Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
psihologice
de Ioan Slavici
Proza lui Ioan Slavici contureaza o fresca a moravurilor si a comportamentului
specifice locuitorilor din Ardeal, o lume in care triumfa binele si adevarul, cinstea si
dreptatea, norme etice pe care omul trebuie sa le respecte.
Prozator ardelean, precursor al Iui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor moralist,- un
fin psiholog, un creator de tipologii. Dupa cum el insusi marturiseste, ca adept
inflacarat al lui Confucius, aplica in opera sa notiunea fundamentala de omenie,
precum si principalele virtuti morale exprimate de acesta: sinceritatea, demnitatea,
buna-credinta, franchetea, cinstea, iubirea de adevar etc, afirmand ca filozoful
chinez este "cel mai cu minte dintre toti oamenii care le-au dat altora sfaturi".
("Educatia morala") intreaga creatie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul
moraj, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si
pastrarea masurii in toate, iar orice abatere de la aceste principii este grav
sanctionata de autor.
Romanul "Mara" de Ioan Slavici (1848-1925) a fost publicat in 1894, in revista
"Vatra", iar in volum a aparut abia in 1906, fiind considerat "cel mai bun roman al
nostru, inainte de AIonA" (Serban CioculescU) si "aproape o capodopera", (George
CalinescU), deoarece destinul eroilor si mediul social sunt evocate cu o remarcabila
arta a detaliului si cu o mare forta de construire a ansamblului.
Semnificatia titlului este sugestiva, deoarece aceasta creatie este, mai intai,
"romanul Marei", al carei destin constituie axa fundamentala a epicii, fiind si "prima
femeie-capitalist din literatura noastra" (Nicolae ManolescU). Pe ea n-o intereseaza
averea, ci banii, care ii aduc respect si impacare. Mara se incadreaza in vederile
etice ale autorului, care considera ca oamenii trebuie sa fie chibzuiti, harnici si
virtuosi, ea intruchipand un adevarat exemplu de moralitate.
Tema romanului o constituie fresca sociala a lumii ardelenesti, cu moravurile ei
specifice, asezata la interferenta satului cu orasul, intr-un targ ardelenesc, Radna,
situat langa Lipova si aproape de Arad. Actiunea este plasata la sfarsitul secolului al
XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea, cand relatiile capitaliste incipiente evolueaza
spre structuri sociale mestesugaresti, cu randuieli stricte si cu o anumita psihologie,
proprii burgheziei aflate in ascensiune.
Structuri romanului
Romanul "Mara" de loan Slavici este structurat in 21 de capitole, purtand titluri
semnificative pentru continutul acestora: "Saracutii mamei", "Maica Aegidia",
"Furtuna cea mare", "Ispita", "Datoria", "Blestemul casei", "Norocul casei", "Pace si
liniste" etc.
Opera se constituie prin imbinarea dintre romanul Marei, care urmareste destinul
eroinei si romanul iubirii, care ilustreaza formarea si consolidarea cuplului erotic
Mara isi tinea banii stransi pana acum repartizati in trei ciorapi: "unul pentru zilele
de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica"
si nu trecea nici o zi fara ca ea sa puna in fiecare macar cate un creitar. Avea
ambitia ca sa-si vada fata preoteasa, iar pe Trica ajuns staroste in breasla
cojocarilor. Pe fata o duce la manastirea din Radna si o da in grija maicii Aegidia
pentru o educatie aleasa, iar pe Trica il angajeaza ucenic "pe patru ani" la Bocioaca,
starostele cojocarilor din Lipova.
Copiii s-au facut mari si, odata cu ei "au crescut si ciorapii". Frumusetea si farmecul
Persidei il fascineaza pe Natl, feciorul lui Hubar, macelar la Lipova. Tanarul fusese
Caracterizarea personajelor*
Mara Barzovanu este un personaj complex si reprezentativ pentru conceptia
artistica a lui Slavici. Fin psiholog, observator atent al sufletului omenesc, Slavici
contureaza un personaj realist, viabil, de o vigoare surprinzatoare, care-si da seama
ca singura cale de a izbuti in viata este puterea banului.
Mara ramasese vaduva cu doi copii, "saracutii de ei", dar era inca "tanara si voinica
si harnica si Dumnezeu a mai lasat sa aiba si noroc".
Barbatul sau, Barzovanu, fusese "mai mult carpaci decat cizmar" si-si petrecuse
viata stand mai ales "la birt decat acasa", lasandu-le copiilor o livada de "vreo doua
sute de pruni", o vie pe dealul Paulis si casa, care era a Marei, data ca zestre cand
se maritase.
Mara este precupeata, "prima femeie capitalist din literatura noastra"
(N.ManolescU), deoarece isi castiga existenta din negustorie,
"vinde ce poate si cumpara ce gaseste", de marti dimineata si pana sambata
noaptea ea alearga cu marfa de la Radna la Lipova, apoi la targul cel mare de la
Arad. Ca o adevarata femeie de afaceri ("businesswoman" N.ManolescU), Mara are un singur scop, acela de a strange bani, conducandu-se
dupa o regula specifica economiei de piata, aceea ca "vinde mai bucuros cu castig
putin decat ca sa-i cloceasca marfa".
Prin caracterizare directa facuta de narator se contureaza portretul fizic, ale carui
trasaturi detaliate le sugereaza pe cele morale. "Muiere mare, spatoasa, greoaie si
cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant", Mara sta toata ziua, neobosita si
energica, la tejgheaua plina de poame, de turta dulce, de peste, in timp ce copiii se
zbenguie "printre picioarele oamenilor".
Femeie apriga, cu un acut simt al demnitatii umane, mama iubitoare, Mara are
modele de viata pentru copiii ei, pe fata vrea s-o vada preoteasa, ca Pecica, "o
femeie minunata si dulce la fire, si bogata, si frumoasa", iar pe Trica viseaza sa-l
faca maistru-cojocar. Desi copiii sunt "zdrentarosi si desculti", sunt in acelasi timp
"sanatosi si rumeni, voinici si plini de viata, destepti si frumosi", Mara fiind
extraordinar de mandra de ei, exclamand cu satisfactie: "tot n-are nimeni copii ca
mine!"