Sunteți pe pagina 1din 2

STUDIU DE CAZ

Comunicarea în grup în clasele de elevi

Cazul Marian
Marian este un elev eminent. Are note foarte bune la şcoală, iar mama are despre el
numai vorbe de laudă: este foarte săritor şi o ajută la curăţenie, îşi aranjează singur hainele în
dulap, îi place să fie mereu curat şi îngrijit. În timpul liber se joacă pe calculator, iar visul său
este să devină dascăl. Tatăl lui Marian lucrează în cadrul armatei şi este nemulţumit de faptul
că băiatul nu comunică prea bine atât cu membrii familiei cât şi cu cei de vârsta lui şi plânge
prea uşor. De curând l-a anunţat pe Marian că l-a înscris la un liceu militar pentru a-l ajuta să
devină un bărbat adevărat.
Părinţii lui Marian doresc să schimbe personalitatea băiatului, obligându-l să urmeze
liceul militar. Fiind o fire sensibila, mai retrasă, nu i se potriveşte regimul dur. Noi credem că
Marian are o vârsta prea mică pentru a-şi decide viitorul, aşa că soluţia ideală ar fi ca Marian
să încerce sa–i convingă pe părinţi să urmeze un liceu de cultură generală, unde va putea
studia mai multe materii sociale. În aceste condiţii, îi va fi mai uşor să relaţioneze cu
persoanele din jurul său. În cadrul unui liceu militar majoritatea persoanelor întâlnite sunt de
sex masculin, au un comportament mai aprig, ceea ce l-ar determina şi mai mult să se
interiorizeze şi să lase comunicarea pe un plan secund; în schimb într-un liceu de cultură
generală factorul feminin l-ar ajuta să interrelaţioneze mai uşor şi să comunice mai facil.
Atunci când se va maturiza îşi va schimba mentalitatea şi va urma Academia militară, dacă va
considera că este potrivită pentru el.
Argumente:
Ne-am pus în locul lui Marian şi ne-am dat seama că aceasta ar fi soluţia potrivită.
Negociere:
Fiecare şi-a impus punctul de vedere şi majoritatea a decis.
Puncte de divergenţă:
Unii au vrut ca Marian să urmeze liceul militar şi apoi îşi va da seama dacă a fost
potrivit sau nu, dar atunci ar fi prea târziu, aşa ca majoritatea a decis ca mai întâi să urmeze un
liceu de cultură generală, eventual profil vocaţional: educator, animator etc.
Cum s-a ajuns la soluţie?

1
S-a ajuns la aceasta soluţie prin negociere. Argumentele majorităţii au fost
convingătoare.
Ce emoţii aţi avut?
Ne-am pus în locul lui şi am avut sentimente de frustrare.
Răspunsul la întrebări:
1. E simplu să ne gândim la un bărbat/femeie în roluri noi, nontradiţionale într-o
meserie, pentru că apar meserii noi care-ţi oferă posibilităţi mai mari de câştig.
2. Femeile şi bărbaţii privesc implicarea în meseriile nontradiţionale ca nişte meserii
de viitor care aduc mari beneficii.
3. Daca iubeşti o persoana faci tot posibilul să-i fie bine, şi nu ţii seama de părerile
celor din jur sau de tachinările colegilor.
4. Femeile ar trebui privite la fel ca bărbaţii: să aibă aceleaşi posibilităţi şi să poată
practica aceleaşi meserii.
Comentarii din clasă
Trebuie permis fiecărui individ să-şi aleagă o cale potrivită potenţialului său şi
aspiraţiilor. Profesorul consilier trebuie să fie mai aproape de problemele copiilor, să recurgă
şi la ajutorul consilierului psiholog. Soluţia este ca prin discuţii cu familia să-l ajute pe Marian
să-şi urmeze vocaţia. Eventual, Marian poate să facă apel şi alte persoane din familie: mătuşi,
unchi, bunici, pentru a-l convinge pe tata că decizia de a-l înscrie la Liceul Militar este greşită.