Sunteți pe pagina 1din 5

Comunicare interpersonal

Comunicarea interpersonal este, prin definiie:un mod fundamental de interaciune


psiho-social al persoanelor, realizat prin intermediul simbolurilor i al semnificaiilor
sociale, generalizate ale realitii, n vederea obinerii stabilitii sau a realizrii unor
modificri de comportament individual sau la nivel de grup(Watson. Hill, 1993, 95).
Aceast comunicare se realizeaz prin interaciunea unei persoane(sau grup) cu alte
persoane(sau grupuri) cu sau fr mijlocirea unor mijloace mecanice.
n prima situaie emitorul i receptorul se afl unul n imediata apropiere a
celuilalt.Este situaia ntlnit n conversaie, particiaparea la o discuie, sau convorbire cu
un membru din familie.Sursa poate fi constituit dintr-un individ sau mai muli indivizi;la
fel i receptorul.Codificarea se realizaz n acest tip de comunicare ntr-o singur etap.
Emitorul transform instantaneu gndurile n discurs i/sau gesturi.La fel se ntmpl i
cu

receptorul ce face decodificarea.Feed-backul este imediat, utilizndu-se canalele

vizuale i auditive.
n a doua situaie comunicarea interpersonal este ajutat de mijloace mecanice.
O caracteristic important n acest tip de comunicare o reprezin faptul c sursa i
receptorul sunt desprii n timp i spaiu.Din punctul meu de vedere acest tip de
comunicare este mai rece .Afirm acest lucru deoarece orict de perfecionate sunt
dispozitivele ce fac posibil comunicarea, acestea nu nlocuiesc cu totul prezena fizic
real a indivizilor aflai n procesul comunicaional.S nu uitm de celelalte canale de
comunicare . M refer aici la cele olfactive , tactile i chiar extrasenzoriale.Mijloacele
tehnice de astzi pot realiza o comunicare n timp real la distane mari(comunicarea prin
internet folosind camere video, comunicarea prin videotelefon i satelit) dar nu se pot
substitui total comunicrii fa n fa .
1

Desigur fiecare tip de comunicare poate avea avantajele i dezavantajele ei, dar
trebuie luate n calcul toate aspectele, avnd grij s nu omitem nimic din ceea ce poate
mpiedica atingerea scopului propus i anume o comunicare eficient.
Comunicarea interpersonal este contextual. Comunicarea nu apare n izolare, ci ntrun anumit context:
a. Contextul psihologic este reprezentat de ceva ce este cunoscut i care determin
individul s interacioneze (dorine, nevoi, personalitate, valori, etc.);
b. Contextul relaional cuprinde reaciile fa de cealalt persoan;
c. Contextul situaional se refer la cadrul psiho-social, la locul n care se realizeaz
comunicarea.
d. Contextul mediului se ocup de datele fizice n care se comunic (moment al
zilei, temperatur, lumin, anotimp, locaie, mobilier);
e. Contextul cultural cuprinde toate regulile i comportamentele de comunicare
nvate n mediul cultural de provenien.
Comunicarea manageriala
Comunicarea este un proces de transmitere a informatiilor, sub forma mesajelor
simbolice, ntre doua sau mai multe persoane, unele cu statut de emitator, altele cu statut de
receptor, prin intermediul unor canale specifice Acest proces este considerat ca element de
baza pentru ndeplinirea functiei managementului de coordonare.
n acelasi context, se apreciaza ca un manager afecteaza aproximativ 80% din timpul
de lucru pentru a comunica, prin rolurile ce le ndeplineste n cadrul firmei:
1) un rol interpersonal (simbol, lider, agent de legatura);
2) un rol informational (observator activ, difuzor, purtator de cuvnt);
3) un rol decizional (ntreprinzator;
regulator, repartitor de resurse, negociator)
2

Comunicarea manageriala implica doi parteneri: managerul si subordonatul sau


colaboratorul acestuia. Ambii parteneri pot fi emitatori sau receptori si urmaresc in egala
masura ca prin comunicare sa se faciliteze atingerea obiectivelor stabilite. Personalitatea
managerului inhiba in multe cazuri comunicarea dintre cei doi parteneri. Este important sa
se determine ce rol joaca fiecare in procesul de comunicare, care sunt obligatiile care le
revin.
Managerul, prin pozitia pe care o are, exercita o putere si o influenta considerabila
asupra interlocutorului. Pentru unii dintre angajati conducatorul este primul reprezentant al
autoritatii, o persoana inteleapta care indruma, protejeaza, sustine, da sfaturi. Acest
transfer de sentimente, de obicei inconstient, explica de ce conducatorul constituie un
model caruia ise atribuie imaginea de tata pe care nu le are intotdeauna cu adevarat.
Comunicarea manageriala este puternic influentata de relatia manager-subordonat si
genereaza adesea la cel din urma o atitudine ambivalenta atat pozitiva cat si negativa.
Managerul, in calitate de emitator , trebuie sa-si dea seama ca influenta pe care o exercita
asupra receptorilor poate fi foarte puternica si ca exersand aceasta influenta ia asupra sa o
responsabilitate morala considerabila.
Un specific aparte il prezinta reletia emitator-receptor in cadrul comunicarii dintre
conducatori. Dificultatea transmiterii mesajelor si informatiilor este cunoscuta in practica
de catre cadrele de conducere, de pe nivel mediu si inferior, care constituie veriga de
legatura dintre cei care raspund de activitatea organizatiei si executanti. Pozitia
managerilor de mijloc ar trebui considerat ca un fel de brat prelungit al directorului, nu este
comoda: ei sunt confruntanti cu muneroase greutati care, de multe ori, nu sunt bine
cunoscute nici de subordonati, nici de sefii directi. Dupa conceptia conducerii de varf,
cadrul mediu de conducere face parte din randul subordonatiilor iar dupa opinia
executantilor este detinatorul puterii de comanda.
Managerii de mijloc ar trebui sa fie in masura sa transmita ascendent, descendent sau
orizontal, datele importante deoarece au sarcina sa consilieze pe unii si sa conduca pe
ceilalti.
3

In aceaste treapta ierarhica nevoia de informare si comunicare este deosebit de


puternica. Pentru a satisface aceasta nevoie conducere de varf trebuie si includa in procesul
de comunicare si informare si managerii de mijloc. O asemenea comunicare asigura un

sentimant de siguranta si autoincredere, iar managerii de mijloc vad in acseata o dovada a


recunoasterii realizarlor lor.
Obiectivele comunicarii manageriale sunt :
1. receptarea corecta a mesajului
2. intelegerea corecta a mesajului
3. acceptarea masajului
4. provocarea unei reactii (o schimbare de comportament sau de atitudine)
Indeferent de sistem social, intr-o organizatie comunicarea indeplineste opt functii:
informarea, socializarea, motivatia, dialogul, educatia, promovarea culturii distractia,
integrarea.
Functia de baza a comunicarii manageriale este informarea.Conducerea organizatiei
primeste si selecteaza informatiile primite de la surse numeroase, pe care le interpreteaza si
le transforma in indrumari sau decizii si le transmite mai departe.
Managerii trebuie sa controleze calitatea cailor de comunicare si sa verifice
raspunsurile si reactiile la mesajele trimise

Bibliografie
Rodica M. Candea , Dan Candea, Comunicare manageriala: Concepte, deprinderi,
strategie, Editura EXPERT, Bucuresti, 1996;
Zorlenian, T., Managementul organizaiei, vol. I i II, Editura Holding Reporter;
4

Chiru, Irena, Comunicarea interpersonal, Editura Tritonic, Bucureti, 2003.