Hazarde biologice- Epidemiile

Hazarde biologice sunt reprezentate de epidemii i de invazii de

insecte. Epidemiile sunt caracterizate prin imbolnavirea in masa ale
populatiei, datorita unor agenti patogeni cum sunt viruii, rickettsiile,
bacteriile, fungii i protozoarele. Cele mai grave maladii sunt transmise de
agenti purtatori precum tantarii( malaria, febra galbena), musca tete( boala
somnului), puricii, paduchii(tifosul exantematic). Epidemiile de mari proporii
poarta denumirea de pandemii si au generat milioane de victime, mai ales in
Evul Mediu( ciuma bubonica, spre ex. , in Europa). n prezent se manifesta
maladia SIDA( Sindromul Imunodeficientei Dobandite), determinata de
virusul HIV, cu transmitere sexuala sau prin transfuzii de sange. Epidemiile
sunt favorizate de:
saracie, lipsa de igiena
infestarea apei
aglomerarea gunoaielor menajere
nmultirea sobolanilor i a cainilor comunitari
Hazardele naturale, cum sunt inundaiile sau cutremurele puternice, sunt
nsotite de pericolul declanrii unor epidemii.
Trei valuri de epidemii mortale
n cazul dezastrului demografic produs n Mexic de epidemiile de
variola exista opinii care maximalizeaza efectele bolilor si opinii care le
minimizeaza. Astfel, o serie de cercetatori americani din deceniul noua al
secolului trecut, ncearca n scrierile lor sa avanseze ideea ca variola adusa
de conchistadorii spanioli, din momentul n care Hernan Cortes entr en
esta tierra", cum scria Francisco Ceynos n 1565, nu a facut victime nainte
de 1540 si foarte putine dupa acest an. Dimpotriva, spun alti cercetatori care
au luat n calcul toate nsemnarile istorice si datele cuprinse in documentele
vremii, n cadrul celor trei mari epidemii de variola, care au decimat
populatia Mexicului din vremea Imperiului aztec, cea din 1520 a fost cea mai
devastatoare. Un altfel de document, pe care pu]ini l-au luat n seama,
apartine lui Munoz Camargo din provincia Tlaxcala care dateaza din 1580,
desi a fost publicat de-abia n 1981.n acest text, Munoz Camargo scrie:

Spun ca prima epidemie (cea din 1520) a fost cea mai mare, fiindca a murit
multa lume si a doua (din 1545) a fost foarte mare, ca a cuprins tot
pamantul si a fost si cea din 1576, care n-a fost asa de mare ca primele
doua...". Asta l face pe un cercetator ca Robert McCaan sa spuna ntr-un
amplu studiu: dovezile oferite de o varietate de surse scrise n spaniola
Nahuatl n timpul secolului al XVI duc catre o singura concluzie: Epidemia de
variola din 1520 pare sa fi fost una dintre cele mai catastrofale crize
demografice ale acelui secol n bazinul Mexic". Rata mortalitatii cauzate de
variola ntre 1520 si 1521 a fost probabil mai mica decat cele cauzate de
epidemiile din 1545-1546 si 1576-1577. Oricum, daca acceptam judecata
cronicarului spaniol amintit mai sus, atunci trebuie sa admitem ca epidemia
din 1520 a fost cea mai mare catastrofa demografica pentru populatia
vorbitoare de Nahuatl din Mexicul central. Sa nu uitam, toate astea la o
populatie care, ntr-un adevarat razboi al cifrelor", numara dupa unii
cercetatori 4,5 milioane oameni, n vreme ce dupa altii, era vorba de 30
milioane de suflete. Pe la jumatatea secolului al XVI-lea o serie de istorici si
cronicari au nceput sa reflecte brutalitatea epidemiilor de variola care au
lovit Mexicul. n 1542, Toribio de Motolinia scrie despre trei mari devastari"
care au lovit in anul 1521, razboiul, mizeria si variola. La doar cativa ani
dupa ce manuscrisele lui ajung n Spania (si n timp ce autorul se afla n
Guatemala), a lovit marea epidemie din 1545. 30 de ani mai tarziu, o noua
epidemie de variola se abate asupra populatiei Mexicului si e randul altor
cronicari sa nregistreze evenimentul. Astfel, Bernardino de Sahagn, preot
franciscan, in 8 noimebrie 1576 ofera un raspuns direct la ntrebarea daca
acea epidemie va ucide toata populatia nativa. Sahagn scrie, facand un fel
de istoric al catastrofei demografice cauzate de variola, ca atacul din 1520 a
fost extrem de mortal, mult mai groaznic decat razboiul (a murit un numar
infinit de oameni", dar cea mai groaznica dintre toate a fost epidemia din
1545, cand o duhoare universala se ridica n aer" si cand n Noua Spanie
au murit aproape toti oamenii care erau n case". Numai n Tlatelolco,
Sahagn afirma ca a ngropat 10.000 de oameni nainte de a se molipsi si el.
n momentul n care scria, n noiembrie 1576, numarul mortilor crestea cu
fiecare zi.