Prin caracterul dau de mediu institutionalizat, gradinita ofera repere specifice in care se va

inscrie relatia educatoare-copil, in procesul educational si dincolo de acesta. Desi imprumuta

foarte mult din incarcatura afectiva a relatiei parinte copil, noua relationare cu adultul pe care
prescolarul o face odata cu intrarea in gradinita are cateva trasaturi aparte:
implica o anumita distanta;
presupune respectarea unor reguli de comunicare si relationare cu un adult, altul decat parintele;
este marcata de preocuparile explicite ale educatoarei in atingerea finalitatilor instructiveducative propuse;
este mediata de preocuparea copilului prescolar pentru rezolvarea sarcinilor didactice;
este influentata de conditiile particulare pe care le are institutia educationala: spatiul unde este
situata, dotarea, mobilierul, pregatirea cadrului didactic, programul special de instruire si
formare.
Educatoarea este repede perceputa de copilul nou intrat in gradinita drept un adult
semnificativ, in afara parintilor, pe care nu il accepta intotdeauna foarte usor, mai ales ca acest
proces se suprapune adesea peste primele situatii in care copilul se desparte temporar de parinti.
Mediul stimulativ al gradinitei si experienta de comunicare in astfel de situatii a educatoarei
faciliteaza adaptarea prescolarului la noul sau statut.
Educatoarea devine pentru acesta un punct de reper in contextul bogat in provocari al
gradinitei. Copilul se straduieste sa obtina atentia si aprecierea educatoarei, accepta fara
conditionari regulile impuse de aceasta si ii recunoaste autoritatea absoluta. Acest lucru nu
inseamna renuntarea copilului la manifestarea unor trebuinte firesti precum: afirmarea de sine,
impartasirea impresiilor si a unor puncte de vedere personale, nevoia de a avea un anumit control
asupra unor situatii educationale si de a-si exersa capacitatea de a alege si de a lua decizii iar
aceste nevoi trebuie incurajate si indeplinite de educatoare ori de cate ori este posibil
Educatoarea este si organizatorul activitatii de joc a copilului, activitate in care se poate
angaja uneori ca partener, insa intotdeauna observa, asista si regleaza conduita de joc a copiilor.
Observarea activitatii ludice este pentru educatoare prilej de cunoastere a identitatii copiilor, a
trairilor emotionale si a experientelor de viata traite, a calitatii cunostintelor, fapt care ii permite
adaptarea si diferentierea modalitatilor de relationare individuala cu fiecare copil.
Rolul educatoarei in relatia cu copiii este si acela de mediator al comportamentului copiilor.
Activitatea de disciplinare in gradinita este de natura pozitiva si implica respectarea de catre
educatoare a unor principii de baza :
formularea regulilor de comportament intr-o maniera pozitiva si implicarea de cate ori este

posibil a copiilor in stabilirea regulilor;

evitarea diminuarii respectului de sine si a motivarii, argumentarii prin comparatii intre copii;
redirectionarea comportamentelor inadecvate, grija de a nu amplifica sentimentul de
vinovatie si rusine;
utilizarea cu discernamant a recompensei si pedepsei, folosirea cuvantului si a tonalitatii vocii
ca instrumente pedagogice.
Nu trebuie uitat nici rolul de model pe care educatoarea il joaca in relatia cu copilul.
Inclinatia spre imitatie a prescolarilor se manifesta si in preluarea rapida si fidela a
comportamentelor, limbajului si atitudinilor pe care educatoarea le manifesta. De aceea,
increderea in sine, echilibrul psihic, capacitatea de comunicare eficienta, preocuparea pentru
comunicarea inter individuala, dinamismul, simtul ordinii si a frumosului, calitati absolut
necesare cadrului didactic se vor regasi si in personalitatea copiilor.
Tot acest ansamblu de relationari interpersonale conditionate de rolurile sociale si facilitate de
specificul activitatii din gradinita se reflecta in climatul psihosocial al grupei si al institutiei, cu
amprenta sa asupra activitatii si dezvoltarii copiilor prescolari.
TIPURI DE RELATIE EDUCATOR COPIL
Plecnd de la locul educatorului n conducerea i dirijarea proceselor educative,
de la gradul su de implicare n aceste procese, Constantin Cuco aminteste trei tipuri de
relaii educator -elev: relaii de tip democratic, relaii de tip laisser-faire i relaii de tip
autocratic.
1. Relaia de tip democratic.
Aceast situaie relaional privilegiaz cooperarea dintre educator i elev, acesta
din urm fiind neles ca o persoan autonom, demn responsabil fa de propriul demers
de formare. Elevul nu mai este identificat cu un obiect pasiv, asupra cruia se acioneaz, ci
devine un actor care se implic activ n alegerea i adecvarea n/la actul de instruire. Acest tip
de relaie actualizeaz un raport optim dintre directivitate i libertate.Educatorul nu se retrage
din activitate, nu-i diminueaz prerogativele, el e mereu prezent, dar este ajutat,
complementat de elevi.
2. Relatia de tip laisser-faire.
In acest caz, domin interesele i dorinele elevilor, educatorul subordonndu-se
maximal n favoarea acestor determinri. Se pleac de la premisa c se manifest n mod
natural la copil tendina de a se dezvolta spre bine, fr nici o dirijare sau imixtiune din
afar. Orice ingerin exterioar este considerat aprioric negativ i este blamat.
Iniiativa nvrii revine aproape exclusiv elevului. De aceea, elevii trebuie s fie lsai
s-i desfoare activitatea dup bunul lor plac. Activitatea educatorului se va restrnge,

acesta fiinnd ca un simplu supraveghetor i nsoitor al iniiativelor elevilor. Se ajunge

astfel la o fetiizare a raportului educator- elev, la o disimetrie exagerat n favoarea
elevului.
3. Relatia de tip autocratic
n aceast situaie, educatorul este actantul principal, aproape exclusiv, al relaiei
didactice. Raportul este viciat prin unidirecionalitatea lui: doar educatorul comunic, de
la el vin ideile, prerile, valorizrile; lui i revine iniiativa comunicrii, el are ntotdeauna
dreptate. Elevul este privit ca obicei inert, ca fiin imperfect care are nevoie, la tot
pasul, de prezena i tutela celui matur.ntregul proces didactic este denaturat: educaia
devine un proces de memorare mecanic, de ascultare i receptare pasiv, o strategie de
formare a conformismului. Obediena devine el i criteriu al reuitei colare.Este
blamat exprimarea liber, cercetarea independent, afirmarea plenar a personalitii.
Bazndu-i toat activitatea pe impunerea unei autoriti forate, uneori construite,
aceasta degenereaz ntr-o form de autoritarism, malefic oricrui parcurs de formare.