Simioana Elena Andreia, SSL II

Public Opinion , Domestic Structure, and Foreign Policy in Liberal Democracies

Thomas Risse-Kappen

In lucrare de fata este puna in lumina relatia dintre opinia publica si politica externa a
democratiilor liberale. Autorul argumenteaza faptul ca impactul politicilor opiniei publice nu
depinde in mare masura de problemele specifice implicate sau de un anumit model de atitudini
publice, ci depinde cel mai mult de structura interna si de procesele de construire a coalitiilor in
tara respective. Kappen analizeaza impactul opiniei publice in procesul politicii externe in patru
democratii liberale cu structuri interne distincte : Statele Unite ale Americii , Franta, Republica
Federala a Germaniei si Japonia.
Conform lucrarii, cea mai mare parte a literaturii de specialitate disponibila privind relatia
dintre opinia publica a maselor si elitele in procesul de realizare a politicii externe in
democratiile liberale se bazeaza pe doua abordari :
a)
Abordarea de bottom-up ( abordarea de jos in sus ) in teoria pluralista a
democratiei, concept ce asuma faptul ca liderii urmeaza masele, cele din urma avand un impact
deosebit in deciziile privind politica externa. Totusi , este dificil de demonstrate aceasta ipoteza,
de exemplu : in Europa de Vest, Statele Unite ale Americii si Japonia, elitele si masele arata un
suport similar pentru principalele scopuri si institutii ale politicii externe. Insa exista multe cazuri
in care decizii cruciale de politica externa au fost luate in absenta consensului maselor ( de
exemplu , decizia Germaniei de Vest de a se reinarma si de a adera la NATO in anii 50 ).
b)
Cea de-a doua abordare este top-down ( de sus in jos ) , conform careia consensul
popular este o functie a consensului si clivajelor elitelor ce coboara spre mase. Acest punct de
vedere coincide cu puterea elitelor ( C. Wright Mills ) si cu o abordare realista si centrata pe
stat a politicii externe. Este admis faptul ca masele sunt usor manipulare de catre liderii politici ,
cauzele fiind urmatoarele :

Importanta scazuta acordata problemelor de politica externa si securitate comparativ cu

politicile economice;

Gradul scazut de cunoastere al problemelor implicate;

Volatilitatea opiniei publice.

Din nou , evidentele empirice sugereaza ca aceste ipoteze sunt discutabile, caci 20-30 % din
public indica grava ingrijorare privind politica externa , publicul pare sa fie mai rational si mai
putin deschis manipularii de catre elite, nu-si schimba atitudinea des, iar eforturile mari de
propaganda in incercarea de a manipula masele denota faptul ca elitele se simt vulnerabile.
Deficiente conceptual ale celor doua abordari ( bottom-up si top-down )
Ele considera masele si elitele ca actori unitari. Ar trebui cel putin sa se faca distinctia
intre : opinia publica a masei, publicul atent care are un interes general in politici si publicul
atent la problemele publice care are un interes pentru intrebari specifice.
Aceste doua abordari tind sa ignore faptul ca opinia publica si grupurile societal pot
influenta procesul de elaborare a politicilor in diferite feluri si la diferite stadia , iar impactul lor
poate fi semnificativ. Nu se poate afirma ca opinia maselor si a elitelor interactioneaza si se
transforma in decizii politice in acelasi fel in diferite tari. Cu alte cuvinte, similiritatile
atitudinilor publice in diferite tari nu conduc in mod necesar la politici similar.
Legatura care lipseste : structura interna si procesele de construire a coalitiilor
Pentru a intelege impactul opiniei publice in politica externa a democratiilor liberale trebuie
sa ne uitam la structura interna si la procesele de construire a coalitiilor.
Structura interna determina modul in care sistemul politic raspunde la cererile societatii.
Cercetarea miscarii sociale vorbeste despre structuri politice de oportunitate . Una dintre
abordarile in aceasta privinta propune sa privind statele ca slabe ( weak ) si puternice
( strong ) , bazandu-se pe gradul de centralizare al institutiilor statului si pe abilitatea sistemului
politic de a controla societatea si de a face fata presiunilor maselor. Totusi , distinctia stat slab
versus stat puternic este prea simplista pentru a acoperi variatiile dintre structurile interne.
Peter Gourevitch si Peter Katzenstein combina aceste abordari subliniind trei factori : natura
institutiilor politice si gradul centralizarii lor , structura societatii privind polarizarea sa, puterea
organizarii sociale si gradul in care presiunea societala poate fi mobilizata, natura proceselor de
formare a coalitiilor in retelele de politica externa legand statele de societate :

Tarile cu institutii politice centralizate dar cu societati polarizate si organizatii sociale

slabe, au o retea politica de stat dominat .
Procesul de formare a coalitiilor ar apartine doar elitelor politice, iar rolul opiniei publica ar fi
minor.

In contrast, controlul societal al retelei de politica se asteapta sa fie regasit in tari cu

societati omogene si cu un grad inalt al mobilizarii societal , dar statul avand structure slabe.
Opinia publica ar detine un rol major.


Tarile cu institutii politice si organizatii sociale cu puteri comparative detin o retea de
politica caracterizata de corporatism democratic , actorii politici si sociali fiind angajati
continuu in procese in cautarea unor politici de compromise intr-un cadru give-and-take .