defragmentarea discului care citeste clusterele de pe un disc si
apoi le aranjeaza in ordine., astfel incat ele sa fie stocate in clustere contigue.
d). CREAREA si RESTAURAREA COPIILOR DE SIGURANTA
(BACKUP)
Operatiunea de creare a copiilor de siguranta realizeaza copierea fisierelor de
pe un calculator pe un alt disc intr-un format comprimat. Se pot crea copii de
siguranta pe dischete, pe un hard disc sau pe o unitate speciala de banda.
Pentru crearea copiilor de siguranta, se selecteaz fisierele dorite (denumite
backup set-grup de fisiere pentru copiere). In principiu exista un plan pentru crearea
copiilor de siguranta si apoi acesta trebuie respectat.
Operatiunile sunt realizate cu ajutorul programului Backup.
Recuperarea (restaurarea) copiilor de siguranta este operatiunea inversa,
prin care se restuareaza pe disc copia efectuata anterior.Operatiunea de recuperare se
realizeaza cu programul Backup si selectarea etichetei Restore.

III.3.4. MONITORUL
Monitorul este un dispozitiv complet care produce o afisare pe ecran,
incluzand toate circuitele interne necesare. Mai este numit si unitate de afisare
video (VDU).
In majoritatea configuratiilor PC, indiferent ca sunt de tip desktop sau tower,
monitorul este bazat pe tubul catodic (CRT); la calculatoarele portabile (laptop,
notebook) insa, monitorul se prezinta sub forma unui ecran plat numit ecran cu
cristale lichide (LCD).
Pe masura ce tastati un text, acesta apare afisat pe monitor. Cand ati tastat o
comanda urmata de <CR>, ecranul se modifica pentru a va prezenta efectul
executiei comenzii.
Componentele de baza ale unui monitor sunt :
Memoria ecranului (memoria video)
Logica de comanda
Echipamentul de afisare

Memoria ecranului si logica de comanda alcatuiesc adaptorul. Imaginile sunt


create pe monitor (CRT sau LCD) prin formarea unei configuratii de puncte de

Arhitectura general a sistemelor de calcul

diverse culori si intensitati. Punctele care alcatuiesc imaginea de pe ecran sunt


denumite pixeli
Principalele caracteristici ale unui adaptor sunt urmatoarele :

Rezolutia (numarul de punct pe orizontala si verticala)

Definitia (diametrul unui pixel)

Tipul de afisare (monocolor sau color)

Paleta de culori

Figura III.11. Modele de monitoare


Rezolutia este data de numarul de puncte (pixeli) pe orizontala si verticala, care se
pot reprezenta pe ecran. Monitoarele cu adaptorul SVGA (Super VGA) pot afisa
imagini cu rezolutia de 1024 x 768 pixeli, in 256 culori.
Definitia este data de marimea (diametrul) unui pixel. Cu cat definitia este mai
mica cu atat imaginea este mai clara si mai putin obositoare.
Tipul de afisare poate fi alb/negru sau color.
Paleta de culori este o tabela care memoreaza valorile culorilor pe care le
poate gestiona adaptorul. Numarul de culori este functie de rezolutie si memoria
video (Tabel nr. 3).
Tabel nr. 3
Relatia dintre rezolutie si memoria necesara placii grafice
Rezolutie
640 x 480
800 x 600
1024 x 786

16 culori
150 KB
234 KB
384 KB

256 culori
300 KB
469 KB
788 KB

64 mii culori
600 KB
938 KB
1.6 MB

16.7 mil.culori
800 KB
1.4 MB
2.3 MB

Echipamentele de afisare de tip CRT sunt masurate la fel ca televizoarele,


adica diagonala ecranului (14, 15, 17, 20, 21 etc).

Bazele Informaticii

In prezent, calculatoarele personale sunt livrate cu monitoare de cel puin 15


care pot afisa cu usurinta o imagine cu rezolutia de 1024 x 768 pixeli. Rezolutia
minima admisa de Windows este de 640 x 480 pixeli.
Memoria in care este stocata imaginea face parte din subsistemul adaptorului
video si nu este considerata o memorie de date sau programe.
Adaptoarele video de la PC-urile moderne sunt compuse din trei elemente :
un cip controler, memoria adaptorului video si un cip ROM BIOS.
Pn n prezent au fost dezvoltate o gama mare de generatii de adaptoare.
Primul adaptor grafic color a fost CGA (Color Graphic Adaptor), cu o rezolutie de
720 x 350 pixeli. Au urmat adaptoarele VGA (Video Graphic Adaptor), care puteau
afisa rezolutii de 640 x 400 si 640 x 480 pixeli.
In prezent toate adaptoarele video accepta standardul Super VGA. Aceste
adaptoare se mai numes SVGA (Super VGA).

III.3.5. IMPRIMANTA
Imprimantele sunt dispozitive periferice pentru tiparirea pe hartie a
rezultatelor obtinute in urma executiei unui program. Pe hartie se pot tipari texte,
date numerice, tabele, diagrame, desene etc.
Imprimanta se conecteaza la calculator prin intermediul unui port paralel,
denumit uneori si port de imprimanta. Termenul de port paralel provine din faptul
ca datele sunt transferate cate 8 biti o data, pe cai paralele, spre deosebire de portul
tastaturii prin care datele sunt transferate in mod serial, cate un bit o data.
Imprimantele variaza mult prin calitatea lor, viteza, zgomot, capacitati
grafice, fonturi interne si utilizarea hartiei. Imprimanta ideala ar trebui sa coste mult
mai putin de 1000 $, sa tipareasca text si grafica la rezolutii apropiate de cele produse
de masinile tipografice profesionale (300- 400 dpi), sa produca mai multe pagini
tiparite pe minut, sa functioneze silentios, sa combine text si grafica in aceeasi
masura, sa ofere o varietate de fonturi interne de diferite dimensiuni si sa foloseasca
hartia standard xerografica de birou.
Urmatoarea lista ofera o scurta privire de ansamblu asupra tipurilor de
imprimante disponibile astazi :
Tipuri de imprimante :
Imprimante matriciale (Dot Matrix Printers)
Imprimante cu jet de cernreala (Inkjet Printers)
Imprimante laser (Laser Printers)
Imprimante termice
Imprimantele matriciale formeaza o imagine apasand un model (sau o matrice) de
ace pe o banda tusata, producand o imagine de cerneala pe hartie. Imprimantele
matriciale tiparesc rapid (viteza de tiparire > 100 cps), dar vitezele de tiparire scad
considerabil cand alegeti modurile de rezolutie mare. Unele imprimante matriciale

Arhitectura general a sistemelor de calcul

sunt furnizate cu mai multe fonturi de diverse dimensiuni si pot sa tipareasca si


grafica.
Imprimantele cu jet de cerneala sau inkjet formeaza o imagine stropind cu
cerneala direct pe suprafata hartiei, producand ceea ce pare a fi o imagine complet
conturata. Capul de imprimare este constituit din mai multe fante (duze) prin care
cerneala este proiectata pe hartie. Calitatea imprimarii este controlata de numarul de
duze prin care este improscata cerneala. Rezolutia imprimantelor cu jet de cerneala
este in general de 500 x 500 dpi; dar in prezent sunt realizate si performante de peste
800 x 800 dpi. Aceste imprimante sunt mai lente decat cele laser, dar produc text si
grafica ce par comparabile cu calitatea unei imprimari laser, sunt mai ieftine decat
cele laser si mai putin zgomotoase.
Imprimantele laser folosesc tehnologia aparatelor de copiat, de topire a unei pudre
de cerneala, producand o iesire de calitate ridicata la viteze mari, folosesc foi de
hartie separate sau hartie cu antet si functioneaza silentios.
Imprimantele laser ofera o excelenta calitate de imprimare alb negru pe documente in
care textul este insotit de grafica. Prin raportare la celelalte tehnologii , imprimantele
laser ofera un plus de viteza si costuri mai reduse
Imprimantele termice functioneaza silentios, dar acesta este singurul avantaj. Ele
functioneaza prin apasarea unei matrici de ace incalzite pe o hartie speciala termosenzitiva.
Fiecare program de aplicatii trebuie sa fie furnizat echipat cu propriile drivere
de imprimanta pentru multele zeci de tipuri de imprimante disponibile. Windows
ofera drivere de imprimanta pentru toate aplicatiile Windows.
Partajarea imprimantei reprezinta modalitatea de utilizare a unei imprimante
de catre mai multe calculatoare (Fig. III.12). Daca singurul motiv pentru care doriti
sa instalati o retea este partajarea imprimantei, exista o modalitate mai ieftina, si
anume cumpararea unei cutii comutator (switch box ) in locul retelei.
In locul conectarii cablurilor direct intre calculator si imprimanta, aceste
cabluri se vor lega fiecare la cutia comutator, dupa care un singur cablu, cel de la
cutia comutator se leaga la imprimanta. Accesul la imprimanta este permis numai
cate unui calculator, la un moment dat, cutia comutatorului stabilind ordineade
prioritate.
Exita doua feluri de comutatoare de imprimanta: manuale si automate.
PC 1
IMPRIMANTA

COMUTATOR
(switch box)
PC 2

Fig. III.12. Partajarea imprimantei

Bazele Informaticii

III.3.6. MOUSE
Mouse-ul este un dispozitiv de intrare, echipat cu unul sau mai multe
butoane de comanda, inchis intr-o carcasa de dimensiunea unei palme si proiectat
pentru a fi deplasat pe o masa, in apropierea tastaturii.
Cand mouse-ul se misca, circuitele sale transmit semnale care deplaseaza
corespunzator un indicator pe ecran.
Cea mai simpla functiune a mouse-ului este repozitionarea cursorului pe ecran
(indicati noua pozitie pe ecran si executati clic stanga).
Puteti folosi mouse-ul pentru efectuarea urmatoarelor operatiuni :
Selectare comenzi din meniuri
Selectare text pentru a fi editat (stergere, copiere, mutare,
inserare)
Mutarea si copierea de obiecte
Desenarea de obiecte
Actionand asupra butoanelor se pot efectua urmatoarele operatii :
Indicare
Clic
Dublu clic
Clic dreapta
Tragere (draggins)
a). Indicarea este operatiunea prin care indicatorul (sageata) este pozitionat pe ecran
in dreptul unei pictograme, meniu, optiune meniu, comanda etc.
b).Clic. este operatiunea care se efectueaza prin apasarea butonului stang al mouseului, asupra unui obiect care a fost in prealabil indicat. Executand clic se efectueaza
selectarea obiectului respectiv. Daca a fost selectata o pictograma, aceasta isi
schimba culoarea.
Daca a fost selectat un meniu sau optiune de meniu (comanda), selectarea are ca efect
deschiderea meniului sau executarea comenzii indicate de optiunea meniului.
Daca selectati un buton se efectueaza operatiunea indicata de butonul respectiv.
c). Dublu clic consta in apasarea si apoi eli
berarea butonului stang de doua ori, intr-o succesiune rapida, fara a misca mouse-ul.
Dublu clic se foloseste pentru a deschide dosare sau fisiere de aplicatii, reprezentate
sub forma de pictograme.
d). Clic dreapta este o operatiune des efectuata de catre utilizatorii lui Windows 95
pentru executarea unor operatiuni in mod cat mai rapid si cat mai simplu. Indicatorul
mouse-ului se pozitioneaza pe un obiect (pictograma, obiect selectat, etc) si se apasa
butonul drept. Pe ecran apare un meniu rapid care contine o serie de optiuni.
Continutul meniului rapid depinde de elementul selectat: dosar, fisier, pictograma
text, interiorul ferestrei, bara etc.

Arhitectura general a sistemelor de calcul

e). Tragere (dragging) este operatiunea care se efectueaza tinand butonul stang al
mouse-ului apasat si efectuand o deplasare intr-o anumita directie. Pe masura ce
trageti se observa, cum umbra unei pictograme se deplaseaza o data cu indicatorul
mouse-ului si pictograma se va deplasa in pozitia indicatorului
Configurarea mouse-lui este operatiunea prin care se pot efectua: inversarea
functionalitatii butoanelor stang-drept, schimbarea vitezei, modificarea aspectului
indicatorului etc.
Mouse-ul se conecteaza la unul din porturile de comunicatii asincrone (COM).

III.3.7. SCANNER
Scannerul este un dispozitiv periferic de intrare, ce digitizeaza imaginile sau
fotografiile sub forma unui fisier ce poate fi combinat cu text in multe programe de
prelucrare a textelor si de machetare.

Figura III.13. Modele de scannere


Dac se dorete introducerea, n memoria computerului, a unei fotografii sau a
oricrei imagini tiprite pe hrtie, cel mai adecvat echipament periferic pentru aceast
operaie este scanner-ul. Acesta scaneaz fotografia i transform informaia grafic
din ea n informaie digital, care apoi poate fi afiat pe ecran i poate fi salvat pe
disc ntr-un fiier de tip grafic.
Cel mai adesea, scanner-ul se conecteaz la portul de comunicaie paralel al
computerului, i poate avea pe el un alt port d e acelai tip la care se poate conecta, n
serie cu el, i o imprimant. Exist i scannere care funcioneaz pe standarde de tip
SCSI, o tehnologie deosebit de cele folosite frecvent n Romnia.
Majoritatea programelor profesioniste de prelucrri grafice dispun i de
comenzi specifice pentru achiziia de imagini de pe hrtie cu ajutorul unui scanner i
salvarea lor n format electronic. Cele mai performante sunt scanner-ele de birou, n
care se pune imaginea de scanat i aceasta este "fotografiat" de un dispozitiv care se
deplaseaz automat, paralel cu suprafaa ei. Mai accesibile pot fi scanner-ele de
mn, dar acestea trebuie deplasate manual pe suprafaa unei imagini tiprite ca s o
scaneze.
Astfel, un scanner i o imprimant pot alctui un set de instrumente cu care se
pot face cele mai diverse operaii de prelucrri grafice i tipografie.

Bazele Informaticii

n domeniul tehnicii de calcul, scannerele au devenit echipamente la fel de necesare,


precum sunt faxul sau e-mail-ul, avand un rol deosebit de important in administrarea
paginilor Internet.
Din punct de vedere al performantelor trebuie analizate urmatoarele elemente :
Conditii de instalare si manevrare
Viteza de scanare
Calitatea scanarii
Design
Din punct de vedere al suportului tehnic trebuiesc avute in vedere :
Documentatia de instalare si exploatare
Software-ul aditional
Pentru scanarea documentelot text si a schitelor este important de retinut de
catre utilizator, caracteristica privind numarul de culori posibil de scanat. In prezent
se pot scana imagini cu 16.4 milioane de culori, rezolutia optica reala de 600 ppi
(pixeli per inch). Este foarte importanta si caracteristica privind viteza de scanare,
pentru situatiile cand sunt foarte frecvente operatiile de scanare. Un alt amanunt care
nu trebuie neglijat la alegerea unui scanner, sunt accesoriile cu care este livrat.
Majoritatea scannerelor include pachete software ce pot fi folositoare.
Majoritatea aplicatiilor permit integrarea de icon-uri ale principalelor programe
de uz general, cum ar fi Word, Excel, E-mail etc. pentru a permite importul direct a
documentelor scanate in aceste programe.
Aproape toate aceste scannere au incluse facilitati de copiator, OCR si soft de
administrare a documentelor.

III.3.8 Placa video

Figura III.14. Plac video pentru calculatoare compatibile IBM-PC


Placa video este componenta care pregtete imaginea generat de computer
pentru afiare pe monitor. Poate fi localizat urmrind unde se conecteaz, n spatele
carcasei computerului, cablul video care vine de la monitor. n multe cazuri, placa
video e o component distinct, care se monteaz pe placa de baz, ntr-un slot
adecvat. Unele plci de baz, ns, includ astfel de componente chiar n arhitectura

Arhitectura general a sistemelor de calcul

lor, caz n care placa video nu mai este o component distinct, dar mufa ei iese tot n
spatele cutiei, pentru ataarea cablului pentru monitor.
Placa video include circuite de memorie RAM care alctuiesc aa-numita
memorie video. O plac video foarte performant poate avea, de pild, 32 MB RAM.
n memoria video este pstrat toat informaia din imaginea computerului. Prin
analogie cu punctele unei coli de hrtie scrise, fiecare pixel poate fi "scris" (cu
cerneal de o anumit culoare) sau "ters" (caz n care are culoarea hrtiei).
n memoria video se stocheaz informaiile despre fiecare pixel: starea lui
("scris" sau "ters"), culoarea cernelii i culoarea hrtiei. Cu ct afiarea se face la o
rezoluie mai mare (adic la o densitate mai mare de puncte pe ecran), cu att
imaginea conine mai muli pixeli. Pe de alt parte, cu ct este mai mare numrul de
culori folosite (adncimea de culoare), cu att informaia de culoare este mai
complex i necesit un volum mai mare de memorie. Limitele n care pot varia
aceti parametri difer de la o plac video la alta. Rezult, deci, c performanele
video ale computerului sunt direct proporionale cu volumul de memorie video i cu
performanele tehnice ale plcii video.
n timpul execuiei programelor, ori de cte ori apare necesitatea unei
modificri a imeginii de pe ecran, fie i numai pentru afiarea unei litere noi,
procesorul determin - prin calcule specifice - ce puncte trebuie modificate pe ecran,
i efectueaz modificrile adecvate n memoria video. Placa video reface imaginea de
pe ecran cu o frecven fix (numit i refresh rate - "frecven de remprosptare"),
care poate varia de la o plac la alta ntre 50 Hz i 90 Hz sau mai mult. Unele plci
video performante preiau o parte din sarcina procesorului, de a determina
modificrile necesare pe ecran n anumite situaii, ceea ce permite procesorului s se
ocupe de alte sarcini. Totui, performanele unei plci video nu pot fi exploatate dect
folosind i un monitor corespunztor. Unele plci video mai performante dispun i de
module care permit trimiterea imaginii ctre televizoare sau alte dispozitive video.
Placa video este absolut necesar pentru afiarea imaginii pe monitor, iar
calitatea ei este foarte important dac se folosete computerul pentru aplicaii
grafice, video, multimedia, animaie, jocuri i tot ce nseamn operarea intensiv cu
imagini.

III.3.9 Placa de sunet

Figura III.15. Plac de sunet pentru IBM-PC


Pentru a asculta muzic pe computer, nu este suficient micul difuzor (system
speaker) inclus n carcasa computerului, care face beep la pornire, ci este necesar o

Bazele Informaticii

plac de sunet, un dispozitiv capabil s furnizeze la ieire semnal audio care poate fi
apoi auzit n boxe sau cti audio. Placa de sunet se monteaz n carcasa
computerului, i poate fi identificat uor dup cele 3 mufe mici, rotunde, de tip jack.
Dac se ascult muzic de pe CD-uri audio, aceasta poate fi auzit i folosind
mufa audio de pe unitatea CD-ROM, deci fr s existe plac de sunet, dar pentru a
auzi sunetele din jocuri i aplicaii multimedia, sau pentru a asculta muzic din fiiere
audio (n format MP3, WAV etc.), atunci este absolut necesar placa de sunet.
Exist multe tipuri de plci de sunet, i diversele aplicaii multimedia sunt
proiectate, de regul, ca s funcioneze numai cu tipurile de plci cele mai cunoscute
sau compatibile cu acestea. Adesea, ca s se poat auzi sunetele din anumite
programe, placa de sunet trebuie configurat anume pentru acele programe. Aceasta
face ca placa de sunet s fie adesea unul din dispozitivele mai greu de folosit de ctre
utilizatorii nceptori, mai ales dac este de un tip destul de diferit de tipurile
standard. Oricum, nu este o component vital, iar computerul poate funciona i fr
ea.

III.3.10 Boxe i cti audio

Figura III.16. Boxe i cti audio


Dac n computer exist o plac de sunet, trebuie s existe i un dispozitiv prin
care sunetul s poat fi redat la frecvena la care poate fi auzit de urechea uman,
adic de difuzoare. Acestea se gsesc pe pia n boxe sau n cti audio. Chiar i
dac n calculator nu exist plac de sunet, ctile (i chiar boxele, la volum mic) pot
fi conectate direct la mufa de tip jack de pe unitatea CD-ROM, i prin ele poate fi
auzit muzica de pe CD-urile audio.
Fiindc nregistrrile moderne sunt pe dou canale, adic stereo, este nevoie de
o pereche de difuzoare pentru redarea stereo a sunetului. n cazul boxelor, fiecare
difuzor se gsete ntr-o cutie de rezonan (o box audio), i pe una din boxe se pot
gsi reglaje de volum, de balans, de ton etc. Multe tipuri de boxe au nevoie de
alimentare electric separat, de obicei livrndu-se cu un mic adaptor de reea, deci
trebuie s le asiguri o priz de alimentare. Alte tipuri de boxe, n general de putere
mic, nu au nevoie de alimentare electric separat.
Ctile audio sunt de putere mai mic dect boxele, i se folosesc atunci cnd
nu se dorete ca sunetul din computer s-i deranjeze pe cei din jur, sau cnd
utilizatorul dorete s se fac o audiie fr a fi deranjat de zgomotele din jur. La
cti, difuzoarele, de mic dimensiune, se plaseaz pe urechi, acoperindu-le, un
suport simplu inndu-le fixate pe cap. Aceast postur poate limita micrile

Arhitectura general a sistemelor de calcul

utilizatorului, mai ales dac acesta are un cablu prea scurt ntre cti i mufa de ieire
a semnalului audio din computer.
Nefiind componente vitale, computerul poate funciona perfect i fr cti sau
boxe, dar ele sunt absolut necesare dac se folosesc facilitile sonore ale
computerului.

III.3.11 Porturi de comunicaie

Figura III.17. Porturi de comunicaie la IBM-PC


Pe partea din spate a carcasei computerului se pot vedea multe mufe la care se
conecteaz diverse dispozitive periferice, prin cabluri cu forme specifice. O parte
dintre aceste mufe sunt aa-numite porturi de comunicaie, prin care computerul
poate schimba date cu alte dispozitive specializate. Distingem cteva tipuri mai
populare de porturi de comunicaie:
port de comunicaie paralel (denumit i LPT) - acea muf mare,
trapezoidal, de tip mam, cu 25 de pini pe 2 rnduri, folosit de regul pentru
conectarea unei imprimante i/sau a unui scanner. n comunicaia de acest tip
se trimit simultan cte 8 bii de date. Dac ai i scanner, i imprimant, adesea
ele se pot conecta n serie, nti scannerul, iar din acesta un alt cablu paralel
poate conecta imprimanta. Tot prin portul paralel se pot conecta unele
dispozitive de stocare extern a datelor. Orice computer ar trebui s aib cel
puin un port paralel;
port de comunicaie serial (denumit i COM) - de obicei cu muf mai mic,
trapezoidal, de tip tat, cu 9 pini pe 2 rnduri. Comunicaia serial este mult
mai lent dect cea paralel, deoarece se trimit datele bit cu bit pe linia de
comunicaie. Pe un astfel de port se conecteaz frecvent mouse-ul, sau se poate
conecta un modem extern. Orice computer are cel puin un port serial, iar unele
computere au dou. Se pot defini i porturi virtuale de comunicaie serial,
dac se instaleaz componente (de pild, un modem intern) care nu se
conecteaz la mufa serial, dar lucreaz pe aceleai principii;
port de comunicaie PS/2 - este un port realizat iniial de IBM pentru mouse,
cu scopul de a se elibera portul serial ca s fie folosit de alt dispozitiv. Mufa lui
are form rotund, mic, cu 6 pini (5 n cerc i unul central). La unele
computere mai vechi, portul PS/2 lipsete. Alte computere, mai ales cele mai
noi, pot avea 2 porturi PS/2, unul fiind folosit pentru mouse i cellalt pentru
tastatur;
port USB (de la Universal Serial Bus) - este un port de tip mai nou, proiectat
pentru conectarea n serie a mai multor periferice care includ faciliti USB.

Bazele Informaticii

Numai computerele din ultimii 3 ani au 1-2 porturi USB, care se prezint ca
nite mici fante pentru mufe lamelare. Pe portul USB pot funciona tastatura,
camera video pentru computer i alte dispozitive cu suport USB;
mufa DIN este acea muf rotund, mai mare, de tip mam, rezervat pentru
conectarea tastaturii la computerele de form AT. Computerele mai noi, cu
factor de form ATX, nu mai au muf DIN, avnd n schimb pentru tastatur o
muf PS/2.
Alte tipuri de porturi sunt mai rare i se monteaz opional n computere. Unele
plci montate n computer pot prezenta diverse alte tipuri de mufe, specifice funciilor
lor. Porturile de comunicaie nu sunt vitale pentru calculator, dar ele asigur
conectarea unor dispozitive periferice care sunt foarte utile.

III.3.12 Modem

Figura III.18. Modemuri interne i externe


Ca s poat folosi computerul ca instrument de comunicaie pe linia telefonic,
utilizatorii au nevoie de un modem. Acesta este un dispozitiv care permite transmisia
i recepia semnalului electric pe linia telefonic, stabilind astfel o comunicaie
serial ntre computere care se pot afla n locuri diferite. Uneori se poate monta un fir
telefonic direct (o linie dedicat) ntre cele dou computere. Dar foarte muli folosesc
liniile telefonice obinuite ca s sune (dial-up) la numere de telefon unde sunt
conectate computere, i astfel au acces la servicii computerizate prin linia telefonic
(BBS-uri, servere de date etc.). Astzi, acesta este mai ales cazul multor utilizatori de
Internet.
Modemurile cele mai uzuale sunt interne, adic se monteaz n cutia
computerului, lsnd afar doar mufele unde se poate conecta cablul telefonic i,
uneori, un microfon sau o pereche de cti pentru telefonie (la aa-numitul voice
modem). Exist i modemuri externe, n general mult mai performante dar i mai
scumpe, folosite mai ales pe linii dedicate i pentru trafic intens pe linia respectiv.
Aa-numitul fax modem permite trimiterea i recepionarea de faxuri, sau folosirea
computerului pe post de robot de telefon/fax.
Viteza care poate fi atins de modem i stabilitatea lui n comunicaie sunt
parametrii care influeneaz performanele de comunicaie pe linia telefonic mai
mult dect performanele tehnice ale computerului. Totui, un modem puternic nu
poate depi limitele impuse de performanele liniilor telefonice pe care lucreaz. La
ora actual, majoritatea utilizatorilor folosesc modemuri de 33 Kbps sau de 56 Kbps,

Arhitectura general a sistemelor de calcul

iar cele din urm chiar dac sunt accesibile ajung foarte rar s lucreze la capacitatea
lor maxim.

III.3.13 Placa de reea

Figura III.19. Plac de reea pentru PC


Un computer conectat ntr-o reea local are ntotdeauna n el i o plac de
reea, prin care se desfoar comunicaia cu celelalte computere din reeaua local,
printr-un cablu special de reea, de tip BNC sau UTP. Un computer personal care
lucreaz izolat sau care comunic doar prin modem cu alte computere, nu are nevoie
de o plac de reea. n general, comunicaia prin placa de reea este mult mai stabil i
rapid dect prin modem, dar ea funcioneaz bine numai pe distane mici, pn la
cteva sute de metri.
Reele locale se ntlnesc cel mai adesea n instituii care, fiind dotate cu multe
computere, au nevoie ca toate datele procesate i stocate pe computere s poat fi
transmise de la un computer la altul, ca s poat opera cu ele toi angajaii instituiei
respective care lucreaz curent cu acele date. Dar uneori i pot exista reele locale i
ntre computere casnice, de pild ntr-o cas unde exist mai multe computere care
trebuie s comunice ntre ele, sau chiar ntre vecinii care doresc s schimbe date prin
reea.
ntr-un computer pot fi montate chiar mai multe plci de reea, de regul pentru
ca fiecare plac de reea s asigure comunicarea cu un grup diferit de computere. Este
cazul computerelor cu rol de gateway (poart) ntre reele locale, sau cu rol de router
(nod de distribuie) pentru mai multe subreele.
Placa de reea este util numai pe computerele conectate n reele locale, iar
majoritatea computerelor personale nu sunt dotate cu plac de reea.

III.3.14 Hub i switch

Figura III.20. Modele de hub-uri

Bazele Informaticii

n cazul n care un computer este conectat ntr-o reea local, este foarte
probabil ca, dac se urmrete unde merge cablul de reea care pornete de la placa de
reea, s se descopere un dispozitiv de forma unei cutii n care intr multe cabluri de
reea, venind i de la alte computere. Acesta este un hub sau un switch, un fel de
priz multipl de reea, care permite interconectarea computerelor dintr-o reea local
i conectarea lor la un server.
Fiecare muf de reea din hub are un led (un indicator luminos) a crui
aprindere arat c legtura fizic pe cablul respectiv este stabilit, iar dac ledul
clipete intermitent, aceasta poate indica i existena unui trafic de date, ceea ce
permite controlul rapid al funcionrii fizice a ramurilor reelei. Hub-ul ofer
avantajul c reeaua poate funciona i atunci cnd unul din computerele din ea are o
problem i nu mai poate lucra n reea, fiindc restul reelei nu este afectat de
problema respectiv. De asemenea, prin dispozitive de tip hub se poate extinde foarte
mult o reea local, conectndu-se hub-urile unul la altul. Exist hub-uri cu 4, 8, 16 i
chiar mai multe porturi, astfel nct un numr de computere conectate la acelai hub
pot fi conectate mai departe la un alt computer (un server de Internet sau o alt reea)
printr-un singur cablu ntins ntre hub i destinaie. Un hub este necesar numai n
reelele cu mai mult de 2 computere, i foarte rar este n reelele simple formate din
dou calculatoare.

III.4. Afiarea informaiilor despre configuraia hardware


a calculatorului
n Windows afisarea informatiilor despre componentele hardware si software
ale unui calculatorcalculator, se poate realiza executand clic dreapta pe pictograma
My Computer afisata pe desktop. In meniul rapid care apare (Fig. III.21) poate fi
selectat una dintre cele doua optiuni: Properties sau System Information.

My Computer

Meniu rapid

Open
Expolore
Find
System Information
Create Shortcut
Rename
Properties

Fig. III.21 Meniul rapid pentru pictogranma My Computer

Arhitectura general a sistemelor de calcul

Selectnd opiunea System Information pe ecran apare caseta de dialog


System Information n care pot fi selectate una sau mai multe din urmatoarele
etichete:
System
Input
Multimedia
Network
Internet
Drive
Memory
Printer
Display
Pe ecran vor fi afisate informatii corespunzatoare etichetei selectate de catre
utilizator.
Selectnd optiunea Properties pe ecran apare caseta de dialog System
Properties in care gasiti urmatoarele etichete de pagina:
General afiseaza in urma selectarii urmatoarele informatii :
Numele sistemului de operare si versiunea
Tipul microprocesorului
Capacitatea memoriei interne
Device Maneger afiseaza in urma selectiei urmatoarele informatii :
Lista Echipamentelor care compun calculatorul
Hardware Performance afiseaza caracteristicile configuratiei hardware
Performance afiseaza informatiile urmatoare :
Capacitatea memoriei interne
Resursele sistemului
Alte caracteristici