cunoastere, poezia devenind o modalitate de contemplare a lumii;
poetii modernisti sunt
indiferenti la gustul publicului comun se face apel la functia simbolica a limbajului;
se cultiva principiul disonantei
(eul liric este prins intre trairi contradictorii,intre care nu exista nicio posibilitate de conciliere); apare fragmentarismul (poemul modernist se constituie din secvente fara legaturi evidente intre ele) se impune estetica uratului(trasatura prezenta in poezia lui T.Arghezi) apar metafore surprinzatare,revelatorii o caracteristica dominanta a se observa intelectualizarea emotie limbajului ar fi ambiguitatea noul limbaj se caracterizeaza prin:preferinta pentru versul alb, tehnica ingambamentului(continuarea unei idei in versurile urmatoare, scrisa cu litera mica de la inceput de rand)
Depersonalizarea detasarea artistului
fata de sentiment,pentru ca acesta reprezinta o "intoxicatie a inimii" astfel,poezia modernista este elaborata "la rece",iar eul poetic tinde sa fie o prezenta tot mai discreta